911 matches
-
spre individualism. Gânditorul german dă o importanță deosebită Romanticii germane. Prin Romantică, arată Herseni, von Below înțelege mișcarea spirituală îndreptată pe la mijlocul secolului al XVIII-lea și în tot decursul secolului al XIX-lea împotriva Iiluminismului și, mai general, împotriva pozitivismului, naturalismului și materialismului. Romantica ar fi prima mișcare spirituală care definește exact comunitatea și dezleagă problema raporturilor dintre individ și societate, fără a mai înțelege prin aceasta doar statul și Biserica. Individul și comunitatea sunt priviți ca având aceeași valoare. Comunitatea
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
aceste dorințe induce permanent reiterarea negativității. Nenaturale și nenecesare sunt vinurile scumpe, mesele bogate, casele costisitoare, hainele de lux, erotica elaborată, pasiunea amoroasă, rafinamentele senzuale, care țin de vârful culturii și al civilizației, în vreme ce epicurismul rămâne pe cât se poate un naturalism - de care Rousseau își va reaminti. Pentru că dorința legată de aceste obiecte inutile și găunoase alienează, îngrădește spiritul, stă în calea libertății, a autonomiei și a seninătății. Odată această taxinomie stabilită, putem efectua un calcul, pentru că plăcerea rezidă doar în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
bună înțelegere a încercărilor de tipologizare a neorealismului, se pot utiliza criteriile utilizate de Stefano Guzzini în elaborarea „hărții” teoriilor în relațiile internaționale: criteriul epistemologic (axa naturalism-interpretivism) și criteriul metodologic (axa individualism-holism). Teoria waltziană este naturalistă, în sensul în care naturalismul presupune monismul metodologic; face din căutarea legilor generale programul legitim din punct de vedere științific; susține subsumarea teoretică a explicației științifice, în sensul că ipotezele sunt deduse din legile acoperitoare, iar cazurile particulare sunt subsumate și, astfel, explicate; falsificarea este
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
realismul neoclasic are la bază nevoia completării explicațiilor sistemice cu explicații aferente celei de-a doua imagini (modul în care este percepută puterea, modul în care se exercită conducerea la nivelul unității) - este așadar o tendință de relaxare atât a naturalismului, cât și (totuși) a holismului lui Waltz în direcția lui Morgenthau, dar fără a parcurge chiar tot drumul până la Morgenthau. Reacția concretizată prin „realismul alegerii raționale” este o reacție individualistă la holismul metodologic al realismului structural, fără a-i pune
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
a holismului lui Waltz în direcția lui Morgenthau, dar fără a parcurge chiar tot drumul până la Morgenthau. Reacția concretizată prin „realismul alegerii raționale” este o reacție individualistă la holismul metodologic al realismului structural, fără a-i pune însă în discuție naturalismul epistemologic. Astfel de cercetători realiști, preocupați de cooperarea și conflictul internațional (dilema securității, problema câștigurilor relative ca obstacol în calea cooperării) împărtășesc, în mare, viziunea despre știință a lui Waltz. De aceea a și fost relativ facilă încorporarea acestor contribuții
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
creații molierești au parcă mai puțină carne și mai puțin sânge decât Falstaff, au, adică, o încărcătură umană mai sumară, poartă în schimb acel semn al eternității pe care îl au: Antigona, Electra, Oreste, Macbeth, Hamlet sau Lear. DOSTOIEVSKI ȘI NATURALISMUL Cineva mi-a relatat două spectacole de teatru văzute în două țări diferite, cu dramatizări după Idiotul lui Dostoievski: unul de cel mai plat naturalism, celălalt însă excepțional, într-o viziune expresionistă și simbolică, scăldat într-o lumină ireală, transfiguratoare
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
