1,155 matches
-
și apoi să vă întreb pentru început: ce le recomandați în primul rând creștinilor care doresc să sporească în viața duhovnicească? Părintele Arhimandrit Arsenie Papacioc: - Eu recomand o stare de veselie interioară, lăuntrică, din inimă, o stare ce înseamnă rugăciune neîncetată. O stare de veselie adevărată, degajată de problemele vieții, de problemele cărărilor vieții, ale unuia și ale altuia. O stare de veselie, cu orice chip. Dacă-i întristare, se clocesc ouăle diavolului. Este o stare de absență, de întunecare. Dacă
PARINTELE ARSENIE PAPACIOC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366831_a_368160]
-
În asemenea condiții, toți creștinii aceștia se rugau. Dar care era intensitatea rugăciunii, asta e greu de apreciat - ca să satisfacem noi acum lumea curioasă de astăzi. Vă mai spun încă o dată: eu recomand o stare de veselie care înseamnă rugăciune neîncetată. - În altă ordine de idei, Preacuvioase Părinte Duhovnic, de ce Sfânta Liturghie este considerată de către toți Părinții ca fiind cerul coborât pe pământ? - Sfânta Liturghie face abstracție de la orice fel de comparație. Sfânta Liturghie este Cer, este Dumnezeu. În mâna omului
PARINTELE ARSENIE PAPACIOC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366831_a_368160]
-
biruit mila. Atunci când vei fi băgat în un singur lucru îți va veni în minte, ori de te căiești, ori de te bucuri, și anume de ce nu lași din tine nimic afară. Prin urmare asta ar fi o pregătire continuă, neîncetată. Fiindcă existența noastră, a celor care purtăm numele de creștini, este pregătirea continuă. Și când dormim să fim treji. Deci cât se poate permanent... - Preacuvioase Părinte, ce înseamnă a te împărtăși cu nevrednicie, cum îți poate fi Sfânta Împărtăsanie spre
PARINTELE ARSENIE PAPACIOC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366831_a_368160]
-
produce în noi frica; iar aceasta duce la pocăință. Prin această pocaință și prin practicarea virtuților ia naștere în noi cunoștința duhovnicească. La fel, Sfântul Marcu Ascetul, spune că fără aducerea aminte de Dumnezeu, nu există cunoștința adevărată. Fără invocarea neîncetată a lui Dumnezeu prin asceză și rugăciune, orice raționament este cunoștința mincinoasă, ce îngâmfă pe om, este ispita diavolească. Cunoașterea duhovnicească adevărată constă în experiența trăită, fiind în afara și deasupra oricărui raționament sau judecăți omenești. De aceea Sfântul Maxim Mărturisitorul
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
trăită ca o "gustare din dulceața Iui Dumnezeu". Astfel, ajungem în esența gnoseologiei creștine. Spiritualitatea răsăriteană vorbește despre darul sau harisma cunoașterii, ca fiind o stare harică deosebită la care ajung Părinții duhovnicești, ce se îndeletnicesc cu rugăciunea curată și neîncetată. În această stare, potrivit lui Calist Catafygiotul, cei îndumnezeiți prin har sau lucrare, "trăiesc cu cele dumnezeiești și cu Dumnezeu ca și cu cele familiare și le cunosc pe acelea așa cum contemplă Dumnezeu într-un chip asemănător, pe cei ajunsi în
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
In literatura filocalică, bazată pe o adevărată ordine spirituală, duhovnicească, smerenia are o semnificație și valoare pozitivă deosebită, fiind calea adevăratei cunoașteri și autocunoașteri. Dinamismul ei constă într-o cunoaștere deplină a insuficiențelor firii noastre căzute, dublată, însă, de o neîncetată dorință de înaintare, de progres. Cunoașterea autentică a lui Dumnezeu este o cunoaștere întru iubire și smerenie. Cu cât te smerești mai mult, cu atât Dumnezeu îți descoperă mai multe taine, iar aceste descoperiri dumnezeiești sunt prilejuri pentru o nouă
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
