243 matches
-
exprimată în mp K/W; d - transmitanta termică liniară maximă pe perimetrul clădirii, la nivelul soclului, exprimată în W/(mK); e - rezistență termică minimă, R'(min), a pereților transparenți sau translucizi aflați în contact cu exteriorul sau cu un spațiu neîncălzit, calculate luând în considerare dimensiunile nominate ale golului din perete, exprimată în mp K/W; Aprecierea performanțelor realizate de elementele de construcție perimetrale existente, în ceea ce privește rezistentele termice medii [R'(m)] se face prin: - compararea cu valorile rezistentelor termice necesare [R
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187153_a_188482]
-
a elementelor de construcție fără punți termice (sau în câmpul curent al elementelor de construcție cu punți termice) se determina cu relația: Delta (f2ι) ι(și) = ι(i) - ───────── [°C] (11.14) h(i)*R La elementele de construcție adiacente spațiilor neîncălzite în locul valorii Delta (f2ι) = ι(i) - ι(e), în relația de calcul (11.14), se introduce diferența de temperatură [ι(i) - ι(u)]. În zona punților termice, temperaturile f2ι(și) se determina printr-un calcul automat al câmpului de temperaturi
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187153_a_188482]
-
f2ι(i) - ι(și m) R(și) Dzeta(m) = ────────────── = ───────── [-] (11.20) Delta ι R' Raportul diferențelor de temperatură sau factorul de temperatură trebuie să fie calculat cu o eroare mai mică de 0,005. La elementele de construcție adiacente spațiilor neîncălzite, în locul valorii Delta f2ι9 din relațiile (11.17), (11.18), (11.19), se introduce diferența de temperatură [ι(i) - ι(u)]. Utilizând calculul numeric se poate determina limită inferioară a temperaturilor superficiale minime. Dacă intervin trei temperaturi la limită, trebuie
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187153_a_188482]
-
5 și SR EN ISO 10211/1-98, cap. 6, cu următoarele precizări: - planurile orizontale și verticale de decupaj sunt adiabatice (flux termic nul pentru sistem) cu exceptia din cap. 6.1.3 din SR EN ISO 10211/1-98; - temperatura în interiorul spațiilor neîncălzite va fi egală cu temperatură Ț(u) rezultată dintr-un calcul de bilanț termic; Amplitudinea de variație sinusoidala a temperaturii aerului exterior stabilită la nivel național; Variația orara a temperaturii aerului exterior stabilită la nivel național; Variația orara a intensității
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187153_a_188482]
-
j))) + Σ ----------- *Ț(E(AcF(n)))+0,33*n(a(p,E)* j R(AcP(j)) n R(AcF(n)) V(p) * ι(e) (A.10.2.21) ┌ │1 -pentru zona secundară, încălzita direct δ(cs) = │0 - pentru zona secundară neîncălzita. └ Notă: Zona secundară este de tip culoar de trecere sau casă scării Funcțiile f2ă(ι(e)) și omega(f2ι(e)) sunt reprezentate în figură A. 10.2.1, în raport cu zona climatică în care este amplasată clădirea. Anexă A.10.3
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187153_a_188482]
-
3.1.9. Pierderi de căldură ale clădirii Suma dintre pierderile de căldură prin transmisie și ventilare. ÎI.1.3.1.10. Pierderi de căldură ale rețelei de distribuție Pierderile de căldură ale sistemului de distribuție spre spații încălzite sau neîncălzite. Aceste pierderi includ pierderile recuperabile de căldură. ÎI.1.3.1.11. Pierderi de căldură ale sistemului de emisie Pierderile de căldură la nivelul corpurilor de încălzire cauzate de distribuția neuniforma a temperaturii interioare și de sistemul real de reglare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187120_a_188449]
-
caldă 3 - conturul centralei termice 4 - conturul clădirii ÎI.1.5.2. Procedura de calcul Procedura de calcul este sintetizată în cele ce urmează: 1) se definesc limitele spațiului încălzit și, daca este cazul ale zonelor diferite și ale spațiilor neîncălzite; 2) în cazul încălzirii sau ventilării cu intermitenta, se definesc, pentru perioada de calcul, perioadele care sunt caracterizate de program de încălzire sau ventilare diferit (de exemplu zi, noapte, sfârșit de săptămână); 3) în cazul calculului pentru o singură zona
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187120_a_188449]
-
3. Definirea conturului și a zonelor de calcul ÎI.1 .5.3.1. Contur al spațiului încălzit Conturul spațiului încălzit constă în toate elementele de construcție care separă spațiul încălzit considerat de mediul exterior sau de zone încălzite sau spații neîncălzite adiacente, definite conform "Metodologiei de calcul al performanței energetice a clădirilor - Partea I" ÎI.1.5.3.2. Zone termice ÎI.1 .5.3.2.1. Calcul pentru o singură zona În cazul în care întreg spațiul încălzit este încălzit
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187120_a_188449]
-
