12,372 matches
-
și Ion Neagoș. Secretul este simplu în aparență și constă în poziționarea inteligentă a lecturii pe cele două paliere narative, unul exoteric și altul ezoteric. Aceasta este de fapt teza eseului. Respectând schema dualismului clasic gnostic, Eliade creează un eșafodaj narativ care mimează semnificația profundă și poziționează centrifug lectura în marginalitate, în secund; sunt coduri care colportează înșelător sensuri de camuflaj înadins folosite pentru a îndepărta de miez, de esență. Acest eșafodaj se bazează pe... nimic, nu duce nicăieri și are
Dincolo de evidențe by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13210_a_14535]
-
o pleură confecționată pentru a seduce atenția și inteligența cititorului la nivelul estetic, opacizând referențialitatea constant metafizică a textului. Narațiunea cu funcție exoterică mai are menirea de a filtra lectura inițiatică, de a o distinge de una oarecare. Celălalt palier narativ este unul ezoteric, al realității necorticabile, al semnificației sacre. Această perspectivă teoretică nu este un import nediferențiat din exegezele altor autori, ci o experiență de lectură: „Rob, eu însumi, pentru o bună bucată de vreme, interpretărilor clasicizate de tip hermeneutic
Dincolo de evidențe by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13210_a_14535]
-
la finalul meciurilor (în Tricouri). Cu atât mai gratuite și lipsite de efect sunt cele câteva proze cu trimiteri la scriitori (Ahura Christi, Nicolae Prepelicaru, Adriana Vitell ș.a.) sau cele în care manuscrisul și profesia de scriitor apar ca pretext narativ în încercări superficiale de metatext. Dar, apropo de stil, iată, în final, o mostră: „Erau șapte țărani voinici, cu capetele căptușite în jertfa brumărie a unor oi la fel de simple ca ei. Cu palmele de piatră ponce, își treceau din om
Proză din nimic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13207_a_14532]
-
Suceavă îl importă cu știință de la García Márquez, Llosa et co., de unde se trage, tehnic, și poate cea mai bună povestire a acestui volum, În București, cînd se lasă seara, sămînță de roman de dictator, cu simțul fin al perspectivelor narative alternante și psihologii interesante. Un tată în ascensiune în ierarhia PCR, bun părinte, o mamă serios bolnavă psihic, dar ținută departe de doctori ca să nu-i afecteze cariera soțului, o fiică cu accese independente, urîndu-i acerb mama, pe care nu
Vremea poveștii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13298_a_14623]
-
Grigorescu Ion, așa cum îi place artistului să-și spună, sfiindu-se ca un recrut la vizita medicală în fața ideii de a fi persoană publică, oferă tot ceea ce este mai interesant într-un continuu spectacol al scindării. Pe de o parte, narativ și iconolog, el îl caută pe Dumnezeu cu o obstinație și cu o umilință aproape de masochism, iar, pe de altă parte, își exhibă permanent fascinația pentru amorf și coruptibil, pentru materia precară și pentru miasmele cărnii intrate ireversibil în fermentație
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13310_a_14635]
-
civilizației hebraice cu lumea imaginii arabe și cu proiecțiile grafice, în special cu acelea din categoria miniaturii, ale creștinismului de factură orientală. Georgeta Năpăruș Chiar dacă succesiunea registrelor pe verticală și ritmica elementelor pe orizontală par a constitui suportul unei lecturi narative, în fapt pictura Georgetei Năpăruș este tot ce poate fi mai îndepărtat de epica exterioară sau de orice altă formă de retorism. Pentru că, în ciuda asocierii lor în același plan, formele sale nu comunică între ele altfel decît plastic. Deși apropiate
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13310_a_14635]
-
păcătuiește în ochii publicului contemporan prin lungimi greoaie și broderii supărătoare. Căutînd să surprindem specificitatea poveștii lui Perrault, am găsit o ezitare jucăușă, surprinzătoare și derutantă totodată, între adeziunea și distanțarea față de povestea tradițională, fapt mai evident la nivelul formulei narative și al simbolisticii. În povestea perraldiană, scurtă, concentrată (diferită de cea a contempranilor săi, în care simțim un exces narativ și o supraîncărcare simbolică), distanțarea de care vorbeam, nu este ostentativă. Uneori, abia perceptibilă, alteori, aproape ambiguă, ea se observă
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
o ezitare jucăușă, surprinzătoare și derutantă totodată, între adeziunea și distanțarea față de povestea tradițională, fapt mai evident la nivelul formulei narative și al simbolisticii. În povestea perraldiană, scurtă, concentrată (diferită de cea a contempranilor săi, în care simțim un exces narativ și o supraîncărcare simbolică), distanțarea de care vorbeam, nu este ostentativă. Uneori, abia perceptibilă, alteori, aproape ambiguă, ea se observă prin intruziunile explicite și implicite ale naratorului, printr-o contaminare a contextului, a anturajului, în timp ce adeziunea se face simțită cel
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