datorită legăturii ei cu rugăciunea. Cunoașterea naturală și supranaturală, catafatică și apofatică sau, în limbaj filocalic, experimental și existențial: cunoașterea trupească, sufletească și duhovnicească își ating scopul lor - unirea contemplativului cu Dumnezeu - doar în cadrul rugăciunii curate și neîmprăștiate, a rugăciunii neîncetate. Cunoașterea duhovnicească este, potrivit Sfântului Grigorie Palama, "simțire intelectuală și dumnezeiască", unire și nu cunoștință. Ea este neștiința mai presus de orice cunoștința. Ea vine în inima curată, prin experiența rugăciunii. Sensul pe care îl dă Sfântul Grigorie Palama acestei
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
este și ea un dar al rugăciunii curate, cum spune Sfântul Diadoh al Foticeii, căci "cunoștința o aduce rugăciunea și liniștea multă, când lipsesc cu desăvârșire grijile". Calist Patriarhul Constantinopolului spune că "viața contemplativă (văzătoare) este împreună viețuitoare și prietenă neîncetată a sfintei rugăciuni. Iar amândouă sunt odraslele cele mai pline de har și îndumnezeitoare ale sufletului..." Rugăciunea curată este convorbirea sinceră a minții smerite cu Dumnezeu. Ea este dialogul dintre om și Creatorul său, dialog purtat în zările spirituale ale
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
sau gnoza duhovnicească. 4. Superioară cunoașterii naturale, cunoașterea duhovnicească este o cunoaștere experimentală, concretă. 5. Legată fundamental de asceză, de eforturile creștinului de curățire de patimi și de dobândire a virtuților, adevărata cunoaștere se dobândește în starea de rugăciune curată, neîncetată. În rugăciune, credinciosul se cunoaște pe sine în mod autentic și își dă seama de putința, capacitatea sau imposibilitatea de a-L cunoaște pe Creatorul Său, pe măsura eforturilor sale ascetice. Celor care au știut să-și facă din smerenie
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
definitivă a iubirii. Credința în ființe subacvatice este străveche la români. O poezie intitulată „Floarea mării” având ca moto un citat dintr-o doină „Eu sunt floarea de pe mare,/ Cine mă iubește moare.” prezintă tristețea unui plutaș aflat în căutarea neîncetată a nereidei definite metaforic „Mladă din plămada spumii/ Floarea spumii, floarea mării!” Gheorghe Asachi în poezia Sirena lacului inspirată din tradiția populară românească amintește de o fată înșelată în dragoste care își mărturisește suferința fetelor mării și se aruncă în
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
că voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu preț: slăviți, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu"(I Corinteni VI, 19-20). Aceste cuvinte constituie un veritabil cuprins al apelurilor neîncetate adresate de Sfântul Apostol Pavel creștinilor: noi trebuie să trăim în conformitate cu ceea ce s-a "întâmplat"cu noi în Iisus Hristos; tocmai de aceea noi putem trăi astfel, doar pentru că aceasta a avut loc în noi, pentru că mântuirea, izbavirea, împăcarea și
DESPRE SPOVEDANIE SI EUHARISTIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366876_a_368205]
-
substantivizat) care trezește mai curând o însușire personală nega �tivă, sau o situație de moment în care beneficiarul și-a uitat o îndato �rire. Nemulțumitorul este cel care este permanent și continuu ingrat, iar mulțumitorul, este cel în permanentă și neîncetată dispoziție de a mulțumi. După aceste câteva indicații scripturistice despre recunoștință, ca dispoziție, permanentă și continuă de a mulțumi, să vedem în ce fel marii gânditori creștini și interpreți ai Sfintei Scripturi prezintă recunoștința, astfel încât ea să poată găsi loc
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
