446 matches
-
pereți înalți și gresie de un bej spălăcit. Dar Eduard încerca să-și închipuie că vedenia bej de pe fundul bazinului era nisip, și nu piatră rece. Se chinuia, strângând din dinți, să execute exercițiile dictate cu un ton aspru și neîndurător de instructor. Instructorul era o femeie. O femeie-bărbat, care i se adresa pe un ton autoritar și dogit, de-ai fi zis că fumează cel puțin două pachete de țigări fără filtru pe zi. Dar instructorul nu fuma. Femeia-bărbat înaltă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și vicleni, gata să sară în orice clipă asupra ei. închise ușa brusc, spunându-și: „Nu s-a întâmplat nimic. Cu rentul a spart un geam. Un mic ghinion.“ Dar ochii răi, de gheață, o pândeau încă, de dincolo de ușă, neîndurători. Atunci auzi telefonul și se repezi să răspundă. Alergă într-un suflet spre sufragerie și apucă receptorul gâfâind. Era convinsă că este Ion la telefon. Ea o să-i spună dintr-o răsuflare ce s-a pe trecut și el o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
În special În cadru domestic. Părinții se detestă și se luptă continuu cu copiii (bunicii, mătușile și unchii sunt solitare excepții), soții se războiesc la infinit cu soțiile, prieteniile sunt puține și rare. Atlas a sesizat și documentat minuțios, poate neîndurător, toate aceste caracteristici. În romanul pe care-l discut, lipsa empatiei lui „Chick” pentru „Abe” este uimitoare: omul „Abe” este aproape un monstru pervers, sclav al unor instincte și pasiuni contra naturii sau cel puțin ridicole. Scriind despre un intelectual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
luai geamantanul al cărui greutate parcă scăzuse foarte mult și am plecat grăbit fără să-i mai zic măcar, bună ziua, la plecare. Într-un târziu mă trezii că alergam pur și simplu printr-un desiș de mărăcini care mă loveau neîndurător peste picioare. M-am oprit să răsuflu un pic și atunci mi s-a părut iar că aude plescăitul unei pietre aruncate în apă. Am murmurat absent, doar așa pentru mine: „El a rămas acolo, anii i-am luat cu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
trăirile. Se însurase, la sfârșitul anului I de facultate, înveninat de o aversiune oarbă împotriva a tot ceea ce reprezenta femeia pe pământ. La scurt timp, descoperi că tânăra soție avea structura sufletească a femeii care-l adusese pe lume. Rece, neîndurătoare, obsedată de disciplină. Urî și mai mult toate reprezentantele acestui sex "slab" dar mai ales pe fata din liceu, care continua să-i bântuie fanteziile, visele, amintirile. Așteptase, cu o răbdare despotică, trecerea celor zece ani, pentru a-i arunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lui, era stăpânul a două suflete nevinovate, a două iubiri ce-i aparțineau în totalitate. Cum să le piardă? Cum să redevină un lup singuratic, hăituit de neliniște, o vietate a nopții, confidentă a lunii? În zori, orbit de lumina neîndurătoare, știu că era pierdut. Trebuia să-și accepte nenorocirea dar cum s-o facă pe Luana părtașă la dezastrul lui acum, când ea era la capătul puterilor, sfâșiată de atâtea încercări? Cum să-i spună c-o înșelase, că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mi-a fost încredințat la Brescia pe la mijlocul lui septembrie. Îl păstrez și-acum. „Din partea lui Garibaldo din Alexandria către Stiliano Sirianul Dragul meu prieten, îți dau de veste că moartea bate la ușa mea. Îl aștept cu nerăbdare pe Cel Neîndurător să mă ia cu el de pe acest tărâm al durerii, mai cu seamă după ce am avut norocul să văd adevăratul chip al lui Hristos, întipărit pe pânza de in. Din ceea ce-mi spui, dacă n-aș fi departe, ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
acum prins în gerul morții, și sufletul său se află acolo unde Cel Atotputernic a decis. Tronul e vacant, și în regat există teama de răzmerițe. Deoarece nu reușiți să vă hotărâți, eu, în numele lui Dumnezeu din Ceruri, Nevăzut și Neîndurător, vă implor: ascultați de glasul femeii care vorbește doar din dragoste pentru poporul său. S-a întors spre locul rezervat matroanelor, sus, în dreapta sa, și toate privirile s-au ridicat spre grilajul după care se aflau femeile. - Regină Gundeperga, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pătura țăranilor și a servitorilor, pe care i-am putut liniști cu ceva argint. A trebuit atunci să-i despărțim. Rodoald, care a început, deși nu-i venise vremea, să se pregătească pentru meșteșugul