24,732 matches
-
cu mic, cu mare -, se cățăra pe garduri și prin pomii de la stradă sau ieșea buluc la porți, cu gura căscată și ochii zgâiți cât luna plină care taman răsărise peste dealul dinspre Bugeac, să nu-l scape. Neam de neamul lor nu trăiseră și nu văzuseră așa ceva. Cu inimile fără să le mai dea ascultare și genunchii tremurând, halucinați de-a binelea, și-au scuipat în sân și și-au făcut mărunt cruce, i-au închinat și pe copii pe
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
usucă umeda Câmpie a Padului, alintă Adriatica, dar e rece și sec, nemilos, crud chiar, pătrunzând prin poarta zisă a Balcanilor, ca el, poate aduc și eu aici ceva tulbure, în seninul Italiei, dacă nu eu, atunci cei de-un neam cu mine. Pe care dintre suflări să le socotesc mai de folos călătoriei mele din urmă, care-mi va umfla pânza, sau cămașa albă de naufragiat, sau de condamnat, ori de bolnav, mai tare? Deci care dintre cele patru plus
Poezie by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7123_a_8448]
-
menit să laud lumina, dar sub formula sacră vorbirea corectă nu mai aduce arcul, gura și suflul; în auzul fiecăruia am izbit vorbele, dar depărtat de moarte m-am tulburat; din sângele înnegrit al gropii, cuvântul se ridică vizibil: recunoașterea neamurilor, și se retrage înapoia faptei; 9. palidă mă întâmpină cu cele trei trupuri străvechi. Ce uzată mi-e fața! Ce fierbinte-i prima greșeală! Iau ultimele măsuri, dar din spate glasul mă invocă. Înnebunit, strâng în dinți uscații bulbi de
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
străvechi. Ce uzată mi-e fața! Ce fierbinte-i prima greșeală! Iau ultimele măsuri, dar din spate glasul mă invocă. Înnebunit, strâng în dinți uscații bulbi de asfodel luați din ofranda de deasupra, dar nu pot izbucni în strigăt: migrațiunea neamurilor mă trimite înapoi, în barcă! Ipoteza casei e o icoană aprinsă a minții, or călătoria o zdrențuită amintire a vizibilului? Tot mai incert semnul descoperii, fără dreptul de a recunoaște amara disciplină a negativului! XXXI. (cadranul Ahaz) În strâmtoarea gropii
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
de prăpădul Lui din jungla aia a unui turn Babel, unde s-au încurcat limbile colcăind și sfîrîind într-o putoare de hală de sortat gunoaie. Coborî în adîncuri, spre fundul pămîntului și mai departe, printre figuri duse, de toate neamurile, culorile și rasele, supte, întunecate, îndîrjite, sălbăticite în acel iad unde nu era milă, iertare și împăcare și unde fiecare se alia cu fiecare împotriva tuturor și toți se uneau spre a unelti împotriva fiecăruia - egipteni, irakieni, etiopieni, estonieni, lituanieni
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
mâncare, curat în cameră, îi aduce cafeaua; iar el, cu căștile în urechi, cu ochii beliți pe ecran, scrie și scrie și scrie... Gagici singure, văduve, neveste dezamăgite de soț, dornice "de noi contacte umane", babe și puștoaice, de toate neamurile și culorile. Uneori, seara, când e varză de tot, coboară la bar. Parcă e din "Ghost": palid, neras, cu cearcăne și privirea pierdută. Comandă o tequilla, o dă repede peste cap: "Băi, parcă-s turbate, zice, mă sug de sânge
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
sărite de pe fix. Cine știe peste ce urâtanie sau dilimană dai. Peste cine știe ce hoașcă. Și-apoi, mă țin ăștia legat de gât cu contractu': dacă plec înainte de 5 ani, trebuie să le dau o sută de mii de parai... Tot neamul meu n-are atâția bani". Și mai comandă o tequilla. Că tot e el latin lover. Mai nou, s-a apucat și de spaniolă. Când nu scrie, se uită la telenovele. Visează să se îndrăgostească de el fata unui baron
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
de lampadofor și cîte și mai cîte. Ce n-a văzut Parisul! Viață de viață. Dactăr Nicu & his Skyzoid Band, nu copiază Natura, ci inventează Natura. Nu-ți dau doar ce-ți dorești, ci ce n-a visat neam de neamul tău. Cum zice și reclama: "50 %. substanță, 100 %. speranță". (Din ciclul Dactăr Nicu & his Skyzoid Band)
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