nul dobândește puterea discernământului, prin care se recunoaște da �tor binefăcătorului său, mărturisește aceasta și mulțumește cu smerenie. Recunoștința este răspunsul de iubire al creștinului către Dumne �zeu, proporțional cu măsura propriei sale dumnezeiri - o desăvârșire în continuă, permanentă și neîncetată desăvârșire. Recunoștința este o virtute, pentru că este puterea de a recunoaște nimicnicia noastră și este cunoaștere și tensiune ori presiune în cunoaștere, care con �duce la slăvirea lui Dumnezeu. Ea desemnează arcuirea dialogului Dumnezeu-om în ceea ce Biserica sintetizează și
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
epi �scopul dimpreună cu preoții și diaconii, cei împreună cu mine robi; pen �tru ca ceea ce faceți, s-o faceți după Dumnezeu". De bună seamă, lup �ta și biruința mucenicului se articulează în lucrarea Bisericii lui Iisus Hristos, într-o dorință neîncetată spre dobândirea "pâinii lui Dumnezeu, care este trupul lui Hristos, iar băutura devine sângele Lui, care este dragoste nestricăcioasă". De asemenea, experiența martirică poate fi aplicată în �tru totul experienței euharistice, deoarece, atât în Sfânta Liturghie, cât și în mar
DESPRE MARTIRIU SI JERTFA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366927_a_368256]
-
în unire veșnică cu Dumnezeu. De bună seamă, suferin �ța îndurată nu are comparație cu slava cerească de care s-a învrednicit. Mucenicul trăiește în comuniune cu Dumnezeu în viața pământească, iar după sfârșitul său locuiește în comuniune permanentă și neîncetată cu Domnul, cu �noscând în mod desăvârșit fericirea deplină în iubirea dumnezească. El va primi însutit ceea ce a lăsat aici, împărățind împreună cu Iisus Hristos în veșnicie. Pentru jertfa sa și pentru chinurile sale îngrozitoare și mai presus de fire, el
DESPRE MARTIRIU SI JERTFA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366927_a_368256]
-
pocăință, ci, în loc de a ne recunoaște păcatele pentru care suntem pedepsiți, ne învârtoșăm în necazurile noastre și învinovățim pe Dumnezeu pentru ele, pe oameni sau pe diavoli, considerându-ne pe noi înșine nevinovați, atunci toate acestea ne pricinuiesc „o mâhnire neîncetată și necazurile noastre se fac cumplite”74. Dacă ne vom aminti necontenit - spune Sfântul Antonie cel Mare - că în viață trebuie să răbdăm mici și scurte necazuri, după moarte ne vom bucura de cea mai mare plăcere și de fericirea
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
i se datorează și la progresul nostru spiritual pe care îl poate aduce. Tocmai pentru acest motiv, Părinții filocalici, precum Sfântul Isaac Sirul, vorbesc alături de Sfânta Taină a Spovedaniei de o pocăință permanentă, de fiecare clipă și de o meditare neîncetată la judecată, dublate, însă, de o cugetare continuă, prin rugăciune, la ajutorul și mila lui Dumnezeu. De teologia încercărilor sunt legate răbdarea și nădejdea, ca virtuți duhovnicești. Pe acest motiv, Talasie Libianul definește răbdarea ca fiind „iubirea de osteneli a
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
Liturghie este Jertfă și Taină pentru că înfățișează acest mister de nepătruns al morții necontenite a lui Iisus Hristos, nedespărțită însă de învierea Lui. Iisus Hristos așa se primește de credincioși în Sfânta Euharistie spre a fi trăit; în Jertfa lui neîncetată, ca răstignit și înviat în același timp, imprimându-ne și pe noi de această stare de jertfă și înfățișându-ne împreună cu Sine Tatălui ca jertfe vii bine mirositoare.37 Trupul Domnului nostru Iisus Hristos a devenit prin moarte, înviere și
DESPRE MISTERUL LITURGIC SI SFANTA EUHARISTIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366926_a_368255]
-
supraom ci omul care-și trăiește adevărul ca ființă liturgică. Sfântul este ființa umană care alături de corurile îngerești cântă și preamărește pe Dumnezeul treimic. Perspectiva eshatologică a împlinirii vocației liturgice a omului sfânt în Împărăția Cerurilor, alături de îngeri, în bucurie neîncetată de Frumusețea dumnezeiască a Fiului, a fost exprimată încă din secolul IV de către Sfântul Vasile cel Mare: “Urcă-mi-te cu mintea și vezi dacă se potrivește vieții îngerilor o astfel de viață decât una de bucurie și veselie, că
