268 matches
-
urăște toată omenirea În general și femeile În special? Tamar spuse: —Înțelege, Fima. Nu depinde de mine. —Eliberează-te, spuse Fima. Ce e de iubit la el oricum? Sau poate nici nu ești Îndrăgostită de el, ci de dragostea ta neîmpărtășită. — Filosofie de doi bani, spuse Tamar. Când Încerci să fii deștept, devii un adevărat idiot, Fima. —Idiot, spuse Fima și pe buze i se așternu un zâmbet sfios. Știu. Totuși cred că tocmai ți-am găsit răspunsul: Bug. Nu Înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
găsi răspunsul. Dar se Întrebă dacă și cei ce vor veni după noi, Yoezer și contemporanii săi, cei ce vor popula Ierusalimul peste o sută de ani, vor dezlega la rândul lor cuvinte Încrucișate? Vor suferi și ei umilința iubirilor neîmpărtășite? Se vor Încheia greșit la cămăși? Vor fi condamnați la Împuținarea estrogenului? Iar copiii părăsiți vor continua oare să rătăcească În jurul Ecuatorului și peste o sută de ani? Fima simți că inima i se strânge de durere. În tristețea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
obosit. De fapt În fotografie e blond, zâmbitor, cu dinți albi și frumoși, și o mulțime de riduri mici și drăguțe În jurul ochilor. Nu e trist, doar obosit. Ține În brațe o pisică. Poate că suferea și el din cauza iubirii neîmpărtășite? Mama n-a vrut niciodată să-mi vorbească despre el. Îmi repeta doar: nici el nu s-a gândit la noi. Și schimba subiectul. A avut un amant, un căpitan australian Înalt, cu o mână de lemn și cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
la guvern“. Toate acelea! Dar pe această lume, el, el acum, Dumnezeule! trebuia să-i ofere fiicei lui tulburate, cu o inteligență oscilantă, țeluri Înalte. Și desigur În viziunea Shulei devenise prea delicat pentru viața lumească, prea absorbit de universalii neîmpărtășite, excluzând-o pe ea. Și prin extravaganță, prin teatralitate animală, prin documente șterpelite, prin șmecherii cu sacoșe, nevroze ce implicau coșuri de gunoi, mâncăruri exotice care-i provocau arsuri la stomac, dorea să-l atragă și să-l aducă Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pe care vântul le revărsa Înainte și-napoi, tatăl ei se gândi că e Îndrăgostită. Din felul În care Își ținea umerii lăsați și Își mișca buzele portocalii, Își dădu seama că era gata să se mulțumească cu o dorință neîmpărtășită. Doctorul Lal nu era pentru ea; nu avea niciodată să Îi țină barba la sân sau să Îl strângă la piept. Rar puteai să Îi faci pe oameni să jinduiască după ceva ce chiar puteau obține - În asta consta cruzimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lui, zâm bea cu toți dinții, bea numai în serile frumoase, fără să i se împăienjenească privirea și ajunsese să cunoască fiecare centimetru al sufletului fetei cu ochi de pisică, nelipsită din toate călătoriile lui în care iubirea lor, odată neîmpărtășită, creștea în direcția pe care și-o dorise el atât de mult și pe care acum, pe nesimțite, parcă, înce pea să nu și-o mai dorească. De la Edinburgh plecaseră la Roma, pe traseul poeților romantici. De-acolo la Veneția
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
care a transformat fața unei femei atrăgătoare Într-un coșmar... Viața Oliviei, de care, la drept vorbind, Oliver se Îndrăgostise, fără să-și poată da nici el prea bine seama de ce, când și cum, devenise, probabil, un infern. O dragoste neîmpărtășită sau vreun viciu ascuns În cine știe ce Încrețitură sufletească au avut un rezultat nefast, transformând o distinsă doamnă, ce-i drept, trecută totuși de prima tinerețe Într-un furnicar de melci. Nu era de mirare că masterandul o vedea noaptea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
deschid rănile, se deschid, Oceanul Pacific se vede ca un cer răsturnat, incredibil de albastru, cu nuanțe de mov, verde și galben, acolo unde valurile se sparg de maluri, mă uit în zare, simt acea arsură teribilă pe care doar dragostea neîmpărtășită ți-o dă, nu vreau să las durerea să mă copleșească, am fugit de durere și de pustiu, nu vreau să-mi otrăvesc șederea cu zgura care îmi umple gura. Vorba femeii lui Kurt Vonnegut din Galapagos, trebuie să văd
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mod deliberat partea victimei și a vrut să fie împreună cu oamenii, concetățenii lui, alături de singurele certitudini pe care le posedă ei în comun, și care sunt iubirea, suferința și exilul. Și astfel nici una dintre neliniștele concetățenilor lui nu a rămas neîmpărtășită de el, nici o situație care să nu fi fost a lui. Pentru a fi un martor obiectiv, el trebuia să se refere mai ales la acte, la documente și la ceea ce se spunea. Dar ceea ce avea el de exprimat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
