329 matches
-
temporală și spațială, se diferențiază major prin perspectivele narative. Una e naratoarea din prima și cea mai extinsă parte, întunecată și cu vădite rețineri de literaturizare a experienței angoasante. Altfel sunt celelalte, deschise spre ficțiune și gata să experimenteze stilistic. Naratoarea din prima parte retrăiește un proces tenebros, care, în loc să exorcizeze, amplifică artistic experiența tragică. Scenele vii, concretețea detaliilor macabre, senzația experiențelor live, fac din Lena Constante o strategă care știe, asemeni regizorilor mari, să manipuleze ambiguitatea și sugestia. Provocând, ea
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
Caragiale în minte, ne-am adunat cu toții, polemiști și pacifiști, tăcuți și vorbăreți, condeie iuți la mînie sau de un echilibru imperturbabil, pamfletari, cronicari, gazetari, muzicieni, masteranzi și invitați permanenți, la Clubul Prometheus, care seamănă puțin cu Pivnița lui Auerbach. Naratoare de ocazie, sosită de la curs, am notat, pe dosul unei pagini xeroxate (care conținea o fabulă din Levantul lui Mircea Cărtărescu), cu un pix primit cadou pe care scrie "Deutsche Welle", o lungă, deși incompletă, listă de nume: Al. Călinescu
Etica disputelor literare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14191_a_15516]
-
continua stare conflictuală din lumea literară, cu exemple din belșug. Patologizarea gîndirii literare este un pericol real în România de astăzi. Întîlnirile României literare dovedesc, totuși, a încheiat dl Nicolae Manolescu, că se poate dialoga civilizat, chiar pe teme aprinse. Naratoarea a întors pe dos hîrtia pe care a scris de-a lungul discuției și a dat peste un vers din morala fabulei lui Cărtărescu: "Vedem ades aceasta, dar să crîcnim nu-i chip". Era în 1989. Acum, cel puțin, cînd
Etica disputelor literare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14191_a_15516]
-
literatură ale unei prozatoare numite... Adriana Bittel se desprind pentru a deveni autonome siluete mișcătoare, o superbă tânără căreia nu i se pot vedea trăsăturile feței (deoarece n-au fost desenate) sau un șal de angora gălbui, care încălzește genunchii naratoarei. Aceasta și fiindcă o parte din povestiri sunt la persoana întâi, asumat subiective, personale stilistic. E limpede că în multe dintre texte se răsfrâng, într-un fel sau altul, experiențe biografice ale autoarei, dispuse în "dosare" separate (nepoată, fiică, soție
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
gunoi în putrefacție" ; că a supraviețuit doar un singur mit, unul dintre cele mai feroce, cel al lui Iason și Medeea, simulacre ale amăgirii, violenței și cruzimii veacului XX. Acum cartea de aventuri consemnează robie, colonialism, sânge, mult sânge, vocea naratoare nu uită de Gulaguri și Lagăre, de trădarea idealismului militant sub stindardul revoluției (în primul rând ca angajament etic și civic), persecuția, detenția, suprimarea chiar a militanților, așa cum "lâna de aur" arătase chipul degradat și setea de putere a lui
Romanul cu o sută de voci by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7003_a_8328]
-
roman). Relația ambiguă dintre două fete colege de cameră de cămin, amîndouă studente. O prietenie care se transformă într-un soi de legătură de sînge (erau ca niște surori) și care se transformă din cînd în cînd în legătură erotică. Naratoarea este cea care face și desface relația. Ea își hipnotizează prietena, o seduce, o părăsește, este elementul activ. Are relații paralele cu băieți (toți în mod obligatoriu artiști: pictori, scriitori...), este însă geloasă pe Alex (prietena ei) care încearcă, la
Tinerii între ei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14793_a_16118]
-
