290 matches
-
inspirat, scutură viguros mâna lui sir Wyndham. — Foarte bine, domnule. Foarte bine. Obișnuit să fie lăudat pentru motive care nu-i sunt clare, sir Wyndham rostește un mulțumesc, din reflex. — Ne vedem mai târziu la vânătoare, adaugă el, descoperind că nababul e deja cu spatele la el. Se aude zgomotul unui motor și conducătorul Fatehpurului părăsește petrecerea, împroșcând cu pietriș. Pagină separată În acea după-amiază, deși tot Fatehpurul plutește în mahmureală, nimic nu pare să împiedice pregătirile pentru partida de vânătoare. Hainele kaki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nici obiectele personale nu e în stare și le găsească singur. În dormitorul oaspeților, Sir Wyndham nu poate obține nici o explicație de la Minty, nici măcar după ce i-a golit poșeta doldora de cutiuțe, brichete, porțigarete și ornamente de fildeș. La palat, nababul a dispărut imediat în zenana, iar sunetele care răzbat de acolo, chicotele, mârâitul și râsul feminin nervos, le dau servitorilor o idee asupra celor ce se petrec acolo. În camera sa de toaletă, prințul Firoz nu se poate decide între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
spună câte ceva fotografului despre băiatul acela în costum argintiu care parcă ar vrea să-l omoare sau despre faptul că mai există un grup și în opoziție, la fel de interesat să-i facă maiorului fotografii compromițătoare ca și cei din suita nababului. Dar nimeni nu are timp să-l asculte. Își bălăngăne picioarele și le lovește nervos de scaunul de piatră. Nici nu se gândește la vânătoare. Jean Loup este sus, în palat, ajutându-i pe Imelda, pe De Souza și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
drumul care-i zgâlțâie oasele spre pădurile Fatehpurului, el moțăie în timp ce nobilul predică despre onoarea regatului și răsplata fabuloasă pe care o va primi, dacă-i ajută să-i convingă pe blestemații de englezi că trebuie să-l sprijine pe nabab. Când fotograful îl scutură ca să se trezească, restul convoiului a dispărut. Mașina lor s-a oprit într-un luminiș, iar șoferul stă lângă ea, trăgând câteva fumuri dintr-un bidi. În jurul lor, copacii înalți se profilează pe cerul cenușiu. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
gândit la acest aspect. Desigur, dacă imbecilul ar fi făcut o fotografie bună de prima dată, n-ar mai fi fost nevoie de toată tevatura de acum. Nici maiorul nu pare a fi în apele sale. E bolnav, poate? Și nababul se comporta cam ciudat. Imediat ce au coborât din mașini, s-a apropiat de lady Braddock și a făcut un lucru ciudat. Parcă se freca de ea. Desigur, cei care erau de față s-au făcut că nu observă, asta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un lucru ciudat. Parcă se freca de ea. Desigur, cei care erau de față s-au făcut că nu observă, asta din bun-simț, dar sir Wyndham părea furios. Rafinata lui soție, lady Aurelia ar fi trebuit să-l oprească pe nabab, să nu-l mai lase să-i atingă sânii, chiar dacă acesta îi era superior ca rang. Se dă semnalul de plecare și invitații urcă pe elefanți, ca să străbată astfel milele rămase până la terenul de vânătoare. Urcatul pe elefanți decurge mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
își împing călcâiele în dosul urechilor mari și sensibile ale elefanților, murmurându-le acestora să pășească încrezător, să nu se teamă. Pădurea ia locul ierbii înalte și invitații descalecă, mergând pe jos spre locul unde Maestrul Regal de Vânătoare al nababului a decretat că poate fi atras un tigru. Șeful vânătorii, el însuși o fostă slugă, cu o mustață care se extinde extravagant în sus, pe fiecare obraz, le arată calea. O albie de râu secată trece pe sub o creastă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cotitură se mai găsește încă apă rezonabil de proaspătă. În apropiere, într-un semicerc, au fost postați machan-ii de lemn în copaci. Platformele mari și robuste sunt montate pe crengile de jos, unde se află scaune și paturi. — Nimeni, strigă nababul cu primele cuvinte inteligibile pe care le rostește după ore de tăcere, nu trebuie să sufere în vreun fel, în timp ce este oaspete al lordului de Fatehpur! Este aplaudat puternic. — Acesta este un loc grozav pentru vânătoarea de tigrii, îi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cam fără tragere de inimă acolo unde li se spune. Doamna Privett-Clampe și lady Braddock, de exemplu, nu sunt prea fericite să-și petreacă noaptea într-un copac împreună. Sir Wyndham este trimis în cel mai bun loc, însoțit de nabab și de prințul Firoz. Privettt Clampe, care nici copacul nu-l vede prea bine, ca să nu mai vorbim de scara de frânghie agățată de machan-ul său, este ajutat în cele din urmă de Vesey și De Souza, cel de al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
