3,746 matches
-
mai am scăpare, prin vene îmi curge deja borș și tocătură, mă tot afund în asfaltul de orez, nu-mi mai pot mișca picioarele, m-a prins până la brâu, îmi strânge pieptul... Alunec într-o mămăligă moale, pe suprafața căreia navighează cocoloașe și mă transform într-un boț. Sâmbătă „Rămân. Te-aștept. M-am hotărât, chiar te-aștept. Avem multă zgură de aruncat. P.S. Rezumatul zilei (n-ai tu nici o vină, dar trebuie să spun și eu cuiva). Ieri am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nord, și se mirară de linia zveltă și velele splendide care Îi confereau un aspect elegant, de perscăruș uriaș care abia dacă atingea suprafața apei. - E Virgen Blanca, Îi atrase atenția Mendoza. Merge pe ruta Valparaíso-Panamá, dar e ciudat că navighează atît de departe de drumul ei obișnuit.. Poate din pricina piraților... Se spune că Slăbănogul Bulois umblă pe apele astea. - Într-o zi i-am văzut vaporul, Altar Mayor, admise Oberlus. A ancorat În ansă, pe urmă au Început să Încarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
norvegiană de mare tonaj și Înzestrată cu trei frumoase catarge, ancoră Într-o după-amiază În căutare de broaște-țestoase cu care să-și burdușească, pentru o lungă croazieră, cămara. Își Începuse călătoria cu doi ani În urmă și avea să mai navigheze Încă un an Înainte de a se Întoarce la Bergen, cu beciurile doldora de un ulei care urma să-i facă și mai bogați pe armatorii ei și pe bețivul de căpitan. Recunoscuta pasiune pentru rom a numitului căpitan avusese drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
spre norvegian și metis, care asistau muți la scenă, străduindu-se să pară absenți, și spre inculpatul care plîngea cu sughițuri și cu coatele pe genunchi, ascunzîndu-și fața În mîini. - De acord, admise el cu naturalețe. E prietenul tău, ai navigat mulți ani cu el pe mare și mai e și singurul supraviețuitor care rămîne de pe vaporul tău... SÎnteți foarte uniți, nu-i așa? Lassa Încuviință În tăcere, În timp ce Georges Își ridica bărbia, ca și cum ar fi fost atent la discuție, Încetînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe coastele răsăritene, Însuflețit de speranța că Într-o zi avea să fie În stare să contruiască o plută, pornind pe mare și ajungînd, În șase sau șapte zile, pe vreuna din celelalte insule din arhipelag. Cu toate acestea, pentru că navigase vreme de peste cincisprezece ani la acele latitudini, Sebastián Mendoza știa cu certitudine că acel curent puternic care venea dinspre coasta americană avea să-l Împingă fără greș spre apus. Dacă nu avea, prin urmare, norocul de a ajunge curînd pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
rudimentare pe care le agăță la capetele unei nuiele lungi. Se plimbă mai tîrziu pe coasta dinspre apus, clătinînd pe umeri nuiaua, alternativ, În așa fel Încît un om de cart foarte atent ar fi putut presupune că În fața lor naviga, la distanță, un vapor nu prea mare. Dacă pilotul navei știa sau presupunea că se află În apropierea Arhipelagului Galápagos, aflîndu-se În consecință În primejdia de a se ciocni de una din insulele sale, logic ar fi fost să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Vrăjite, și Începură să purice, de sus În jos, suprafața minusculă și accidentată. Dar cînd, o jumătate de oră mai tîrziu, ajunseră pe culmea falezei și contemplară abisul de la picioarele lor, se priviră Între ei, nedumeriți. Secundul Stanley Garret, care naviga de opt ani la ordinele colericului căpitan Lazemby, pufni zgomotos: — Înapoi toată lumea! ordonă el. Ridicați pietrele, dacă e nevoie, dar individul ăsta trebuie să apară. Nu putea să scape Înot. Se Întoarseră, și mai atenți, ceea ce le Îngădui să descopere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
acceptase, iar asta păru să-i trezească dorința și-i ceruse tot mai mult, după care adormiseră amîndoi, vlăguiți, spre zori; zori În care acea soartă blestemată care părea să-l urmărească mereu, cea mai rapidă navă a flotei britanice, naviga, Împinsă de un vînt prilenic și de un curent favorabil, În direcția Insulei Hood. Pentru a nu știu cîta oară, se Întrebă ce naiba Îi făcuse el cerului de se Întorcea Împotriva lui. Destinul, fatalitatea, zeii - sau oricine ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ascundă pe neașteptate, și prin urmare, la mijlocul nopții, se lovi de stîncă și se hotărî să rămînă În așteptare pînă la răsăritul soarelui. Zorii Îl surprinseră la vreo șase mile de coastă, dar, cu toate că ridică În mare grabă pînza și navigă direct spre golful adăpostit de vînt, fiind de-acum avertizat, Oberlus Îl descoperi, pricină pentru care Își adună iarăși prizonierii, Închizîndu-i Încă o dată În grota de lîngă faleză. Vreme de cinci zile, oamenii lui Arístides Rivero străbătură insula pas cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