DESPRE LUME IN VIZUNE FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366929_a_368258]
-
geam, / de lumină mi-e dor, / căci nu pot nici acum / să trăiesc sau să mor...” Nici nu se moare vreodată. „Sămânța s-a visat o clipă-n lan, / apoi a adormit / somn roditor”. Descrie Mircea Tudose timpul continuu, progresul neîncetat, altfel nu ar fi în poemele lui însemnele forței, propulsării, ale alimentării. E un mers istoric în mesajul lui liric, „dependent” de vânturile semănătoare, de ploile fertile, de vegetația hrănitoare, de poala ocrotitoare a mamei, de poalele munților trainici, cu
SEMNELE DISTINSE ALE GLACIALULUI ŞI ALE BLÂNDEŢII de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367049_a_368378]
-
în prezent. El speră la ceva mai mult de la viitor pentru că este stăpânit de aspirația spre absolut; el vrea transcendența spre absolut, neputând gândi și cugeta vreodată că a ajuns la sfârșitul existenței sale. El este o ființă în mișcare neîncetată spre o viață de fericire fără de sfârșit. Omul nu poate trăi închis în prezent. El speră la ceva mai mult de la viitor pentru că este stăpânit de aspirația spre absolut; el vrea transcendența spre absolut, neputând gândi și cugeta vreodată că
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]
-
în prezent. El speră la ceva mai mult de la viitor pentru că este stăpânit de aspirația spre absolut; el vrea transcendența spre absolut, neputând gândi și cugeta vreodată că a ajuns la sfârșitul existenței sale. El este o ființă în mișcare neîncetată spre o viață de fericire fără de sfârșit. [100] Mișcarea lui este spre o veșnicie fericită care poate fi înțeleasă, din perspectiva sfintei cetăți, cu Ierusalimul ceresc. Dacă Ierusalimul istoric vorbește nu doar de infidelitatea și necredincioșia evreilor ci se raportează
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]
-
iluzie,/ dorință,/ tărâm/ spre care/ nu ne putem împiedica/ să ne îndreptăm din ziua în care s-a auzit/ primul strigăt./ Atracție fatală/ spre un spațiu/ neconvențional./ Cântec și rugă fierbinte/ în aceleași/ haine de călătorie/ pe care le purtăm neîncetat/ de la răsărit spre apus./ Două lumânări dantelate/ și, dincolo de stele,/ o singură stea,/ doar una.” „Apus de soare în oglinda fântânii” Odată cu poezia naturii, Corina Petrescu ne invită să pătrundem într-un nou univers, romantic prin esență, în care elementele
MEDITATII LIRICE IN STIL MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367240_a_368569]
-
învețe pe alții fapta bună, că lipsa faptelor sale o împlinețte folosul cuvantului. sf. Efrem Sirul - Cu cât oamenii sunt mai credincioși, cu atât gesturile lor sunt mai cu grijă făcute și ofranda lor mai curată. Horia Bernea - Fără rugăciune neîncetată, nu ne putem apropia de Dumnezeu. sf. Isaac Sirul - În viața sfinților nu există mâine. sf. Tereza de Avila - Principalul în viață este să faci întotdeauna bine oamenilor. Dacă nu poți să faci pentru oameni un bine mare, străduiește-te
CITATE MEMORABILE (98) de ION UNTARU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363746_a_365075]
-
fost că s-au născut în mocirla uitării omeniei de către omul caracatiță, omul hidră, omul tunel în care fiara atrage mințile amețite de otrava dulce acrișoară a fericirii puterii într-o fracțiune de timp limitat de umbre. Privesc acel cub neîncetat. Întregi fragmente de timp devin oglindă, în altele devine piramidă de lumină - văpaia florilor gândului și a florii inimii veșnic deschisă bucuriei de a fi. Uneori ființa îmi cere să plec, să aleg câmpul odată apărut în calea mea, între
FĂRÂME DE PAŞI (FRAGMENT) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363735_a_365064]