3,535 matches
-
și cu formele constituite ale acesteia, pictorița își plasează viziunile într-un spațiu nedeterminat și în afara oricăror constrîngeri mecanice. Lupta ei acerbă și toate eforturile privirii sînt deplasate undeva în cîmpul vag și imponderabil al unei lumi siderale. În acest neant cu o infinită capacitate de absorbție se constituie, asemenea deflagrațiilor galactice, suitele de imagini turbionare, proiecțiile unei sensibilități ultragiate, si se pun în mișcare nenumăratele strategii de mîntuire a vidului. Comentînd la scară umană marele act al Genezei, artista descoperă
Arta în familie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17989_a_19314]
-
e departe de a semnifică o purificare. Ospățul reprezintă un episod demoniac:m"Benchetuim în spelunca, popește, porcește/ mestecam, înghițim/ din dumnezeul pe care l-am avut n-a mai rămas nici un zgîrci. l-am mîncat./ în puțul uranic vîl-vorează neantul". Senzualitatea e rece ("ah, frigul împerecherilor"), soarele e aducător de noapte ("soarele-oprit la zenit/ beznuieste"), "proorocii mînioși" se fac de rîs: "cad deoparte-nmuiati că sugarii sătui/ gîngurind îmblînziți". "Urletul unanim" acoperă o alternanta derizorie a morții și resurecției: "totul
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
iasomiei/ dorul sfîșietor/Curată sufletul de mîluri/ și în lințoliul de matase/ galbenă al iasomiei/ învăluie melancolia" ("Lira meditativa"). Melancolia "și moartea incomensurabila/ povară mai grea decît toate/ te fac să înveți să trăiești/ fără cîntec/ și începi să iubești neantul/ și farmecul indiferentei? ("Ușor și greu"). Iubirea neantului, farmecul indiferentei sînt premisele construirii abstracțiunilor, ale legăturii dintre tristețe și metafizica; ele duc, în finalul volumului la geometrizarea spațiului poetic: "Din toate florile încep să iasă peste tot/ cercuri și numere
Cronica unei clipe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18052_a_19377]
-
în lințoliul de matase/ galbenă al iasomiei/ învăluie melancolia" ("Lira meditativa"). Melancolia "și moartea incomensurabila/ povară mai grea decît toate/ te fac să înveți să trăiești/ fără cîntec/ și începi să iubești neantul/ și farmecul indiferentei? ("Ușor și greu"). Iubirea neantului, farmecul indiferentei sînt premisele construirii abstracțiunilor, ale legăturii dintre tristețe și metafizica; ele duc, în finalul volumului la geometrizarea spațiului poetic: "Din toate florile încep să iasă peste tot/ cercuri și numere/ în care se înscriu petale/ Și reapare întrebarea
Cronica unei clipe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18052_a_19377]
-
ținut de cuvînt? Sau am așteptat să se împlinească promisiunile, uitînd că și noi avem partea noastră la realizarea lor? N-are rost să facem polemică, dar orice critică trebuie să ofere o alternativă. În lipsa unei alternative, nu rămîn decît neantul sau sinuciderea... Cine spune că exilul politic s-a încheiat se înșeală. Cîtă vreme în țara noastră, resturi ale vechii politici mai rămîn infiltrate în puterea statului, lupta de eliberare de sub tirania trecutului nu poate înceta. Știm cu toții, chiar dacă trăim
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
Dacă și-ar fi trimis, la vreme, producția Junimii putea să fie publicat, cum se și cuvenea, în Convorbiri literare. Dar nu, Hogaș o publică într-o revistă obscură, Asachi, de el întemeiata la Piatră Neamț, trimitîndu-si astfel scrierile în neant. Mai tîrziu, în ultimul deceniu al secolului trecut, ajuns profesor la Iași, îl descoperă fostul său coleg A.D. Xenopol, care îi publică producția în bizară să revista Arhiva, mai mult științifică și compromisă, în secțiunea ei literară, de poezia ridicolei
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
a construi an registre diferite. Și an această sărăcie extremă, ăn această materie deșertica, artistul găsește nenumărate surse pentru voluptăți rafinate. Gestul sumar dinainte devine acum axiomatic, un adevărat ritual de ăntemeiere, după cum raportarea la gol, la acestă metaforă a neantului, poate alimenta subtil o dorință secretă de posesiune demiurgica. Dacă umilință sau vanitatea se situează aici an primul plan, este greu de spus, dar an mod sigur ele se ăngănă permanent și șanț inseparabile an absolut. Unitară an exterior și
Voluptătile vidului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17432_a_18757]
-
doar vorbite, pot să ne facă dezvăluiri asupra naturii noastre umane. Era o lucrare monumentală, o încercare de reconstituire spațio-temporală a modului de comunicare dinaintea momentului Turnul Babel, refuzând cu încăpățânare ideea că o limbă umană poată să dispară în neant, căutând prin cenușa eternității acele mici scântei care să aprindă din nou marele foc care încălzea inimile primilor oameni așezați în jurul lui și care comunicau într-o singură manieră. Pasiune fără margini, o muncă titanică și geniu iată ce reprezenta