al eternității pe care îl au: Antigona, Electra, Oreste, Macbeth, Hamlet sau Lear. DOSTOIEVSKI ȘI NATURALISMUL Cineva mi-a relatat două spectacole de teatru văzute în două țări diferite, cu dramatizări după Idiotul lui Dostoievski: unul de cel mai plat naturalism, celălalt însă excepțional, într-o viziune expresionistă și simbolică, scăldat într-o lumină ireală, transfiguratoare și mistică. Fără nici o greutate cred că cel dintâi va fi fost în adevăr plat și lipsit de adâncime; nu-mi pare exclus nici ca
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
năluci vaporoase. Cehov, în Pescărușul, și-a bătut joc de asemenea artă poetică în sălcia alegorie teatrală a tânărului Treplev. Trebuie totuși amintit (și destul de apăsat) că Dostoievski a fost un scriitor naturalist, ca toți marii scriitori ai acelei epoci. Naturalismul ca școală literară a trecut, cum trec toate școlile, dar marea literatură naturalistă a rămas, iar spiritul ei este și va fi totdeauna fecund. Din ignoranță sau din refuzul gândirii, cuvântul „naturalism” e azi, în cele mai opuse tabere, un
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
naturalist, ca toți marii scriitori ai acelei epoci. Naturalismul ca școală literară a trecut, cum trec toate școlile, dar marea literatură naturalistă a rămas, iar spiritul ei este și va fi totdeauna fecund. Din ignoranță sau din refuzul gândirii, cuvântul „naturalism” e azi, în cele mai opuse tabere, un cuvânt de ocară; deseori e înlocuit cu formula „realism critic”, care face mai mult sau mai puțin funcția de eufemism. Ar fi destule de spus despre naturalism, dar nu e locul aici
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
sau din refuzul gândirii, cuvântul „naturalism” e azi, în cele mai opuse tabere, un cuvânt de ocară; deseori e înlocuit cu formula „realism critic”, care face mai mult sau mai puțin funcția de eufemism. Ar fi destule de spus despre naturalism, dar nu e locul aici; ce vreau să subliniez cu riscul de a scandaliza este că antinaturalismul poate da opere remarcabile, chiar geniale (sau aproape), dar nu opere cu adevărat mari. Îl admir enorm pe Kafka, unul dintre cei mai
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
lumii fizice, chiar dacă speculează asupra „cauzelor prime”. CUPRINS I Umanism și literatură / 6 Ce e monumental? / 10 Surâsul rațiunii / 13 Eros și Polis / 16 „Trei chestiuni rezultă...” / 19 Despre un spirit citadin / 24 Molière sau comicul absolut / 27 Dostoievski și naturalismul / 31 Stilul lui Iorga / 34 Cazul Alecsandri / 37 Geniul afaziei / 41 Accentul urgenței / 44 Generație și continuitate / 46 Mihai Ralea / 49 Curajul talentului / 55 Despre invectivă / 57 Vorbe mari / 60 Sentimentul agonal / 63 Despre simțul practic / 66 Nivel estetic / 70
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
încep să scrie Emil D. Fagure, Th. Cornel, C. Al. Ionescu-Caion și A. Steuerman. Și profilul revistei se modifică, apar mai des articole politice, se continuă campaniile antidinastice ale „Adevărului”. Caion este autorul unor articole în care se ocupă de naturalism sau de simbolism, socotindu-l o etapă de degenerescență a literaturii, Emil D. Fagure scrie cronici dramatice, C. Mille este semnatarul rubricii „Săptămâna”, în care comentează aspecte ale vieții politice sau culturale. Se traduce din George Sand, Leconte de Lisle
ADEVARUL DE JOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285185_a_286514]
-
Vlahuță, Calistrat Hogaș, Duiliu Zamfirescu, I. N. Roman, Paul Bujor și N. Volenti, s-au publicat fragmente din romanul Dinu Milian al lui C. Mille, scriitor căruia i-au apărut și câteva schițe „după natură”, fiind evidentă orientarea redacției spre naturalism. Un reviriment cunoaște proza apărută în L. odată cu cronicile lui D. Teleor pe marginea unor fapte diverse, susținute de procedee umoristice de bună calitate (Amor ars, Un cartofor). Ziarul a publicat poezii cu totul sporadic (Al. Vlahuță, Gheorghe din Moldova
LUPTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287933_a_289262]
-
foileton, datorate unor scriitori ca Ad. Belot, Paul Bourget, A. Matthey, apăreau și schițe ori nuvele de Balzac (Războiul civil), Flaubert (un fragment din Doamna Bovary), Alphonse Daudet, Georges Courteline, Henri Murger, Maurice Rollinat. Dar preferința redactorilor merge către reprezentanții naturalismului francez, cu deosebire spre Émile Zola, din care se traduc Nantas, Preotul Mouret, Pentru o noapte de amor ș.a., și spre Guy de Maupassant, cu O moștenire. Literatura germană este reprezentată prin neînsemnații Fr. Gredel și Fr. Holzer, iar din
LUPTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287933_a_289262]
-
poeme dramatice, preluând simbolistica permanenței și a continuității, a trăirii demne, în spiritul firescului și al codului axiologic al neamului. Deficitul de substanță dramatică și stângăciile bat însă la ochi. Având o structură și o atmosferă baladescă și mizând pe naturalismul scenelor și al evenimentelor care aduc unele accente polemice, în contratimp cu scenele ideologizante, aceste piese au reprezentat un moment important în viața teatrală basarabeană, cu deosebire prin montările lui Veniamin Apostol. În scenă era adus un material de viață
MATCOVSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288058_a_289387]
-
I. scrie, în paralel, proză scurtă (Strigătul, 1978, Ningea pentru unul singur, 1985), dar și roman (Pânda, 1981, Câinele de piatră, 1985, Umbra șoimului pe zăpadă, 1988). Aici el dovedește priză la real, un realism adesea crud, chiar un anume naturalism, în virtutea căruia destinele personajelor (în genere oameni obișnuiți) se dezvăluie în toată goliciunea și tragismul lor, un tragism care s-ar fi cuvenit susținut prin personaje de anvergură. Câinele de piatră este totuși un roman izbutit. Defilează aici un mare
IUGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287643_a_288972]
-
a încercat să le judece opera. Influențat de pozitivismul francez, a afirmat, în paginile „Convorbirilor literare”, importanța cunoașterii mediului social în care o operă a apărut, a condițiilor particulare care au generat-o. Oscilant în alte opinii teoretice, a combătut naturalismul de pe pozițiile clasicismului. Adversar hotărât, pe plan teoretic și practic, al curentelor literare novatoare, și-a făcut din clasicismul francez un ideal, pe care l-a păstrat cu statornicie. SCRIERI: Încercări critice de literatură franceză, precedate de un studiu de
GHEORGHIU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287240_a_288569]
-
autorului, În actul critic, ca prezență-absență ficțională. Studiile literare ale ultimilor ani Îmbină critica poststructuralismului cu propunerea unei alternative de discurs teoretic, fără ca aceasta să Însemne Înlocuirea unui vechi regim textual printr-un și mai anacronic regim al realismului și naturalismului artistic. Critica de tip reader response ( În continuarea teoriei receptării), alături de critica istoristă și de alte teorii, ce recuperează psihanaliza sau psihologia cognitivă, intenționează aproprierea discursului critic la nivelul celor mai naturale forme ale existenței umane. Concepția Întreținută de demonstrațiile
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
din tratatul botanic, dar și la numele - multiple - din zestrea limbajului popular. Virtutea acestei proze este discreta alunecare de la imaginea poetică la rememorarea frustă a întîmplărilor trăite, de la meditația abstractă, livrescă, la senzația proaspătă a prezenței naturii. Departe de orice naturalism, falsul „manual de călăuzit drumeții” se nutrește din nostalgia păgânismului, a arhetipalului, convertind elementele în simbolic și în spiritual. SCRIERI: Der Haiduck, Regensburg, 1908; ed. (Haiducul), tr. T.N. [Teodor Nica], București, 1908; Madrid, 1956; Der Pandur, pref. Carmen Sylva, Regensburg
DUMBRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286899_a_288228]
-
a scris, în 1888, Ceva despre clasicism și romantism, o încercare de definire a celor două curente și temperamente artistice, pornind de la sintezele lui H. Taine și H. Heine. Realismul romancierilor din secolul al XIX-lea, numit spre sfârșitul secolului „naturalism”, rămâne cel mai apropiat de gustul și preferințele sale (O problemă literară, 1895, Țăranul în literatură, 1897), dar n-a rămas opac nici la poezia franceză, parnasiană și simbolistă (Tendințele literaturei franceze actuale, Leconte de Lisle). Baudelaire nu-i era
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
divină”. Sinceritatea, ca manifestare a unui fond liric irepetabil, și entuziasmul sunt fundamente ale artei. Chiar simbolismul este privit ca o reînviere a romantismului: e operă de imaginație, „de sacru entuziasm”, ivită într-o mișcare contrară excesului de vulgaritate al naturalismului. Concomitent cu idealul „ieșirii din real”, al libertății prin fantezie, M. propune - și cultivă - respectul pentru ordine, simetrie, armonie, condiții ale frumuseții clasice. Cultul formei, stimulat și de exigențe parnasiene, este în viziunea lui esențial. Tot el a dat însă
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
În numărul 2/1904 Ioan Slavici răspunde în articolul Literatura românească și dl. Duiliu Zamfirescu la afirmațiile polemice ale autorului Vieții la țară, în urma obținerii Premiului Academiei Române de către Slavici, pentru romanul Din bătrâni. Replica se axează pe disputa privitoare la naturalismul lui Émile Zola, ale cărui scrieri ar fi „un fel de spital” și este dată de pe poziția idealismului neoplatonician și a esteticii tradiționale clasice, fundamentată pe principiul frumosului. Traduceri fac Lia Măgură, M.G. Holban, Dim. C. Zavalide ș.a. Cronicile literare
REVISTA IDEALISTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289216_a_290545]
-
arta propriu-zisă, amestecul utilului cu poeticul, noțiuni care în filosofia lui H. Spencer (utilizat de R.) se exclud. Nega existența unei direcții a „Contemporanului”, relevând discordanța dintre principiile programatice și literatura revistei, de nivel artistic scăzut, prin epigonism eminescian și naturalism, și sublinia inconsecvența ideologică, ceea ce provoacă demonstrația lui Gherea din Direcțiunea „Contemporanului”, privind mecanismul determinării în raportul artă-societate, cu definirea tendinței și a tezei în artă. Ulterior R. a devenit însă colaborator al publicațiilor socialiste „Munca”, „Literatură și știință”, cu
ROMAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289300_a_290629]
-
și nuvela Ițic Ștrul, dezertor. Prin Pădurea spânzuraților, unde pe Apostol Bologa îl plâng, la execuție, noua lui logodnică, o țărăncuță unguroaică, tatăl ei și consătenii lor, trece un intens sentiment de compătimire umană. Nu o dată interesul arătat de autor naturalismului aduce la suprafață, în planul investigațiilor psihologice, mișcările interioare obscure, determinările inconștiente, instinctuale, o intuiție freudiană, prozatorul având și aici rol de precursor. Între marile romane, obișnuia să se destindă realizând scrieri epice de dimensiuni mai reduse. După Ion și
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
unitară și plină de semnificație. Scriitorul are o imagine interioară anume a timpului și îl reprezintă repetându-se într-o circularitate mereu degradată; altfel spus, lumea lui reface trecutul căzând. E o dovadă cât de adânc corespunde viziunea pesimistă a naturalismului cu felul în care el își reprezintă existența umană. Arta scriitorului e aceea a acumulării calme de amănunte aparent insignifiante, dar reușind să inculce treptat, în chip copleșitor, sentimentul scurgerii vieții. Poezia, greu perceptibilă imediat, crește și se impune progresiv
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]