912 matches
-
din anul 1957, și un dicționar al dramaturgilor români contemporani, alcătuit între 1983 și 1989 de Adriana Popescu. În primul an de existență a revistei Camil Petrescu dedică o serie de articole unor concepte aplicate dramaturgiei (Despre unele probleme. Obiectivitate-obiectivism, Naturalism în teatru), ulterior fiind publicate, postum, însemnări ale scriitorului la piesa Jocul ielelor și articolul intitulat Analiza structurală a spectacolului. Mai sunt de menționat un articol inedit aparținând lui Mihail Sebastian și corespondență inedită de Victor Ion Popa, Lucian Blaga
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290116_a_291445]
-
În numărul 2/1904 Ioan Slavici răspunde în articolul Literatura românească și dl. Duiliu Zamfirescu la afirmațiile polemice ale autorului Vieții la țară, în urma obținerii Premiului Academiei Române de către Slavici, pentru romanul Din bătrâni. Replica se axează pe disputa privitoare la naturalismul lui Émile Zola, ale cărui scrieri ar fi „un fel de spital” și este dată de pe poziția idealismului neoplatonician și a esteticii tradiționale clasice, fundamentată pe principiul frumosului. Traduceri fac Lia Măgură, M.G. Holban, Dim. C. Zavalide ș.a. Cronicile literare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289216_a_290545]
-
artă lucidă, cu atât mai lucidă și mai desăvârșită cu cât se apropie mai mult de vis (...). Creația literară onirică, la fel cu cea picturală conchidea Dimov -, nu este un decalc, filmarea unui vis (ne-am afla atunci în fața unui naturalism à rebours) ci dimpotrivă, investigarea imaginii reale cu acea forță reactivă specifică visului". Orice lege biologică presupune neapărat fapte de repetiție. Nutrindu-se cu fantasme, Dimov se iluzionează că stăpânește "legile visului"; nimeni însă, nici controversatul Freud, agreat și adoptat
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
încadrează aici. Vezi de asemenea L. L. Schucking, Charakterprobleme bei Shakespeare, Leipzig, 1919 și L. C. Knights, How Many Children Had Lady Macbeth ?, Cambridge, 1933 (retipărit în Explorations, Londra, 1946, pp. 15-54). Dintre studiile mai recente despre lupta dintre convenționalism si naturalism în dramaturgie cităm: S. L. Bethell, Shakespeare and the Popular Dramatic Tradition, Durham, North-Caroline, 1944, și Eric Bentley, The Playwright as Thinker, New York, 1946. 5. Pentru observații privind problema timpului în roman, vezi Edwin Muir, The Structure of the Novel, Londra
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
366-405; Gerard L. De Gre, Society and Ideology: an Inquiry into the Sociology of Knowledge, New York, 1943; Ernst Gruenwald, Das Problem der Soziologie des Wissens, Viena, 1934; Thelma Z. La vine, JVa-turalism and the Sociological Analysis of Knowledge, în culegerea Naturalism and the Human Spirit (îngrijită de Yervant H. Kri-korian), New York, 1944, pp. 183-209; Alexander C. Kern, The Sociology of Knowledge in the Study of Literature, în Sewanee Review, L (1942), pp. 505-514. 30. Max Weber, Gesammelte Aufsătze zur Religionssoziologie, 3
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
Stilul 4 (după 12000), splendoare academică și deja convențională a reprezentării, cu Altamira, Lascaux și acum Marseille 58. Adică o lungă copilărie, un apogeu de cinci mii de ani și o prăbușire precipitată. După culmea realistă a bizonilor de la Altamira, naturalismul animalier al anului 12000 cedează brusc locul grafismului abstract al neoliticului, punct de plecare al unui nou ciclu. În general, realismul apare ca "o formă de maturitate îngrijorătoare în viața artelor". Într-adevăr, imaginea nu pornește de la un decalc al
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
la rigoare, de o limbă plastică. Aici codul înghite forma, iar generalul particularul. Chiar dacă putem deturna oricând aceste obiecte utilitare, strâns controlate și oarecum conformiste, spre scopuri estetice și în special spre scopurile esteticii noastre. Paradoxul fiind că respingerea oricărui naturalism descriptiv simplul joc al suprafețelor și liniilor ne face aceste imagini mai apropiate. Abstracția lor ne pare culmea stilului, când ele sunt de fapt negarea acestuia, ca produse conforme, interschimbabile, ritualizate ale unei reguli de viață colectivă. Aceste forme extreme
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în limba suedeză și termenii arian, arieni. Analiza și clasarea tipurilor de funcții (ideologică, științifică) ale acestor termeni au făcut obiectul cărții neterminate de Wikander- Den ariska romantiken -, în care autorul sistematizează baza de date în funcție de câteva paradigme: romantismul arian, naturalismul arian, romantismul Indiei. În acest context, pentru Wikander, Schlegel se înscrie în categoria primei generații de romantici (romanticii arieni) care, spre deosebire de ulteriorul naturalism arian, responsabil de teoriile rasiste și de exacerbarea antisemitismului, nu au procedat la configurarea științelor comparative mitologică
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
