365 matches
-
agresiv, B. era tot mai interesat de aluzia culturală, devenită obsesie cărturărească, cultivând - dincolo de pitoresc - „cuvintele cântătoare”. Caietele Princepelui se înfățișează, astfel, ca o autocontemplare a Operei, în efortul unei documentări specioase, favorizând inventivitatea lexicală. Și Ianus (1993), o carte neîncheiată, dezarticulată (apărută postum), dovedește aceeași fascinație picturală față de lumile crepusculare, combinând alchimia cuvintelor cu exotismul facil, clișeistic, și registrul elegiac cu cel violent-sarcastic. Răzbat în această narațiune la persoana întâi - mai degrabă jurnal al unui eu măcinat de incertitudini, privind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
din gură și Pepi se așază într-o rână. Apoi îi spune că insul obraznic din spatele ei e un șofer de taxi care așteaptă să fie plătit și că Grete trebuie să-l plătească, pentru că de acum încolo toate socotelile neîncheiate ale lui Grete trebuie achitate cu prețul anilor care i-au mai rămas de trăit. Grete nu e în stare decât să boceacă și spuma i se scurge din bot. (Grete bocește și vrea să se repeadă la Mariedl. Erna
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
amân cât mai mult despărțirea de un scriitor și un personaj care mi-au marcat profund parcursul existențial. Final cu adrenalinătc "Final cu adrenalină" Ca într-un spectacol dramatic regizat până în cele mai mici detalii, „ultimul Chandler” avea să rămână neîncheiat. Cele patru capitole compuse în 1958 duc mai departe un gând care exista în mintea autorului de câteva luni, încă din luna februarie a anului, când îi scrie lui Maurice Guinness (vărul Helgăi Greene, autor de literatură polițistă): Am terminat
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
îl arată madrigalist tributar sentimentalismului neoanacreotic, cu un singur catren, „miraculosul testament” (Nicolae Manolescu), prin sinceritate, esențialitate și înălțime morală, V. rămâne o voce profetică pentru poezie: „Urmașilor mei Văcărești!/ Las vouă moștenire:/ Creșterea limbei românești/ Ș-a patriei cinstire”. Neîncheiată, inegală, dar și cu sclipirea unor rezultate alese, contribuția lui culturală cu direcția ei luministă, e de neocolit: este între primii gramaticieni prețuitor al poeticii și cel dintâi poet care leagă simțământul de spiritul limbii și de o convenție ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
prezentate în Cadrele sociale: limbajul, timpul, spațiul. Al patrulea manuscris: 1943-1944 Acesta este format din totalitatea variantelor (adăugiri și eliminări) care modifică manuscrisul cu grafie omogenă din 1938. Lucrul la acest al patrulea și ultim manuscris constă într-o căutare, neîncheiată, a unității unei opere și a unei cărți. Nu am putut, pornind de la data scrierii carnetelor, să datăm toate adăugirile și corecturile din cele patru dosare complete, cu numeroase variante. În acest caz, mai prudent este să încercăm a înțelege
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
data scrierii carnetelor, să datăm toate adăugirile și corecturile din cele patru dosare complete, cu numeroase variante. În acest caz, mai prudent este să încercăm a înțelege ultimul efort al sociologului, reașezîndu-l în context. Acest efort este vizibil în dosarul neîncheiat despre spațiu, în care include, în vederea unei redactări, note privitoare la spațiu pe care le preia din toate operele sale de după 1925, adică de după Cadrele sociale: note împrumutate din Morfologia socială (1938) și din articolele despre Simiand, scrise după anii
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
și cel al pictorilor, de cealaltă. Totuși, începutul capitolului despre spațiu este de o importanță crucială; spațiul este el însuși, succesiv, un limbaj, un timp și o condiție a semnificației împărtășite. Acest început este ca un plan perfect al capitolului neîncheiat; acest plan ar fi putut constitui o structură de unificare la rescrierea volumului neterminat. După modelul spațiului după ce evidențiase, în mitul londonez, interioritatea memoriei individuale și a memoriilor colective -, s-ar demonstra, prin capitolul retipărit depre memoria muzicienilor, că limbajul
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
în sine, o lecție clasică de economie casnică. Ca și aprecierea asociată pentru abilitățile culinare și cele didactice (intelectuale), ele sunt o dovadă că principiile educației feminine de tip burghez și central-european5 au traversat, cu puține amendamente, o succesiune încă neîncheiată de epoci și regimuri politice. Politica modelajului Din aceste succinte relatări ale relatărilor, se pot observa, în primul rând, topicele lipsă. Pentru cei familiarizați cu axiomele istoriei comunismului, ale feminismului sau ale educației postbelice, interviurile par cel puțin incomplete. Lipseșe
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
