566 matches
-
cinematografelor de cartier, a lui Cesare Pavese, În reveriile Îndoliate ale Sylviei Plath se află regăsirea acelui locus amœnus salvator, dar și enigmatic-Înfricoșător. Nădejdea pe care și-o pune sinucigașul În jurnal nu e cu mult mai mare decât a naufragiatului În mesajul din sticla aruncată În valuri. Și totuși, dincolo de speranță și iluzie, dincolo de fantasme și proiecții ale visului (sau mai exact: ale coșmarului) cu ochii deschiși, scriitorul păstrează o nădejde secretă că dacă nu Îl va salva, jurnalul Îl
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
identificarea iubitului său adevărat 58. Pentru mulți cititori cel de-al patrulea capitol, Saeculum Aureum, închinat lui Antinous, este cel mai uluitor. Este versiunea lui Yourcenar a poemului Don Juan de Byron, în special a cântului al doilea în care naufragiatul și zdrențărosul Don Juan este aruncat pe țărmul unei plaje pustii grecești fiind descoperit de goala și tânăra Haidée. Îndrăgostiții, Hadrian și Antinous, bătrân și tânăr, puternic și fragil, sunt portretizați fiecare printr-o descriere stufoasă, iar afecțiunea unuia față de
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
aduce lămuriri suplimentare maniera de structurare a celor două romane. Romanul lui Defoe era divizat în două părți: cea dintâi corespundea aventurii lui Robinson înainte de întâlnirea cu Vineri, iar cea de-a doua includea secvențele educării acestuia din urmă de către naufragiatul englez, pregătind deznodământul în care, prin ridicarea lui Robinson la gradul de guvernator al insulei, Defoe făcea referire la acuta problemă a colonizării și la semnificațiile sale. Vineri sau limburile Pacificului de Tournier are o structură complexă, primele două treimi
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
scrierile care fac referire, sub o formă sau alta, la modelul livresc oferit de iluministul englez (ajungându-se chiar la derivarea unei serii semantice de la numele protagonistului, în interiorul căreia substantivul comun robinsonadă denumește fie o povestire având în centrul atenței naufragiați, fie o fantezie în care individul se refugiază, ostracizat, pentru a respinge lumea și a trăi liniștit în afara societății), trebuie să precizăm că numărul romancierilor care au reluat subiectul este redus. Iar dintre aceștia Tournier se remarcă și prin faptul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
doua! Dacă nu vă opriți la timp, grea bătrânețe veți avea sau... nu o veți avea deloc!". Deși, intervenția ei spontană și tendențioasă nu prea ne-a convenit la început, judecând la rece, ne-am dat seama că noi eram naufragiații, iar ea salvamarul. Pur și simplu, ne-a aruncat un colac de salvare. Poate ultimul pe care-l avea. Ne-am agățat de el chiar din aceeași zi și ne-am salvat cu toții. Ne-am oprit totuși la timp. Probabil
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nelimitatul, celor rele, asociate cu trupul, cu ceea ce este finit, limitat; ar interzice surghiunirea sistematică a hedonistului în cotețul găinilor și la grajduri... Autor al unei serii de cărți, dialoguri, diatribe și lucrări consacrate virtuții, educației, lui Socrate, norocului, exilaților, naufragiaților etc., Aristip va fi consacrat oare tot atât timp analizei, reflecției, gândirii și intelectului, de vreme ce trăgea concluzia sumară a excelenței unei vieți de armăsar sau de taur? Se va fi înflăcărat el cu definițiile plăcerii - catastematică, dinamică și pozitivă -, își
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
XX, cu ideologiile sale și pierderea identității omului, teme reperabile în întreaga operă a lui Claudio Magris; un naufragiu amintind de un alt autor care l-a înrâurit mult pe romancierul triestin, și care a descris memorabil această condiție de naufragiat a omului modern: Joseph Roth. Înainte de a muri în comă alcoolică în Parisul interbelic, a oferit pagini extraordinare (vezi lucrarea sa cea mai cunoscută, cvasiautobiografică, "Legenda sfântului băutor") privind pierderea de identitate pe care Roth a simțit-o în societatea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
