221 matches
-
dar și cu mitul și arhetipul, cu simbolul și semnul. Aceste noțiuni sunt numitorii comuni ai abordărilor la care ne-am referit, fie că sunt așezați în perspectivă antropologică, fie filosofică (îl reamintesc aici și pe Paul Ricœur), istorică sau naratologică. Întâlnirea acestor patru discipline umaniste (includem aici antropologia lui Gilbert Durand, datorită teoriei sale arhetipologice și a simbolurilor) generează un larg areal științific, prolific atât pentru interpretarea fenomenului imaginarului, cât și pentru studiul manifestărilor sale istorice sau culturale. Precum o
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Pragmatica teatrului (1987). „Coerența specifică” textului dramatic ca „literatură aparte”, cu două componente, una aflată în sfera limbajului, iar cealaltă întrupată din „metafora vie a trupurilor și lucrurilor”, reclamă anumite coduri de lectură și nu se poate mărgini la modalitățile naratologice ale structuralismului, adică la modelele interpretative pur textuale. Pledoaria se îndreaptă spre o hermeneutică simultană, contextuală și intertextuală, spre o receptare de tip pragmatic, după modelul oferit de Camil Petrescu, „unul din primii pragmaticieni ai teatrului”. Din multitudinea de ilustrări
VODA CAPUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290618_a_291947]
-
limba nu este o simplă nomenclatură, ci o viziune asupra realității, uneori cu aspecte foarte particulare, așa cum au demonstrat antropologii americani. Desigur, situația este deosebită în cazul terminologiilor care sînt alcătuite cu o organizare impusă de cunoașterea științifică. În teoria naratologică, taxinomia motivelor reprezintă clasificarea paradigmatică a motivelor dintr-un tip de texte narative, care a avut realizări deosebite în categoria basmelor populare. În mod similar, taxinomia discursului stabilește și grupează tipurile și genurile discursive, activități care sînt deseori avute în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Cum spune Boris Tomașevski: „dacă un erou al lui Cehov bate un cui în perete, este pentru că la sfîrșit se va spînzura de el”. Cum spune Jonathan Culler: „Este limpede că mare parte din forța piesei depinde de o prezumție naratologică, anume că vinovăția sau nevinovăția lui Oedip este deja determinată de un eveniment trecut, încă nedezvăluit. Dar logica contrară, prin care Oedip își asumă actul ca răspuns la necesitățile semnificației, este esențială pentru forța tragică a sfîrșitului. Aceste două logici
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
cultural, simbolic); S/Z constă într-o aplicare a codurilor la analiza unei povestiri balzaciene, Sarrasine (vezi Fowler, 1981 pentru comentarii). Chatman (1969) este un recenzent favorabil al primelor lucrări de Barthes și Todorov, dar și o sursă de sugestii naratologice cînd e vorba de povestirea Evelina; Structuralist Poetics (1975 a) de Culler conține o critică lucidă a teoriilor structuraliste despre intrigă. Fowler (ed) (1975) include mai multe lucrări valoroase, între ele pe acelea semnate de Chatman și Culler. Prince (1982
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
diferenței de viziune prezintă probabil cea mai puternică atracție pentru cititorii de romane și proză scurtă. Iar aceasta, dintre toate elementele narațiunii, pare a fi cel mai ostil unei analize sistematice - drept care subiectul ca atare este oarecum neglijat în studiile naratologice. Pentru început, mulți naratologi nu percepeau aici un subiect care să se susțină: se punea sub semnul întrebării ceea ce se numește statutul ontologic al personajului, persoana și sinele (statutul ontologic al unui lucru se referă la situația sa ca parte
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Se auzi, în fine, soneria (a telefonului, a celui fix, — iar nu aceea de la ușă). Acest „în fine“ e expresia oftatului de ușurare pe care, dimpreună cu ipochimenii acestei scrieri, îl are autorul însuși, ajuns la grea ananghie narativă, — sau naratologică, mă rog. El adaugă, modest, în paranteză, că nu-i domnia sa inventatorul acestor strategii și stratageme diegetice, — cam răsuflate azi... (Diegetice, nu dietetice, atenție: corectorii-s rugați să ia aminte!) Pentru că numai dietetic sau frugal nu poate fi regimul romanesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
