264 matches
-
care se strânseseră o mulțime de lucruri mici și inutile dar care, privite laolaltă, indicau într-un fel o dimensiune a condiției cazone a gornistului: două cheițe, o cruciuliță de tablă, un blacheu îndoit, un nasture de manta, o brichetă neîndemânatic meșterită dintr-un cartuș, un pachețel aproape gol de hârtie "LUX" pentru țigarete, un ban găurit pe care era scris "Bun pentru un leu", un ac de siguranță ruginit, un mic magnet, o bucată arsă de tămâie, un cărăbuș cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
îl lăsară cu bâiguielile lui atroce, îngăduindu-l din bună-cuviință, dar Iuga nu se opri, până nu răbufni în hohote, iar lacrimile i se prelingeau, stingându-i-se în mustățile roșii. Intervenția, la fel de lăcrimoasă, a lui Nicanor, se dovedi o neîndemânatică și inadecvată compătimire. Când el zise: cumnate, lasă! Știm cu toții cât ai suferit, de foame, de sete, de trudă, de rană, de bombă..., Iuga explodă de turbare. Auzind înșirarea, lipsită de profunzime, a unei imaginare înțelegeri, Friț înnebuni, de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
duse la gură și bău doar puțin, după care Îl puse din nou pe masă. Altceva nu făcuse, Însă m-am trezit că o priveam extaziat, uitând să mai răsuflu. Gesturile ei nu curgeau suple, dar nu aveau nici ceva neîndemânatic și abrupt. Mișcările corpului ei Îmi dădeau senzația unui motor care funcționa din plin, scoțând o cantitate enormă de gaze de eșapament, totuși nu era În stare să miște mașina mai mult de cinci centimetri. Am continuat s-o privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Singura explicație pe care mi-am putut-o da e că orice revenire e, probabil, o iluzie, chiar dacă o dorim cu tot dinadinsul. Nu mergem decât înainte. După câteva ceasuri, am dat peste o piatră bizară. Era un idol, cioplit neîndemînatic și grosolan. Un fluture mort așezat între buzele idolului făcea ca gura acestuia să pară obscenă. Abia în clipa următoare am observat că buzele groase erau desfăcute într-un rânjet batjocoritor și crud, iar obrazul, cu maxilare puternice, iradia o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
sânge. Petru trăia și murea în viață deopotrivă, promisiunea lozului în plic întuneca oglinda, roua dimineții de mai pe limbile ceasului. Într-o fotografie alb-negru, se făcea zi, se făcea noapte: năvodul cu stele stinse fericea cimitirul, Petru cel mai neîndemânatic pescar. Petru număra iluziile, cântărea nimicul, aproxima absența și o lua de la capăt. Promisiune, amăgire, deznădejde și lepădare deopotrivă, înainte de cântatul cocoșului. "Saule, tu ești cel dintâi chemat, de azi înainte vei fi pescar de oameni, te vei numi Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
care urcase în ziua ceremoniei. Ajunse fără probleme la camera interioară și o găsi deschisă, spre marea sa surpriză. Această surpriză nu dură mult. Se înarmase cu un instrument pentru desfacerea în-cuietorilor dar era mai bine să nu lase degetele neîndemânatice ale lui Ashargin să se ocupe de asta. Se furișă în interior și închise fără zgomot ușa în urma lui. Cripta, acum familiară, se întindea înainte-i. Tăcere. Ajunse în siguranță înăuntru, se duse la ușa debaralei. Își ținu respirația crăpând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
urzeala aceea de dorințe din care peste puțin te-ai fi desprins. O priveam în penumbră și nu îndrăzneam s-o deranjez, simțeam că vroia să rămână singură. Pe stradă se sprijinea de brațul meu, avea o apariție impunătoare și neîndemânatică, eram înduioșat când o vedeam reflectată într-o vitrină. Mă înduioșa comportamentul ei, încăpățânarea care nu o părăsea niciodată. Pe un corp atât de transformat, toată trufia aceea era într-adevăr caraghioasă. Vroia să-mi demostreze că se descurca foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
porțile orelor, se mărunțea în minute și secunde, se repeta, nu aducea nicio inovație, era monoton de plicticos, tipic pentru un ceas, o arenă în mijlocul căreia Ea își pocnea biciul de dresoare a timpului cu miile de secunde obraznice, neascultătoare, neîndemânatice, dirijate de Ea. Zi sau noapte, după cum voia Ea. Christian Dior, Jean-Paul Gaultiere i-au spus: "Modelează păpușa Miorița, contureaz-o, asorteaz-o, estimeaz-o, tortureaz-o". A îmbrăcat-o în mireasă. A mângâiat-o, a legănat-o. N-a mai plâns. Mirată, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