al ferestrelor datorită închiderii obloanelor în timpul nopții). - H(Ț) coeficientul de pierderi termice prin transmisie, calculat conform Metodologie de calcul a performanței energetice a clădirilor - Partea I. - V(a) debitul de aer vehiculat prin clădire, inclusiv aerul pătruns dinspre spațiile neîncălzite; - Q(i) degajări de căldură interne medii pe perioada de calcul; - Q(s) aporturi solare medii pe perioada de calcul. Pentru pereți exteriori vitrați, se culeg separat următoarele date pentru fiecare orientare (de exemplu: orizontal și vertical sud și nord
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187120_a_188449]
-
phi(i,h) + (1-b) phi(i,u)] * ț = phi(I) * ț [J] (1.9) unde: phi(i,h) este fluxul termic mediu al degajărilor interne în spațiile încălzite; phi(i,u) este fluxul termic mediu al degajărilor interne în spațiile neîncălzite; phi(i) este fluxul termic mediu al degajărilor interne; b este factor de diminuare NOTĂ - Dacă nu se specifică altfel, se pot utiliza valorile degajărilor de căldură interne indicate în SR EN ISO 13790 anexă K. ÎI.1 .5.9
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187120_a_188449]
-
mp; - A(snj) este aria receptoare echivalentă a suprafeței n având orientarea j, adică aria unui corp negru care conduce la acelasi aport solar că suprafață considerată. Primul termen corespunde spațiului încălzit și cel de-al doilea este pentru spațiul neîncălzit. Aporturile solare din spațiile neîncălzite sunt înmulțite cu (1 - b), unde b reprezintă factorul de diminuare. În fiecare termen, prima suma se efectuează pentru toate orientările j, iar a doua pentru toate suprafețele n care captează radiația solară. NOTĂ - I
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187120_a_188449]
-
receptoare echivalentă a suprafeței n având orientarea j, adică aria unui corp negru care conduce la acelasi aport solar că suprafață considerată. Primul termen corespunde spațiului încălzit și cel de-al doilea este pentru spațiul neîncălzit. Aporturile solare din spațiile neîncălzite sunt înmulțite cu (1 - b), unde b reprezintă factorul de diminuare. În fiecare termen, prima suma se efectuează pentru toate orientările j, iar a doua pentru toate suprafețele n care captează radiația solară. NOTĂ - I(sj) poate fi înlocuit printr-
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187120_a_188449]
-
Aceste pierderi apar la sistemele de încălzire prin radiație de pardoseala, plafon sau pereți și se calculează doar atunci când elementul de construcție încălzitor conține o suprafata orientată către exteriorul spațiului încălzit, catre sol, către alte clădiri sau către alte spații neîncălzite. Dacă caracteristicile suprafețelor emisive (exemplu: grosimea sau tipul izolației termice) sunt diferite în cadrul aceleiași clădiri, atunci este necesara separarea calculelor pentru fiecare zonă omogena din punct de vedere al sistemului de încălzire prin radiație. Comentarii: Considerarea în calcule a creșterii
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187120_a_188449]
-
i) + A * U(e) * [theta(i) - theta(e)]│ * ț [J] (1.30) └ ┘ în care: A = aria suprafeței de încălzire prin radiație, în mp; U(e) = coeficientul de transfer termic între nivelul de montare al serpentinei încălzitoare și exterior, sol, spațiul neîncălzit sau clădirea adiacenta, în W/mp°*C; U(i) = coeficientul de transfer termic între nivelul de montare al serpentinei încălzitoare și spațiul încălzit, în W/mp*°C; theta(m) = temperatura medie a suprafeței încălzitoare, în °C; theta(e) = temperatura exterioară
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187120_a_188449]
-
W/mp°*C; U(i) = coeficientul de transfer termic între nivelul de montare al serpentinei încălzitoare și spațiul încălzit, în W/mp*°C; theta(m) = temperatura medie a suprafeței încălzitoare, în °C; theta(e) = temperatura exterioară, a solului, a spațiului neîncălzit sau a clădirii învecinate, în °C; theta(i) = temperatura interioară, în °C; ț = timpul, în ore. Transferul termic către sol poate fi calculat conform Metodologiei - Partea I. Figură ÎI.1 .7: Transferul termic în cazul suprafețelor de încălzire încorporate în
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187120_a_188449]
-
i) [theta(m) [a(D)] - theta(a,j)] (1.39) În sistemele de distribuție cu temperatură de alimentare constantă, temperatura medie f2ι(m) este constantă și nu depinde de sarcină medie. La o diferență între temperatura spațiului încălzit și cel neîncălzit calculată că Deltaf 2ι(U) = ι(a) - ι(U) și coeficienți de transfer de căldură unitari pentru spațiile încălzite respectiv neîncălzite U' U'(U), pierderile de căldură prin transmisie către spațiile neîncălzite se calculează astfel: . . U'(u) DELTA heta(U
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187120_a_188449]
-
f2ι(m) este constantă și nu depinde de sarcină medie. La o diferență între temperatura spațiului încălzit și cel neîncălzit calculată că Deltaf 2ι(U) = ι(a) - ι(U) și coeficienți de transfer de căldură unitari pentru spațiile încălzite respectiv neîncălzite U' U'(U), pierderile de căldură prin transmisie către spațiile neîncălzite se calculează astfel: . . U'(u) DELTA heta(U) q(d,j)[(D)] = q[(D)] * (-------- + U'(u) * ----------- (1.40) U' q(d)[beta(D)] sau notând termenii cuprinși în paranteză
