945 matches
-
frunze mereu din castani Și nu știu pe unde mai pot s-o apuc, Căci cad și din plopii cei rari și din nuc, Sunt clipe, minute sau, poate, sunt ani. Prin codru mai umblă doar vântul năuc, Lovește-n neștire în crengi și tufani, Trecând prin pădure, uitat de dușmani, Pustie-i cărarea și cuibul de cuc. Iar drumurile, de se fac înguste, Tot vom ieși din scheme și din turmă, Prin pietrele-ascuțite, reci și fruste Și vom ajunge-acolo
PIETRE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385014_a_386343]
-
cad frunze mereu din castaniși nu știu pe unde mai pot s-o apuc,Căci cad și din plopii cei rari și din nuc, Sunt clipe, minute sau, poate, sunt ani.Prin codru mai umblă doar vântul năuc,Lovește-n neștire în crengi și tufani, Trecând prin pădure, uitat de dușmani,Pustie-i cărarea și cuibul de cuc.Iar drumurile, de se fac înguste,Tot vom ieși din scheme și din turmă,Prin pietrele-ascuțite, reci și frusteși vom ajunge-acolo, pân
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385026_a_386355]
-
două vise cu același personaj în ele, în primul vis era un bărbat înalt, frumos, suplu, care suna la ușă casei mele cu un buchet de flori în mână, îi deschideam și , recunoscându-l, îl îmbrățișăm și ne sărutam în neștire, apoi el dispărea fără urmă, dintr-o dată...În al doilea vis același bărbat venea grăbit, o așeza în pat și apoi o privea goală și pleca, iar ea rămânea ca o fântână părăsită , golită de orice sentimente... -De ce povestești
CONTINUARE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384416_a_385745]
-
peste șocul suferit și organismul ei sănătos a dat semne sigure că recuperarea se va face, fără probleme, în câteva zile. Rămasă singură în pat, cu sufletul pustiit de năpasta ce căzuse peste casa ei, femeia își freca mâinile în neștire, a neputință. Și-a amintit cât de fericită a fost în noaptea nunții când s-a dăruit, fecioară, proaspătului soț și lacrimile i-au spălat din nou obrajii. „Doamne, cum am uitat atunci de frică, de rușine și durere! De ce
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
copleșiți de săgețile de gheață ale luptătorilor lui Viscorilă. Noroc că greoiul Nămețilă se împiedică și rostogoli peste flăcăi un munte de zăpadă, îngropându-i cu totul în nămeți. Înfuriat, Viscorilă sufla ca un turbat, iar soldații săi trăgeau în neștire cu săgeți de gheață. - Ce făcuși, dobitocule? De fiecare dată tu mă încurci în luptă! se răsti Viscorilă la Nămețilă. - Sunt prizonierii mei! zise Nămețilă. Eu i-am prins, eu îi duc la Majestatea Sa! - Ba eu i-am trântit
MĂRŢIŞOR-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382384_a_383713]
-
idei, mintea îmi naște când te ating, ce șoapte se rostesc încet, privindu-te fierbinte, ce nostalgii de dorul pielii tale în mine se sting, cad hainele pe jos,cum să mai fiu acum cuminte?? Săruturi fără număr cad în neștire că frunzele din pom, mângâieri dese te acoperă că o mantie, să mai fiu eu om?? Rațional și fără nebunie, de vreau să te iubesc enorm? ce dans ciudat până la cer este amorul,la tine în brațe să adorm. Referință
ÎNCÂNTARE de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382457_a_383786]
-
litosferă. Ai unghii lungi, tăioase ca de linx. Și-acum mai port pe umeri cicatrici. Mi-ai consumat cerneala dintr-un pix înțepător ca acele de-arici. Privirea ta mi-ngheață clorofila ce-o port timid în vene și-n neștire. Aș adormi în manuscris pe fila cu chipul tău adulmecând uimire. Pe crusta ta solzoasă de șopârlă, Mi-aș construi hamacul infantil. De sete te-aș sorbi ca pe o gârlă în care s-a-necat un crocodil. Iubita mea
ANOTIMPUL ISPITELOR de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382453_a_383782]
-
ai plecat... Vreau să te pierd în amurgul vieții... Că o întâmplare ce nu are urmare , Să nu încremenești în umbrele ceții Că un etern semn de întrebare... Cu fiecare așteptare m-am îndepărtat... Dar vreau să zbor așa în neștire , Să mă înalt uitată , fără să cad Cu aripile capturate-n veșnicie ... gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Vreau , când nu te mai vreau / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2101, Anul VI, 01 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
VREAU , CAND NU TE MAI VREAU de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382491_a_383820]
-
din vremurile-apuse. Ce ai curajul de-a trăi prin mine Cu toate c-am ideile răpuse. Cuvintele din mine vor să zboare Atunci când întâlnesc a ta privire. Simt că în al tău suflet e răcoare Iar inima se zbate în neștire. În pragul tău mai curg iar amintiri Care se pierd atuncea când mi-e dor. Iar lacrime prea triste în priviri Zâmbesc doar când eu simt al tău fior. Ce mă străbate când eu te privesc Cu toate c-am