armelor, a fost încredințat severului și neîndurătorului duce de Trento. Pe Ansoald l-am surghiunit în cancelarie cu porunca să compileze un caiet de legi longobarde, amenințându-l cu dezmoștenirea. Când și când mergeam și la Gundenperga, ca să-i mai cer ceva sfaturi. Pe la sfârșitul lui septembrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o sută cincizeci de călugări. Iar Colombano murise doar cu treizeci și patru de ani în urmă. Regula impusă de el era considerată de multă lume aproape neomenească. El o urma, chipurile, pe cea a lui Benedict, dar o făcuse atât de neîndurătoare, încât ultimii doi abați avuseseră grijă să o mai reformeze puțin. Totuși, un călugăr trebuia „să ajungă sleit la culcușul său, să doarmă chiar în timp ce pășea și să fie silit să se scoale chiar înainte de a-și curma somnul“. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ușor să mori: este singurul lucru pe care toată lumea știe să-l facă, inclusiv idioții. În ce stare să fi fost în clipele acelea sufletul meu e complicat să spun. Credeam într-un Dumnezeu care continua să fie inaccesibil și neîndurător, în cuvintele și preceptele fiului său, în Duhul Sfânt, mesager al Creatorului, dar nu izbuteam să înțeleg de ce era nevoie să fie trei într-unul, uniți și despărțiți. Înțelegeam sensul și semnificația teologică, dar nu și înverșunarea cu care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care a rămas singur cu ea. A stat până la apusul soarelui, când fiul său s‑a dus să-l aducă. Eu m-am retras să mă rog în biserica Sant’Eusebio. De fapt, am cârtit în contra celui ce se arătase neîndurător. Eram înfricoșat, căci moartea mi se înfățișase pentru a doua oară. Fuseseră alese Vibana și Gaila, dar și eu fusesem cu siguranță cântărit și măsurat în vreme ce secera îmi trecea pe deasupra, și nu mai puteam să mă ascund pe după „vârsta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
jocului, Ce-ai acolo?! se adresează Pedagogul aspru lui Cristian, pe mine ignorându-mă, și băiatul îi întinde tremurător poza, Pedagogul o ia și-o umbră de tristețe îi trece peste chip, apoi această umbră dispare făcând loc unei expresii neîndurătoare, Nu-i un om rău Pedagogul! Dimpotrivă, și cu atât mai mult îl respectăm cu toții, dar orice greșeală te costa prietenia lui, la început e prieten cu toți băieții, apoi pe rând unii îi pierd prietenia din cauza unor greșeli repetate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fereastră, care fereastră dă tocmai înspre poarta de la intrare! Am văzut-o strecurându-și mâna printre drugii de fier și căutând cu pricepere cheia din cutia poștală, a deschis cu gesturi încete poarta și Ursu, un câine mare și lățos, neîndurător cu străinii i-a ieșit fericit în întâmpinare, Aida l-a îmbrățișat tandru, neținând seama de hainele ei elegante în care parcă toată primăvara nedecisă de afară își prinsese loc, nu mă pricep la îmbrăcămintea feminină și până s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
observe nimic, își ia rămas bun de la el, îl salut și eu în treacăt, firește copilul se face că nu vede salutul meu, și eu îl înțeleg prea bine, Aida iese pe ușa dormitorului de băieți, lăsând în urma ei același neîndurător parfum și-un suflet de copil neobișnuit încă cu imperiul simțurilor, de parcă eu aș fi?! E îndrăgostit de tine! îi șoptesc aproape de urechea ei fierbinte, Cine?! uimită?! Rareș?! acesta e numele copilului, Da! N-ai cum să înțelegi, Theo, Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fiind pe rând când unul când celălalt și totuși în același timp amândoi, fiind eu însumi Theo mă las purtat pe sus de focul iute al dorinței mele de a ajunge cât mai repede la femeia ce m-a luat neîndurătoare de lângă Maica Domnului, și-n calea mea se deschide totul, cad pe rând fulgerător toate stavilele, gata să-l primesc pe bărbatul de deasupra mea, având el însuși deasupra lui pe Maica Domnului, nu-i pot vedea chipul de lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ne ridicăm de la masă, dar ce faci? întreabă copilul Daniel, nerăbdător de a începe cât mai repede lucrul în biserică, Aș vrea să mă lași singur astăzi, am ceva de terminat! Daniel își ridică ochii spre el rugător, dar privirea neîndurătoare, întunecată a lui Theo îmi stinge pe buze rugămintea încă neformulată de a mă accepta în preajma lui chiar dacă nu pictează în biserică, îl urmăresc, a intrat totuși cu cutia de vopsele în biserică, ce