1,525 matches
-
procedează adeseori după metoda lui Cuvier, pornind de la o vertebră a „animalului preistoric” către reconstituirea întregului. Excursurile sale eseistice seduc - ca de fiecare dată - prin subtilitatea detectivistică și acribia suplă a demonstrațiilor, servite de un stil plin de vervă intelectuală, naturalețe și eleganță. Ca și în studiile despre „Eminescu la Berlin”, unde atmosfera urbană și muzeele berlineze erau recompuse cu migală erudită, traseele pariziene ale lui Cioran și vizitele sale din anii ’60 la galeria de paleontologie de la Muzeul din Paris
Paleontologie cioraniană by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3903_a_5228]
-
acomodeze cu atmosfera și mai cu seamă cu stilul de abordare a problemelor de către mediator, lăsând la latitudinea lor posibilitatea să închege unele conversații de ordin general, după care, cu tact și multă diplomație și în mod deosebit cu multă naturalețe, mediatorul va solicita pe rând părților să prezinte succint și din perspectiva lor problemele conflictului și motivele pentru care înțeleg să-l supună spre soluționare procedurii de mediere. În acest scop, mediatorul le va încuraja și îndruma să se exprime
Primul cod orientativ privind procedura medierii conflictelor de la A la Z by Mihaiu Șanța () [Corola-publishinghouse/Law/705_a_993]
-
proasta creștere de care se fac răspunzătoare? Nu cred, însă în familia lor, mică și mare, trece drept normă. Așadar, nu e, la Caragiale, familie fără pată. Secretele pe care le ascund, de cele mai multe ori à la Polichinelle, le dau naturalețe, le fac simpatice, fiindcă sunt vulnerabile. E o tristețe, e un moft, e o fatalitate: familia românească dintotdeauna.
Familii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4339_a_5664]
-
ar avea nicio noimă - în afara unei crase lipse de gust - dacă n-ar fi contrabalansată de un imaginar cotidian la fel de bine conturat și de o atitudine mucalită. Vlad Moldovan e singurul poet de azi care se poate întreba cu aceeași naturalețe despre viață, spirit sau materie și despre sensul unor întâmplări cât se poate de banale dintr-o noapte de chef. Și asta, pentru că într-adevăr pentru el nu mai există ierarhie în ordinea existentului. Ceea ce nu derivă deloc în nivelare
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]
-
din când în când, dar încet, stânjenit. Și mai era și Andre. Absorbită în întregime de mișcările ei - un trup. Ceea ce puteam înțelege era că simțea nevoia să pună ordine în gesturi, ca și cum ar fi hotărât să înlocuiască întâmplarea sau naturalețea cu un soi de necesitate care să le țină împreună, una comandând- o, inevitabil, pe cealaltă. Dar de fapt cine știe. Un alt lucru se putea spune: că acolo unde stătea ea apărea o intensitate specială, uneori hipnotică - noi știam
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
dacă textul i-a ajuns la cunoștință lui George Ardeleanu, când s-a dus la Rohia ca să se documenteze pentru teza lui de doctorat, devenită ulterior o excelentă monografie, și nu am cum să verific acum. Steinhardt își povestește, cu naturalețea care îl caracteriza, viața, de la naștere la botez („Acolo, la Jilava, în camera 18 de pe secția a doua - unde în două rânduri cursese sânge - am primit Sfântul botez în ziua de 15 martie 1960.”) și la călugărie („Am fost călugărit
Steinhardt 100 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4483_a_5808]
-
lui exprimă mult dispreț și o acută nevoie de bani. E perfect. Mă duc la el. Mă prezint și îi explic de ce am intrat în vorbă cu el. Scot din ghiozdan banii, pâinea și vinul. Încerc să-l conving de naturalețea faptelor, dar rămâne fără grai auzindu-mi propunerea. — Ești sigură că vrei la malul mării? Peste câteva ore vine fluxul, n-o să fie prea plăcut. — Nu sunt sigură de nimic. — Să ne înțelegem: eu doar te acopăr? Atât am de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
am dat și lui Prâslea. Bineeee! Eu am văzut coji de ouă la gunoi la noi, de unde au apărut? Poate le-au aruncat vecinii tată, spusese una din gemene, ca să dea vina pe noi. Atunci bietul om văzând cu câtă naturalețe mint, Își pierduse de tot firea Își scosese cureaua de la pantaloni și altoise de câteva ori pe fiecare dintre cele două gemene mincinoase. Spuneți cine a furat ouăle ori vă mai altoiesc? Eu, tată, recunoscuse una dintre ele, care părea
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
un fel de compensație, visează să se „copilărească” în brațele viguroase ale bărbatului. Iar el, oricât de matur („ca să nu zic trecut!” - exclamă scriitorul), nu percepe dezamăgirea provocată de prudența lui, de teama de „complicații”. Dar îi place să observe naturalețea cu care ea se lansează în acest „joc de doi”, ceea ce îi sporește dintrodată feminitatea. Domnului R. i se pare „normal” ca să aibă „tot felul de treburi” în urbea ei, încât să-și întrerupă călătoria pentru câteva zile. Este vorba