poeții Emil Brumaru (cu care a și colaborat) ori Șerban Foarță, dar fără să semene, de fapt, cu nici unul dintre ei. Cele trei animăluțe - un arici, un hârciog și o cârtiță - ca și convenția teatrală care le aduce în compania naratoarei - sunt luate de fapt dintr-o strofă semnată de Czeslaw Milosz: „De-ar fi s-arăt ce-i pentru mine lumea,/ aș lua un hârciog, un arici sau un sobol,/ i-aș așeza pe-un fotoliu seara la teatru/ și-ndesîndu-mi
O simfonie animalieră by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2374_a_3699]
-
cea oarbă Dede, pe numele ei întreg Dedesubtilă). La finalul verii, apoi al anului petrecut în compania - directă ori epistolară - a celor trei prieteni, care se retrag ei înșiși, dispărând discret, versurile inițiale ce servesc drept motto sunt transformate de naratoare după cum urmează (marcând o evoluție a perspectivei de la lumea ca teatru și „sunetul muzicii” de la Czeslaw Milosz către lumea interioară a ființei umane, văzută ca „lumină lăuntrică” și „sunet al ființei”): „De-ar fi s-arăt ce-i pentru mine
O simfonie animalieră by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2374_a_3699]
-
om/ și-ndesîndu-mi urechea spre botul lor umed/ aș asculta ce spun despre lumina lăuntrică,/ despre sunetul ființei, despre durere și dor”. Acesta este și „finalul poveștii”, când cei trei prieteni închid cercul retractilității, tăcând și dispărând, dar nu înainte ca naratoarea să introducă un al patrulea personaj - evanescent, firește -, un câine („o corcitură de terrier”), ce-i apare în prag de nicăieri și care, în fotografiile pe care i le face, se situează undeva între lumi, între aici și dincolo, în
O simfonie animalieră by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2374_a_3699]
-
aș adăuga acea așteptare, acel „stat pe loc” în limbaj - un fel de oprire a timpului - care mă duce cu gândul la scriitura lui Ștefan Agopian. Închei cu vorbele lui Dede, care - la rândul ei - încheie o buclă, spunându-i naratoarei, într-un fel de mise en abîme: „Dacă totuși vei reuși să o termini (...) cartea asta a noastră, fă-o să fie mică, mică și pătrată, atât de mică încât să poată fi luată în mușuroi de oricine, și acolo
O simfonie animalieră by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2374_a_3699]
-
exilului. Scrisă în limba de adopțiune a autoarei, engleză, povestea aventurii spirituale a viețuirii într-un tărâm al mărginii culturale este structurată că o necesară lectură a Australiei prin intermediul textelor compuse de diferiți naratori anonimi sau puțin cunoscuți, pe care naratoarea principala le inserează contrapunctic în scrisorile adresate surorii din România: vechi jurnale intime, însemnări, epistole, din perioada coloniala sau mai recente. Găsim în ele disperările, maniile, sentimentele de vină, de murdărire sau de insuportabila plictiseală, dar și exaltările și freneziile
Exilul ca rescriere si tălmăcire () [Corola-journal/Journalistic/17515_a_18840]
-
îi exclude pe cei cu vedere slabă, cicatrici vizibile sau tatuaje, cele două ștampile fatidice aplicate pe cereri: admis/respins; inscripția keine Ausländer ce le interzice străinilor să se apropie de podiumul pe care cântă o fanfara. Curios este, remarcă naratoarea, ca în conversațiile uzuale, Europa apare că un tărâm damnat, o alteritate detestabila și totuși invidiata în secret, un loc la care expatriații visează, schizofrenic, unde poate se vor întoarce într-o bună zi. Ce este însă Australia pentru intelectualul
Exilul ca rescriere si tălmăcire () [Corola-journal/Journalistic/17515_a_18840]
-
Australia e viața de după aceea, ce-și capătă sensul numai prin raportarea speculara la viață rămasă în urmă: "Melbourne este față de București ceea ce memoria reprezintă vizavi de realitate". Cum să nu-i invidiez pe cei originari de aici? o întreabă naratoarea pe imaginara ei corespondență. Ușurință cu care vorbesc limba, fără accent, ca și cum ar dansa, modul in care știu să fie singuri îi țin acum la distanță de propriul trecut, iar fericirea nu are istorie. Unele din intuițiile autoarei lui Melbourne