care l-au preocupat. Rezultatele reflecțiilor sale laborioase le-a pus însă pe hârtie în perioade scurte de timp, presat de editori și de alte proiecte care îi stăteau în față. (Kant a putut să creadă despre ultimul său manuscris neîncheiat, așa-numitul Opus postumum, că este cea mai însemnată dintre scrierile sale!) Pe scurt, Kant a scris repede concentrându-se exclusiv asupra argumentării și sistematizării ideilor. Dincolo de un număr restrâns de învățați, el nu s-a gândit la ceilalți cititori
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Astfel de observații a putut face Blaga asupra lui Nietzsche. Așadar, transcendența goală din modernism nu înseamnă eliminarea oricărei transcendențe. Or, adepții autonomiei postmodernismului față de modernism interpretează din acest unghi afirmația lui Jürgen Habermas că modernismul a rămas un proiect neîncheiat, iar elementul ontologic decisiv al încheierii ca postmodernism devine abandonul total al oricărei transcendențe. Cu această premisă se poate vorbi de o "încheiere" a proiectului modernist și de inaugurarea unei noi paradigme, în care ființa ca Dasein nu mai are
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de critica marxistă prin corelația cu dezvoltarea stadială a capitalismului (vezi, bunăoară, lucrările lui Ernest Mandel, pe care se sprijină unul dintre cei mai serioși teoreticieni ai postmodernismului Fredric Jameson). Teza lui Jürgen Habermas că modernitatea a fost un proiect neîncheiat, pe abandonul căruia a crescut postmodernitatea, se coroborează perfect cu viziunea "dialectică" a lui Jameson 210. Prima revoluție tehnologică (1848-1890), aceea a mașinii cu abur, are corespondent un capitalism de piață (națională), arcuindu-se, în plan literar, între romantism și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de masă pe care și-o asuma comunismul. Se pare că izbânda culturii de consum (alții o numesc cultură de tip coca-cola) asupra culturii de masă s-a produs în plin război rece, în urma falimentului economic al economiei centralizate. Proiectul neîncheiat al modernității a avut corespondent un alt proiect cel al internaționalismului proletar, care propunea, în plan cultural, un ideal asemănător. Cu alte cuvinte, comunismul se arăta mai "avansat" comparativ cu modernitatea (care paria pe o cultură elitară), având și atuul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
dintr-o altă perspectivă, la Michel Foucault sau la alți filosofi postmoderniști. Numai că aceștia atribuie modernismului ieșire din era reprezentării, pe când radicalismul lui Zerzan merge pe o altă cale. Modernismul a fost acuzat de obsesia unui viitor nerealizat ("proiect neîncheiat"), pe când pseudotransmodernismul zerzanian întrevede viitorul printr-o întoarcere în precivilizație, utopică recuperare a unui presupus stat edenic nepervertit de civilizația cuvântului. Ideologul american caracterizează esența modernității ca fiind dialogică, pe când el crede într-un holism de tip monologic, preistoric, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
multă publicistică, scrisă cu talent și simțire, în slujba unui înalt ideal umanitarist, și prea puțină literatură. Un anume meșteșug narativ și chiar eforturi de aprofundare a psihologiei personajelor vădesc nuvelele Primăvara și Dăscălița, care lasă totuși impresia unor creații neîncheiate. Prin memorialistica sa, C. face notă aparte printre prozatorii ardeleni. SCRIERI: Eminescu și Coșbuc. Note comparative, Blaj, 1903; Visuri trecute, Blaj, 1903; Educația vechilor elini, Blaj, 1906; Icoane, Budapesta, 1906; Poetică și Legendar poetic (în colaborare cu Ioan Rațiu), Blaj
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286285_a_287614]
-
Țara Oltului, cântece populare și strigături din Ardeal, precum și fragmente din studiile Nașterea la români și Înmormântarea la români și Elena Niculiță-Voronca: observații despre povești și descântece. O încercare de exegeză asupra operei lui Titu Maiorescu, semnată Alexandrina, a rămas neîncheiată, întrucât, din motive pecuniare, revista și-a încetat apariția. I.H.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289132_a_290461]
-
diverse limbi europene). O gestație sincronă și osmotică vor avea două cărți apărute la un interval de un an: Scrisori provinciale (1976) și romanul Cartea de la Metopolis (1977) - primul volum din ciclul epic Cartea Milionarului, anunțat ca tetralogie și rămas neîncheiat. B. a reluat Scrisorile provinciale într-o variantă adăugită și reînnoită, cu titlul Scrisori din provincia de Sud-Est sau O bătălie cu povestiri (1994). Mutatis mutandis, B. este însă, la fel ca Balzac, creator al unei singure lumi. Și, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
cu ochiul liber»”, și „treptele asimilării folclorului”, pus în raport cu marile teme eminesciene. Autorul crede că „asimilarea folclorului, în sens strict, nu trebuie căutată, nu poate fi urmărită, în postumele eminesciene”, întrucât „în manuscrise nu putem descifra decât etape ale procesului - neîncheiat, în cazul postumelor”. „Asimilarea folclorului” este urmărită „la două niveluri între care, firește, există numeroase punți: în poemele originale de inspirație folclorică și în opera lui Eminescu în general”. Comentariile care însoțesc poemele antologate cumulează într-un glosar complex informații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285533_a_286862]