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187120_a_188449]
-
o diferență între temperatura spațiului încălzit și cel neîncălzit calculată că Deltaf 2ι(U) = ι(a) - ι(U) și coeficienți de transfer de căldură unitari pentru spațiile încălzite respectiv neîncălzite U' U'(U), pierderile de căldură prin transmisie către spațiile neîncălzite se calculează astfel: . . U'(u) DELTA heta(U) q(d,j)[(D)] = q[(D)] * (-------- + U'(u) * ----------- (1.40) U' q(d)[beta(D)] sau notând termenii cuprinși în paranteză f(U), relația poate fi scrisă astfel: . . q(d,j)[(D
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187120_a_188449]
-
cuprinși în paranteză f(U), relația poate fi scrisă astfel: . . q(d,j)[(D)] = q[a(D)] * f(U) (1-41) adică se ține seama de coeficienții de transfer de căldură unitari și de diferența de temperatură dintre spațiile încălzite și neîncălzite. Dacă se consideră o lungime totală a conductei L(H) în spațiul încălzit și respectiv L(U) în spațiul neîncălzit, coeficientul de recuperare din pierderea de căldură a conductelor poate fi calculat astfel: L(H) a(n) = ------------------------------------------ (1-42) U'(U
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187120_a_188449]
-
adică se ține seama de coeficienții de transfer de căldură unitari și de diferența de temperatură dintre spațiile încălzite și neîncălzite. Dacă se consideră o lungime totală a conductei L(H) în spațiul încălzit și respectiv L(U) în spațiul neîncălzit, coeficientul de recuperare din pierderea de căldură a conductelor poate fi calculat astfel: L(H) a(n) = ------------------------------------------ (1-42) U'(U) DELTA heta(U) L(H) + ----- L(U) (1 + ----------------- U' theta(m)[(D)] - theta(a) Temperatura medie a agentului termic ι
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187120_a_188449]
-
pierderile de căldură recuperabile Q(d,r) în pasul de timp utilizat. . Q(d,r) = Σ q(d,r,j) * L(r,i) * ț(H) [J;kWh] (1.43) i În mod similar luând în considerare lungimea conductelor din spațiile neîncălzite se pot calcula pierderile de căldură nerecuperabile Q(d,u). ÎI.1.7.4. Pierderile totale de căldură Pierderile totale de căldură se calculează că suma pierderile recuperabile și cele nerecuperabile: Q(d) = Q(d,r) + Q(d,u) [J
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187120_a_188449]
-
pentru aplicarea metodei simplificate sunt următoarele: L lungimea zonei considerate B lățimea zonei h(G) înălțimea nivelurilor n(G) numărul de niveluri în zona respectivă f2ι(m) temperatura medie în zona ι(a) temperatura din spațiile adiacente zonei (încălzite sau neîncălzite) ț(H) numărul de ore de funcționare a instalației de încălzire în pasul de timp utilizat (h/pasul de timp) numărul de robinete, armaturi, suporturi de susținere a conductelor Rezultate: Q(d) pierderea de căldură în sistemul de transport și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187120_a_188449]
-
sau zonei considerate. Figură 1.8. Distribuția conductelor în interiorul unei cladiri Lungimea conductelor în sistemele de distribuție este: L(V) lungimea conductelor dintre sursă și baza coloanelor de distribuție Rețeaua orizontală de distribuție poate fi amplasată în spațiu încălzit sau neîncălzit (în subsol). L(S) lungimea conductelor pe coloane (pe verticală). Aceste conducte sunt în spațiu încălzit, în pereți dubli. L(A) Lungimea racordurilor. Tabel ÎI.1.7.6.2. Aproximarea coeficientului de transfer U' În metodă de calcul simplificată se
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187120_a_188449]
-
N) - lățimea zonei depinde de suprafață încălzita, astfel: B = 2,72 * ln[A(N)] + 6,62 - numărul de niveluri a zonei: n(G) = A(N)/(L * B) - A - aria zonei [mp] - Valoarea U pentru partea orizontală a distribuției în spații neîncălzite, U = 0,2 W/mK - Valoarea U pentru coloane și racorduri în spații încălzite, U = 0,255 W/mK - Coloanele sunt în interiorul zonei - Distribuția este bitubulara Tabel Q(d,u) Q(d,r) Q(d,u) Q(d,r) Q
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187120_a_188449]
-
este necesară o cunoaștere detaliată a geometriei sistemului de distribuție, dacă se cunosc date suficiente care să permită o estimare a lungimilor medii ale conductelor; în schimb, sunt necesare date privind poziționarea acestor trasee, prin spații încălzite sau prin spații neîncălzite și lungimile distribuției aferente acestor spații. În plus, este necesară cunoașterea cantității de căldură necesară consumului de apă caldă menajeră la armaturi, respectiv Q(ac). Metodă de calcul este detaliată în anexa ÎI.3-H. ÎI.3.9.5 Pierderile de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187120_a_188449]