lemn negeluit. Era tare chircită și tare vânătă. Nimic nu-i mai trăda cei 26 de ani, toți anii pe care apucase să-i trăiască. În urma ei, preotul dădea cu cădelnița și spunea: - Iartă Doamne pe această femeie păcătoasă, plecată neîmpărtășită dintre noi! De atunci nu l-am mai primit niciodată cu Boboteaza. Zile întregi, după acel „curs” năucitor, m-am întâlnit cu studenții prin campus. Mă priveau cu coada ochiului, foarte stânjeniți. Apoi au rupt tăcerea: - N-am știut nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mândri unul de altul, ne dădeam peste degete când o luam razna, nu ne lăsam să cădem, ne treceam cărțile de la unul la altul. Nu ne lăsam nici flămânzi, nici cronic triști, nici pradă nepăsării. Ne stăteau în gât bucuriile neîmpărtășite, soba la care se încălzeau doar unii, caltaboșii netransformați în festin comun, țuica fiartă cu piper din Transilvania părinților mei. Ne iubeam unii pe alții. Într-un fel, ne concuram unii pe alții într-o lume fără competiție de valori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o persoană autoritară, dar și o persoană dornică să fie condusă. Acești oameni au o atracție clară față de statele totalitare“. Doctorul a remarcat că aceste persoane sunt extrem de receptive la moda de toate genurile și își suprimă opiniile și preferințele neîmpărtășite de grupul lor. — „Extrem de receptivi la modă“ ... asta-i o glumă, nu? zise Josh. Nu, sunt serioși. E doar marketing, spuse Tom Weller. Astăzi, totul este marketing. Citește restul. Deși echipa franceză nu a afirmat că forma normală a genei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
sine. Prin toată hărmălaia din mașină îi ascultam povestea vieții de până azi. Fusese un elev destul de slab la învățătură, dar îi plăcea literatura. Citea mult dorind să afle din cărți cum poate să-și lecuiască dorul de o iubire neîmpărtășită și fiindcă nu aflase răspuns, hotărâse să lase tot și să plece de-acasă cât mai departe. Părinții o cocoloșiseră mult. Venise timpul să trăiască pe picioarele ei. N-avea de unde să știe că o să-i fie așa de greu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
luă ușor de braț, conducândumă spre cantină și-mi spuse blând: Hai la masă! Ce bine că e prietena mea, mă gândeam. Alături de ea nu mai trebuia să mă ascund, eram eu însumi, cu grijile mele mărunte, cu iubirea mea neîmpărtășită, dar plin de speranță și de optimism. Mulțumesc. Pentru ce? m a întrebat. Pentru că ești și ai grijă de mine. Secretul Sorinei Sini privea cum apa se zbătea de marginile strâmte ale fântânii arteziene din spatele școlii, cum frunzele moarte acoperiseră
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
suflet ca pe o comoară și să i se tăinuiască iubirea de toți care voiau să îi despartă... el însă nu părea să aibă ochi și pentru ea, iar ea era prea mândră să se arate interesată de o iubire neîmpărtășită. Oftă a neputință, lung, plimbând pe luciul apei o frunză ce semăna cu o corabie pierdută în ocean. Oare nu am trăit destul ca să pot ști ce e iubirea? Oare fericirea ajunge să se împartă la toți? Toamna de anul
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
un vânt stârnit de nicăieri veni cu nori negri și din măruntaiele lor începură să cadă primii fulgi. Sini deveni veselă ca un copil cu privirile pironite spre cer, cu brațele larg deschise, rotinduse ca într-un dans al iubirilor neîmpărtășite. Deschise gura și vâna fulgii mari ca să-i prindă cu limba. Eu, molipsit de buna ei dispoziție râdeam odată cu ea. Ninsoarea amintea de vacanță, de o pauză de care cu toții aveam nevoie. Ne aruncasem în viață ca într-o apă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
de aversa care tocmai încetase și care lăsase loc unei liniști adânci, mi-am apropiat urechea de sticla ferestrei, dându-mi, astfel, osteneala să aud acele vorbe, abia perceptibile, ale bătrânului. Ele sunau cam așa: „Îndurerarea pricinuită de o dragoste neîmpărtășită a cauzat dintotdeauna sechele adânci sufletului. Iluzii poate să-și facă oricine, oricine poate să-și ia libertatea asta, însă deziluziile nu sunt făcute pentru toți, nu toată lumea le poate îndura. Ah, așa este... Încă nu aveam de unde să știu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