începe să plângă. Sir Wyndham, care în treizeci și cinci de ani de serviciu în străinătate n-a văzut o femeie în actul excreției, o urmărește cu oroare, dar și cu fascinație. Și Minty procedează la fel. Dumnezeule! Aude mișcare în spatele ei. Nababul a aruncat scara de frânghie și coboară. Nu și dumneavoastră...? întreabă sir Wyndham. Nababul nu-i răspunde. Imediat după plecarea lui, prințul Firoz ghemuit într-o poziție aproape fetală se descolăcește și se repede după el, lăsând în urmă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
n-a văzut o femeie în actul excreției, o urmărește cu oroare, dar și cu fascinație. Și Minty procedează la fel. Dumnezeule! Aude mișcare în spatele ei. Nababul a aruncat scara de frânghie și coboară. Nu și dumneavoastră...? întreabă sir Wyndham. Nababul nu-i răspunde. Imediat după plecarea lui, prințul Firoz ghemuit într-o poziție aproape fetală se descolăcește și se repede după el, lăsând în urmă un miros urât. Sir Wyndham a rămas singur. La fel și maiorul Privett-Clampe. Vesey și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fotografiat proptit de o creangă, Birch se împleticește și înjură, apoi (cu adevărat profesionist) își revine și întoarce lentila spre acțiunea ce se desfășoară la nivelul solului. Această acțiune este, ca să folosim un termen holliwoodian, senzațională. Camera îl urmărește pe nabab cum iese gol dintr-un tufiș, doar cu topi-ul pe cap. Este tumefiat și plin de sânge, mare parte din cauza lui Minty, care, la fel de dezbrăcată, aleargă după el, ținându-se de umărul rănit. Dacă nababul a fost cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Camera îl urmărește pe nabab cum iese gol dintr-un tufiș, doar cu topi-ul pe cap. Este tumefiat și plin de sânge, mare parte din cauza lui Minty, care, la fel de dezbrăcată, aleargă după el, ținându-se de umărul rănit. Dacă nababul a fost cel care a răcnit, nu va fi niciodată clar pe deplin, pentru că prin luminiș umblă și tigrul cel mare. Aparatul se mută rapid asupra prințului Firoz, care scâncește speriat, ridicându-și lenjeria murdară și încercând să se ferească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
focuri de pistol, în mod bizar orientate spre machan-uri. Apoi, maiorul Privett-Clampe, steaua de film absentă, se ivește dintre frunze, trăgând în stânga și în dreapta ca Tom Mix, încolțit de pieile-roșii. Din machan-ul soției sale răspunde o altă rafală. Minty și nababul se adăpostesc de alte gloanțe care pare să vină din direcția lui sir Wyndham. Cineva urlă de durere. Imelda țipă, fuge să se adăpostească și cade fulgerată, izbindu-se de trunchiul unui copac. Totul este oribil. Toți intră în panică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
actiona. Va rugam comunicati alte aranjamente. Un ceas de buzunar spart este împăturit cu grija in foiță de hârtie și trimis lui miss A. Chapel, ambasada engleză Paris; în momentul în care ajunge, distruge bucuria anunțul logodnei ei cu noul nabab de Fatehpur, pe care l-a cunoscut la o petrecere pe un iaht, la Nisa. Un vapor încărcat cu infanterie pufăie în sus pe râu, încărcătura umană moțăind sau jucându-și salariul până când este deșertată pe cheul districtului, cunoscut sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
firele de praf și pânzele de păianjen solidificate, cu lumina agresivă atunci când seara apăsam din neatenție pe șalterul care aprinde toate cele opt brațe (asta o stârnea pe mama din telenovela ei: Ce aprindeți, dragă, atâtea lumini, doar nu suntem nababi!) După unsprezece noaptea, pe când mă bucuram de foșnetul curat al albiturilor de pat în camera mea, cu hârtiile la capul patului pentru când mi-o veni inspirația de noapte, la ora aia mă sună Ilie să mă anunțe că Zina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
e mare! Când am fost în China, ne-am hrănit două luni cu șobolani și păianjeni fierți ca să supraviețuim. Poate am exagerat cu puiul. Poate că mai nimerite ar fi fost slănina și varza cu macaroane. Ne simțim ca niște nababi smiorcăiți. Totuși, Arthur nu poate rezista ochilor de căprioară ai Sabinei. Scoate din portofel șaptezeci de dolari și ne întreabă dacă suntem de acord să semnăm o chitanță, să poată justifica împrumutul în fața Bisericii. Bineînțeles că suntem de acord, semnăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
