3,698 matches
-
-nceput să țipe ca un apucat și să izbească cu bocancii în tot ce-i ieșea în cale. Aș fi dat oricît să-l văd scandalizîndu se, suindu-se pe mormanul ăla de adunături, scoțîndu-și pufoaica, aruncînd-o cît colo, rupîndu-și nasturii de la cămașă, dezvelindu-și pieptul, strigînd trageți nătărăilor dacă aveți ordin, lua-v-ar mama dracului pe toți. Și eu atunci, dom’ Roja, am sărit de la locul meu, i-am făcut semn și lui Tîrnăcop care și-a făcut o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
s-a întîmplat? — Nu vrei să știi, zise Angelina. Aceeași poveste, cred că n-o să mai reușeșc să ies niciodată din pasa asta proastă. — Haideți, nu mai fiți așa de pesimistă, încercă Poștașul s-o încurajeze. Se poate? spuse, desfăcîndu-și nasturii paltonului, făcînd un semn înspre cuierul plin de haine aruncate claie peste grămadă. — Vai de mine, cum să nu? zise Angelina, repezindu-se să elibereze un cîrlig, ar trebui să-mi fie rușine de toată dezordinea asta, începu să se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nostru e uns cu tot felul de alifii, și asta nu se șterge cu nimic, spuse Timișoara. înainte de-a începe să-și trieze corespondența încerca să se facă cît mai comod pe locul său din colțul separeului. Își descheia nasturii de sub bărbie ai cămășii, își masa puțin cu degetele zona cervicală, încerca să-și îndrepte coloana lipindu-și spatele de spătarul înalt al scaunului, împingînd cu picioarele în podea ținîndu-și mușchii încordați în reprize de cîteva secunde. După ce-și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în care dezertase. Se apucă brusc să se lepede de ele, tot mai vioi, simțind cum aburii alcoolului care pînă atunci îi îngreunaseră mișcările începeau să se risipească. Prima dată scăpă de puloverul de lînă, își desfăcu unul cîte unul nasturii cămășii și apoi își slobozi cuiul paftalei. Am mai scăpat de o rîie, își zise lepădîndu-se pe rînd de ele, rămînînd doar în bocanci și chiloți, aruncîndu-le unele peste altele în colțul în care zăcea deja mantaua cu epoleții sfîșiați
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pe obraji. Le șterge În grabă, rușinându-se de propria slăbiciune. Sforăitul lui Kawabata i se așează pe creier, și pe gânduri. Cinci ,,Mă numesc A. A. și sunt manechin la o fabrică de confecții care produce mantale militare cu nasturi de alamă, pentru o țară africană care are mai multe războaie decât ploi. De vreo cinci-șase ori pe an, vin să inspecteze producția și calitatea mantalelor, patru bărbați Îmbrăcați În costume de haine cu croială impecabilă. Jeep-ul din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
că În lunile care se scurg până la venirea jeep-ului, deși În contractul cu fabrica sunt trecut manechin, fac de toate cu o conștiinciozitate de care mă mir eu Însumi: sunt curier, supraveghetor de secție, mânuitor al rotativelor care scuipă nasturii de alamă ca pe niște sâmburi de cireș, aranjez baloturile de materiale textile În rafturi, și...mai sunt și contabil de ocazie. Fabrica este o cădire veche, mohorâtă, cu ferestre uriașe, un fost liceu dezafectat, În urma construirii unuia modern, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
i-a crestat cu briceagul obrazul sau Își aduce aminte cum era Închis ore În șir În cămara mirosind a mere uscate și ierburi de câmp, Își aduce aminte de paltonul croit din mantaua de soldat a bunicului, și de nasturii metalici lucioși În care Își vedea chipul. Se ridică din fotoliu, aprinde lumina și cele cinci becuri lunguiețe fac ca lucrurile să-și recapete contururile. O vede pe ea pentru o clipă, Într-o fotografie, călare pe un leu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și hainele mă mângâiau provocator. V-am avertizat deja că povestea mea e una incomodă, așa că pot admite liniștit: căldura Înăbușitoare sau, mai degrabă, așteptarea aceasta paralizantă mă excita. Fără să mă gândesc, mi-am coborât mâna pe stomac, peste nasturii Înveliți, care ieșeau ușor În față acolo unde corpul se Împarte În două, ca niște sfârcuri umflate de scroafă. Mijlocul se curba concav și, când mi-am Încordat abdomenul, ramele corsetului se lipiră de trunchiul meu În dungi rigide. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