Exilul ca rescriere si tălmăcire () [Corola-journal/Journalistic/17515_a_18840]
-
filmului, am avut senzația că asist la nașterea copilului ilegitim ai cărui părinți greu compatibili erau documentarul gen Discovery și "Memorialul durerii". Din ultimul, sunt luate cadrele apropiate, în mers, pe lângă pereții închisorilor. Din primul, genul de testimonial și vocea naratoare. Din nefericire, nu este luată de acolo și "democrația" în tratarea personajelor, unele fiind mai iluminate decât altele, în timp ce unul este neglijat aproape complet. Slavă domnului, la sfârșit a existat o întorsătură de frază cinematografică: toți emițătorii de mărturii adunați
Șase personaje în căutarea unui jaf by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11287_a_12612]
-
Sînt, ca de altfel toate textele din volum, proze despre dragoste (unele așa se și numesc) care, deși unite prin unele personaje sau situații, prin anumite aluzii, rămîn zone autonome de trăire și reprezentare; persoana narativă, tensiunea frazei și atitudinea naratoarei diferă semnificativ de la una la alta. De la dramatizat-exaltate derulări de acțiuni dorite sau imaginate (XXVIII. Dragoste), se trece la ironia caldă a portretizării unei tinere extrem de preocupate să se autoinventeze fără pauze de respirație (II. Variante) sau la înțelegerea amară
Femei (nu încă) între ele by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15467_a_16792]
-
și foarte eronată) cum că lungmetrajul e echivalent cu ficțiunea, iar documentarul cu realitatea, cum mi s-a explicat, m-am simțit mult mai în largul meu vizionându-l pe al doilea. Îmi dădea posibilitatea să mă asociez cu vocea naratoare care emitea judecăți de niciunde asupra evenimentelor, mi se oferea o ancoră de care puteam să mă țin bine și să urmăresc ce se întâmpla, plus că îmi furniza o cauzalitate fără verigi lipsă. Nici urmă de o asemenea liniște
Nürnberg revizitat by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11462_a_12787]
-
exprime cu mai mare exactitate adevărată dimensiune a ororii înstăpînite după război în România). Tehnică esențială a cărții este bazată pe rememorare, care aduce cu sine povestea în poveste, povești paralele, adunate în jurul unui narator principal. Incursiunile în timp ale naratoarei aduc în atenție și alte voci, pe masura ce și planurile desfășurării acțiunii se schimbă. Discontinuitățile nu se remarcă doar în privința evocărilor, ci și la nivelul sintaxei, ceea ce alimentează sentimentul că totul se consumă aluziv și nu expresiv. Pe de altă parte
Destin amânat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17983_a_19308]
-
s-ar fi căznit de pe atunci să fie DOI, într-unul singur, mai mult și decât însăși natura putea să-și permită, căutând în alianța, prefăcută, cu celălalt, propria sa afirmare, egoistă... Ea, sora mai mare, care poate fi chiar Naratoarea, vorbind acum despre cei doi ca despre două posibilități, două caractere, unul din est, celălalt din vest, diferiți, deși ieșiți din aceeași plămadă, din asprimea Evdochiei, și din firea ușuratecă a lui Geluț, tatăl, mai mult cântăreț și musafir pe la
Roman ratat - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13902_a_15227]
-
memorabilă:„Nu contează cine îți frânge inima sau cât timp va dura să ți se vindece rănile, un lucru e cert: nu vei trece niciodată peste astfel de momente fără ajutorul prietenilor”" Fiind interpretată de Sarah Jessica Parker, aceasta este naratoarea fiecărui episod. Fiecare episod al serialului este structurat în jurul gândurilor și memoriilor sale, în timp ce personajul scrie reportaje săptămânale pentru cotidianul fictiv The New York Star. Carrie face parte din clasa socială de vârf a femeilor din orașul New York, fiind o clientă