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
al poeziei vremii sale, un labirint al viziunii spiritului poetic reconstruind lumea an chip enigmatic și "manierist" din substanță abstractă a "gesticulației" eului liric care se descoperă pe șine, se instituie an lume și se salvează din curgerea timpului spre neant prin poezie. Este un mod cu totul nou de a gândi atât poetica epocii, cât și sensul existenței relevate an actul creației și, totodată, o viziune radical nesupusa gândirii oficiale, 11 elegii putând vedea lumină tiparului și grație structurii labirintice
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
să este o ultimă "arca a lui Noe" menită a-l salva din potopul curgerii vremii, a-l ajuta să evadeze din sorbul timpului prin care, supuși vidului cosmic, ne pierdem substanță, sinele, eul. Căzut an durată, el face experiență neantului existențial. Spaimă este atat de adâncă și rădăcinile ei atât de vechi, ăncât scriitura poetica stănesciană se ăncarcă fundamental cu funcția mitică pe care Mircea Eliade o vedea că esențial destinată "vindecării de acțiunea Timpului". Strigatul devine poem, poemul gest
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
-ntr-un templu de cretă/ ca-ntr-un împietrit Babilon. De-o parte și de alta cărțile./ Dincolo sau dincoace de fereastră-i visarea?" (Preludii pentru trompeta și patru pereți). Cartea nu e, ca la autorul Herodiadei, o hieroglifa a Neantului, o răscruce a limbajului cu Absolutul, ci o nostalgie a existenței, un rest al său, tînjind după întregul ce-a fost ori ar fi putut fi. Printre stihurile dezabuzării abstractizate, vitalitatea țîșnește sloboda, aidoma unor fire de iarbă din crăpăturile
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
Andreea Deciu Și dacă realitatea s-ar dizolva sub ochii noștri? Nu în neant, ci în mai real decît realul, în triumful simulacrelor?" O întrebare care multora li se va părea, încă, absurdă, dar nu și celor ieșiți dintr-o sala de cinematograf unde au fost asaltați, timp de vreo oră și ceva, de
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]
-
crepusculare”, un joc permanent cu „timpul care mai rămîne”, cu acel „irreparabile” al lui Virgiliu, cu „prolepsa care e mai scurtă decît analepsa”, cu „ultimitatea aceea” și, intrînd într-un registru mai grav, o reflecție despre „extincția finală”, „clipa fatală”, „neantul final”, despre „pielea de sagri care se micșorează în toate sensurile”. Cu toate acestea, o notă de poznaș răbzabte și aici, ca în această deghizare naratologică, pe care Genette o dă „prognosticului cunoscut”, antren`ndu- l și implicîndu-l în ea
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]
-
submina actualitatea, o consolidează. Implantat cu vigoare în prezent, Ion Cocora nu acceptă a-l pune în chestiune, fapt ce l-ar fi putut dezechilibra. Centrat pe ceea ce i se dăruie hic et nunc, rămîne imun la amenințările cadrului de neant al clipei de față. Veritabile trîmbițe ale vieții triumfale, amintirile d-sale „fornăie zgomotos”, aidoma unr nări. L-am cunoscut pe Ion Cocora la Cluj, către finele anilor ‘50, unde eram ambii studenți. Era un tînăr mai curînd ambițios decît
Poezia existenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2506_a_3831]
-
Numărul unul și trei un pas înainte. Decât Tov. sau Tovulică... Zis și făcut. Și chiar în anul când își serba cea de a 94 aniversare a Numărul doi eliminați pe trei zile. avut satisfacția dureroasă să vadă prăbușită în neant Eu eram numărul unu, așa că nu am fost eliminat. bicisnica dictatură. Când ne-am întâlnit la 20 de ani de la absolvență și la Felicitându-l de la Paris (din diferite pricini nu am putut masă a venit vorba de Iupaidia - Iupaida
Liceul Alexandru Lahovary Vâlcea (continuare din numărul anterior). In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Virgil Sacerdoţeanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_80]
-
Și cel al tatălui, alături, și cele ale fraților. A petrecut acolo un lung răstimp. Apoi a înțeles că e zadarnic, că se făcuse foarte târziu, că trebuie să plece. Pietre însingurate întoarse spre ce tărâmuri ale tăcerii martore ale neantului certificate ale destinului final al unui neam zbuciumat și rebel părăsitele mine unde în alte vremuri se auzeau explozii acum sunt pânze de păianjen. A pornit spre ieșire, văzând sau întrezărind alte nume din copilăria sa: Audiffred, Murphy, Martelli. Până când
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
și al corespondenței, cititorul avid de experiențe biografice din constelația Sissi - Madame du Deffand, atletul Exercițiilor de admirație, observatorul uman al bețivilor din Rășinari, pasionatul de tot ce va să zică nebunie, erezie, mistică în stare sălbatică, detracare, sfâșiere, ratare, spulberare, aporie, neant. Doamne, ce superbă antinomie face cu perechea Eliade- Noica! Schimbând cele multe care sunt de schimbat aș zice că, pentru mine, lucrurile se petrec în cazul Cioran exact ca la Ion D. Sîrbu, unde opera literară (inclusiv, Adio, Europa) se