vrea să facă oare cum, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Odată cu Iisus timpul însuși moare, toți cei care au asistat la răstignire au crezut până în ultima clipă că El se va salva, n-a făcut-o și în sufletele lor s-a strecurat îndoiala, pe chipul lui Iisus adie suflarea neîndurătoare a morții, am apelat la Botticelli, și eu mă uit cu atenție încordată la tablou, Am păstrat de la Botticelli numai câteva personaje, pe Iisus mort sprijinit de cele trei femei, am pus această imagine în centru pictată abia vizibil, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lumina aceea?! Pe Iisus Judecătorul îl recunoaște pe boltă și neștiutorul de carte, cine va crede când îl va vedea pe acesta că-i cel ce va veni să judece viii și morții?! Și brațul lui urcă acuzator spre Iisus neîndurătorul, lipsit, după spusa părintelui Varava, tocmai de copleșitoarea forță a judecății, învestit însă de Theo cu înfricoșătoarea putere a ceea ce nu se vede, dar se simte dincolo de culoare, teroarea culorii, cum o numea de multe ori Theo, fără ca Daniel să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
după câteva clipe venind în întâmpinarea nehotărârii mele, acel glas inconfundabil cu inflexiuni molcome pe care orice preot îl stăpânește mai mult sau mai puțin conștient atunci când invită păcătoșii la confesiune și cuvintele lui nu-mi trezesc în suflet decât neîndurătorul dor după părintele Ioan și lacrimi gata să cadă, mă așteaptă cu răbdare, cu o curiozitate abia stăpânită și-mi dau seama dintr-o dată, ca o cameră întunecoasă e mintea mea în care se face brusc lumină, îmi dau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în biserica neterminată, și ea șoptea cum n-am mai auzit niciodată în glas de femeie, Știu, Theo, știu! apoi se-ntorcea spre mine, Dăm cu tencuială! Du-te acum, Ana! Lasă-mă să te privesc pictând, rugătoare și el, neîndurător, Nu! 11 noiembrie, părintele Ioan nu mai e, l-am luat de la cămin astăzi pe Daniel să mâncăm undeva, voi avea de-acum grijă de el ca de fratele meu mai tânăr, Ca de fratele meu mai tânăr, repetă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
e Scopul. Poezia nu mi-a mai fost de atunci regină, ci amant. Un amant bun, care te poartă peste lume, Îți dezleagă sufletul amorf, ținut În frâu de prea multe griji, supus legilor mecanicii newtoniene, unde domnesc principiile grosolane, neîndurătoare, ale acțiunii și reacțiunii. Însă această călĂtorie pe verticală, mult mai mare și mai misterioasă, pe lângă care scrisul nu e altceva decât o excursie la mare cu clasa, asta e marea provocare. Cam În acea perioadă și-a făcut apariția
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
profetice mă-ndeamnă să vorbesc: naintea-mi este viitorul 75 Precum o candela întunecoasa. Moartea de veci îmi bîntuie speranța toată. Rupți de Frăția Veșnică murim și nu mai sîntem. De unde strígă acest glas, Enion! care-mi răsúnă în urechi? O, neîndurătoare milă! O,-ntunecoasă amăgire! poate Iubirea să caute domnie?" Și Lúvah se luptắ domnia s-o cîștige asupra Omului Străvechi. 80 Și se luptară peste Trupul în care Vala era-nchisă Și-ntunecatul Trup al Albionului fost-a lăsat cu fața la
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
specială, căci nu este doar constativă, reprezintă o performanță, se auto-susține prin joc, adică prin elementele non-verbale și para-verbale, apoi prin cunoaștere științifică și prin reclamă. Limbajul secret al sportului depinde de relația cu ființele supranaturale, adesea elemente ale destinului neîndurător. Limbajul sportiv este un limbaj simbolic social și metafora gestuală poate fi, precum fabula și parabola, o alegorie închisă a întregii lumi, mai mult ascunsă în limbajul sportiv, decât în limbajul religios. Metoda de descifrare a limbajul sportiv ține seama
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
la adresa criticilor literari), „cuviincios”, „tradiționalist”, „un blând poet naturist”, unul din poemele apărute peste un deceniu propune o altfel de estetică, aspră, necruțătoare: „vreau sticla pe care o spargi să-ți faci un vârf/ de lance un stil ascuțit și neîndurător/ să scriu cu el pe zid silabele zilei de foc/ sângele ascuns al sinelui să răzbată vijelios/ ca dintr-o arteră tăiată în fâșiile paginii/ îmbibându-le cu seva lui netemătoare” (Un stil ascuțit). De altfel, acest program estetic, impropriu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]