1,005 matches
-
în numele iubirii și adevărului dumnezeisc, căruia îi poartă mărturie. • Biserică are o misiune divină de împlinit, nu numai o evanghelie de propavaduit. Împlinirea misiunii este măsurată după ceea ce am reușit noi cu ajutorul harului să facem pentru cei mai mici și neajutorați dintre noi. În jertfă eucharistica Trupul lui Hristos este trup transfigurat prin lumină și minunea învierii. De aceea după sfințirea tainelor pe sfanțul altar nu substanță se schimbă ci condiția acestei substanțe, din simplă materie, în materie transfigurata, induhovnicita. Astfel
TEOLOGUMENA – DESPRE BISERICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383576_a_384905]
-
mediu, cu 188 de țări membre. Hai să demonstrăm că și în România răspunde Convenției, prin amenajarea ”grosului” cuibului realizată prin readucerea celui mutat la șase sute de metri, pe unul din stâlpii pe care stau berzele acum separate, în ploaie, neajutorate gândind la câtă muncă le așteaptă. Înmulțirea binelui se face preponderent prin gesturi mici, simple, nu numai prin fapte eroice. Hai să contribuim prin această la corectarea atitudinii față de berzele nedreptățite, care au regim de pedeapsă nemeritata, să vadă lumea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92342_a_93634]
-
mereu/ Dar unde-s cei ce au murit?/ -Cine groapa le-a săpat?/ -În Munții Tatra i-am lăsat/ Zicea:Căci noi luptam./ Pe cei răniți îi ajutam./ Iar alții erau spintecați/ De obuze, gloanțe și minați/ Mureau pe loc neajutorați/ Povestea asta m-a marcat/ Cu ea în suflet am crescut/ Pe acești soldați/ Și bravi români/ Eu niciodată/ N-am să-i uit!/ Cu sânge și cu viața lor/ A noastră glie au plătit / Exemplul lor e grăitor/ Să
SĂRBĂTORIREA ZILEI NAȚIONALE A ROMÂNIEI 1 DECEMBRIE 2016 LA ZVOLEN ÎN SLOVENIA [Corola-blog/BlogPost/92941_a_94233]
-
capaciteze la acțiune, căci „dacă Biserica Ortodoxă se va mulțumi cu o prezență și cu o mărturie convențională în lume, nu va răspunde provocării contemporane cu duhul universal al lui Hristos și al Apostolilor, îl va lăsa pe omul contemporan neajutorat și va sucomba din cauza omogenizării promovate prin globalizare. Dacă, dimpotrivă, va avea curajul să promoveze în mod autocritic și cu pocăință, atât la nivel individual cât și la nivel comunitar, duhul tradiției sale, va putea să ofere adevărul universalității sale
ASCOR – Filiala Oradea, la douăzeci de ani de existenţă [Corola-blog/BlogPost/93045_a_94337]
-
apropie Carnavalul și pregătirile nu sunt pe măsura evenimentului; totodată, neglijați de către gazde, preocupate mai mult să vânture nisipul, tot mai mulți vilegiaturiști părăsesc Stațiunea înainte de încheierea sejurului. Continuând așa, se anunță un dezastru; Magistratul nu-și poate lăsa concetățenii neajutorați; și el simte că nu e lucru curat la mijloc. Uneori, își spune că e doar o întâmplare. O lună proastă pentru toată lumea. În replică, întreaga suflare se va strădui să facă din Carnaval un triumf: măsura adevăratelor posibilități ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
colportori. Nici nu există victime. Doar învingători și învinși. Justiția este invenția celor slabi, cei puternici au perfecționat-o. Și-au însușit-o. Au făcut din ea o armă, nu o ascunzătoare. Sabia cea mai neiertătoare. Bisturiul cel mai fin. Neajutorații pozează în victime. Se tot plâng: „Cei tari duc o politică de dictat!”. Vor protecție, de parcă lumea s-ar sprijini pe nevolnici! Invocă Legea! Ca să persevereze în slăbiciunile lor. Să-i contamineze și pe alții. Să sufoce. Să stăpânească! Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
să spui de-a dreptul că atlanții au existat cu adevărat și că urmașii lor conduc lumea. Și nici că te simți, iremediabil, frustrat: ți s-a răpit - prin incendierea Bibliotecii - șansa de a cunoaște Marile Mistere; ai ajuns un neajutorat care trebuie să răsfoiască mii de tomuri pentru a afla, cât de cât, ceva. Ca și cum ai fi nevoit să reinventezi roata. Ți se întind milioane de capcane, miliarde. Toate cărțile publicate de la incendiu încoace. Te vor separa, de-a pururi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
sau chiar credea În ce spune? - Există o deosebire, și Încă una fundamentală. Așa e, nu știm de unde venim, cine ne-a creat și cu ce scop. Habar n-avem ce este cu acest Univers În care plutim Înspăimântați și neajutorați, cine l-a inventat, când și pentru câtă vreme. Ne rămâne totuși speranța că, odată și odată, vom afla. Speranță pe care ipoteza dumneavoastră (lăsați-mă să cred că este o ipoteză, și nimic mai mult!) o aruncă brutal În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