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
a îmbrăca haina absolutei sincerități, ce nu mai ține seama de reguli și convenții. Și amândoi „îmbracă” această haină începând prin a se dezbrăca de hainele celelalte... „Să fie goliciunea și un semn al dorinței de revenire a insului la naturalețe și autenticitate?” - filosofează autorul într-o paranteză, în timp ce Teodora pare „topită” de mângâierile Profesorului. Sau poate chiar este, nemaiputând rezista „asaltului” celui căruia continuă să-i spună în șoaptă „Domnule Profesor”. Pe când acesta este cuprins de o frenezie erotică potrivită
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
săptămâni - ce altă veste mai bună putea să-i dea? Nu doar că vor sta împreună la aceeași masă și vor lucra pe aceleași texte, dar vor fi și acele pauze în care îi va oferi, cu absolută sinceritate și naturalețe, episoadele socotite mai interesante din universul său domestic: năzbâtiile și glumele cotidiene ale copiilor; micile ei „victorii” culinare; problemele administrative cu care se confruntă; unele întâmplări cărora le verifică semnificația relatându-le și lui. Toate acestea și multe alte comentarii
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
față de el, încât, în mod sigur, n-ar fi putut să se bucure de farmecul ei de femeie. Își dă seama încă o dată că ceea ce l-a atras de la început nu a fost frumosul corp al tinerei sale prietene, ci naturalețea vorbirii ei, bucuria comunicării, sinceritatea cu care și-a dezvăluit sufletul. „Ceva extraordinar! - s-a bucurat atunci Profesorul. Sunt și femei care nu mimează feminitatea, nu «joacăă un rol premeditat, ci se exprimă direct, fără ocolișuri. Teodora este autentică. Este
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
înțeleagă și de a retrăi ceea ce aproape uitase, povestea „eroului” său încă nu dă semne că se apropie de capăt. Teodora l-a făcut „să iasă din timp” și tot ea l-a adus cu picioarele pe pământ. Sinceritatea și naturalețea cu care ea a intrat în „casa dragostei noastre” (o „casă” imaginară, invocată de amândoi în clipele de mare tandrețe) l-au făcut pe Domnul R. să „întinerească” (cum îi mărturisea uneori), adică să nu mai vadă tot timpul spectrul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
zicea. Când i-a dat papucii, victima a fost prea neagră de furie ca să-l mai alinte în vreun fel. Privirea lui scrutează decolteuri și funduri și fețe și glezne și coafuri elaborate și coafuri elaborat re bele. Cu atâta naturalețe. E minunat. De la o distanță respectabilă și pentru un ochi neexersat, ar putea părea un tânăr scriitor, în căutarea editorului care să-i publice romanul de debut. Iar lui chiar îi place să lase impresia asta. Vrea să pară puțin
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
bestie lipsită de umor ce aștepta la ieșire, înfipt în fund ca un Buddha și fixându-mă fără expresie. Asta cu inel în nas de care voi spune acum era o iazmă a cărei frumusețe de hoplit se manifesta cu naturalețe controlată printr-un algoritm necunoscut mie. Nu citea nimic, așteptând calmă la coadă, dar ochiul ei mijit fără sforțare spunea: aici e inteligență. Din spate, i-am inspectat coșul și i-am spus: — Judicioasă alegere. E sezonul sparanghelului și al
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
lăbărțată și crăcită, incontestabil, dar fără râs voluptuos. Acum: o femeie lăbărțată sau crăcită trebuie să aibă și râs voluptuos. Râsul voluptuos poate fi vulgar sau ele gant, nu are importanță, dar e obligatoriu; și trebuie să fie natural, iar naturalețea nu se învață. Râsul voluptuos poate fi transcris fonetic prin „hă-hă“ sau „hu-hu“ sau „hi-hi“, vocala nu contează, numai să nu fie însoțit de privire cercetătoare pentru a verifica dacă și-a făcut efectul. Căci voluptatea e autosuficientă. Și abia
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
mașini va face toată munca lui ca o mașină; iar aceluia ce-și face munca precum o mașină îi va crește în piept o inimă de mașină; iar cel ce poartă în piept o inimă de mașină își va pierde naturalețea (simplitatea). Acela ce și-a pierdut naturalețea devine nesigur pe năzuințele sale interioare. Nesiguranța năzuințelor interioare este ceva ce nu se împacă cu simțul corectitudinii/onestității. Problema nu este că nu cunosc astfel de metode; mi-e rușine să le
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
