567 matches
-
trei sinagogi, printre care și Sinagoga de pe strada 1 Mai nr. 31. Prima sinagogă din Rădăuți a fost construită în anul 1830 de către Eliahu Gewölb, în centrul orașului. Ca urmare a creșterii numărului de evrei din oraș, sinagogile au devenit neîncăpătoare, iar în anul 1880, în timpul vizitei împăratului Franz Joseph I la Rădăuți, o delegație de evrei i-a solicitat sprijinul. Aveau nevoie de un teren pentru a construi o mare sinagogă. Împăratul și-a dat acordul punând la dispoziția comunității
Sinagoga de pe str. 1 Mai nr. 31 (Rădăuți) () [Corola-website/Science/318770_a_320099]
-
anul 2015. În urma măsurii luate de austrieci de a anexa Bucovina la Galiția în 1786, satul Pârtești a fost împărțit în două sate: Ca urmare a creșterii numerice a locuitorilor satului, biserica de lemn din Pârteștii de Jos a devenit neîncăpătoare. Astfel, în anul 1887 s-a construit în cimitirul satului o biserică de zid cu același hram (Sf. Nicolae), ca și al bisericii de lemn. În anul 1892, biserica de lemn cu hramul "Sf. Nicolae" din Pârteștii de Jos a
Biserica Sfântul Nicolae din Pârteștii de Jos () [Corola-website/Science/323300_a_324629]
-
de mineralogie și un ierbar. În anul școlar 1852-1853 liceul avea 184 de elevi, dintre care 41 germani, 66 unguri, 45 sârbi, 26 români, 4 croați și 2 sloveni. În 1867 limba de predare devine cea maghiară. Treptat, liceul devine neîncăpător și se construiește un altul, cel care acum este Colegiul Național Constantin Diaconovici Loga. Liceul piariștilor rămâne liceu confesional romano-catolic, iar numele sub care va fi cunoscut este „Liceul Piarist”. Locul pe care era construită clădirea liceului era mic. În urma
Liceul Piarist din Timișoara () [Corola-website/Science/313023_a_314352]
-
Electrotehnică, nou înființată, motiv pentru care ansamblul era apelat cu numele de "Electro". Tot în clădirea bibliotecii a fost mutată și o parte a laboratoarelor Facultății de Chimie. În anii 1970, în urma dezvoltării domeniilor electronică și calculatoare clădirea liceului devine neîncăpătoare și se pune problema construirii unui nou sediu pentru Facultatea de Electrotehnică, sediu care va fi dat în funcțiune în anul 1976. În noul sediu este mutată cea mai mare parte a Facultății de Electrotehnică, motiv pentru care după această
Liceul Piarist din Timișoara () [Corola-website/Science/313023_a_314352]
-
000 din totalul de 6.000 de locuitori). Un incendiu devastator distruge aproape tot vechiul cartier Palanca Mare, cel mai grav afectat de epidemie. Epidemiile de holeră și ciumă s-au repetat la diferite intervale. Cimitirul înființat în 1723 ajunge neîncăpător și în anul 1749 este sfințit un nou cimitir, pe locul actualului Parc Central. Și acesta se umple până în anul 1771, când este închis. În 1831 și 1836 o nouă epidemie de holeră se abate asupra Timișoarei, împuținând ulterior numărul
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
iar la partea superioară a ușii diaconești este înscris anul "„1791”". Pe scheletul de lemn al catapetesmei sunt înscriși și autorii picturilor ("„Am zugrăvit de Toader Zugravu și Maria această Catapeteasmă”"), precum și cei care au contribuit la procurarea lor. Devenită neîncăpătoare, biserica a fost extinsă prin adăugarea unui pronaos, după cum atestă o inscripție aflată pe o friză de icoane aflate pe peretele despărțitor: "„s-au mărit Dumitru Sosnovici paroh, 1825”". Extinderea bisericii se pare că nu a fost suficientă. Unii autori
Biserica de lemn din Horodnic de Sus () [Corola-website/Science/317136_a_318465]
-
piatră cu următoarea inscripție: "„Aciastă sf(â)ntă cruce sau făcut cu cheltuiala robului (lui) Dumnezeu Ioan Moroșan din Horodnic de Sus spre pomenire (în) veci. 1854”". Cu timpul, la sfârșitul secolului al XIX-lea, biserica de lemn a devenit neîncăpătoare pentru obștea locală. În septembrie 1888, pe spezele „anlistului” comunal Zaharie Zub, a fost zidit un turn clopotniță cu două etaje la intrarea în cimitir. În anul 1899, a fost construită în apropiere de biserica de lemn o biserică de
