1,431 matches
-
românesc, din material românesc, țesută de meșteri autohtoni, îmbinată și modelată de designeri autohtoni iluștri, pentru că acolo unde va merge, cine o va vedea, pe unde ar poposi, să se spună, prin asociere, România. Fata bătrână cu gusturi alese, inacceptate, neînțelese sau bătrâna fată mereu dornică de frumos, așa cum era Mama dornică mereu de iubiți noi, o condiție de seamă, o conduită de onoare, un mod de viață, o necesitate ca respirația, ca rugăciunea. Ea trecea. Și după o zi, urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pentru a strânge toată țesătura destrămată într-un ghem pe care să-l pună deoparte cu grijă, etichetat ca orice exponat. MAMA! Dar nu putea, și înțelese că orice descifrare e o încifrare și mai mare. Înțelesul se rătăcea devenind neînțeles, neînțelesul o lovea precum ciocanul de lemn în gongul de aramă de la teatru, sunetul se reverbera dureros, o durea și Mitică Petrache din capul ei, o durea și dorința de a-l întâlni după 31 de ani de când fugise fraudulos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a strânge toată țesătura destrămată într-un ghem pe care să-l pună deoparte cu grijă, etichetat ca orice exponat. MAMA! Dar nu putea, și înțelese că orice descifrare e o încifrare și mai mare. Înțelesul se rătăcea devenind neînțeles, neînțelesul o lovea precum ciocanul de lemn în gongul de aramă de la teatru, sunetul se reverbera dureros, o durea și Mitică Petrache din capul ei, o durea și dorința de a-l întâlni după 31 de ani de când fugise fraudulos în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
viață, această întâlnire mă acceptă că exist și îi mulțumesc viitorului că mi te va reda și Mama se va evapora, pentru că vom fi numai noi doi, egoiștii care trăiesc pe cadavre de lumi: ale amintirilor, ale întâmpinărilor, rezistențelor, culorilor neînțelese, bemolilor vagabonzi din partitura dragostei, cifrelor evadate din ecuația cunoașterii, timpii din solzii timpurilor golite de refulări, pline de dezamăgiri, de... poate mâine, această flamură a speranței care, după cum se știe, nu va fi înfiptă pe crenelurile cetății cucerite, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Un circuit închis în care nu există alienare. Singurul alienat e însuși Creatorul. El e neînțeles, interzis cunoașterii directe. Nu face politică, sportul nu e punctul lui forte, frumosul stă în interpretarea lui. Țelul e drumul către El. Cine-i neînțelesul? Omul, Mamă! Pentru că nu se raportează la cineva sau ceva. E lăsat de capul lui. Nu, Mioara, Dumnezeu se raportează la El însuși și e fericit. Ar fi vrut să se raporteze la creația Sa. Dar a fost părăsit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
s-o ții una și bună. — Sau poate vă e frică pur și simplu, reia Roja pe același ton, ați primit poate ameințări? Nu e nici o rușine să recunoașteți. Dacă cineva v a amenințat e de înțeles, ce e de neînțeles e că vi se ivește ocazia să rupeți pisica în două și, în loc s-o faceți, preferați să vă ascundeți. Vă țîțîie fundul, asta este tot. — N-ai decît să faci tu pe viteazul, i-o întoarce Curistul, căutînd și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
anume știință i-a dictat asta și se pare că a fost cu mult mai câștigată pentru că a reușit să ajungă În apogeul trăirii În același timp cu străpezirea Încă prezentă la Va și de care acesta, plin de frustrare neînțeleasă și supărat, credea că nu va mai scăpa niciodată. Marinița era moleșită și dorea să mai fie sărutată, dar așa mai lin, l-a Îmbrățișat acaparândul și i-a șoptit cu multă căldură: Cum a fost? Frați ... prieteni ... armistițu! Da
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Nu citez asemenea fraze, ca să nu se asfixieze grafic propriul meu comentariu.) Cui folosește această carte, despre care autorul afirmă că reprezintă a VI-a parte din „Apokalipsa indiană“? Nimănui, nici lui George Anca însuși. El crede probabil că, rămânând neînțeles, se va bucura de mai mult respect din partea cititorilor. Nu se va bucura. De fapt, nici nu vor exista cititori. Să facem o ultimă încercare, parcurgând împreună încă un pasaj din carte: „inexistența bruscă a realului nici o culoare nici un tu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ce înseamnă, ne grăbim să citim poemul intitulat chiar Zona algonchină: „O-to-te-man / absorbit între menstre. // șancrul algonchin / (logaritmul) / capcana / plină de cerbi morți / plină de ei / exponențială, de ei! / întreruptă la ieri. Ieri ținând-o.“ Sintagma rămâne, după cum se vede, neînțeleasă. Știm foarte bine, încă de pe vremea când îi descopeream pe Ion Barbu și Paul Valéry, că limbajul poeziei nu trebuie să fie neapărat simplu și accesibil, că unii poeți preferă expresia concentrată până la ermetizare sau că iubesc cuvintele rare, care