propria ta mamă, bunica mea tu plângi și strigi "Copilul meu! Copilul meu!" De ce plângi mamă ? Copilul tău are ani, iar mama ta are lemnul de nuc ascuns in pod! De ce plângi pentru mine, mamă, când mama ta moare? În neamul meu e lege scrisă ca femeile să nu-și plângă mamele atunci când plâng copiii. În neamul nostru e lege în piele ca femeile să plângă în nisip, lacrimile să se absoarbă repede. Câinii beți de vâsc Câinii mei. Copite nepotcovite
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
Copilul tău are ani, iar mama ta are lemnul de nuc ascuns in pod! De ce plângi pentru mine, mamă, când mama ta moare? În neamul meu e lege scrisă ca femeile să nu-și plângă mamele atunci când plâng copiii. În neamul nostru e lege în piele ca femeile să plângă în nisip, lacrimile să se absoarbă repede. Câinii beți de vâsc Câinii mei. Copite nepotcovite în fugile lui decembrie. Părinții mei au cântat despre vâsc. O să-i găsesc mormântul după crucile
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
a spart. ȘAH LA REGINĂ Îl vreau pe nebunul cel negru - limba lui roz tălpile roz albul fosforescent al ochilor. Aici în praful cel roșu, pe tabla de șah a planetei, termite clădind civilizații mai înalte decât mine cu tot neamul meu în cârcă. Căutător de aur îmbătrânit privind prin sitele sparte ale cuvântului. Îl vreau pe nebunul cel negru aici pe locul ce poartă amprenta de hoit, unde vulturii coboară-n erecție spre ceafa gazelei pierdute. Îl vreau pe nebunul
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
movila satului cu numele ei. Strigă-le numele tău ascuns în peștera din dreptul Pomului Sfânt Și numele tale auzite fi-vor cunoscute ți s-or face Ca vârtejul de vifor, ca ninsoarea aducătoare de pace. în dreptul Pomului Cerului, arborele neamului tău: Cetina Muntelui cu Murii ^Nalți Mă Tem Să Trec Eu din Haita Timoceană sunt și trec în Haita Tomitană Până la Cetine port creanga de tisă Pomul Muntelui, De pe Cheatră până-n Nori, Cetatea Tatei, Vincea-Tulus, Cetăți de Etate, Și prin
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
Junona Repausa Iunona A noua stare de sine a Psihei în luminoasă rotirea Metamorfozelor întrupată în Kavalerul Kabyr ca Jupiter Tonans, tunet de ploaie aducător, Luând numele timplui său: Salmolsis, Repausa Iunonei pacea Iunonei a Șaizeci și Noua La Ratacensis Neamul Dacic din care decurgi tu: (Aurelius Gavril Bălane) întruchipare luând sufletul tău în numele tău altul, Ca junele Dyonisos Tyraxes, să zicem, Zeu cetățean, păstor ca Priap, zeu al ploii și-al apelor dulci, Cu sanctuar în Piapeum Pluvium, Fluvial, Cu
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
de riguroasă, în literatură lucrurile sunt mai limpezi. Dintre vârstele emblematice, vârsta lui Matusalem și cea a lui Isus au semnificația cea mai adâncă. Dacă noi, cei de la începutul secolului 21, am fi trăit la fel de mult ca primii oameni din neamul strămoșului Adam, am fi avut ocazia să fim contemporani cu construirea domului din San Marco și a catedralei din Pisa (1063), cu matematicianul și poetul persan Omar Khayyam (1045-1122), am fi putut vedea cum se pune piatra de temelie la
Cheia anilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/8044_a_9369]
-
văzului, rămînînd invizibili, inomabili: „Cum mi se-arată fără de vină/ demonii negri de pe colină!/ Tace orașul, ora-i pustie,/ nimeni pe cale se-alătură mie,/ de pe coline pînă sub stele/ demoni visează sub genele mele.// Oare doar mie mi se arată/ neamul lor, veșnic fără de pată?/ Eu doar sînt martorul tristelor ginte/ de care soarele se dezminte?// Fiu al amurgului sînt, și mă bate/ lungul vacarm de singurătate/ în care toate țipă spre mine/ și tac doar demonii de pe coline.// Trupul lor
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
o dată cu intrarea în Uniunea Europeană. Dacă mă uit la viteza cu care „observatorii”, „raportorii”, „consilierii” și „experții” străini își însușesc abilitățile noastre tradiționale (șpaga, traficul de influență, închiderea la momentul oportun a ochiului, intrarea în cârdășie directă cu marii escroci ai neamului etc.), îmi pierd orice speranță. Ar mai fi tineretul, îmi spun. Dar mă mușc imediat de limbă, încercând să-mi înghit cuvintele, pentru că singurii tineri reprezentativi care-mi vin în minte sunt Ponta și Daciana.