a) decât Sadim în etapa sa de superenergumen. Ce are totuși șansa de a percepe misterul acelui discipol tăcut. Victima este, ca și grefierul, sinonimul artistului, ce va fi uns de Tatăl, cu menire providențială, hiperionică. El, omul de prisos, naufragiatul, incompatil cu ipocrizia universală, va avea parte, prin actul pur al visului artistic, de perenitate și putere supremă. Expresie a iubirii și alterității, mesianismul orfic al victimei indus grefierului va lucra împotriva lumii gregare, vampirizate de realiști. La sacerdoțiul comuniunii
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
plutonul de execuție./ Până acum am reușit să-i îmblânzesc/ cu câte o femeie, cu câte o portocală/ Toată noaptea clamează:/ noi suntem robii tăi./ DAR trebuie să ni te supui/ trebuie să asculți cântecul ghilotinei/ trebuie să cânți printre naufragiați" (Deținut 001954). Nici retorica autoironiei altădată salvatoare, nici manevra eschivei (tradusă, adesea, într-o recuzită descinzând din imaginarul unei antichități sau a unei medievalități eroice), nu se dovedesc strategii prea eficace. Poetul știe că, apelând la ele, nu face altceva
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
îngrijirea lui Giosuè Carducci (1900) și al Micilor opere morale, discutate și reevaluate în anii douăzeci în paginile revistei române 'La Ronda'. Tot în primii ani ai veacului trecut Giuseppe Ungaretti, fervent admirator al rimelor leopardiene, stabilea deja prin Bucuria naufragiaților (1916) și, mai tarziu, prin Sentimentul timpului (1933) coordonatele poeziei pure, sub auspiciile căreia cercetătorii i-au reunit pe ligurianul Eugenio Montale din Oase de sepie (1925) și pe sicilianul Quasimodo din primele două volume, Ape și pământuri (1930) și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
împrumutat, si pe filiera ungarettiană, de la recanatez.142 Anticipând, se observă că unele motive din Oboi scufundat sunt, la origine, leopardiene, neexcluzând prin această medierea autorului Bucuriei. Printre ele, deosebit de sugestiv este cel al naufragiului, prezent la Ungaretti în Bucuria naufragiaților, iar la Quasimodo, în Convalescenta din Oboi scufundat: Vântul pătrunde / blând în al meu sânge / s-a prefăcut în vorbă și naufragiu.143 Versurile reiau epifania vântului din Infinitul, ce deschide calea spre starea de odihnă plină de împăcare, spre
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
greu accesibil fusese cel care fixase noile orientări sub semnul maestrului din Recanati.164 El a fost cel dintâi care a declarat necesitatea reîntoarcerii la Petrarca și Leopardi, în rândurile ce ar fi trebuit să constituie prefață la volumul Bucuria naufragiaților.165 Mai tarziu, în introducerea la Sentimentul timpului (1933), un alt manifest al ermetismului, Alfredo Gargiulo a dorit să retraseze o linie de continuitate între Petrarca, Leopardi și Ungaretti, arătând că poezia ermetica, departe de fi o artificializare și o
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ale evoluției poeziei italiene, identificabile că: noua poezie, poezia pură, poezia ermetica. Cea dintâi, poezia nouă, apare în perioada 1911-1922 în versurile poeților născuți între 1883 și 1890. Din această generație face parte Giuseppe Ungaretti cu al său volum Bucuria naufragiaților. Cea de-a doua, poezia pură, se citește în scrierile autorilor născuți între 1894 și 1901, cu volume care au văzut lumina tiparului între 1923 și 1933; acesteia îi aparțin: Ungaretti din Sentimentul timpului, Montale din Oase de sepie și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cade asupră-le; luntrea pârâie; oamenii se încleștează de crengi, s-o țină pe loc; valul trece, lăsând din nou apă în trupul schilodit al luntrii...". Timpul fizic se comprimă; percepția subiectivă face ca orele să se consume, în psihicul naufragiaților, în câteva clipe de spaimă indescriptibilă. Alternanța naturală zi-noapte cedează și ea în fața asaltului prelungit al stihialului, temporalul fiind, astfel, încapsulat într-un indefinit Dämmerung: "În realitate, zile întregi s-au scurs așa în bătaia uraganului, în viforul acestui veșnic
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
să cadă personal în genunchi în fața împăratului, Messalinus, ca un mare sacerdot, trebuie să ducă mesajul ovidian zeilor, adăugând la acesta și rugăciunile poetului. "Nu încerca, totuși, o astfel de intervenție, dacă o consideri dăunătoare. Iartă-mă: ca un adevărat naufragiat, mi-e frică de orice mare, chiar și de cea mai mică" (v. 127-128). Sextus Pompeius. Ovidiu a făcut drumul spre Tomis cu o navă până la Tempire (Tristele, I, X, 21 sqq.) și de acolo pe jos până în Tracia (ibid.