la fel de agreabile, rotindu-se în jurul cometei Hale-Bopp, al destinului familiei Teleki, al celor patruzeci de ani de comunism, dar și în jurul unor întâmplări pe cât de „banale“, pe atât de semnificative. Asta nu înseamnă că Daniel Vighi renunță la experimentele sale naratologice, căci unele pagini din acest „roman“ fragmentar pot fi considerate adevărate demonstrații teoretice. Ne sunt povestite copilăria și adolescența unui personaj-narator al cărui nume rămâne necunoscut cititorului, tocmai pentru că aceste întâmplări pot fi ale multora dintre cei care au trăit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
a vorbit, de altfel, despre un exemplu tipic de construcție narativă postmodernă în această carte din 1970 a peruanului Alfredo Bryce Echenique și majoritatea studiilor despre el (pentru că s-au scris deja zeci de cărți despre opera sa) discută aspectele naratologice. Traducătorul face cu această carte o operă de mare finețe, reușește să transpună foarte bine topica ciudată, repetițiile, stranietatea infantilă a unor observații, trecerile fine de la un registru la altul. Nu l-am văzut pe Andrei Ionescu nominalizat pentru această
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
este "verificarea luminoasă a împotmolirii în mlaștina numelui"75 - (tr. m.). Pe de altă parte, sesizează Marie-Thérèse Mathet, prenumele eroinei, Jeanne, prin banalitatea sa, înlătură a priori orice mister al eroinei. Deoarece numirea și apariția eroinei sunt concomitente, pe plan naratologic, ea se detașează radical de alte protagoniste (care vor fi anunțate sau prezentate) și se constituie în eroină prin acest statut nominal diferențial, dar într-o eroină cu cea mai banală viață posibilă. În plus, de-a lungul întregii opere
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de martor (intradiegetic) exterior, neangajat în cele povestite (heterodiegetic), spre deosebire de povestirile lui Lixandru și Leana, puternic implicați (homodiegetici) în evenimente, așadar mai puțin demni de încredere decât Fărâmă, povestitor al unor lucruri văzute și auzite 408. Analizând acest "adevărat paradis naratologic", semioticianul consideră că în Pe strada Mântuleasa "narațiunea este un mod de inserție a naratorului într-o societate activă în care acesta, altfel, nu poate pătrunde" și că "actul narațiunii nu este niciodată inocent" (s.a.) 409, deoarece Fărâmă, cu proverbiala
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și orchestrat monologal. Începând cu Apocalypse d´un adolescent de bonne famille (1980), prozatorul descoperă tehnică articularii epice și a închegării atmosferei. Biografia personajului, proiectată după ritmurile temporalității nărăvașe (ale „patefonului stricat”, cum spune Ț.), devine un puzzle, iar ingeniozitatea naratologica a Noului Român francez este folosită atât cât să potențeze aventură onirica a perspectivei epice. Scriitorul își descoperă, totodată, stilul și temele proprii, iar texte precum Apocalypse... sau, mai tarziu, Zoia (2003) reprezintă o variantă inedită a românului „obsedantului deceniu
TANASE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290052_a_291381]
-
spațiile închise: frizeria devine un neașteptat circ fatasmagoric; cancelaria liceului, un laborator grotesc de biologie, proiectat urmuzian (sau arghezian), iar un bâlci fantastic își întinde picioroangele într-un compartiment de tren. Odată viziunea deprinsa, celelalte române aduc noutăți de orchestrare naratologica. În L´Amour, l´amour (1982) - român a cărui prima versiune a fost tradusă în românește în 1994 cu titlul Evenția Mihăescu. Tratatul dumneaei de călătorie exotică la ceasul nunții sale dintr-un secol revolut - intervine intertextualitatea ludica. Scrierea este
TANASE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290052_a_291381]
-
În aceste contexte, cele mai reușite pasaje literare se dovedesc, după D. Micu, descrierile de ceremonial, recompuse în spiritul caracteristic al fiecăreia dintre epocile „reactualizate”. În maniera lui Radu Theodoru, Paul Anghel, V. Știrbu, Eugen Uricaru, autorul mânuiește dezinvolt instrumentarul naratologic al realismului tradițional. Realizează astfel un „mozaic de romane, înlesnite și de tezele naționalismului ceaușist optzecist”, înglobând, în ceea ce s-ar fi vrut un tot unitar, dacii, Reforma, Renașterea, „barocul” ardelean, vremea lui Brâncoveanu, romantismul prepașoptist, epoca Unirii, chiar dacă îi
DIACONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286745_a_288074]
-