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sau Samson Bodnărescu, ci printre unii obscuri, astăzi complet uitați. Versurile sale, pe care le putem citi în volumul Crunta dualitate, I, Eminescu, București, 2007, conțin elemente dintr-o retorică a romantismului caricaturală. Când toată lumea e veselă, poetul, singur și neînțeles, se plimbă pe străzi gândindu-se la moarte. Starea lui de spirit ar putea deveni poezie, dar nu devine, din cauza modului naiv-convențional în care este descrisă: „E primăvară și sunt trist, / Colind pe străzi la întâmplare, / Privesc viața împrejur / Și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
arbore roditor, în inimile voastre va înmuguri pacea, veți fi livadă și veți hrăni alte înfometări! Fericirea este nesaț de Dumnezeu. Gustați aroma: salcia plângătoare siropează așteptările, pelinul pudrează foietajele, ultimul strat a prins crustă de atâta dragoste. Nespusele, neîncăputele, neînțelesele, nenăscutele se înghesuie într-un malaxor ruginit, omul singur. Fericirea definește absolutul: altă culme altă justificare, ecuația despre cum iubeam ieri avea o necunoscută mai puțin, ecuația despre mereu ultima iubire se rezolvă plecând de la o constantă aproximativă inima; absolutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu aripa dominantă, fie să-și camufleze identitatea. Adevăratul mesaj al victimelor s-a păstrat în sectele gnostice, unde figura Magdalenei se află la loc de cinste. Soarta gnosticismului se suprapune într-un fel cu soarta acestei femei hăituite și neînțelese. Abia acum, după aproape două milenii, asistăm la o încercare de reabilitare atât a gnosticismului, cât și a Mariei Magdalena din punct de vedere „științific”. Departe însă de a fi „științifice”, prejudecățile feminismului sunt simptomele unei mentalități revanșarde, antimachiste și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
-i doar cuvinte frumoase, optimiste ! Se pare că subconștientul le înregistrează și că sunt benefice. O puteți ajuta doar mângâind-o și șoptindu-i vorbe frumoase, mai spune femeia după care se retrage cu discreție. Victor se apropie cu o neînțeleasă timiditate de micul cap bandajat care i se pare ca o adevărată încremenire a suferinței. Îndrăznește să mângâie ușor, cu un deget, bărbia Dorei, în timp ce o între-bare necontrolată se fofilează printre buzele întredeschise "Ce ți-au făcut, scumpa mea ? " Întâlnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Rozy, după ce mi-a luat tot curechiul, vrea să-mi ia și bărbatul! Dar cu mine nu-i merge!.. și și-a iuțit pașii după Gheorghieș al ei, ceea ce i-a înlesnit să mai înregistreze câteva frânturi dintr-o discuție neînțeleasă: Eine Suppe von Kaninchen... Ein Schnitzel von Kaninchen... mit weis Brot... Ein Schnaps... und ales tzurik!.. (O supă de iepure... Un șnițel de iepure cu franzelă... Un șnaps... și toate cele restituite!..) Zamfira a mai auzit și alte frânturi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
zumzet piere, din punct de vedere fizic, corpurile nu mai există, nu se simte greutatea lor sau vreo apropiere dintre ele, totul e mintal, privire si o legătură mai strânsă decât orice altceva din jur, neafectabilă de nimic, pură si neînțeleasă decât de cei doi. Ei se înțeleg într-o lume aparte doar a lor, și siguranța acestui fapt îndepărtează orice noțiune de timp, și nimic fizic nu-și mai are rostul. Părul lui roșu, ținuta îngrijită. Într-un final se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de regret îl cuprinse numaidecât, încât se simțea robul încătușat al unei spaime neobișnuite. Teama și groaza i se manifestau printr-un necontenit noian de senzații câtuși de puțin firești, încât îi puneau inconștient în mișcare buzele tremurânde, murmurând ceva neînțeles și vag. Deloc nu înnebunise, și nici, de visat, nu visa, dar imaginea aceea plină de tenebre era un lucru cu totul nou pentru dânsul. De unde venise? Și, mai important, ce anume dorea aceasta de la el, de fapt? Trecuseră, în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
știe foarte bine cât de tare slăbesc sănătatea, atât cea trupească, cât și cea sufletească. A nu se înțelege cumva greșit - păcatele mele! -, dar Eugen era chiar un om cu frica lui Dumnezeu, iar, atunci când trecea pragul bisericii, o evlavie neînțeleasă îi cuprindea pe loc toată făptura, îndemnându-l cu putere la căință. Însă, din păcate, acestea erau numai stări de moment, căci el făcea parte din acea mare categorie de oameni, care, mai cu seamă, preferă să învețe din cărți