extenuantă. Marius, personajul central al povestirii, „deși nu auzise de cuvântul fatalitate, fatalitatea auzise de el”. Și aici, revine obsesiv motivul oglinzii: trăim vieți paralele, pare a spune tânărul erou, incapabil să deslușească tainele inefabile ale unei iubiri ideale. Dragostea neîmpărtășită este adesea cauza „sechelelor adânci ale sufletului” personajelor sale. Bătrânul frustrat din proza omonimă își face grave procese de conștiință, așa cum, de altminteri, procedează absolut toate personajele prozei lui Rareș Tiron, care preferă „preumblarea prin sufletul cuiva”, găsind cu abilitate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
însărcinată de când se căsătorise. Își dorea cu ardoare să aibă un copilaș, să-i dăruiască toată iubirea pe care o avea în suflet. Era foarte credincioasă și respecta toate canoanele bisericești; la sărbătorile religioase, de peste an, nu rămânea nespovedită sau neîmpărtășită. Sărbătorile erau pentru ea tabu. Petre nu era așa; nu se spovedea, nu se împărtășea, înjura de toți sfinții. Și el își dorea foarte mult să aibă copii dar Frusina nu rămânea însărcinată și acest fapt îl măcina. - Frusino, degeaba
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
braț și au plecat pe străzile liniștite din jurul teatrului și liceului. Mergând încet îi fulgeră ideea aveau nevoie de sprijin sau de apropiere? Ică era bulversat de-o balerină care nu-i dădea atenție. În timp ce se plângea de dragostea lui neîmpărtășită, a vrut să impresioneze publicul, de fapt numai pe Doina, aprinzându-și pipa. A încercat amabil să îi ofere o priză dar neconvingând-o a continuat conversația pufăind! Ținea o disertație despre amor, teatru și soartă! Lumina slabă a felinarelor
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
dialog cu un arici) alternează cu situații dintr-o realitate stranie, cu un mic eseu dialogat, pe tema extincției, și cu un altul inspirat de un paragraf din Muntele Vrăjit al lui Thomas Mann, în care se afirmă că iubirea neîmpărtășită sau refulată provoacă boală. Iubirea împlinită exercită, dimpotrivă, o acțiune terapeutică. Locuitoarea din "Îngerul exterminator" mai are de trăit, conform prognozei medicale, doar trei luni, însă ea, după eșecul încercării de a-și redobândi sănătatea printr-un vindecător miraculos, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Castorp să-și depășească boala? Și gândul ei posedat merge mai departe, socotind că nu numai iubirea refulată, alungată, împinsă în pivnițele subconștientului conține în ea premisele bolii, aceeași finalitate se poate obține prin iubirea neîmplinită, imposibilă, tăinuită, nemanifestată sau neîmpărtășită. La fel cum un sentiment mic, prea mic, în neputința lui de a crește, poate distruge iubirea, o poate trivializa, ceea ce revine, în fond, tot la o formă de refulare, de negare a ei. Vorbele lui Krokowski, în spațiul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
noastre sentimente. Se închină pe rând câte o cupă pentru sentimentele vechi și obosite. Ele au rămas multe fără adresă, ca niște cordoane eterice de energie, desfăcute de obiectul lor. Se închină pentru sentimentele vagi și subțiate sau pentru cele neîmpărtășite sau repudiate. Dar mai ales, pentru cele noi, puternice și încrezătoare se închină, sau pentru cele latente, neconcretizate încă, pentru că la ele ne gândim continuu și ne bucură clipa. Pe masă, pe lângă cupele de vin, se află un platou cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
În zbor... Și mai cred că „Vorkuta” e o școală bună de antrenament. Pentru ce anume? Și pentru zbor și pentru moarte. La urma urmei, moartea Își are și ea farmecul ei, de o cruzime insuportabilă, totuși. Ca și dragostea neîmpărtășită. După felul cu care se priveau atunci În ochi se putea conchide că asupra acestui punct erau de acord, În sfârșit. 25. Te vei Întoarce și vei fi strivit, i-a spus ea. De ce n-ar fi și viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Început planul, pe urmă dădea Înapoi și Încerca să Îl ajute pe tânăr să scape din capcana logodnei, numai pentru a se Îndrăgosti ea Însăși de el și el de ea. Între personaje se nășteau numeroase alte flirturi, gelozii, iubiri neîmpărtășite și neînțelegeri, care prilejuiau un freamăt de intrări și ieșiri din scenă, În care se urmăreau sau se ascundeau unele de altele, iar În primul act apărea deseori un aparat fotografic, pe care Henry Îl considera a fi o noutate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]