416 matches
-
și nu operează niciodată în riturile comunitare. Aparțin unei lumi religioase liminale și cunosc și patronează latura mai obscură a imaginarului religios al morții: într-adevăr, alături de sufletele pașnice și binevoitoare ale strămoșilor, se arată figuri pline de angoasă, fantasme neîmpăcate ale morților de moarte violentă, sufletele uitate și lipsite de consolarea riturilor memoriei, spiritele îndurerate ale copiilor nenăscuți. Sunt considerate suflete vindicative și periculoase, care Îi hărțuiesc pe cei vii, aducând boli și moarte. Stă în puterea acelor itako să
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
rândul tău, fiule. În toate."3 "Până și albinele țin cu noi. Și copacii. Totul! Așa-i firesc să fie!"4 "Selim, tu ataci pânzarul de pe uscat. Eu îl atac pe mare! Astfel, cu ajutorul lui Allah va pieri dușmanul nostru neîmpăcat. [...] Când doi se ceartă al treilea câștigă! Prieteni, jocul începe abia acum!"5 "Coloana a fost spulberată. Ideea dvs. a avut aripi! Cum se spune pe la noi: paza bună trece primejdia rea. A venit timpul să ne încheiem socotelile cu
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
său era clar și limpede: "Cel care greșește față de aproapele său (...) nu procedează conform spiritului creștin, ci conform celui păgân și - vrând, nevrând - se alătură energiilor care au pus față în față popoarele și le-au împins în conflicte de neîmpăcat, dezintegrându-le în rase, în clase sociale izolate unele de altele și în alianțe egoiste. Cel care refuză, indiferent de cauză, relația de ajutorare creștină a aproapelui său sau a unui grup uman, el atrage asupra sa acuzația de păgân
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
Paris, în 1849. În 1850 devine ambasadorul Austriei la Paris, iar în 1854 este înnobilat conte (până atunci fusese baron). A fost plenipotențiarul Austriei la Congresul de la Paris (februarie-martie 1856) și semnatarul Tratatului de Pace din 10 martie 1856. Adversar neîmpăcat al unificării Italiei și Unirii Principatelor Dunărene. În 1859 a fost numit prefect de poliție, dar, din cauza neînțelegerilor avute cu contele Agenor Goluchowski, a demisionat. În perioada 1865-1868 a fost ambasador la Roma, iar în 1879 a fost ales membru
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
care ne poate conferi - sub specie aeternitatis - un nume pe măsura vocației noastre verticale. Ea ne eliberează definitiv de sub tirania determinărilor biologice, psihologice, istorice și sociale. Renașterea ne sustrage vidului interminabil al unei vieți întru moarte (Sein zum Tode), demascând neîmpăcata rușine a goliciunii bătrânului Adam. Descriind infernul catastrofei primordiale, somnolența muritorilor, pierderea amintirilor din petrecerea cu Domnul în paradis - centrul inimii noastre -, părintele Emilianos atinge dostoievskian cutele cele mai ascunse ale sufletului nostru. Cuvintele sale au virtuțile transparenței, iluminând tenebrele
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
să atragă în jur tot mai mulți adepți. De aici nu putea rezulta decât dobândirea autonomiei necesare pentru știința ale cărei baze se puseseră astfel în laboratorul lui Wundt din Leipzig. A fost cadrul în care tendințe investigative altfel de neîmpăcat cum ar fi concepțiile introspecționiste și cele reflexologice au reușit aici să-și găsească alături un loc de compromis și de colaborare. În tot ceea ce s-a întreprins în laboratorul lui, Wundt a acordat o atenție aparte problemelor de fiziologie
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Alianței reușea astfel să dea un înțeles popular unor teme politice altfel monotone prin repetare și relativ abstracte, precum combaterea corupției, reforma justiției, a administrației sau repunerea economiei pe baze sănătoase. Traian Băsescu se prezenta, deci, publicului ca un "dușman neîmpăcat al sistemului corupt", după cum chiar domnia sa a declarat după înscrierea oficială în cursa electorală, ocazie cu care a punctat și celelalte obiective politice prioritare ale mandatului său: "va reprezenta populația în relația cu instituțiile statului, va încerca să coaguleze națiunea
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
se exercită religia în gândirea intelectualului evreu modern? Este religia pentru el un punct de plecare, o sursă de inspirație? Educația joacă un rol primordial în afirmarea personalității? E vorba de zestrea moștenită, de ambient, de firea mereu iscoditoare, neastâmpărată, neîmpăcată cu sine și cu ceilalți? De acea stare de disperare pe care o au doar oamenii aflați în primejdie, sau care singuri își creează primejdia spre a afla soluția de ieșire? Toți ne naștem cu o zestre, cu o charismă
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