LIPSA DE RESPECT de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382531_a_383860]
-
-Zeii nebuni, printre colți înfipți de lumini, Rotesc, un schimb de secunde, în esențe, Tremură clipe,-n plânsul de iarnă, regini, Vântul răbufnește cu luminiscențe... Târăsc neliniștea peste presimțire, Sunt prea uimită, sunt prea înfricoșată! Alerg la-ntâmplare, alerg în neștire, Alerg cu teamă, cu lacrima-nghețată... O, cum țâșnește o nouă frenezie! Un abur sentimental leagăn-o clipă, Topește spaima într-o euforie, M-acoperă umbra ta ca o aripă... Referință Bibliografică: ALERG LA-NTÂMPLARE / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN
ALERG LA-NTÂMPLARE de LIA RUSE în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384075_a_385404]
-
păsările, care în zborul lor lin, înălțându-se spre culmi semețe, pare că ating nori cu aripile lor, mângâindu-i în foșnet ușor asurzind vântul ce adie spre pământ, printre ramuri de copaci imenși, admirăm, pierzându-ne cu gândul în neștire, o parte plină de profunzime a nemuririi, spre al cărei ecou, ce ne cheamă neîncetat dincolo de orice rațiuni umane, ne îndreptăm plutind în propriile trăiri, în ascensorul personal. Cu fiecare treaptă pe care se ridică ființa, în ascensiunea ei, și
ASCENSORUL VIEŢII de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383406_a_384735]
-
nr. 1735 din 01 octombrie 2015. MULȚUMESC Părintelui Vicențiu M-ai dezvelit de nemiloasa beznă Care m-acoperea din creștet pân’la gleznă Nu mai lăsat să zac în tină Mai scos cu îndrăzneală la lumină Și liniștii lovite în neștire I-ai dat cu grijă altă fire, Iar viselor cu frântul zbor Le-ai dat avânt răsunător. Iar azi,când pâinea-n mâini o frâng, La tine mă gândesc și plâng Plâng astăzi,plâng,dar îmi e bine Și nu știu cum
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
prea puține De-atâtea ori se risipesc! Mulțumesc! Citește mai mult MULȚUMESC Părintelui VicențiuM-ai dezvelit de nemiloasa beznăCare m-acoperea din creștet pân’la gleznăNu mai lăsat să zac în tinăMai scos cu îndrăzneală la luminăși liniștii lovite în neștireI-ai dat cu grijă altă fire,Iar viselor cu frântul zborLe-ai dat avânt răsunător.Iar azi,când pâinea-n mâini o frâng,La tine mă gândesc și plângPlâng astăzi,plâng,dar îmi e bineși nu știu cum să-ți mulțumesc,Cuvintele
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
începe să se-nvârtească)uite că pot și singură. Haideți fetelor la dans! Uite-așa! și iar așa! Zi-i, băă! Maria și tinerele râdeau cu hohote. Se ridicară și-ncepură și ele să chiuie, apoi să se-nvârtească în neștire, ca Irina. Se dezlănțuiseră, eliberând energia sugrumată-n sufletul lor. Aveau atâta viață-n ele, atâta bogăție de dorințe neîmplinite, care trebuiau dăruite...Dar cui? Oricum, se cereau risipite, împrăștiate, spulberate, ca să-și ușureze sufletul de ele. Și mai ales
CAP. 11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383084_a_384413]
-
său politic în sticla biroului, răcnind la „tovul degradat moral”: dacă nu rezolvați problema asta în cel mai scurt timp, mă obligați, tovarășe director, să cer sprijin la județeană! Negru de furie și speriat nevoie mare, tovul tăuraș bâiguia în neștire: hai, liniștește-te, liniștește-te! Rezolv, rezolv! Rezolv eu problema! M-a chemat urgent tov director și mi-a șuierat, scrâșnind din dinți: de ce nu mi-ai spus până acu’, idioata dracu’? Ce mă fac eu acu’? Eu eram foarte
CAP. 3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383078_a_384407]
-
ai ști cum a zis nea Mitică... - Cum a spus? A întrebat coana preoteasă, fără să gândească. Tot fără să gândească, nătărăul Dică i-a satisfăcut curiozitatea, spre ghinionul lui, pentru că, în supărarea ei, a început să-l lovească în neștire. N-au mai râs copiii. Se părea că reușise să ne readucă la ascultare. Se așternuse în clasă o liniște nefirească. Nimeni nu mai mișca. Toți stăteau cu mâinile la spate și cu ochii pe “mămica”, acea blestemată de nuia
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
și coana preoteasă va izbucni în hohote de râs, că se va elibera și ea de acea furie ciudată. Gravă eroare. A scos-o din sărite și s-a aruncat cu nuiaua asupra lui Ionel, ca o tigroaică. Apoi, în neștire, a început să ne lovească pe fiecare. După aceea, a izbucnit în plâns, a luat catalogul și a ieșit din clasă. A doua zi nu a mai venit. Nici nu am observat că s-a dus la cancelarie însoțită de