separate și numai fațada comună, aveau o singură intrare principală. Socrul lui Grigore, când a făcut casa, cu vreo zece ani în urmă, a pretins cu orice preț o scară monumentală de marmoră cu o scoică deasupra, cum avea și Nababul, deși palatul ― așa-i zicea dânsul ― era destinat de zestre celor două odrasle ale sale, când se vor așeza, fiecare cu gospodăria proprie. Nadina, soția lui Grigore, se și tânguia acuma și-i imputa bătrânului că a construit casa înadins
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dom’doctor din argile de cea mai bună calitate, alge oceanice mediteraniene, că are un verișor acolo, și plasmă vegetală înmugurită. Dacă n-ar fi prețul de producere atât de ridicat am exporta-o dar, din fericire, avem și aici nababii noștri indigeni. Chiar așa: mai serviți un pahar de apă vitalizantă sau un wisky ? Personal v-aș recomanda wisky, că-i mai ieftin. Wisky. Perfect. Aveți un debit de 13,36 euro. Când veți ajunge la 20 veți beneficia de
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Sing Sing ori Academia de la West Point, altminteri, ca să filmăm fie și câteva secunde, am fi avut nevoie de aprobarea scrisă a Biroului de presă al Primăriei. Tot pe aleile cu Iulia Hasdeu, Dem. Dobrescu și splendoarea de mausoleu a Nababului Griguță Cantacuzino, trecând pe la C.A. Rosetti, Macedonski, Iorga și „Doamna cu umbrela“ (Romanelli), am început cu Emil Hurezeanu, în urmă cu câțiva ani, o tandru-ghidușă imersiune televizată în utopia eliadesco-matein bucureșteană, în cheiată la Caru’ cu bere, după ce ne-
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
rupe“ de trecut, ni „se fâlfâie“ de viitor, ne „doare-n pix“ de prezent. Tot ce am - beau acum. Trăim intens, devastator clipa și disprețuim suveran durata. Un neam de condamnați pe viață, care se dau mari deghizându-se în nababi... sinucigași. Mă rog, ia să mă calmez. Nu mai zic nimic. Decât una. O chestie care mă roade de vreo zece ani. Domnule, uite că iar m-apucă dracii: de ce nu-și face, bre, Andrei Manolescu un volum cu minunățiile
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
iar fetele cu fundul aproape gol, pe trupuri, băieții, cu îmbrăcăminți dintre cele mai scumpe, parcând,în fața și-n spatele și pe părțile laterale ale stabilimentului, autoturisme dintre cele mai performante și mai scumpe, pătrunzând înlăuntru ca niște nababe și nababi, și, destrăbălându-se, întru desfrânata satisfacere a tuturor dorințelor trupurilor și sufletelor lor, cu de toate, ce nu era, nu este și nici nu va fi, cândva, dat, și celuilalt tineret al urbei. Acum, în urmă cu numai patru sau
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
în operă. Până și-a cnfecționat un automobil fără pereche pe lume. L-a pus într-un garaj, nu prea arătos, ca, nu cumva, să atragă atenția, vreunui cine știe cine. Și a început să stea,în mașina aia, ca un autentic nabab, ce i se părea că este. Șuvoiul banilor, din noile câștiguri, se îngroșa,în continuare. Din ăsta, Calistru Cășuneanu folosea, zilnic, atâta, cât,în mod normal, se impunea. Ce prisosea, lăsa într-un privilegiu de la CEC. Zilele, lunile, anii treceau
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ultimele picături din sticluța de rom și trase cu poftă din țigară. Oboseala îi dispăruse și ochii negri sclipeau vesel. Se simțea fericit, o fericire febrilă, nervoasă, vorbea încontinuu făcând abstracție de bătrâni. ― Am avut tot timpul impresia că visez... Nababi, domnule! Să fi văzut casa! Nu-mi venea să cred." Ce caut aici?! Ce se întîmplă cu mine!? Am discutat într-adevăr cu femeia?" înțelegi, toate astea nu-și găseau loc în viața mea, nu se asortau cu nimic. Un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sudoarea, ținea gura deschisă, respirând greu. Gâtul lung și subțire ieșea caraghios din gulerul de vidră. Inginerul îi căută privirea în oglinda retrovizoare. ― Conduceți admirabil. Felicitări! Șerbănică Miga încercă să-i intre în grații: ― A fost campion pe vremuri. Nici Nababul nu era mai abil. ― Interesant, observă de circumstanță Raul Ionescu. Aveți mașină? Profesorul clătină capul. Tot Șerbănică explică: ― Nu. De unde să scoți așa, șaptezeci-optzeci de mii? Ioniță Dragu viră brusc. Se simțea din ce în ce mai stăpân pe volan. " O mașinuță bună... Motor
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]