Glonțul de cârpă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13181_a_14506]
-
frontieră nouă... După părerea mea, alt semn mai bun pentru această gigantică acțiune nu va fi decât Grecoaica sublimă, femeia înaripată, cu vălurile făcute vârtej, imaterializate de forța fantastică a sborului, și care țipă, abstract, desigur, că oștirea, mă rog neamul ei, specia umană, decapitată între timp, dar cu spiritul viu și etern, a învins! Vasăzică, Tracia. Halca orientală a Europei. Împărțită în Balcani, după primul război mondial, între Grecia, Bulgaria, Turcia și noi, România... Noi, ce om fi fost, daci
Samothrakia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13217_a_14542]
-
în slujba șefului unic. Și care cu niscaiva alice de vânătoare. Aerul deprimat ce învăluie viața politică românească se transmite, desigur, până în cel mai izolat cătun al țării. Când la vârf s-au bulucit toate gloabele, nesimțiții, nesătuii și ticăloșii neamului, presiunea asupra marginilor trebuie să fie enormă. De trei ani încoace, pesedeii zburdă ca-n picturile lui Chagall. Compromiterea, sub Emil Constantinescu, a ideii că la „dreapta” se află oameni de mai bună calitate decât la „stânga”, aneantizarea unor instituții
„Care e problema?” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13253_a_14578]
-
într-un interviu mai vechi. Atunci România literară a venit cu o replică, la care dl. Popa se simte acum obligat să reacționeze. Din păcate, nu la esența observațiilor, care se refereau la considerarea lui Caragiale drept un străin de neam care ne batjocorește, și care „s-a cărat” din țară la bătrînețe, scriitor de consum, între altele, ci la ironia pe care noi o făceam referitor la faptul că dl. Popa însuși s-a „cărat” (vorba d-sale) din țară
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13252_a_14577]
-
să le înfruntăm acasă pe fiecare în parte, tremurăm aici în fața tuturor”. După ce invocă tulburătoarea legendă a nimicirii tuturor bărbaților pe o insulă condusă de femei, oratorul atinge paroxismul cu o cominatio (amenințare) de-a dreptul ilariantă: „Din partea nici unui alt neam nu ne va pândi o primejdie mai mare ca din partea femeilor, dacă le vom îngădui să se adune laolaltă...”. Astăzi ar fi linșat un orator de-ar îndrăzni să pronunțe frazele antifeministe ale lui Cato, cel care alarma auditoriul masculin
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
trăi fără ei, deși ei nu pot trăi fără noi. Nici măcar atunci când ne fac una cu pământul. În ce mă privește, am să încerc să-mi scot din zestrea lingvistică vocabule precum iliescu, năstase, agathon, pesede, pașcu, rus și toate neamurile lor. Am să încerc să uit și numele unor intelectuali și jurnaliști de care democrația românească își lega mari speranțe și care azi tac mâlc. Am să încerc să uit că încă de pe vremea lui Heliade intelectualitatea românească era calificată
Gulerele roșii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13293_a_14618]
-
rezultat al vâltoarei boemei care îl face impersonal ca pe majoritatea tinerilor crescuți în spiritul concepțiilor de la Stambul; pentru ca, la ceasul decisiv al orientării sale finale să ajungă la înțelegerea că nu se poate rupe de rădăcinile pământului și ale neamului său de răzeși. Afecțiunea și, abia în final, înțelegerea, îl salvează de la o posibilă abdicare, sub presiune a simțurilor. Tocmai această înțelegere crește în tragicul experienței urmașilor, direcționându-le conștiința. Scris la înaltă temperatură afectivă, capacitatea de a comunica a generațiilor
Istorie patetică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13303_a_14628]
-
că Domnul Emil nu mai avea pe față grimasa scârbei de politică, de români și de România, ci părea luminată de o forță Divină; dar inimitabilul său zâmbet, și inconfundabila-i voce, ușor, dar teatral-tremurată, dădeau înfățișării sale întruchiparea mântuirii neamului, fapt care l-a umplut pe Haralampy de extaz făcându-l să exclame: - Ni-l-ai, mă! Vezi-l? Extraordinar! Parcă-i Gânditorul de la Hamangia cu țăcălia nerasă... Așa și era. Privindu-l ne-am amintit cu nostalgie arogantă că
A doua venire a domnului Emil Constantinescu by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13313_a_14638]
-
luați această expresie în orice sens doriți). Aș merge chiar mai departe: aș propune votarea în Parlament a unui bilet de călătorie nelimitat pentru Plimbăreț și toată suita lui. Aș pune, desigur, și o condiție: ca drumul acestor împilatori ai neamului să nu mai treacă niciodată prin țara pe care-au adus-o în starea unui aeroport din pampa, de pe care nu mai decolează nici măcar musca țețe.
Concorde la Cotrocensk by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13334_a_14659]
-
radio o melodie nouă cu refrenul: „Girls dont like boys / girls love cars and money!”... Recunosc, uneori mă simt frustrat! Problema e că până acum nu-mi făceam probleme de acest fel. Chiar mă simțeam bine cu sărăcia și cu neamul meu. Bunicii și părinții m-au învățat că nu haina îl face pe om, că banii n-aduc fericirea, că cine nu e mulțumit cu ce are va pierde și puținul avut, că frumusețea e în suflet și bogăția vine
Parai, lovele și euroi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13369_a_14694]