încetinească în jurul meu. Creierul îmi înghețase! Inima îmi pompa gheață prin venele cristaline. Totul în jurul meu se mișca mai greu, încetinit, parcă, de frigul care mă cuprinsese pe mine. Și eu mă mișcam mai greu. Degetele le simțeam greoaie și neîndemânatice. Mă dureau. În fiecare celulă a corpului meu, mii de ace își găsiseră calea. Mă dureau încheieturile din cauza frigului. Îmi simțeam corpul rece, arctic. Ochii îmi erau sticlă, iar unghiile firave, casante. Eram o statuie fragilă din gheață. Eram speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Suntem îndrăgostite, spune Lisa în cele din urmă, uitându-se la mine pentru prima oară în seara asta. Avem un nou client, absolut uluitor. Acum Sophie pare interesată, iar eu mă așez pe podea, cu picioarele încrucișate și luându-mi neîndemânatic rolul de curierul inimilor. ― Sincer, Mimey, tipul ăsta chiar era superb, dar nu știm pe care dintre noi o vrea. Sophie se preface că-i aruncă o privire urâtă Lisei, care zâmbește larg. ― Deci sigur o vrea pe una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de mână. Așa se merge, mai spune, și-mi arată cum să încep cu picioarele ținute în unghi drept unul față de celălalt, cum să împing cu dreptul și să alunec cu stângul în față, și e o minune, dar eu, neîndemânatica, grosolana de Jemima Jones, reușesc. Nu sunt extraordinar de bună, ce-i drept, dar Brad mă ține în continuare de mână cu brațele lui puternice și mă echilibrează de fiecare dată când mă sperii că o să cad. Durează ceva vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
adus aminte că doctorul Billings îmi spusese că porțile erau încuiate. în ziua când venisem, tata trebuise să se prezinte prin intermediul unui interfon ca să i se deschidă poarta. Iar zidurile erau într-adevăr înalte. Mult prea înalte pentru ca o gogoașă neîndemânatică, așa cum eram eu, să le poată escalada. Mă întrebam cum Dumnezeu ajunsesem în situația asta. Probabil că așa se simțiseră și Brian Keenan și John McCarthy când se treziseră legați cu lanțuri de un calorifer, într-un subsol făcut în întregime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ție. E un om bun, dar nu întotdeauna și un părinte bun. Am simțit o furie sălbatică ridicându-se în mine împotriva mamei. Ce vacă bătrână și crudă, m-am gândit cu amărăciune. Mă făcuse să mă simt o cretină neîndemânatică toată viața. Nu era de mirare că toate relațiile mele fuseseră dezastruoase. Nu era de mirare - am încercat eu să mă leg de idee - că fusesem nevoită să iau așa de multe droguri! — Deci pot să dau vina pe mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care urcase în ziua ceremoniei. Ajunse fără probleme la camera interioară și o găsi deschisă, spre marea sa surpriză. Această surpriză nu dură mult. Se înarmase cu un instrument pentru desfacerea în-cuietorilor dar era mai bine să nu lase degetele neîndemânatice ale lui Ashargin să se ocupe de asta. Se furișă în interior și închise fără zgomot ușa în urma lui. Cripta, acum familiară, se întindea înainte-i. Tăcere. Ajunse în siguranță înăuntru, se duse la ușa debaralei. Își ținu respirația crăpând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
De ce nu ascultați și nu respectați cuvintele cele vii ale lui Dumnezeu, care sunt în mod evident scrise în lucrările lui? Și de ce studiați și vă agățați cu atâta încăpățânare de scripturile cele moarte, care nu sunt decât lucrarea mâinilor neîndemânatice ale omului?" " Cum putem noi, oare, să citim legile lui Dumnezeu, în altă parte decât în scripturi? Unde sunt ele în altă parte scrise? Citește-ni-le și arată-ni-le unde le vezi Tu, pentru că noi nu cunoaștem nimic
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
în partea de sus și Vălenii - care locuiau în partea din vale. Pentru că în acele timpuri nu se foloseau stilourile și, cu atât mai puțin, pixurile, condeiele cu penițe împroșcau cerneala peste teme (făcând așa-numiții purcei) și pătau degetele neîndemânatice ale copiilor. Am folosit pentru prima oară stiloul când eram elev la Școala Normală dar care nu s-a dovedit superior tradiționalului condei. Ori lăsa prea multă cerneală, ori se înfunda, nu mai scria și trebuia scuturat. În plus, pierdea
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