o mașină; iar aceluia ce-și face munca precum o mașină îi va crește în piept o inimă de mașină; iar cel ce poartă în piept o inimă de mașină își va pierde naturalețea (simplitatea). Acela ce și-a pierdut naturalețea devine nesigur pe năzuințele sale interioare. Nesiguranța năzuințelor interioare este ceva ce nu se împacă cu simțul corectitudinii/onestității. Problema nu este că nu cunosc astfel de metode; mi-e rușine să le folosesc” (Morgan, 1986, p. 19). Întrebare: Cum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
care se transformă adesea în coșmaruri. Nimic din ceea ce ar putea consolida efigia unui personaj nu este lăsat deoparte: indispozițiile fizice, senzațiile de tot felul, ticurile de comportament și reacțiile fiziologice cât se poate de umane sunt descrise cu deplină naturalețe. Rezultatul este o cronică populată de oameni vii, pe deplin credibili în faptele și evoluțiile lor. Nu știu și prea puțin contează dacă grozăviile mai mari sau mai mici povestite de Dan Perșa au sau nu corespondent la nivelul istoriei
Parfum de secol XVII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7200_a_8525]
-
cu sufletul la gură. Așa cum a demonstrat-o încă din Vestitorul,Dan Perșa este un maestru în reproducerea limbajului unor epoci demult trecute. Topica frazei, mulțimea de arhaisme, micile judecăți morale, pildele paremiologice sunt puse în text cu precizia și naturalețea unui încercat falsificator de tablouri. Totul este perfect, cu excepția unui mic drăcușor din altă epocă pe care autorul îl plasează cu umor tocmai pentru a-și face publică semnătura proprie, inconfundabilă. Întrebarea care se pune este ce șanse ar putea
Parfum de secol XVII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7200_a_8525]
-
nu pe o noțiune la care tânăra autoare ține - vădit și pe bună dreptate - mai mult ca la orice: metatranzitivitatea. Cum s-ar defini aceasta, pe scurt, fără volutele istorice presupuse de negocierea problematicii realului și pe treptata transmutare dinspre naturalețea empirică înspre medierea culturală - și literară - a percepției ? Iată, abia la pagina 88 a studiului, accepțiunea impusă chiar de Catrinel Popa: În ceea ce privește poezia ultimei jumătăți de secol, nu este nevoie de foarte mult efort pentru a înțelege că, în contextul
Pornind de la prefață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8722_a_10047]
-
niște pagini citite a doua oară, ca păsările marcate și lăsate în libertate". Puține cărți dintre cele citite în ultima vreme mi-au plăcut precum Curcubeul dublu de Alexandru Vlad. Aflată la frontiera dintre proză, memorialistică și eseu, combinând cu naturalețe densitatea ideatică, profunzimea trăirii și rafinamentul stilistic, cartea este definitorie pentru literatura unuia dintre scriitorii foarte importanți de astăzi, din păcate nu foarte răsfățat de critica literară.
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
îl precedase, pentru ca apoi să fie lăsat într-o suspensie sine die, tipică apusurilor de gen. Troica amintirilor a încântat, o dată cu prima ediție, cronicarii care - așa cum se cuvine - au surprins formidabilul talent ieșit parcă de nicăieri al acestui boier moldovean, naturalețea și umorul sănătos al punerii în pagină a unei lumi dintre cele mai alese, cu eroi toți unul și unul, de un zguduitor rafinament. O carte, aș spune acum, prea subtilă și prea aristocrată pentru ritmurile și apucăturile lumii literare
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
liric francez (Carmen), italian (Amneris, Eboli). Are pentru toate aceste roluri reprezentări imaginare care îi stimulează cântul; și o tehnică pe măsură. Statura fizică o ajută. E o femeie înaltă, suplă, cu o frumusețe aparte, care pășește pe scenă cu naturalețea harului ei artistic. Ascultând-o la radio încerc să mi-o imaginez cum trece în scenă prin încrengăturile de fraze vehemente ale Isoldei, izbucniri de furie împotriva cavalerului Tristan care, aparent indiferent, o însoțește pe o corabie în drumul spre
Isolda la Milano by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/8868_a_10193]
-
de circumstanță. Certamente, implicarea sa până la identificare cu problemele noastre a fost o opțiune în care au primat afectele. Revenit în patrie după căderea regimului salazarist, acest autentic amic al românilor a continuat să cultive, fără întrerupere și cu o naturalețe ce-i e caracteristică, legăturile cu țara ce-l adoptase temporar. Pentru cineva foarte interesat de specifiul portughez (așa cum se recunoaște a fi subsemnatul), doctele disertații pe cele mai diverse teme furnizate de către Daniel Perdigăo sunt mană cerească: de la contorsionata
Frânturi lusitane - Lusoromânul by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8905_a_10230]