înșivă spuneți că nu s-a întâmplat nimic - încercă Georgios să folosească străvechile silogisme socratice - atunci eu mai trebuie să opresc? — Da, trebuie! - răspunse turcul, cu negura Evului Mediu lucindu-i încă în ochi. Georgios se conformă. Aruncă o privire neajutorată spre Metodiu, aruncă ancora și până la urmă aruncă și puntea spre caiac, să poată urca musulmanul însoțit de trei ieniceri echipați de campanie. — Ne iei și pe noi până la Buda - zise în chip de explicație turcul. Trebuie să ajungem până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ar fi știut s-o ocrotească așa cum o ocrotise câtă vreme îi mai rămăsese o suflare de viață. Dar ea, care ar fi putut învăța atâtea de la acel maestru extraordinar, nu făcea altceva decât să se ghemuiască într-un ungher, neajutorată și neputincioasă. Nu plângea, pentru că maică-sa o învățase că o adevărată targui nu plânge. Nu implora, pentru că generații de sânge imohag curgeau prin venele sale. Nu făcea decât să-și blesteme în gând propria-i prostie. Răsună un tunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cîțiva ani, cînd ajunsese un nume, despre care se vorbea În lumea literară, a avut o nouă reacție care m-a contrariat, deși gîndindu-mă bine, nu era decît continuarea firească a celei dintîi: „Tu nu te apropii decît de oamenii neajutorați, pe cei pe care Îi simți tari Îi părăsești. Nu e asta o dovadă de slăbiciune și lașitate? Chiar fraza ta preferată pe care o repeți ori de cîte ori se ivește prilejul: «Nu-mi place să intru În competiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o repeți ori de cîte ori se ivește prilejul: «Nu-mi place să intru În competiție»“. Simțeam că mă lovește pe nedrept. Credeam că suferă pentru că mă Îndepărtasem de ea. Nu aveam ce să-mi reproșez: „Mă apropii de cei neajutorați pentru că doar ei au nevoie de mine“. Procedam absolut moral. Și totuși gîndirea mea comună dezvăluia o ipocrizie perfectă. Noaptea după douăsprezece e atîta liniște În casă Încît Îți amuțesc gîndurile de cîte blestemății porți În tine. Poți să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și femele laolaltă, ca în viața reală. Inspiram peste tot mirosul ierbii de mare și al conservanților. Nici școlile obișnuite nu aveau de ce să se plângă, dar noi i-am întrecut, pentru că profesorul Angelo ne considera niște animale mici și neajutorate, așa că ne dădea prioritate în privința sălbăticiunilor moarte din grădina sa. Tindea către perfecțiune, așa că pe coridor erau și câteva socluri goale. Niște morminte gata fabricate cu numele candidaților, denumirea lor latină și locul vârstei necompletat. Cel mai mult a stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
n-a putut să mai aștepte și de ce a adus ea banii. Mama stătea stingheră în paltonașul ei mâncat de molii și cu căciulița ei caraghioasă de sub care ieșeau șuvițe de păr cărunt (avea cincizeci și șapte de ani). Privea neajutorată și cu emoție vizibilă (care-i accentua aspectul jalnic) spre pâlcurile de liceeni care treceau în fugă pe lângă ea, râzând când o vedeau și strigându-și nu știu ce unul altuia. Ajuns aproape de ea, am vrut să trec neobservat, dar mama, văzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pentru orice. Gândul la cele petrecute cu o noapte în urmă îi reveni din nou. Toate spaimele de atunci se întorceau. Dintr-o dată, explicațiile pe care i le dăduse Ilenei nu mai păreau atât de plauzibile. Se simțea singur și neajutorat în mijlocul pustietății. Își strânse capul între umeri și grăbi pașii. Acum aproape că alerga la vale. Se împiedică de o rădăcină ieșită din pământ pe care nu o observase în covorul de ace de brad adunat pe jos. Încercă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mână bâta pe care o avusese în pădure. Nici nu-și mai amintea cum se petre cuse acest lucru însă acum era lipsit până și de această infimă posibilitate de apărare. În lumina slabă a crepusculului se simțea singur și neajutorat. Pentru o clipă se gândi să se întoarcă ca să-și recupereze bâta dar se răzgândi imediat. Era o decizie proastă, trebuia să meargă mai departe și să rămână pe drum, sperând că își va găsi mașina cât mai repede sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Calistrat trecuse pe lângă ei și ieșise dincolo, în lumină. Se întorsese apoi și le