l-ar putea sărbători pe Robespierre ori pe epigoinii săi pașoptiști? Dacă europeanul de azi îndrăznește să serbeze un moment din istoria lungilor sale durate, atunci el este acela al instaurării democrației moderne, nicidecum al terorii ghilotinei. Prea adesea suntem neîmpăcați cu firea, mai bine zis cu firile noastre și atunci luptăm să fim altceva, să împlinim un crez. Istoria lui homo europaeus ne aduce nenumărate exemple în acest sens, de la Vasco Nuñez de Balbo, cel care a descoperit oceanul de
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
instinctele cognitive și de deprinderile intelectuale ale fiecăruia și fiecare își utilizează propriile manierisme atunci când întâlnește realitatea imperativă și înrâuritoare a tumultului sufletesc. Nu degeaba s-a afirmat că, în materie de cunoaștere de sine, lumina conștiinței unește laturi de neîmpăcat ale firii subiective și că ceea ce ar trebui vindecat prin îndelungă "distilare" calitativă își găsește sub ochiul pătrunzător al înțelepciunii o rezolvare salutară pe cât pare a fi de promptă. Iar omniprezența manierismului personal nu face decât să omogenizeze facilitant un
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
la vedetism dacă tov. Daia avea pe atunci doar o funcție măruntă în CC. Deoarece nu avea cum să facă abstracție de cele cuvântate anterior, tov. Constantin Gheorghe a „combătut” după cum urmează: „...s’a dezvoltat în rândurilor tinerilor noștri ura neîmpăcată împotriva chiaburilor (subl.ns.) sarcină ce ne revine să o continuăm și mai departe”. Mult mai corect ar fi fost să spună: „am dezvoltat în rândurile tinerilor noștri ura neîmpăcată împotriva chiaburilor”, dar, probabil, a dat dovadă de modestie... Ca
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
după cum urmează: „...s’a dezvoltat în rândurilor tinerilor noștri ura neîmpăcată împotriva chiaburilor (subl.ns.) sarcină ce ne revine să o continuăm și mai departe”. Mult mai corect ar fi fost să spună: „am dezvoltat în rândurile tinerilor noștri ura neîmpăcată împotriva chiaburilor”, dar, probabil, a dat dovadă de modestie... Ca un adevărat secretar de ședință, tov. Paul Pavlov a pus punct pălăvrăgelilor stereotipe exact la orele 13,15 arătând: „...felul cum va trebui să muncim pentru lichidarea lipsurilor ce le-
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
vede lumina vieții care strălucește zi și noapte e pedepsit, rănit, îmblânzit, dus, legat și străpuns în fiecare zi cu săgețile plăcerilor. Chiar dacă i se pare că se împotrivește, chiar dacă i se pare că nu cade, el are pururea război neîmpăcat, chin și multă osteneală. Dar orice suflet care vede Lumina dumnezeiască, luminat fiind de însăși Lumina cea neapropiată, calcă în picioare pe stăpânul întunericului ca pe niște frunze care au căzut la pământ dintr-un pom înalt<footnote Sf. Simeon
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
după trei ani de militărie și opt în administrația teatrului, am început pe cont propriu munca de librar, până azi... când nu mă pot obișnui cu gândul lichidării librăriei, a sta și a mânca...“ Mărturisirea amară de la urmă, a omului neîmpăcat nici la o vârstă înaintată cu perspectiva unei existențe vegetative („a sta și a mânca“), este prilejuită de lichidarea obligată a librăriei, în primăvara lui 1951, ca urmare a măsurilor de etatizare integrală a comerțului luate de regimul comunist. Dar
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Preasfintei Treimi, și nemaidorind să merg mai departe cu acest lucru, socotindu-l deja hotărât, chiar dacă șovăieli cât de mici mi se mai înfățișau încă; evlavia nu m-a părăsit de-a lungul întregii zile, chiar dacă era în ea ceva neîmpăcat și teama de a greși cu ceva. A PREASFINTEI TREIMI 18. Marți ș19 februarieț - Noaptea trecută, m-am culcat gândindu-mă la ceea ce voi celebra și cum; dimineața, trezindu-mă și începând să-mi fac cercetarea cugetului și să intru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cu seamă față de sine Însuși. O culme, dacă vreți, a răutății omenești, ținând loc de stil al persoanei. Să fie oare din această neputință a lui de a săvârși răul - având totuși predispozițiile unui suflet chinuit și mijloacele unei inteligențe neîmpăcate - că prietenul nostru, Încă din vremea tinereții sale purtate prin redacția Noii Reviste Române, Își ronțăia, ca de o ciudă Înrăită și neputincioasă, unghie după unghie, până la sânge? Neprietenos de felul lui, suferea totuși să-i dau cu palma peste
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Nu mamă, pământul de pe coastă nu-l dau înapoi nici în ruptul capului, tata cică a jurat strâmb pentru el, e păcatul lui, asta este”. „Ești sămânță afurisită, pe care am purtat-o eu în pântece. Nu pot să mor neîmpăcată cu păcatul aista în cârcă” a spus Marița. „Lasă, mamă, eu Gheorghe am să-ți împlinesc voia, am să-i dau mătușii Maria și pământul din luncă și cel de la Poarta Lipovei, cele 28 de prăjini, că așa a hotărât