aer liber, pe coverta unui vas, iar stelele fuseseră Întotdeauna tovarășele și prietenele lui. Nu-i era teamă de mare, de noapte, de călătoriile lungi. Nu-i era teamă de nimic, În adîncul ființei sale se simțea fericit că putea naviga din nou și mîndru de capacitatea lui de a Înfrunta lumea și de a-și bate Încă o dată joc de urmăritorii lui. Înainte de plecare, ștersese orice urmă a fugii lui, ascunzînd mai bine ca niciodată, de data asta din exterior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
apa ni se sfîrșește. - SÎntem aproape... - De unde știi? - Pentru că vaporul se Îndreaptă spre nord... Spre Guayaquil sau Panama, probabil, și prin urmare trebuie să meargă pe lîngă mal pentru a profita de curentul care vine dinspre sud... Dacă ar fi navigat spre nord-est, ar fi trebuit să se Îndepărteze de coastă, căutînd să se lase purtați de alizee. Dar nu ne aflăm În zona cu alizee, ci În Regiunea Mării Liniștite, pe care vapoarele Încearcă s-o evite - arătă spre corabia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Încearcă s-o evite - arătă spre corabia Îndepărtată. Dacă ăsta Înaintează... și Înaintează... Îl Împing curentul care vine dinspre sud și un vînt dinspre uscat. Făcu o pauză și adăugă, cu o nouă strălucire În ochi - . Mi-am petrecut viața navigînd și cunosc mările astea... Trebuie să ne aflăm la sud de Guayaquil, la nord-est de Panama și Punta Negra, la mai puțin de o sută de mile de coastă. O să ajungem! - Dar nu mai avem apă! - Curînd va ploua, afirmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cuceritor și explorator spaniol, primul european care a văzut coasta vestică a Oceanului Pacific. Autorul comite o inadvertență, Întrucît cel care a dat numele de Pacific acestui ocean a fost Magellan, nu Balboa. Magellan a avut parte de vreme frumoasă În timp ce naviga pe apele Oceanului și de aceea l-a botezat Pacific, din latinescul pacifica, „liniștit” (n. t.). Vechiul nume al Istmului Panamá (n.t.). Aluzie la felație, Întrucît termenul de „francés” are În spaniolă și această accepție. (n.t.). PAGE PAGE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și flutură în aer ca să sublinieze ideea. — Și fiindcă Dumnezeu nu ne poate controla, zice, Dumnezeu nu face decât să privească și să schimbe canalele atunci când se plictisește. Undeva în ceruri ești în direct pe un site web prin care navighează Dumnezeu. Brandycam. Brandy cu pantofii-capcană ortopedici goi pe podea, Brandy își linge arătătorul și întoarce încet o pagină. Străvechi petroglife și gunoaie aborigene trec pasive în goană pe lângă noi. — Ideea mea, zice Seth, e că poate televiziunea te face Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
să ne ducem viața așa cum trebuie. Să nu facem greșeli. Brandy zice: Mi-am făcut socoteala, cu cât e mai mare greșeala, cu atât sunt mai bune șansele să rup lanțurile și să duc o viață adevărată. Precum Cristofor Columb navigând spre dezastru la marginea lumii. Precum Fleming și forma lui pentru pâine. Adevăratele noastre descoperiri vin din haos, țipă Brandy, din faptul că ne ducem în locuri ce par greșite și stupide și prostești. Cu vocea ei imperială răsunând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
un loc dădeau impresia unei zăpăceli voioase, generoase, ceva ce aducea cu explozia de bucurie a unui copil ce se trezește dimineața cu mult mai multe daruri decît a putut să-și închipuie sau să viseze pînă atunci. Basarab Cantacuzino naviga fericit, cu un zîmbet uriaș întins pe toată fața, își flutura palmele pline, de grăjdar ori muncitor cu sapa, deasupra capetelor tuturor și deși nu spunea nimic toată lumea înțelegea ce voia să comunice, "bucurați-vă, beți, rîdeți, distrați-vă, sînteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a descoperit o insulă apărată de războinici de piatră, de peste zece metri înălțime. —Aș da orice ca să aud povestirea acelei călătorii, suspina Tapú Tetuanúi. —Miti Matái nu vorbește niciodată despre ea, îi aminti Chimé din Farepíti. Tatăl meu, care-a navigat împreună cu el, mi-a spus ca povestește totuși câteodată, dar numai după ce petrece multe zile pe mare, îl corectă Tapú. Se pare că marea îl ajută să vorbească. Puțin după aceea privi cerul, calcula poziția soarelui, se ridică cu greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