Un alt motiv este că nu atît literatura franceză rămîne importantă astăzi, cît discursul francez despre literatură. Antoine Compagnon, Jacques Rancière, William Marx sau Lionel Ruffel sînt astăzi autorii unor volume care nu abordează literatura din perspectivă structurală sau istoricistă, naratologică sau semiotică, ci din perspectivă culturală. Fiecare dintre ei Încerarcă să explice un fapt peste care postmodernitatea trece destul de grăbită : ce a dus literatura În mijlocul scenei cunoașterii, În secolul al XIX-lea și cum se face că astăzi ea coboară
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
savuros, a vitalității extraordinare care-l animă, care-i animă personajele ca și digresiunile asupra condiției omului contemporan. Dar și pentru conținutul “populist” al romanului, care se Încheie tezist, cu fraza “această carte este dedicată omului”. Personajul (ca și categorie naratologică), alături de un realism cu accente naturaliste dus până la ultimele consecințe fiziologice, se reîntorc en fanfare În proza franceză odată cu acest roman. “Mai degrabă istoric decât tragic” el are scenariul unui bildungsroman pesimist până Înainte de epilog, fiind foarte aproape de celebrul de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
coerență, pentru că sentimentele se macină odată cu destructurarea fizică a lumii Înconjurătoare, singurele soluții salutare ale personajelor sunt anamneza (care eșuează) și, mai radicală, dar și infinit mai grea, adaptarea. Registrele discursive alternează, la fel și vocile. Nu există o unitate naratologică, lipsește, aparent, “autorul”. Adică principiul discriminant: prezent și trecut, viață și moarte, discursuri, sens și non-sens, totul se acumulează monstruos ca Într-un cazan infernal pe punctul de a deborda. Le nom des singes (Numele maimuțelor, 1994) brodează pe marginea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a faptelor de creație din alt unghi, în spirit științific, o perspectivă nouă de studiere a operei eminesciene și a literaturii în general. Metodologia lui C., întemeiată pe psihologia și mai ales pe lingvistica modernă, pe gestaltism, pe rezultatele activității naratologice ale Cercului de la Praga, a înscris, cu toate disfuncționalitățile, un moment decisiv în eforturile de scientizare a studiului literaturii. Stilistica lui anticipează și ea perspective noi metode de abordare a textului literar. De folclor, C. a început să se ocupe
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
textelor de aici e de semnalat prezența, în fiecare dintre ele, a unei „poante” de umor de bună calitate. Primul roman al lui C., Firesc (1985; Premiul Uniunii Tineretului Comunist), e compus din două părți cu statut diferit (sub raport naratologic): un jurnal (jurnal de o zi, de fapt confesiunea retrospectivă a unui personaj, tânăra ingineră petrolistă Iunia Poenaru) și un text cu narator impersonal, scris la persoana a treia, în care Iunia Poenaru e doar unul dintre personaje. Romanul e
CIMPOESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286227_a_287556]
-
fost realizată în 1910 de folcloristul finlandez Antti Aarne (1867-1925), completată mai apoi de un american, de Stith Thompson. Clasificarea Aarne-Thompson include azi 2 340 tipuri diferite de basme. Folcloristul rus Vladimir Propp în studiul „Morfologia basmului“ a aprofundat structura naratologica a basmelor populare rusești. Pornind de la clasificarea să formaliștii ruși au dezvoltat naratologia, o știință care studiază elementele din care sunt alcătuite narațiunile. Criticul român de literatură, George Călinescu, a studiat basmele în studiul sau „Estetică basmului“, cu rezultate mai
Basm () [Corola-website/Science/298504_a_299833]
-
Citate la conserva, complexe de inferioritate și drepturile omului sau Căsătorit fără obligații vând amantă moartă din născare (mențiune: consumată)" (ed. Petr Štengl, Praga, 2015) și "Peisaje, zboruri și dictări" (ed. Petr Štengl, 2014), precum și "Povestitor, autor și Dumnezeu (Perspective naratologice și tehnici narative în cadrul Noului Val Cinematografic Ceh și Slovac din anii ´60 ai secolului al XX-lea"(Editură Universității Caroline, Praga, 2009). Este autorul primei antologii de poezie cehă contemporană apărută în România după 1989 (ed. Tracus Arte, 2015
Eveniment special pentru 8 martie: poezie și muzică. Intrare liberă by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101350_a_102642]