Biserica de lemn din Horodnic de Sus () [Corola-website/Science/317136_a_318465]
-
România, situată în satul Slătioara din comuna Râșca (județul Suceava) și înființată în anul 1993. Pentru deservirea necesităților religioase ale credincioșilor ortodocși din satul Slătioara a funcționat o bisericuță de lemn, construită în anul 1797, care a devenit cu timpul neîncăpătoare. În anul 1979, a fost numit ca paroh la Slătioara preotul Vasile Bostan. În condițiile în care statul comunist demola biserici și permitea cu foarte mare greutate construirea altora, iar în satul Slătioara o parte dintre credincioșii ortodocși trecuseră la
Mănăstirea Slătioara (stil nou) () [Corola-website/Science/313664_a_314993]
-
monahicesc, părintele Visarion trăda o mare trăire. O lumină ca a sfinției sale nu putea fi ascunsă sub obroc și, în scurt timp, se adună în juru-i o mulțime de tineri, biserica începu să se umple de lume și să devină neîncăpătoare. Mulți din cei împovărați de păcate, care intrau în contact cu sfinția sa, oricâte vicii ar fi avut, se transformau, renășteau în niște oameni însănătoșiți sufletește. Sfinția sa împărțea în dar, cu generozitate cruciulițe, icoane, cărți religioase cu învățături sfinte, vieți de
Visarion Iugulescu () [Corola-website/Science/334188_a_335517]
-
Galaction la 5 iulie 1959, episcopul Glicherie a devenit conducător al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi, fiind ridicat oficial la 18 septembrie/1 octombrie 1968 la rangul de arhiepiscop și mitropolit al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România. Considerată neîncăpătoare, biserica a trebuit să fie extinsă. Între anii 1978-1982 s-au efectuat lucrări de reconstrucție ale bisericii, demolându-se chiliile și lărgindu-se biserica. Biserica a fost sfințită în anul 1982 de către IPS Mitropolit Glicherie Tănase. În același timp, s-
Mănăstirea Slătioara () [Corola-website/Science/316983_a_318312]
-
municipiul Arad. A fost ridicat între anii 1872-1874 în stil neoclasic. În anii 1958-1960 au loc importante lucrări de modernizare în timpul cărora se realizează actuala fațadă a Teatrului. Primul care are propunerea ridicării unui alt teatru, deoarece clădirea primului era neîncăpătoare datorită interesului crescut al arădenilor pentru spectacolele de teatru, a fost baronul Banhidy Bela în anul 1862. Lipsa fondurilor oprește orice inițiativă, până când primarul Atzel Peter contractează un împrumut de 700.000 de florini. Adăugând la această sumă și donațiile
Teatrul Clasic „Ioan Slavici” () [Corola-website/Science/322735_a_324064]
-
trupele napoleonice staționate la Madrid, pe durata Războiului de Independență. După detronarea reginei Elisabeta a II-a în 1868, muzeul a fost naționalizat și a primit numele de Museo del Prado. Clădirea găzduia colecția regală de artă, dovedindu-se însă neîncăpător. Prima extindere a muzeului a avut loc în 1918. Cea mai recentă extindere a constat în incorporarea a două clădiri (învecinate, dar nu adiacente) în structura instituțională a muzeului. Casón del Buen Retiro găzduiește din 1971 majoritatea operelor de artă
Muzeul Prado () [Corola-website/Science/298590_a_299919]
-
mai încăpătoare. Acțiunea dă rezultate, astfel că în 1820, în locul turnului fierarilor, dinspre Târgul Cailor, se ridică o poartă mai mică - finisată de către meșterul constructor "Joseph Jani" - având stema Brașovului pe frontispiciu. Datorită dimensiunilor sale, poarta s-a dovedit curând neîncăpătoare, fiind necesară construirea Porții Șchei, șapte ani mai târziu. În final, îngreunând foarte mult circulația, Poarta Târgul Cailor a fost demolată în 1874, pentru a facilita circulația sporită după construirea Gimnaziului de fete (azi Facultatea de Silvicultură).