Totul despre sex (serial) () [Corola-website/Science/312936_a_314265]
-
succes în Franța, Germania și Statele Unite (a apărut și în limba română, la Editura Curtea Veche). În 2009 a apărut la aceeași editură romanul Le remplaçant () de care ne ocupăm mai jos. Vizitând muzeul parizian al combatanților antinaziști de la Varșovia, naratoarea stăruie multă vreme în sala dedicată lui Janusz Korczak, ilustrul pedagog polonez - comemorat anul acesta peste tot în lume - care s-a impus prin anvergura preocupărilor sale, dar a rămas în amintire și prin sfârșitul tragic de erou martir. Conducător
Înlocuitorul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4079_a_5404]
-
se străduise să salveze aparențele de curățenie, bucătărie hrănitoare, grijă medicală pentru ca orfanii să nu se știe dinainte condamnați, iar când aceștia au fost îmbarcați în trenul cu destinația Auschwitz a refuzat să-i părăsească, îndreptânduse spre moarte împreună cu ei. Naratoarea privește fotografiile, citește textele explicative, urmărește documentarul prezentat, dar la sfârșitul vizitei nu are revelația pe care o aștepta. Eroul murise cu douăzeci de ani înainte de nașterea ei și „nici nu făcea parte din familie”. Cuprinsă de remușcări, se decide
Înlocuitorul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4079_a_5404]
-
și permit ca, prin contaminare, proiectul inițial să fie deturnat, iar personajele să se disjungă mai curând decât să se asocieze. Triplu B va fi, deci, înlocuitorul lui Korczak, după cum e și înlocuitorul adevăratului bunic. Din copilărie și până la maturitate, naratoarea este subjugată de acest pseudo bunic care, conform tradiției evreiești, concurează și obține în familie rolul de „povestitor”. Însușirea lui de a născoci, de a modifica faptele, de a nu se sinchisi de inadvertențe și de a lăsa ca lucrurile
Înlocuitorul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4079_a_5404]
-
ar fi un proiector de diapozitive (...). Nu ezită, nu simte niciodată nevoia să revină în urmă din cauza unui amănunt uitat. Își spune textul ca și cum ar exista un text. Dar nu există text. E gândul său care se desfășoară.” Cât despre naratoare, distrată și lipsită de memorie, fără capacitatea de a înțelege multe lucruri, ea se lasă dusă de imaginație încă din copilărie, își ignoră ignoranța, iar prin ficțiune simplifică, complică sau modifică faptele. Lăsând pe seama tehnicilor moderne să fie fidele realității
Înlocuitorul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4079_a_5404]
-
clipească „adevărul adevărat”. Trăiește mult, se bucură de viață până în ultimul moment. Când i se aduce să-l cunoască pe ultimul „strănepot”, care abia gângurește, el spune „Ce să zic, nu-i prea vorbăreț.” De el se simte mai atrasă naratoarea, cu el seamănă mai mult. Pe Janusz Korczak îl respectă, îl admiră, pe Triplu B îl înțelege și-l iubește. Ce scrie despre primul este edificator, dar și oarecum documentar, ce scrie despre al doilea este expresiv. Așa se face
Înlocuitorul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4079_a_5404]
-
de vedere. Narativitatea câștigă paliere de semnificații frapante, iar limbajul, indiferent de construcția interioară și de relația imagistică, creează un univers atipic, din care cititorul prelua un evantai de excentricități naive, sfârșind, de cele mai multe ori, prin a simpatiza cu personaje (naratoare) inclasabile. Dan Coman propune în Parohia un narator din această stirpe, greu de acceptat ca verosimilitate. Cititorii scriitorului năsăudean nu vor fi, de bună seamă, surprinși nici de genul literar abordat, nici de imaginarul revărsat în narațiuni. În scrisul lui
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]