spuse că rămăsese singur și că nu mai trebuia să se neliniștească pentru nimeni. Nimeni nu mai suferea, închisorile și insulele erau pustii. Trebuia să gândească doar la răzbunare. Cum stătea acolo, mâinile începură să-i tremure; cu degetele-i neîndemânatice desfăcu legăturile acelui volumen și despături prima parte. Nu vedea nimic. Nu știa ce conține. Dar de la etajele de jos ale imensei vile se ivi sclavul grec născut la Alexandria, care se numea Callistus. Era îmbrăcat modest, ca un servitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mecanic, la câțiva pași de Yvars, potrivea un fund la o balercă, și patronul se opri, privindu-l cum lucrează. Dar Valéry își vedea de treabă fără un cuvânt. - Merge, băiete, merge? spuse domnul Lassalle. Mișcările tânărului deveniră dintr-o dată neîndemânatice. Aruncă o privire către Esposito care, alături, își încărca brațele uriașe cu un maldăr de doage, spre a i le duce lui yvars. Esposito îl privea și el, fără a se opri din lucru, și Valéry își băgă din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
stropind haina de la costumul lui Randall. A! a strigat el involuntar, începând să se șteargă cu frenezie. — Vai - îmi pare așa - de rău, Randall! Îmi pare așa de rău! Îmi venea să mă târăsc sub masă. De ce eram așa de neîndemânatică? Nu trecuseră nici două minute de la începutul întâlnirii și eu și reușisem să-i distrug costumul! Lăsând șervetul pe masă, Randall și-a pus mâna pe brațul meu și a început să râdă. — Nu-ți face griji, Claire! Sincer, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
dar o să-ți spun părerea mea - dacă mănânci ceva și te calmezi. — Dă-i drumul, doamnă profesoară. — Ei bine, e doar o presupunere, dar s-ar putea să fi fost doi criminali, fiindcă tăieturile cu care a fost torturată sunt neîndemânatice, în timp ce secționarea trupului și incizia abdomenului - care, evident, au fost făcute amândouă post-mortem - sunt îngrijite și curate. Totuși nu-i total exclus să fi fost un singur criminal care, după ce-a omorât-o pe fată, s-a calmat, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Elizabeth Short. Ți-o amintești? Rozzie sparse un balon de gumă de mestecat în nasul meu. − Le-am zis totul celor de la Globe și Sentinel și polițiștilor care au venit atunci și nu-mi schimb declarația. Betsy Short era o neîndemânatică și o visătoare și dacă nu se-nghesuiau la ea toți studenții ăia de la Harvard, n-ar fi rezistat aici nici măcar o zi. Am auzit c-a contribuit la efortul de război, dar nu l-am cunoscut pe nici unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
gândul să mă ascund în brațele Bilhei. Am găsit-o și am plâns și m-am văitat îndelung de răul ce mi se făcuse. I-am spun mătușii mele tot, tot ce mă apăsa. Am plâns de jalea degetelor mele neîndemânatice, care niciodată nu vor fi în stare să scoată un fir perfect și nici să facă fusul să se rotească făr greș. Mi-era frică că mamei îi e rușine cu mine. Și mi-era rușine că simțisem atâta ură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
băuturi făcute meșteșugit. Iar copiii oamenilor, înveliți în pături de lână moale, n-au mai murit de frig, ci au crescut mari pentru a aduce ofrandă zeilor. În timp ce îmi povestea, Bilha și-a pus mâinile ei fine în jurul mâinilor mele neîndemânatice. Am simțit mirosul de pământ reavăn și de mosc care plutea în jurul tinerei mele mătuși, am ascultat vocea ei dulce, lichidă și am uitat definitv orice durere. Când povestea s-a terminat, mi-a arătat că firul pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nedumerirea ei. La ieșirea din sufragerie Grimus s-a ciocnit de Prepelicar. Femeii i-a scăpat farfuria pe care o ducea. El s-a șters în locul unde corpurile li se atinseseră, părând dezgustat, și a spus: — Prepelicarule, ești o proastă neîndemânatică. — Da, Grimus, a răspuns ea. Vultur-în-Zbor și-a înăbușit o izbucnire de mânie, amintindu-și sfatul lui Virgil: Așteaptă momentul potrivit. Hipnotizarea Mediei a fost un succes total. Sugestia post-hipnotică i-a îndepărtat complet din minte vuietul. Vultur-în-Zbor s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
refuzase pînă acum să se Întîlnească cu mine. Se tot Întorcea să-mi privească fața, de parcă nu era sigură că se putea Încrede În cineva care semăna cu Frank, dar care era totuși doar o versiune mai mare și mai neîndemînatică a fostului ei amant. — Vinovat? Nu, eu nu... deși nu știu prea bine ce Înseamnă vinovat. — Paula... știm exact ce Înseamnă. A dat foc Frank la casa Hollinger? Da sau nu? — Nu. Răspunsul nu venise foarte prompt, dar o suspectam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]