de Wikander- Den ariska romantiken -, în care autorul sistematizează baza de date în funcție de câteva paradigme: romantismul arian, naturalismul arian, romantismul Indiei. În acest context, pentru Wikander, Schlegel se înscrie în categoria primei generații de romantici (romanticii arieni) care, spre deosebire de ulteriorul naturalism arian, responsabil de teoriile rasiste și de exacerbarea antisemitismului, nu au procedat la configurarea științelor comparative mitologică și lingvistică după modelul științelor naturale. După Wikander, Schlegel, în analizele sale de lingvistică comparată din Über die Sprache und Weisheit der Indier
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
principal pe divinizarea împăraților, considerată un act de obediență față de autoritatea romană 357, le permitea cetățenilor de rând ca în viața particulară să venereze orice divinitate doreau, asigurând în acest fel și supraviețuirea cultelor locale 358. Însă, înclinația spre narativism, naturalism și individualizare, deosebește arta romană de cea greacă, a cărei tendință primordială era aceea a idealizării etice, formale și spirituale. Fig. 20. Venus din Milo. Detaliu Cât privește iconografia și reprezentarea vizuală a sacrului, pot fi remarcate unele asemănări speciale
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
lumea vizibilă. Ea e frumusețea din lume văzută în cauza ei transcendentă, care e frumusețea divină. Procesul de autonomizare a picturii moderne e o degradare treptată din această înălțime. Acest proces îl putem identifica în trei faze succesive, care sunt: naturalismul, impresionismul și cubismul. Naturalismul pictează creatura nu ca un efect în timp și spațiu, ci ca o realitate imediată, închisă în sine, suficientă sieși. Nu mai e omul văzut în cerul spiritual, ci omul văzut în natura materială, captiv în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
frumusețea din lume văzută în cauza ei transcendentă, care e frumusețea divină. Procesul de autonomizare a picturii moderne e o degradare treptată din această înălțime. Acest proces îl putem identifica în trei faze succesive, care sunt: naturalismul, impresionismul și cubismul. Naturalismul pictează creatura nu ca un efect în timp și spațiu, ci ca o realitate imediată, închisă în sine, suficientă sieși. Nu mai e omul văzut în cerul spiritual, ci omul văzut în natura materială, captiv în formele de timp și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
închisă în sine, suficientă sieși. Nu mai e omul văzut în cerul spiritual, ci omul văzut în natura materială, captiv în formele de timp și spațiu. Nici o semnificație superioară nu mai deschide aceste forme spre infinit și spre veșnicie. Continuând naturalismul, impresionismul reprezintă încă o treaptă de degradare. În impresionism interesează redarea senzației luminoase, a efectului luminii fizice ninsă de soare peste lucruri. Contururile naturale ale lucrurilor trec pe planul al doilea și dispar sub petele, de culoare așternute peste ele
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
contingent al frumuseții de dincolo de lume. Creștinul nu adoră lumea ca atare și n-o imită nici în ordinea morală, nici în ordinea estetică. Dacă ar adora-o și dacă ar imita-o pentru ea, ar săvârși un act păgân. Naturalismul modern, din acest punct de vedere, seamănă cu păgânismul antic. După doctrina creștină, a urma natura fie în morală, fie în artă, presupune oricum un fel de idolatrie, un fel de adorare a făpturii, care e mai prejos de om
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ideea dominantă a momentului. Produs docil e prin excelență talentul; geniul însă apare mai totdeauna în conflict cu mediul și el e cel care creează un moment nou în istoria unei culturi. în sens creștin, problema acestor relații, din care naturalismul face elemente covârșitoare asupra insului creator, trebuie înțeleasă ca o legătură firească a microorganismului omenesc cu mediul cosmic. Când afirmăm că omul rezumă în făptura lui făptura cosmică, nu înțelegem prin aceasta că el ar fi un produs pasiv al
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în artă. Și nimeni n-o urmează, cu toate că, în virtutea inerției comode, e dată ca exemplu în toate școlile din orice țară, unde se studiază literatura franceză. Al doilea izvor de inspirație, pe care îl recomandă Guyau pentru a scăpa de naturalismul trivial, „e deplasarea în spațiu și invenția mediului”, adică situarea unei acțiuni estetice într-un cadru exotic. Procedeul dă astfel o artă de pitoresc și e ilustrat de celebrul și frumosul roman Paul și Virginia. Literatura, pictura și chiar muzica
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fi adevărate sau false, că ele au întotdeauna valoare de adevăr și exprimă o cunoștință. Dimpotrivă, non-cognitivismul, afirmă că judecățile normative nu sunt nici adevărate, nici false și nu exprimă nicio cunoștință. Teoriile cognitiviste pot fi naturaliste sau non-naturaliste10. Potrivit naturalismului meta-etic, reprezentat de Bentham, Mill sau Spencer, conceptele etice fundamentale, precum bun, trebuie, datorie, pot fi definite cu ajutorul unor termeni care nu aparțin eticii. Spre exemplu, J. S. Mill susține că bun este "ceea ce produce plăcere". Conform teoriilor non-naturaliste, cum