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mai ușor să aflăm răspuns întrebării lui Kogălniceanu, așezând cazul său în ambianța generală a timpului, când confruntările dintre părinți și fii, mai ales dacă atingeau domeniul politic, căpătau intensități nu o dată dramatice. V. Alecsandri vorbește îndreptățit despre „o luptă neîmpăcată și amară“, în cursul căreia „însăși sfințenia legăturilor celor mai intime era expusă înrâurirei unei stări de lucruri foarte delicată și ades foarte critică“ (Necolae Bălcescu în Moldova), iar D. Bolintineanu, oprindu-se și el asupra fenomenului, îl sintetizează într-
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
atunci în repetate rînduri la nenea Dode să vadă dacă a mai apărut schija și de fiecare dată acesta clătina din cap și ridica din umeri. Încerca să-l îmbuneze povestindu-i întîmplări din război, dar degeaba, Dănuț era de neîmpăcat, mai ales că știa pe dinafară tot ce avea de povestit nenea Dode. Dode al Tii, cum i se zicea în sat, nu mai putea să-i intre-n voie băiatului. Dănuț își făurea în minte tot felul de scenarii
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de folclor al Secției de etnografie și studiul artelor de la Academia de Științe din Republica Moldova, unde între anii 1974 și 1984 a fost cercetător științific. Din 1990 este șef al Direcției Cultură a Primăriei Chișinău. Debutează cu placheta de versuri Neîmpăcatul meșter (1974), în care motivele universului adolescentin se întâlnesc cu cele folclorice. În Cerul fântânilor (1977), Dialoguri primordiale (1978), Hulub de poștă (1983), Unde ești? (1987), Cafea neagră (1989), Fir de nisip (1991), Dansul timizilor (1994) și Semințele mărului oprit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287000_a_288329]
-
a afirmat prin romanul eseistic Cobaiul nu triumfă (1996), iar în folcloristică, prin cărțile Teatrul popular (1981) și Primiți „Căluțul”? (1983). F. este și autor de texte pentru cântece de factură populară, corale și de estradă, autor de librete. SCRIERI: Neîmpăcatul meșter, Chișinău, 1974; Cerul fântânilor, Chișinău, 1977; Dialoguri primordiale, Chișinău, 1978; Casa fiecăruia, Chișinău, 1980; Cenușar-Voinicul și Cenușăreasa-Mireasa, Chișinău, 1981; Teatrul popular, Chișinău, 1981; Primiți „Căluțul”?, Chișinău, 1983; Hulub de poștă, Chișinău, 1983; Facă-se voia ta, Sfârlează!, Chișinău, 1985
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287000_a_288329]
-
și eu "unica soluție înc-o revoluție". "Vizita bătrânei Doamne" a avut loc, n-a așteptat-o nimeni la aeroport, n-a sunat-o nimeni la hotel, a rămas trei zile în București, după care cred că a devenit o partizană neîmpăcată a "neînfrățirii" Montevideo cu București. (Aveam s-o întâlnesc "după". I-am cerut scuze, i-am trimis flori... și în rest, în această problemă, "n-a fost decât tăcere"). Sunt, cum se spune, umblat prin lume și "hârșâit"de viață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
opere arse pe interior. Reperele care jalonează filmului lui Pintilie, coor- do natele sale hermeneutice configurează trei tipuri de deformări discursive pentru care regizorul întrebuin- țează termenul de „delir”. „Delirul politic ăformă degene- rată a liberalismului burghez, al cărui dușman neîmpăcat era Caragiale, setos de ordine și autoritate - Situațiune, O lacună, Atmosferă încărcată... și bineînțeles, în primul rând O scrisoare pierdutăă precum și delirul trăirii irespon‑ sabile, de unde delirul «bășcăliei», plăcerea adâncă, eternă, pentru farsa macabră ă1 aprilieă, se vor împleti, într-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
neabătut principul emis tot în etapa aceea tot de acelaș «dascăl și părinte», marele Stalin: În opera de construcție a noii societăți, comuniste, ne sprijinim pe țărănimea săracă, strângem legăturile cu țărănimea mijlocașă și ducem o luptă îndârjită împotriva chiaburimii, neîmpăcat dușman de clasă». Numai că țăranii cunoșteau din contactele directe cu mujicii ruși, încă din timpul războiului, cât de «bine» o duseseră aceștia pe vremea organizării agriculturii sovietice în acele kolhozuri de concepție leninistă, ce viață nefericită duceau acești sovietici
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
zdrahon care era Zmeul Zmeilor pe după mijloc și să-l ridice de la pământ. Acesta, pierzând contactul cu pământul nu va mai avea vlaga necesară susținerii luptei și astfel va fi răpus. Marii corifei ai comunismului vedeau în țăran pe dușmanul neîmpăcat al realizării societății comuniste, de aceia împotriva lui trebuia să găsească arma cea mai eficace pentru a-l vedea învins. Lenin și-a dat seama că cea mai sigură cale de a-l determina pe țăran să renunțe la poziția
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]