-
încât producțiile lor să fie relevante pentru destinul "ideii de geniu". Putem ilustra acest fapt chiar în cultura română. Există între postumele lui Tudor Vianu schița unui curs despre ideea de geniu, redactat în ultimii ani de viață și rămas neîncheiat 78. Nici în paginile deja scrise, nici în planul de dezvoltare a lucrării nu există poziții pentru esteticienii români. Și asta în ciuda faptului că Tudor Vianu scrisese altădată despre Titu Maiorescu sau Mihail Dragomirescu și în mod special despre reflecțiile
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
3596. 78 Tudor Vianu, "Istoria ideii de geniu", în Postume, Editura Pentru Literatură, București, 1967, pp. 5-96. Tot lui Vianu i se datorează o altă tentativă de cartografiere a genialității în spațiul românesc, desfășurată în aceiași parametri și rămasă tot neîncheiată, aceea a lui Radu Tomoiagă, autor al unei teze de licență pe acest subiect. Sub titlul "Istoria conceptului de geniu" s-au publicat fragmente în Revista fundațiilor regale, vol. VI (1939), nr. 1, pp. 132-143, în Personalități și tendințe în
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
delațiunii și conformismului, un labirint prin care a fost obligat să treacă intelectualul român. Din păcate, așa cum se vede și din comentariile lui Dorin Tudoran, mulți n-au reușit să parcurgă cu demnitate și curaj acest interval din viața lor. Neîncheiată încă, lectura lui Dorin Tudoran din Cartea albă a Securității ne promite destule surprize. Vă îndemn să le citiți. O Carte albă a Securității basarabene nu va apare probabil niciodată, pentru că disidenții și martirii noștri (foarte mulți la un moment
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
câțiva poeți, contemporani ai artistului, care au consacrat măcar o poezie descriptivă artei lui Rembrandt. Moartea timpurie a lui S., un erudit cu o extraordinară capacitate de cuprindere a fenomenului artistic, a făcut ca o serie de proiecte să rămână neîncheiate sau să se risipească. Așa se explică fragmentarea textului din monografia Impresionismul (1970), unde curentul e prezentat în dubla sa definire: restrâns, pictural, dar și spiritual, pe urmele lui Marcel Proust, care îl transferă pe Claude Monet într-un personaj
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
7 bucăți de lanț. Două au câte 6 zale, alte două au câte 5 zale, iar 3 câte 7 zale. Din aceste 7 bucăți care totalizează 43 zale trebuie să faci un singur lanț lung , cu tot atâtea zale și neîncheiat la capete. Care este numărul minim de zale pe care trebuie să le desfaci? Cum procedezi? 47. TURNEUL DE TENIS La un turneu de tenis , de tip eliminator adică cel care pierde este eliminat, participă 50 jucători. Câte meciuri trebuiesc
Probleme recreative pentru elevi, părinţi și cadre didactice by Aneta Alexuc () [Corola-publishinghouse/Science/91592_a_93566]
-
strânse postum în volumul Proză și versuri (1899), epigrame, unele cam obscene (Fin de siècle, 1892), instantanee din viața celor umili (Spectacole în stradă, Cronici triste, Mizerie, Nebunul). Un roman, După natură. Artiștii, i-a apărut în 1890, altul, Măritată, neîncheiat, s-a tipărit fragmentar în „Săptămâna ilustrată”. Scrierile lui V. pot interesa ca document social și psihologic. În 1891 era imprimată traducerea sa după o versiune franceză a romanului Întâia dragoste de Ivan Turgheniev. Numeroase alte transpuneri, îndeosebi din literatura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290406_a_291735]
-
a spațiului urban, cu referire la fenomenul supra realist și la analiza marxistă a fenomenului social. În al treilea rând, scrieri precum Berliner Kronik (1932), în care tema me moriei și a experienței per sonale devin predominante. Das Passagen Werk, neîncheiată și publicată postum, formează o categorie aparte, prin complexitatea analizei și multiplicitatea planurilor care o compun. Povestea experienței urbane, pe care o încerc aici, impune o limitare a demersului: voi vorbi aici despre Berlin. Interesant este însă faptul că scrierile
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de asemenea, ediția dedicată lui Titu Maiorescu, Opere (I-IV, 1978-1988), realizată în colaborare cu Domnica Filimon. Publicarea Jurnalului și a Epistolarului (I-IX, 1975-1989), tot împreună cu Domnica Filimon, operă de restituire a scrisului intim al lui Titu Maiorescu, deși neîncheiată, reprezintă unul dintre evenimentele istoriografiei literare românești după cel de-al doilea război mondial. R.-D. a mai alcătuit ediții (antologie, stabilire de texte), singură sau în colaborare, din operele lui G. Coșbuc, Dimitrie Anghel, Al. Davila, Mihail Sadoveanu. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289108_a_290437]