noapte violetă În care tocmai mă lăsase s-o Îmbrac, și totuși mi-e rușine să povestesc așa ceva. Dar când Dora Își lăsă brațele În jos, șoptind cuvinte nerușinate În urechile mele În timp ce-mi Încheia bluza mulată, un nasture de perlă după altul, sus până la gât, am simțit miros de... Usturoi. Probabil păream surprins pentru cu Își dădu seama Încet-Încet că ceva nu era În regulă. Am dat din cap cu curaj când m-a Întrebat ce se Întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
unei siluete izolate dintr-un compartiment de tren care se zgâlțâia - și dintr-o dată mi-am dat seama ce era: imaginile se derulau invers. Trenul se opri brusc, iar femeia Își puse haina și pălăria cu mișcări ciudate, Încheindu-și nasturii de jos În sus, lăsând servieta jos și ieșind din compartiment cu spatele. Chiar Înainte ca lumina să se stingă și să se aprindă din nou, de data aceasta, Îndreptată spre două forme neclare, Încolăcite pe un pătuț Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
arătau niciodată ca hainele normale, ci mai degrabă ca niște saci Înflorați de cartofi sau corturi indiene din dantelă. După un timp m-am Îndreptat spre bluze; aici aveam mai mult noroc. Deși erau greu de legat și Încheiat la nasturi, dacă Închideam ochii pe jumătate, măcar păreau croite pentru mine - până când stăteam În profil, cercetând dezamăgit rezultatul În oglindă. Nimic să nu iasă În afară! Abia când am ajuns la lenjeria intimă, mi-am dat seama că șifonierul maică-mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Dar când a strigat dindărătul ușii „unde dracu să fii altundeva, Sascha?“ n-am prea avut de ales. Acum Anton Își așeză haina pe scaunul de la birou și deschise geamul, crezând că poate face curent. Ținându-și cămașa Între doi nasturi, o scutură. Apoi, aplecându-se În afară, făcu o pâlnie din mâini și trase cu urechea. — Cântece de luptă menșevice. Ne protejează astea de teroarea soarelui? Am dat din umeri și l-am Întrebat dacă s-a descurcat În apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
n-avea cum să fie cu mult peste 30 de ani. Unchiul Fritz avea favoriți deși, care Îi lăsau doar gura liberă; nasul Îi era de obicei julit, de parcă ar fi fost folosit și pentru alte scopuri decât respiratul; iar nasturii de la haina lui străluceau ca niște monezi. Transporta corespondența Într-o geantă uzată de piele, trăgea troșcoleta pe burta sa și se foia de jur Împrejur. Uneori Dora era lăsată să-și bage nasul În ea. Dar de cele mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nume. Nu știi niciodată În ce te bagi, păi nu? Și, mă rog, cu cât ne cunoșteam mai bine, cu atât devenise mai greu să dau timpul Înapoi și să corectez o mică discrepanță care oricum nu... Dora Își Încheia nasturii metodic. Credeam că ești altfel. Dar de fapt ești la fel ca orice alt bărbat. Nu sunt aici ca să mă complac În farse, să știi. Cum ai putea să fi sincer cu mine, dacă nu ești sincer nici măcar cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
când abdomenul căzu, conform așteptărilor. Mi-am imaginat că data viitoare când va mai face o șmecherie din asta, o să facă să curgă intestine ca niște panglici roșii. M-am așezat În silă pe scaunul indicat de Pieplack. Diels desfăcu nasturele din mijloc al hainei sale, dezvăluind conturul unei burți. Cămașa lui era albă, dar șifonată, cravata, subțire și uimitor de lungă. Își puse mâinile pe masă cu un aer autoritar. Nesatisfăcut pe deplin, le Împinse un pic mai departe. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
era un domn care se apropia de mine cu pași repezi și vioi, parcă ar fi jucat Într-o pantomimă. Abia m-a observat Înainte de să-și ridice pălăria, salutându-mă ceremonios, apoi și-a Îndreptat din nou atenția asupra nasturilor Încăpățânați de la paltonul său. Unde dispăruse? Să traversez strada sau să rămân pe partea asta? Doar nu s-a strecurat Înapoi, nu? Am făcut stânga-mprejur. Nimeni, În afară de domnul viguros. Dar asta era chiar absurd! Sau până la urmă mă Înșelasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
puțin probabil că avea să-mi Îmbunătățească situația. Obosit, am observat că ciorapii mei de mătase fuseseră sfâșiați. Aveam picioarele zgâriate; rotulele, pătate de sânge. Rămășițele fustei mi se ridicaseră pe șolduri. Bluzei galbene Îi lipsea o mânecă și toți nasturii. Acum am băgat de seamă că sutienul negru atârna În afară: bretelele fuseseră rupte și șosetele cu care Îl umplusem au dispărut. Am dus mâna la tâmplă și mi-am dat seama că Îmi pierdusem și peruca. Doar poșeta azvârlită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