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
cu teologia. În epoca modernă, teoria a fost resuscitată și secularizată de Grotius și Pufendorf în secolul al XVII-lea și extinsă la relațiile internaționale. Idei ale dreptul natural pot fi regăsite și în doctrina lui Kant, deși adversarii ius naturalismului au sugerat că în concepția filosofului german "dreptul natural nu mai e decât o fantomă"45. În Etica nicomahică, Aristotel distinge între două tipuri de drept: cel legal sau pozitiv și cel natural. "Natural este acela care are pretutindeni aceeași
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
principii ale adevăratei morale, care pot fi descoperite de către rațiune fără concursul revelației, chiar dacă au o origine divină, iar dacă legile elaborate de oameni intră în conflict cu aceste principii, ele nu sunt o parte validă a dreptului. Reprezentanții ius naturalismului îl citează frecvent și pe Augustin, care a refuzat recunoașterea apartenenței la drept a legilor injuste decretând: lex injusta non est lex192. Pentru Toma d'Aquino, binele comun, concept de importanță centrală în filosofia sa, stă la baza clasificării legilor
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
și procedura, iar Hume se îndoiește că pot face acest lucru. Orice concepție care se bazează pe deducerea a ceea ce trebuie să facem din trăsăturile specifice și decelabile ale naturii umane este subminată de această problemă 209. Critici ai ius naturalismului ca Bentham sau Mill au explicat adesea confuzia privind semnificațiile distincte ale cuvântului "lege" prin supraviețuirea credinței potrivit căreia regularitățile observate ale naturii sunt prescrise sau decretate de divinitate. Potrivit acestei viziuni teocratice, unica diferență între legea gravității universale și
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
228 M meta-etica, 19 morala: absolută, 70, 82; autonomie față de religie, 29; ca aspiratie și ca datorie, 7; etimologie, 98; ideile de bine și de rău, 32; în gândirea juridică românească, 70; și conduita corectă, 80; și dreptul, 17 N naturalism, 20 nesupunere civică, 126 non-cognitivism, 14, 20, 105 normativitate: caracterul de, 116; sursele normativității, 140, 146, 152 normă: clasificare, 14; conceptul de, 14; condiția de aplicare, 95; conținut, 102, 121; de drept, 73, 74; expresia calitativă, 100; expresia imperativă, 100
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
afaceri. O scurtă introducere, Editura ASE, București, 2005, pp. 58-60. 18 Ibidem, p. 58. 19 Ibidem. 20 Ibidem. 21 D. Crăciun, op. cit., p. 59. 22 D. Crăciun, op. cit., p. 59. 23 Ibidem, p. 60. 24 Idem 25 Charles R. Pigden, Naturalismul, în: P. Singer (editor), Tratat de etică, Editura Polirom, Iași, 2006, p. 453. 26 T. Cătineanu, op. cit., vol. I, pp. 66-67. 27 R. M. Hare, Limbajul moralei, trad. de Cătălin Mândrilă, în: V. Mureșan (editor), Filosofia morală a lui Richard
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
și conținut...”, în Op. cit., pp. 101-197. 25. W. Heisenberg, „Transformări ale structurilor de gândire în progresul științei”, în W. Heisenberg, Pași peste granițe, traducere de Ilie Pârvu, Editura Politică, București, 1977, p. 291. 26. Vezi, de exemplu, Michael Friedman, Philosophical Naturalism, adresă prezidențială la reuniunea anuală a Societății Americane de Filosofie, Pittsburgh, aprilie 1996 și „Kantian Themes in Contemporary Philosophy”, în Aristotelian Society, Supplementary volume 72, 1998. 27. Vezi în primul rând studiul „Empirism, semantică și ontologie”, în care Carnap distinge
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Davidson. Dacă tânărul Heidegger ar fi citit Tractatus, presupune Rorty, cu siguranță l-ar fi desființat. În vreme ce Wittgenstein evolua spre pragmatism, Heidegger țintea în direcția opusă. Tractatus va deveni paradigma filosofiei analitice, "o încercare eroică de a salva filosofia de naturalism"168. Pears sublinia că " Ideea principală [a lui Wittgenstein] este că putem vedea mai departe decât putem spune. Putem vedea tot drumul până la marginea limbajului, dar cele mai îndepărtate lucruri pe care le vedem nu pot fi exprimate în propoziții
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
abandonul căruia a crescut postmodernitatea, se coroborează perfect cu viziunea "dialectică" a lui Jameson 210. Prima revoluție tehnologică (1848-1890), aceea a mașinii cu abur, are corespondent un capitalism de piață (națională), arcuindu-se, în plan literar, între romantism și realism (naturalism); a doua revoluție tehnologică (1890-1940), a motoarelor electrice și a celor cu combustie internă, aparține capitalismului monopolist. Literatura a intrat în faza ei modernă, de la simbolism până la modernismul interbelic, prelungit ca neomodernism, după al doilea război mondial. A treia fază
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]