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2551_a_3876]
-
vechi (510 de milioane pe 15 iulie 2009, 530 de milioane pe 17 iulie 2009, aproape 500 de milioane pe 17 iunie 2010 și circa 460 de milioane în 2011). Diferența de 1,6 miliarde de lei a dispărut în neant. “Au luat bani de la Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură, dar n-au justificat câți au luat și cum s-au cheltuit. Primarul a schimbat membrii Asociației cu niște membri de partid de ai noștri, că și eu am
La Roşieşti (Vaslui) jumătate din subvenţiile UE pentru păşunile comunale au dispărut în neant () [Corola-journal/Journalistic/24600_a_25925]
-
aria "mîncătorilor de morți", conform căreia critica (și, în consecință, nici istoria literară, pentru a nu mai vorbi de memorialistică) n-ar mai trebui să-i discute pe autorii decedați. Falsul formează sarea și piperul textului. Dintr-o sămînță de neant, pornește o frazeologie stufoasă din care decupăm: Ce mi-au auzit urechile zilele trecute? Că nu știu cine a mîncat un mort! Știrea era prezentată ca un fapt senzațional și pusă sub umbrela mizeriei materiale și morale actuale. Se invocau cerurile, soborurile
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
sudare a bucăților de lume incongruente: Vom intra și sub auspiciile dansului: cheie/ pentru o-nchisoare unde de bună voie pătrunzi/ cu Gloria Estefan și Whitney Huston, din casete./ O-nchisoare ca valurile libe re-ale mării/ balansându-se cînd forța neantului te face/ pasăre astrală plutind..." Euforia imaginativă produce metafore prețioase în exces ridicând numeroase praguri de care cititorul trece cu greu. Mostre de prețiozitate sunt și epitetele regăsite în formulări de genul: "abrazivă agitație", "nevoi speculative" sau "păduri psihice". În
Un pretins optzecist by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16841_a_18166]
-
uzură, îmbătrînire și resemnare, pentru că suportă încă din momentele concepției asaltul unei discursivități exterioare care îi erodează puterea și îi anemiază rezistența. Dintr-un fenomen viu, născut din propria sa motivație și din acele energii care ordonează amorful și mîntuie neantul, arta ajunge doar un vehicul, un simplu mijloc de transport pentru un produs a cărui măreție trebuie dedusă exclusiv din declarații. în mod absolut, Camilian Demetrescu știe acest lucru, manifestă o vizibilă mefiență față de capacitatea limbajului plastic de a transmite
Arta bicefală (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16827_a_18152]
-
Gheorghe Grigurcu Între alte învinuiri ce-l potopesc pe Virgil Ierunca (probă indirectă ele însele ale unei personalități puternice, cu atitudini deranjante, căci numai neantul nu iscă nici o adversitate), e și cea că n-ar avea o "operă". "N-a făcut nimic", îmi spunea cu seriozitate un notoriu teoretician literar. Dar opera lui Ierunca e încă în cea mai mare parte nepublicată. Și, indiferent de
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
fi intervenit cu un umăr prietenos și Măgureanu, că o mai fi pompat ceva heliu în balonul prezidențial clanul Păunescu - nu știm. Și nici nu mai contează. A contat atâta vreme cât domnul Constantinescu era viu. Acum, că s-a retras în neantul marcat de statuile din parcul Cotroceni, treacă de la noi. Paradoxal, domnului Constantinescu lucrurile i-au mers din plin atâta vreme cât a fost o mască - masca dorinței românilor de a schimba lucrurile în țară -, și au început să-i meargă prost atunci când
La adio (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16888_a_18213]
-
lui generează alte niveluri de plin. Misterul lui Dumnezeu reprezintă așadar tocmai o asemenea succesiune de plin și de gol, de abisuri și înălțimi, de peșteri și munți. Credința în acest mister îl ferește pe credincios de-a aluneca în neantul afirmațiilor fanatice". Dacă e cazul a ne delimita de falsele accepții ale misterului, e, neîndoios, zadarnic a suspecta misterul sub înfățișările sale camuflate, însă nu mai puțin autentice. Rezident al misterului, Dumnezeu nu poate fi oare intuit și în lumea
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
cu muzicuța confecționată din sexele femeilor întrece tot ce știam în materie de teribilism. Și totuși, după ce îl epatează pe burghezul din noi, ni se impune ca o expresie a insațietății existențiale, a disperării, a sentimentului că se duce în neant "clipa cea repede ce ni s-a dat". Daniel Bănulescu se străduiește să fie strident numai și numai ca să se facă auzit. Lăsăm la o parte faptul că nu reușește să fie strident, întrucât are o grație înnăscută care armonizează
Poezie fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16906_a_18231]