făcuse semn să-l urmeze. Toma păși spre el încercând să se apropie. Din momentul acela nu își mai amintea nimic. Se trezise acum, confuz și neajutorat, străduindu-se să-și revină. Lipit de trupul Ilenei, se simțea protejat, ca și cum s-ar fi aflat în brațele mamei. Aceasta se îndepărtă de el, ținându-l încă strâns de braț. Ți-e mai bine acum? îl întrebă ea aplecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și acum să se afle) Simon numit Făcătorul de Minuni. Numai că el nu mai era acolo, ci doar chinga, Încolăcită precum un șarpe, ca și colbul care se așternea domol, praful ridicat de Simon cînd țopăise ca un cocoș neajutorat, agitînd brațele ca niște aripi ciuntite. Apoi Își ridică ușor privirea În direcția În care mulțimea Își Înălțase capul, și-l zări iarăși pe Simon Magul. Acum silueta i se deslușea clar sub un nor alburiu, aducînd c-un vultur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
socotelile cu lumea aceasta. Și în moarte, ca și în viață, atitudinea oamenilor este diferită față de cel mort: „Săracul, a suferit destul, bine că l-a strânsă Dumnezeu, s-a chinuit destul”, dacă află că a murit unul bătrân și neajutorat, iar dacă mortul e unul dintre cei tineri sau dintre cei cu stare, cauza morții e întoarsă pe toate fețele, jalea e mai mare, iar amintirea acestora dăinuie mai mult. Se spune cu îndreptățire că de la daci am păstrat atitudinea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pentru că era aproape toamnă, seară, luasem la mine haina de piele, să nu-mi fie frig. Mi-am scos haina în mașină, pentru că era nevoie, fusta se ridicase până la coapse, sânii îmi tresăreau. Trebuia să mă văd toată: delicată, fragilă, neajutorată. O tânără femeie care avea nevoie de el. M-a ascultat atent, vedeam cu coada ochiului că mă privea din când în când mirat, ca și cum nu m-ar fi văzut până atunci, ce-o fi gândit el când i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
așa, era în dreapta mea și întorceam capul din când în când s-o văd, era imaginea disperării, vedeam că nu poate trăi fără mine, nici nu știi ce pierzi!!!, îmi spunea ca un copil, era atât de dulce și de neajutorată, am avut-o acolo, în mașină, are orgasm numai dacă o atingi cu vârful pulei, nu-ți mai dau amănunte, dar ziceai că vrei istorii, povești despre mine și Loredana, cum de suntem împreună?, păi, cum, e mai tânără ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mai povestesc despre mine, despre succesele mele, despre teatru, el folosește prezentul verbului în mod special, e extrem de atent la vorbe, știe că ea are știința cuvântului, de unde Dumnezeu?, că nu de la mine. Se uită la ea, pare dezarmant de neajutorată, dar știe că e foarte loială, atât de timidă, cu un simț al ridicolului atât de dezvoltat, încât nu crede nici acum că ar fi putut juca teatru, oare ar fi rezistat pe scenă?, e mereu atât de concentrată, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fie lângă mine nici măcar strigoiul meu neiertător. Doar eu. Oricum ar fi, oricare ar fi acum realitatea, chiar dacă s-a dus dincolo, cât trăiesc eu, va trăi și ea. — Poate mai mult. Tina e mai slăbită ca el, transpirată toată, neajutorată. S-a depărtat de Maestru, s-a strâns între perne, pe pat, stă tot cu spatele la el, ca și cum n-ar fi existat, își repetă fata, el e așezat tot la masa joasă, trăgând din a nu știu câta țigară, cafeaua se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și el cooptat să comită una‑două infracțiuni împreună cu ei. Ar fi un instrument ideal și, în plus, chiar ar trebui să‑și abandoneze condiția de muncitor. În viața publică există întotdeauna cineva care pune stăpânire pe o persoană relativ neajutorată, în fabrică sau la birou, indiferent prin ce mijloace. Hans e constrâns de Elin‑Union să umble la liniile de înaltă tensiune, probabil cu riscul permanent de a‑și pierde viața. Curentului îi place să ucidă; o face curat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
zilele noastre, n‑are toată lumea mașină. Păcat că trebuie să suportăm prezența lor, când natura în sine e așa de curată, spune tata bine dispus. Ca și când n‑ar fi proferat amenințări cu moartea, puțin mai înainte. Acum e inofensiv și neajutorat, la discreția fiului său de la volan. Doar ești băiețelul meu, un altul Gretl n‑a mai fost în stare să facă. Bărbații ceilalți fac și ei mereu poze porno cu mama ta, o să‑ți arăt eu o dată fotografiile care sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]