Poarta Târgul Cailor din Brașov () [Corola-website/Science/304024_a_305353]
-
până la muzică clasică, folk și rock. Spectacolele aveau loc la început luni după-masă/seară în sala Teatrului „Ion Creangă” din București, dar mai tarziu s-au făcut turnee în toată țara, spectacolele desfășurându-se pe stadioane, sălile de spectacol devenind neîncăpătoare. Printre cei care au participat au fost: Mircea Vintilă, Doru Stănculescu, Dan Andrei Aldea, Adrian Ivanițchi, Dan Chebac, Valeriu Sterian, Evandro Rosetti, Florian Pittiș, Anda Călugăreanu, Zoia Alecu, Tatiana Stepa, Vasile Șeicaru, Marcela Saftiuc, Alexandru Zărnescu , Ștefan Hrușcă. Începând cu
Cenaclul Flacăra () [Corola-website/Science/309605_a_310934]
-
foarte mulți copii. Era o continuare a ceea ce făcuse cu trei secole mai înainte sf. Filip Neri; de aceea locul și adunările căpătară numele de „Oratoriu”. La început se strângeau în curtea unei parohii, care însă deveni în scurt timp neîncăpătoare. Gălăgia ce făceau acești tinerii e ușor de închipuit, însă nu și de suportat de vecinii locurilor de adunare. După aproape cinci ani de mutări succesive, don Bosco găsește un loc la periferia municipiului Torino, numit Valdocco, unde se va
Salezienii lui Don Bosco () [Corola-website/Science/298928_a_300257]
-
a fost construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea de către nemțeni, adică de gospodarii de pe moșia Mănăstirii Neamț. Vechea biserică se găsea lângă actuala biserică din satul Bărăști, unde se mai găsesc urmele sfântului altar. Aceasta a devenit cu timpul neîncăpătoare, iar preotul Petru a început construirea unei noi biserici de lemn, fiind ajutat și de locuitorii satului. Construirea noului lăcaș de cult, cu hramul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, a fost finalizată în anul 1808, biserica fiind sfințită la 15
Biserica de lemn din Boroaia () [Corola-website/Science/317123_a_318452]
-
Vechiului Regat era de aproape opt milioane. Un convoi militar (trenul de etapă E-1) constituit dintr-o garnitură de 26 de vagoane părăsise orașul Galați, după ce Brăila fusese ocupată de trupele germane, și se deplasa spre Iași. Vagoanele erau neîncăpătoare pentru numărul mare de soldați, români și ruși, și de civili refugiați din teritoriile ocupate de armatele lui von Mackensen, estimările ulterioare considerând că aproximativ 1.000 de pasageri călătoreau cu acest tren militar. Un mare număr de persoane călătoreau
Catastrofa feroviară de la Ciurea () [Corola-website/Science/311749_a_313078]
-
și numele naționalei redat cu caractere latine în engleză (ex: 2006 Italy). Până în 2006 nouă câștigătoare au fost inscripționate pe trofeu si nu se cunoaște intenția FIFA referitoare la acest aspect pentru momentul în care placuța de la bază va deveni neîncăpătoare, lucru previzionat după ediția 2038 cel puțin. Noile reglementari FIFA, spre diferență de predecesorul regulament, stabilesc faptul că trofeul original nu mai poate fi deținut permanent, el rămânând în posesia FIFA. Echipele câștigătoare ale turneelor finale primesc o copie care
Trofeul Campionatului Mondial de Fotbal () [Corola-website/Science/319774_a_321103]
-
feciorul, și cei doi nepoți Carol și Aurel Stan, în cimitirul Woodmere. După înmormântare s-a servit o pomană la hală, pentru toți participanții. A fost așa multă lume, care a luat parte la înmormântare, încât hala s-a dovedit neîncăpătoare, o dovadă mai mult a câți prieteni și cunoscuți a avut Șofron Stan, și cât de iubit a fost. În țară s-a oficiat pentru răposatul Șofron Stan de asemenea, o Sfântă Slujbă. Clopotele bisericii au răsunat și ele în