femeie ajunsă la frontierele experienței de viață, o fatală și strălucită combinație de Marie Curie, Anna Karenina și Amelia Earhart. În orice caz, cam asta-i imaginea romantică cu care se duce la culcare băiețelul, după ce ea i-a încheiat nasturii de la pijămăluță și l-a așezat în pătuț, povestindu-i cum a învățat să șofeze pe când era însărcinată cu soră-mea și cum în chiar prima zi de la primirea carnetului de conducere, „în chiar primul ceas, Alex“, „un maniac“ a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
decât Smolka. Are șaișpe ani și e evreu, ca și mine, dar cu asta se termină orice asemănare între noi: e tuns cu coadă de rață la spate, are perciuni lungi, până la bărbie, poartă costume cu sacoul încheiat la un nasture și pantofi negri ascuțiți, bașca gulere à la Billy Eckstine mai mari ca ale lui Billy Eckstine! Și totuși, e evreu! Incredibil! Un profesor cam moralist de felul lui ne-a dat a înțelege că Arnold Mandel are coeficientul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cunoscut sub numele de Urăște-ți Aproapele Goi și Mănâncă-l Fript. De ce nu m-oi fi însurat cu fata asta frumoasă, care mă adora? Mi-o amintesc cum arăta printre spectatori, palidă și fermecătoare în taiorul ei bleumarin cu nasturi aurii, cu câtă mândrie, cu câtă dragoste mă privea în după-amiaza aceea, în timp ce îl supuneam unui interogatoriu dur pe un tip lunecos, de la biroul de relații cu publicul al un post TV... și, fiind la prima mea participare, am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pleci acasă. Sigur, de asta aveam nevoie, să mă întorc în exil. Și de-acolo, de sus, mi-a aruncat un zâmbet larg. Sabra asta sănătoasă, monumentală. Cu picioarele ei modelate de muncă, cu șortul ei comod, cu bluza fără nasturi, sfâșiată în luptă - cu zâmbetu-i binevoitor, victorios! Iar la picioarele ei jegoase, încălțate în sandale, acest... acest cum să-i zic? Acest fiu! Acest băiat! Acest bebeluș! Alexander Portnoise! Portnose! Portnoy-oy-oy-oy!2 — Uită-te la tine, i-am zis, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
e un noroc să fii gras Într-o noapte ca asta. Înainte de a se Încheia la pelerină, Își strecură mâinile Între chilot și pantaloni și-și potrivi revolverul care-i atârna Între picioare, aninat de un șnur răsucit pe după un nasture. Te poți bizui pe Josef În privința a trei lucruri, Își spuse el, mulțumit de sine, la o femeie, la un prânz și la un seif gras. Ieși de la adăpostul coșului. Pe acoperiș era foarte alunecos și exista un oarecare pericol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Îi fuseseră de folos În lupta sa: „Religia e prietena omului bogat“. Îi spuse străinului: — Dacă nu ești spion al poliției, atunci cine ești? Ce făceai aici? — Numele meu - și dolofanul se Înclină puțin din mijloc, În timp ce un deget răsucea nasturele de jos al vestei - este... Numele fu lăsat să cadă În Întunericul străveziu de la lumina zăpezii, Înăbușit de huruitul trenului, de zăngănitul conductelor de oțel, de ecourile unui pod. Dunărea alunecă de pe o parte pe cealaltă a liniei ferate ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Josef Grünlich. Ezită o clipă, apoi continuă: — Căutam bani, Herr Czinner. — Ai furat... — Ați venit prea devreme. Începu să explice pe Îndelete: — Am scăpat din mâinile poliției. Nimic dezonorant, Herr Czinner, vă pot asigura de asta. Își răsucea fără Încetare nasturele de la vestă și părea a fi un vorbitor străin și neconvingător În aerul proaspăt iluminat al minții doctorului Czinner, populat cu adevăruri incontestabile, o față Înfometată, o cârpă colorată, un copil cu dureri, un bărbat Împleticindu-se pe urcușul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
forțat geamantanul dumneavoastră spre binele cauzei. Lăsă să-i scape cuvântul „cauză“ cu răsuflarea fierbinte și tensionată, desacralizându-l până la nivelul unei parole, al unei emoții banale. — O să chemați conductorul? Omul se propti În podea și degetul lui se strânse pe nasture. — Ce Înțelegi prin cauza dumitale? — Sunt socialist. Brusc dr. Czinner Înțelese că o mișcare nu poate fi judecată după ofițerii ei. Socialismul nu era condamnat prin afilierea lui Grünlich la el, dar totuși era nerăbădător să uite de Grünlich. — O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]