șăgălnicia este pentru partizanul modernilor, care a fost Perrault, chiar această ireverență față de autoritate, stabilită de timp - pentru antichitate, de tradiție - pentru povestea populară, de tirania modei - pentru poveștile cu zîne. Șăgălnicia perraldiană se face mai bine simțită la nivelul narativului și al simbolisticii, dimensiuni esențiale, după noi, pentru poveste. La o primă vedere, narativul în Poveștile Mamei Gîsca se caracterizează prin scurtime și simplitate. La o analiză mai atentă însă, densitatea sa îl dezvăluie ca un joc subtil, savant și
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
stabilită de timp - pentru antichitate, de tradiție - pentru povestea populară, de tirania modei - pentru poveștile cu zîne. Șăgălnicia perraldiană se face mai bine simțită la nivelul narativului și al simbolisticii, dimensiuni esențiale, după noi, pentru poveste. La o primă vedere, narativul în Poveștile Mamei Gîsca se caracterizează prin scurtime și simplitate. La o analiză mai atentă însă, densitatea sa îl dezvăluie ca un joc subtil, savant și rafinat, între narativ propriu-zis și ne-narativ, fie el de formă sapiențială, comentariu sau
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
simbolisticii, dimensiuni esențiale, după noi, pentru poveste. La o primă vedere, narativul în Poveștile Mamei Gîsca se caracterizează prin scurtime și simplitate. La o analiză mai atentă însă, densitatea sa îl dezvăluie ca un joc subtil, savant și rafinat, între narativ propriu-zis și ne-narativ, fie el de formă sapiențială, comentariu sau digresiune. Într-adevăr, narațiunea poveștii e presărată, fără a fi însă întreruptă, ici și colo, de comentarii, de paranteze, de sentințe și maxime care, extrase din “doxa mundi”, sînt
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
noi, pentru poveste. La o primă vedere, narativul în Poveștile Mamei Gîsca se caracterizează prin scurtime și simplitate. La o analiză mai atentă însă, densitatea sa îl dezvăluie ca un joc subtil, savant și rafinat, între narativ propriu-zis și ne-narativ, fie el de formă sapiențială, comentariu sau digresiune. Într-adevăr, narațiunea poveștii e presărată, fără a fi însă întreruptă, ici și colo, de comentarii, de paranteze, de sentințe și maxime care, extrase din “doxa mundi”, sînt ușor modificate și exprimă
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
însă întreruptă, ici și colo, de comentarii, de paranteze, de sentințe și maxime care, extrase din “doxa mundi”, sînt ușor modificate și exprimă atitudinea de adeziune sau de subversiune a naratorului. Regăsim jocul și în mînuirea ingenioasă a unor figuri narative precum focalizarea multiplă, descrierea focalizată și ambulatorie, în scena care întărește tematic oralitatea și devorarea în secvențele cu lupi și căpcăuni, în juxtapunerea dezinvoltă a registrelor diferite (uneori eroicul se învecinează cu burlescul, pateticul cu ironicul și zeflemeaua). Joaca și
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
din Barbă-Albastră, din Degețel), găsim la nivelul corpusului, al ansamblului, al sintaxei generale a simbolurilor o șăgălnicie difuză și insidioasă. Ea înseamnă o familiaritate cu gravul și seriosul, o ireverență benignă față de autoritate și norme stabilite, o practică dezinvoltă a narativului, într-un cuvînt, o joacă și un joc cu poveștile moștenite de la Mama Gîsca. Dar joaca și jocul modernului cu tradiționalul pentru poveștile lui Perrault nu se isprăvește aici. Odată cunoscute și devenite faimoase, poveștile Mamei Gîsca istorisite de Perrault
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
și colo referințe ironic autobiografice și intertextuale, ea formulează o moralitate care rezumă întrucîtva, după noi, soarta modernelor basme de odinioară ale lui Perrault: povestea lui Barbă-Albastră “ne obsedează, ne întră în ficțiuni”, și, am adăuga noi în cărți, modelînd narativul și imaginarul de orice tip de trei secole încoace. Să nu-l răsfățăm însă prea mult pe Barbă Albastră, neglijînd sau ignorînd numeroasele Cenușărese, inspirate de Perrault, între care și continuarea-fantezie, propusă de Apollinaire despre soarta echipajului feeric, cules de
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
Adormită, devenită la Catulle Mendès Frumoasa din Pădurea Visată, la Pierre Gripari Alba Frumoasa din Pădurea Trezită, la Pierrette Fleutiaux Regina din Pădurea Adormită, sau la Geneviève Brisac Frumoasa în Pădurea Adormită, tot atîtea jocuri intertextuale dar și remodelare de narativ și simbolistică, plasate în diferite tipuri de modernitate. Vom lăsa la o parte cele două versiuni cu viziune puternic sexualizată, ale provocatoarei Catherine Millet pentru Riquet cel Moțat, dar vom pomeni în această joacă atrăgătoare cu povestea perraldiană, versiunea deturnată
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