adevărat este intuiția și mai ales curajul de a înfrunta pericolele. Ești sigur că ai acest curaj? — Eu sunt cel care am înfruntat bestia și am capturat-o, îi aminti. Și sunt primul fiu al lui Amó Tetuanúi, care a navigat mulți ani împreună cu tine. —Curajul nu se moștenește, ca trăsăturile fizice sau că o piroga, îi atrase atenția celălalt, însă faptul că l-ai capturat pe acel sălbatic îți conferă un anumit grad de încredere. Îi zâmbi din nou, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
toate zilele care mi-au mai rămas de trăit? se tângui bătrânul. Ce-ar zice dacă te-aș împinge chiar eu într-o aventură atât de absurdă? Dincolo de-al Cincilea Cerc nu există decât moartea sau blestemul de a naviga veșnic, fără nici o speranță de întoarcere. Nu și dacă vasul este comandat de Miti Matái. Nimeni, niciodată, nu s-a-ntors de două ori din Al Cincilea Cerc, spuse convins Amó Tetuanúi. Și nimeni nu se va întoarce. Cine-a spus asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
tăcutul Miti Matái, care se ținuse, discret, la o parte. —El. —Eu?... se miră acesta, în culmea uimirii. Nu am vorbit cu nimeni despre acest lucru. Niciodată! —E-adevărat, admise celălalt cu îndrăzneala. Dar cand esti întrebat cum se poate naviga împotriva alizeelor, răspunsul tău este foarte clar: „Se bagă apă în chila, coborând astfel linia de plutire și oferind o suprafata mai mică vântului, iar apoi se caută un curent, căci forță vântului oscilează de-a lungul zilei, dar curenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
trezească dorințele sexuale, si inca nu-i venea să creadă că acea provocatoare ființă se transformase, într-un timp atât de scurt, într-o robustă matroana, inca atrăgătoare, dar care nu mai amintea cu nimic de frumusețea răpitoare de altădată. Navigară fără să zărească uscatul timp de unsprezece zile și unsprezece nopți. Miti Matái cunoștea perfect apele acelea și nu avea nevoie nici măcar să consulte primitivă lui Hartă Marină țesuta din frunze de palmier și incrustata cu cochilii și cu pene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
om important. Realitatea este că începuse să se transforme într-o adevărată hartă umană, care, într-un viitor apropiat, avea să le servească să găsească fără dificultate drumul care să-i readucă acasă. Lui Miti Matái nu-i plăcea să navigheze cu luna plină pe cer, căci lumină ei puternică, reflectată pe cerul atât de limpede al Pacificului de Sud, îl împiedică să distingă cu claritate stelele, astfel că, atunci când aceasta începu să-și piardă din grandoare, consideră că sosise momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vis, prinși de amețeala acestui vârtej nebunesc, care părea să-i conducă de-a dreptul spre hotarele universului. Nici ploile, nici curenții, nici macar perioadele de calm apăsător ale după-amiezilor zăpușitoare nu reușeau să oprească goana nebună a catamaranului, care uneori naviga ore întregi plutind pe o singură chila, si era un spectacol demn de văzut cum incredibilul Miti Matái reușea să-l mențină în echilibru mile întregi, pentru ca să-l îndrepte dintr-odată, să realizeze o manevră complicată cu o abilitate extraordinară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
insule și pătrundeau în ape tot mai întunecoase, creștea numărul acestor oaspeți incomozi, mai ales in nopțile când stelele erau complet acoperite de nori. Atunci, suprafața mării părea că se umple de fantome fosforescente, care te făceau să crezi că navighezi printre spirite și demoni. Dacă agită în afara bordului un tăciune aprins, de îndată o pereche de ochi uriași, de mărimea unor nuci de cocos, îi răspundeau cu o lumină verzuie și fosforescenta și, cu toate ca la început Tapú o atribuise unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ne-ntoarcem. Deși se aflau deja foarte aproape de limitele celui de-al Patrulea Cerc, deci pe punctul de a pătrunde în cel de-al Cincilea, despre care locuitorii din Bora Bora nu știau nimic, Miti Matái era perfect conștient că navigau prin niște regiuni în care curenții erau mult mai importanți chiar decât vânturile, dat fiindcă deasupra liniei ecuatorului există un puternic curent care se-ndrepta spre est, în timp ce cu zece grade mai la nord sau mai la sud apele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]