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
o parte importantă din Kitai-gorod, vechiul cartier comercial al orașului. Clădirea inițială, construită din cărămidă în 1590 adăpostea atât magazine cât și depozite. Clădirea a suferit importante transformări în perioada 1638-41. Ca urmare a dezvoltării orașului, construcția veche a devenit neîncăpătoare și un nou centru comercial acoperit a fost construit alături de cel vechi în 1665. Împărăteasa Ecaterina a II-a l-a insărcinat pe arhitectul Giacomo Quarenghi să transforme aceste clădiri medievale cu un nou centru cultural și comercial al capitalei
Centru comercial () [Corola-website/Science/303178_a_304507]
-
10.000 - 20.000 de vizitatori din alte județe sau chiar alte țări. Biserica a fost ridicată în anii 1800. Inițial era din lemn, apoi, în anul 1862, a fost reconstruită din cărămidă. La începutul secolului XX, ea a devenit neîncăpătoare pentru enoriași și a fost demolată, pentru a fi construită altă biserică, mai mare. Lucrările au durat trei ani (1912-1915). După terminare, picturile au fost realizate de celebrul pictor Corneliu Baba. Biserica Cuvioasa Paraschiva a fost construită în 1848, inițial
Comuna Goicea, Dolj () [Corola-website/Science/300401_a_301730]
-
lemn, cu pereții din B.C.A.-uri, cu altar trapezoidal, cu tavan drept, destul de jos, pentru a putea fi încălzită eficient biserica, cu acoperiș în două ape, făcut din tablă zincată. A fost făcută însă puțin cam mică, fiind acum neîncăpătoare, dat fiind numărul tot mai mare al celor ce vin la slujbe, astfel încât din când în când, când vremea permite, se face slujbă în biserica mare, încălzită de o sobă de teracotă și de un godin mare din fier. Biserica
Valea Screzii, Prahova () [Corola-website/Science/301756_a_303085]
-
din comunitatea ortodoxă s-a desprins comunitatea greco-catolică. Din anul 1948 și până în prezent aici viețuiește doar comunitatea ortodoxă. După demolarea bisericii care a aparținut comunității unite, biserica ortodoxă de lemn, cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, a devenit neîncăpătoare. În anul 1972 consiliul parohial a luat hotărârea, aprobată de forurile superioare, să zidească o biserică nouă. Preotul paroh de atunci, Ioan Câmpean a reușit cu sprijinul credincioșilor și forurilor ecleziastice ierarhic superioare să edifice biserica în anul 1978. Întrucât
Biserica parohială ortodoxă română Găbud, com. Noșlac, jud. Alba () [Corola-website/Science/332896_a_334225]
-
De asemenea , în Buteni a poposit și Aurel Grozda , deputat în parlamentul de la Budapesta și membru al Consiliului Dirigent al Transilvaniei după Marea Unire de la Alba-Iulia . În anul 1728 a fost sfințită biserică de lemn cu hramul "Bunăvestire" care devenind neîncăpătoare, în anul anul 1794, parohia cere aprobarea construirii unui nou lăcaș de cult. În 1802, protopopul Gavril Bucatos al Butenilor, sfințea nouă biserică de zid. Biserică a avut un iconostas sculptat de Ioan Novacovici în anul 1809, mutat în biserică
Buteni, Arad () [Corola-website/Science/300286_a_301615]
-
germană. Tot în acel an, Frații deschid și clasa I-a de liceu, care va continua să se dezvolte în următorii trei ani și va fi aprobat de Ministerul Educației Naționale. Localul școlii din strada Știrbei Vodă nr. 122, devenind neîncăpător, în luna septembrie 1900, se închiriază un local potrivit, în strada Popa Tatu, nr. 3. În 1902 Directorul școlii din str. Călărașilor nr. 12, Fratele Egesius, se îmbolnăvește grav. Ultimele lui cuvinte au fost: "Îmi jertfesc viața pentru prosperitatea școlilor
Frații Școlilor Creștine () [Corola-website/Science/310012_a_311341]