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
unii. Destin nu înseamnă numai belele. Rigiditatea se relaxează prin hazard. Viața rămâne un perpetuu melanj dintre necesitate și hazard. Numai nesimțiții cred că sunt la per tu cu destinul. Străzile sunt ticsite de destine mai mult ori mai puțin naufragiate. Norocul vine când are chef. Ghinionul vine cand ceva nu este în regulă. Într-o lucrare științifică, un destin poate fi burdușit într-o banală notă de subsol. Cum să descifrezi desenul din covorul destinului tău doar în câteva decenii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mulți nasturi lipsă. Și vegetarienii se mănâncă între ei. Se înmulțesc mințile frigide, necutremurate de nici un orgasm intelectual. Nespiritualizată, frumusețea fizică rămâne afiș. Ipohondrii simt dureri și în piciorul scaunului pe care stau. Toți suntem, mai mult sau mai puțin, naufragiați. Fiecare pe vaporul lui. Încă din peșteri, unii se ghiftuiau flămânzindu-i pe alții. Între datele limită ale vieții unii nu presară decât puncte de suspensie. Multe creiere rămân toată viața împăturite. De multe ori, entuziasmul deraiază în ridicol. În
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pe larg felul în care le-a îndeplinit, primește laude sau, într un singur rând, reproșuri și mustrări și tot ce s-a arătat mai sus. La un moment dat, povestind cu însuflețire cum i-a împrăștiat prin insulă pe naufragiați, face ceva care adaugă la farmecul lui: imită o atitudine a lui Ferdinand, felul în care tânărul prinț stătea pe țărm cu mâinile încrucișate de tristețe și obidă. Și nu este deloc exclus, ținând seamă de firea lui, că i-
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ele au ceva din puterea de cuprindere și din deschiderea Renașterii. Capacitatea lui de intuire a umanului apare, elocvent, și în discursul pe care, prefăcut în harpie (făptură fabuloasă semănând a vultur și prezidând pedepselor, furtunilor și morții), îl ține naufragiaților care îl izgoniseră pe ducele de Milan. El este, în concizia și necruțarea lui, un model de elocință moralizatoare și punitivă care se cuvine amintit în întregime: „Sunteți trei păcătoși pe cari Destinul, / Ce cârmuiește-acest tărâm 182 de jos / Și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
să asigure, în funcție de planul lui Prospero, deplasările personajelor pe insulă, astfel ca toate, pregătite într-un fel ori altul, să conveargă la intrarea peșterii, de unde nici Prospero, nici Miranda nu pleacă niciodată cât ține acțiunea. După fictiva catastrofă a corabiei, naufragiații, toți teferi, nici măcar murdari sau uzi, sunt despărțiți și împrăștiați: „după voia ta, / I am risipit prin insulă în cete.“ Apoi concentrarea lor în fața peșterii, controlată în întregime de duh, se face diferențiat. Însinguratul Ferdinand (primul) și vrednicii reprezentanți ai
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Să vedem sfârșitul“, anunță caracterul defel minunat al orației rostite de Ariel ca harpie. O fină trăsătură de spirit din partea lui Ariel, ca autor al fantasmagoriei, este schimbarea de atitudine a acelor făpturi care, când aștern masa, îi îmbie pe naufragiați, cu dansuri și „gesturi grațioase“, să mănânce, iar când o înlătură, apar dansând grotesc și batjocoritor, făcând grimase, în timp ce muzica devenise între timp, în chip subtil-ironic, din „solemnă și stranie“, „suavă“. Însă mâncărurile, care sunt un simbol al lăcomiei nesatisfăcute
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
pe larg felul în care le-a îndeplinit, primește laude sau, într un singur rând, reproșuri și mustrări și tot ce s-a arătat mai sus. La un moment dat, povestind cu însuflețire cum i-a împrăștiat prin insulă pe naufragiați, face ceva care adaugă la farmecul lui: imită o atitudine a lui Ferdinand, felul în care tânărul prinț stătea pe țărm cu mâinile încrucișate de tristețe și obidă. Și nu este deloc exclus, ținând seamă de firea lui, că i-
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
ele au ceva din puterea de cuprindere și din deschiderea Renașterii. Capacitatea lui de intuire a umanului apare, elocvent, și în discursul pe care, prefăcut în harpie (făptură fabuloasă semănând a vultur și prezidând pedepselor, furtunilor și morții), îl ține naufragiaților care îl izgoniseră pe ducele de Milan. El este, în concizia și necruțarea lui, un model de elocință moralizatoare și punitivă care se cuvine amintit în întregime: „Sunteți trei păcătoși pe cari Destinul, / Ce cârmuiește-acest tărâm de jos / Și ce
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
să asigure, în funcție de planul lui Prospero, deplasările personajelor pe insulă, astfel ca toate, pregătite într-un fel ori altul, să conveargă la intrarea peșterii, de unde nici Prospero, nici Miranda nu pleacă niciodată cât ține acțiunea. După fictiva catastrofă a corabiei, naufragiații, toți teferi, nici măcar murdari sau uzi, sunt despărțiți și împrăștiați: „după voia ta, / I am risipit prin insulă în cete.“ Apoi concentrarea lor în fața peșterii, controlată în întregime de duh, se face diferențiat. Însinguratul Ferdinand (primul) și vrednicii reprezentanți ai
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Să vedem sfârșitul“, anunță caracterul defel minunat al orației rostite de Ariel ca harpie. O fină trăsătură de spirit din partea lui Ariel, ca autor al fantasmagoriei, este schimbarea de atitudine a acelor făpturi care, când aștern masa, îi îmbie pe naufragiați, cu dansuri și „gesturi grațioase“, să mănânce, iar când o înlătură, apar dansând grotesc și batjocoritor, făcând grimase, în timp ce muzica devenise între timp, în chip subtil-ironic, din „solemnă și stranie“, „suavă“. Însă mâncărurile, care sunt un simbol al lăcomiei nesatisfăcute
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]