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
care ar putea sfârși în mijlocul pustietății. Este, de departe, cea mai înșelătoare cale, din cauza căreia puținii temerari, ce o aleg - adică scriitorii și artiștii, în general -, sunt oricum socotiți de cea mai multă lume tot numai niște nebuni, niște minți neînțelese, niște suflete continuu rătăcite, care caută toată viața un echilibru și nu găsesc niciodată nimic. Geniul n-are moarte, dar nici noroc 1, spunea poetul, nu-i așa? De bună seamă, sunt pe deplin sigură că pe tine te preocupă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fi gustat din "pomul vieții" avea să trăiască în veci, ca și însuși Dumnezeu, care făcuse pe om (Fac. C III 22). Va să zică: acești doi pomi ascundeau în ei misterul Morții și a Vieții Eterne. O poruncă divină Dumnezeu, în neînțelesul Său plan, a-ngrădit libertatea lui Adam, dându-i următoarea poruncă: "Poți să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pe pământ, n-a hulit și nu hulește "focul", căci numai el făurește poezia acestei vieți și numai datorită lui există viață în univers și imbold spre înalta cugetare. Fără căldura binefăcătoare a focului, viața ar fi inexistentă iar universul neînțeles. De aceia, omul a ajuns la matura cunoaștere a lui Dumnezeu și nu L-a confundat cu creaturile sale, cea dintâi virtute pe care I-a atribuit-o a fost bunătatea, iar bunătatea a fost comparată cu căldura, împrăștiată de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cunoașterea percepției înseși, care nu mai este conștiința, raportarea intențională la obiect, ci viața. Este ceea ce reiese din cogito-ul lui Descartes, una dintre analizele cele mai celebre din gândirea filozofică, care, în ciuda supraabundenței de comentarii, rămâne totuși cel mai adesea neînțeleasă. Rațiunea principală a acestei interpretări eronate este interesantă prin faptul că oferă o ilustrare remarcabilă a ceea ce trebuie să numim iluzie a cunoașterii teoretice iluzie care își capătă forma extremă în cultura modernă odată cu înlocuirea conținutului referențial al oricărui discurs
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
proliferează asemenea unui cancer, auto-producându-se și auto-normându-se pe sine, în absența oricărei norme, în perfecta sa indiferență față de tot ceea ce nu este el față de viață. Dezvoltarea economică, cu legile sale în aparență autonome, cu finalitatea sa abstractă, cu contradicțiile sale neînțelese, cu efectele sale imprevizibile, era trăită de către oameni, din momentul în care reprezintă o lume specifică, ca un destin străin, ce le rezervă alternativ prosperitate și sărăcie, iar cel mai adesea pe aceasta din urmă. Acest destin își avea încă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și umanismul va deveni intangibil și necunoscut pentru tine, cu ținuta și demnitatea lui. Cutremurat scriu eu acestea: dreptatea socială, egalitatea, dezbaterea publică, solidaritatea între sexe, frăția, empatia, sfințenia valorii omului, principiul caracterului public, toate îți vor rămâne în veci neînțelese și necunoscute. Dacă vei găsi cândva vreun moment de plăcere înlăcrimată în muzicalitatea pe care poate că ai primit-o moștenire de la neamul mamei tale, acest lucru, chiar dacă nu pot spune că m-ar bucura, va trimite totuși o rază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
le modifică sensul inițial. Dumnezeu să-l aibă în pază! Tu n-ai putea scrie niciodată articole, obișnuiește el să-mi spună. Ești prea meticulos, prea cinstit și prea legat de adevăr. Moștenesc aceste calități de la tata, îi răspund eu. Neînțeleasa lui mândrie în privința mea depindea de faptul că observase cât de necruțător mă țineam întotdeauna de adevăr. Când cartea ta va fi gata și se va tipări, spune Manfred, voi scrie un articol despre ea. Doar am urmărit îndeaproape strădaniile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
merit o recompensă, deși sunt un ucenic modest, după cum bine știi, nu că mă laud... Și mi-am făcut programul de qigong, chiar dacă am fost părăsit de trainer ul meu personal, și am atâtea nedumeriri, atâtea neclarități, atâtea lucruri încă neînțelese... Arm asculta cu satisfacție și bucurie cuvintele lui, dar nu zicea nimic, și el continuă pe un ton melodramatic: Îmi pun cenușă în cap, până când spui că m-ai iertat, mă acopăr cu cenușă, mă scufund în cenușă, sunt sufocat
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]