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
ureche, extrem de mulțumită că mai aflase ceva, apoi, sfârșindu-se dansul, îmi făcuse o grațioasă reverență, în semn de mulțumire că-i acceptasem invitația. A doua zi fusese pe măsura celei dintâi. Cel puțin în prima sa parte. Schiasem în neștire, unii închiriaseră sănii, fetele, chiar și cele ce-și aduseseră schiuri, preferaseră până la urmă să se dea cu sania. Le însoțeam și noi, băieții, uneori, dacă nu aveau curajul să coboare singure pe pârtiile destul de povârnite din apropierea cabanei. Evitam să
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
al tâlharului cumsecade, pornii hotărât pe șosea, urlând din poartă în poartă, invincibilul meu : „unu, unu!” De-acum se făcuse târziu, gospodinele nu prea mai ieșeau cu bolindeți la poartă. Fără să mai țin seama pe unde sunt, alergam în neștire din uliță-n uliță, urlând cu înverșunare binecunoscutul „unu! unu!” O gospodină care a ieșit cu un bolindete, se miră : -Singur, mă, țicușor, la ora asta? Du-te acasă, puiule, că plânge mă-ta după tine! -Da’ de unde știi tu
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
în Top 700 existăm! Miile de medici români, plecați în lume unde au fost imediat angajați și recunoscuți ca atare, dovedesc recunoașterea școlii medicale românești. Și ar mai fi multe de adăugat. Problema gravă a învățământului universitar e pregătirea în neștire a tineretului nostru în profesii ce nu răspund cererilor pieții muncii. „România este printre puținele țări care interzic complet prostituția (pe motive de moralitate), dar este cel mai mare exportator de prostituate din Uniunea Europeană (peste Rusia și Ucraina)”, conform EU
TABLETA DE WEEKEND (132): PARADOXURI ROMÂNEŞTI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383223_a_384552]
-
ceea ce s-a petrecut. „Mămucă, uite ce-am pățit, / Ce necaz mare ne-a lovit! Asupra noastră, ăst potop / S-a prăvălit ca și un foc!” Capra prin casă s-a uitat / Și-ancremenit. După ce-a stat Minute bune în neștire / Cu greu și-a mai venit în fire Și l-a-ntrebat pe iedul mic: / „Ce-a fost aici?” „Păi, ce să zic?” Spuse mezinul - „Ai plecat, / Iar noi, ușa, am încuiat Precum ai zis. Însă apoi, / La scurt timp auzit-am
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
stați corespunzător cu memoria ținerii de minte, știți deja că, În perioada elaborării opului, mă prindeau diminețile scriind. Luați afirmația ca pe o metaforă: nu se Întâmpla chiar așa. Sau nu se Întâmpla Întotdeauna. Deseori, Îmi cheltuiam timpul navigând În neștire pe internet, de exemplu. Sunt acolo o mulțime de informații, comentarii, poze, studii, recenzii, interviuri, extrase din presă etc. privitoare la fenomenul Rennes-le-Château, abatele François Bèrenger Sauniére (ăsta era numele lui Întreg), Noel Corbu, Pierre Plantard, Alexandru cel Mare, Stăreția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu gogoșari scofîlciți. Am intrat În octombrie, părinții vecinilor mor la azil nespovediți, neîmpărtășiți și fără lumînare. Copiii bat mingea. Inima mea tremură, mîinile mele tremură. Nu mai vreau să mă Întîlnesc cu nimeni. Vreau să rămîn aici, privind În neștire o muscă ce-și freacă picioarele dinapoi; ochii ei mici, roșii ca gămălia boldurilor din pernița de lucru a mamei, emană un fel de mulțumire, căldura din bucătărie o apără de frigul de afară. Poeții sînt atît de departe, Învăluiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
care eram atît de perfectă - un aparat fără cusur - să cunosc insomnia. Nu insomnia poeților, nu insomnia Îndrăgostiților sau a căutătorilor de comori sau a ucigașului terorizat de remușcare, nu, o insomnie puhavă, imbecilă, fără gînduri. Stau și număr În neștire, din cînd În cînd Îmi pipăi subțiorile și curbura inghinală, dacă dau de vreun ganglion cît bobul de linte mă trece o boare rece pe șira spinării. Mobilele vechi pocnesc În răstimpuri. El se foiește lîngă mine. Tăcem așa Întinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nimeni decît urechea aceea - o pîlnie a nopții În care se deșartă ca-ntr-o conspirație tot ce e mut și nevăzut, fiindcă nu poartă masca noastră și este atît de adevărat Încît nouă ni se pare anormal. Scriu În neștire, de treizeci de ani scriu În neștire, mă bălăcesc În sîngele balaurului ca blîndul Siegfried și cînd cred că În sfîrșit am devenit invulnerabilă la toate armele pămîntești, vine dintr-o praștie o piatră și gata - rămîn În drum, zac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]