sunt, în mare parte, comune și decupate din cotidian, sunt scene de viață autenticiste, majoritatea fără tramă: istorisirile unui copil, o relație, o conversație dintre doi tineri, viețile unor bătrâni... Dincolo de frazarea fără cusur și ușurința cu care alternează vocile narative, Sorin Catarig este un bun observator de detalii și, mai ales, sensibil la dimensiunea interioară a momentelor surprinse. În raport cu excesul liric al memoriei, se povestește relativ puțin în aceste proze mai mult statice și reflexive. Ficțiunea în sine este, așadar
Un posibil romancier by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13318_a_14643]
-
cititorului și nevoia acestuia de mai mult dinamism. Acestor proze scurte cărora, cum am spus, nu li se pot face prea multe amendamente, le lipsește un dram de suspans, de imprevizibil, de nebunie a ficțiunii, acel impact venit din îndrăzneala narativă, singura care acționează direct asupra memoriei capricioase a cititorului. Căci, odată închisă cartea, îți dai seama că ai păstrat doar o stare a lecturii, că puținele lucruri întâmplate între coperte s-au retras înapoi în carte pe nesimțite. Efect care
Un posibil romancier by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13318_a_14643]
-
atras. Mi se părea mult mai firesc să mă scufund în acele povești minunate, în basme extraordinare decît să pierd vremea cu prelucrări oarecum culte. Am văzut și montări, pentru copii sau pentru adulți, care mergeau ad litteram pe firul narativ, stufos și neingenios. N-am crezut că va mai interesa pe cineva o reinterpretare a acestei feerii prăfuite, ostenită de clișee, de diluări narative și parantetice. M-am mirat cînd am auzit opțiunea lui Dabija. Mărturisesc, însă, că m-am
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
culte. Am văzut și montări, pentru copii sau pentru adulți, care mergeau ad litteram pe firul narativ, stufos și neingenios. N-am crezut că va mai interesa pe cineva o reinterpretare a acestei feerii prăfuite, ostenită de clișee, de diluări narative și parantetice. M-am mirat cînd am auzit opțiunea lui Dabija. Mărturisesc, însă, că m-am gîndit la o nebunie, a lui, la o relectură, la o propunere cu o miză pe care numai el o vedea, la o spargere
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
Brâncuși. Deși contemporan strict cu Paciurea, din punct de vedere al gîndirii plastice și al cercetării formale, Brâncuși se situează în descendența lui Paciurea. Dacă Paciurea mai păstrează încă elemente fabulatorii, dacă încercările sale rămîn mai departe într-o convenție narativă și în cadrele unui figurativism șarjat, Brâncuși țintește dezintegrarea materiei, scoaterea tridimensionalului din regimul gravitației și de sub fatalitatea oricărei arhitecturi exterioare. Ca și Paciurea, dar într-un alt timp și într-o altă perspectivă filosofică, Brâncuși recurge, în disputa sa
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
sfârșitul lumii.“ Fără speranță este un document excepțional de istorie în cel mai larg sens al termenului, o apariție necesară și o carte grea (solicitantă la lectură în sensul cantității impresionante de evenimente, dar de o uluitoare coerență și continuitate narativă), o lectură obligatorie pentru a preveni uitarea și ignoranța. Nadejda Mandelștam - Fără speranță, Ed. Polirom, 2003.
Memoria obligatorie by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13338_a_14663]
-
face o declarație de dragoste în genul lui Marius Ianuș, este de un prost gust antologic. Diferențele dintre Constantin Popescu și colegii lui de generație romancieri devin astfel evidente: nu are inteligența și decența scriiturii lui Sorin Stoica, nici tehnica narativă rafinată a lui Florin Lăzărescu, nici eleganța stilistică a lui Lucian Dan Teodorovici. Cititorul comun nu va citi romanul, doar se va delecta stupid cu înjurăturile și vadimismele personajelor și va zice că „Așa e!”, iar cititorul cult va găsi
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
Ioana Pârvulescu literaturii interbelice propriu-zise, ea remarcă ecoul senzațional pe care l-a avut pe atunci romanul Amantul Doamnei Chatterley al lui H. D. Lawrence, acesta contribuind în mare măsură la modernizarea romanului românesc, aflată la apogeu în 1933: „Entuziasmul narativ e fără precedent, iar soluțiile propuse se armonizează cu cele din romanul european.” (Exemple: Patul lui Procust, Femei, Cartea nunții, Maitreyi, Adela, Creanga de aur). „Romancierii anului 1933 depășesc marile tabuuri narative în zona sexualității.” Vine și o concluzie: „... viața
Călătorie în timp by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13383_a_14708]
-
romanului românesc, aflată la apogeu în 1933: „Entuziasmul narativ e fără precedent, iar soluțiile propuse se armonizează cu cele din romanul european.” (Exemple: Patul lui Procust, Femei, Cartea nunții, Maitreyi, Adela, Creanga de aur). „Romancierii anului 1933 depășesc marile tabuuri narative în zona sexualității.” Vine și o concluzie: „... viața literară a anilor ’30 e mai animată și mai lipsită de complexe ca oricând, povestea de dragoste a Doamnei Chatterley, știută de toată lumea, nu a rămas fără urmări.” Mergând pe acestă linie
Călătorie în timp by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13383_a_14708]