432 matches
-
jertfească pe sine pentru iertarea omului. Așa a venit pe pământ Fiul Lui, care se numește Iisus, ca să fie jertfă. El era asemenea nouă întru totul, dar fără păcat. Așa că numai El, care era fără păcat, a putut lua păcatul neascultării asupra Lui. Și, odată cu păcatul ăsta, a luat și toate poverile, necazurile și păcatele noastre și s-a lăsat să fie omorât de om, ca ispășire pentru omorul pe care omul îl făcuse la început, când călcase porunca Lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
dar tu trăiești și ajungi la mal. Și știi de ce aș face asta ?! Fiindcă te iubesc ca pe copilul meu, chiar mai mult decât pe mine însumi și decât pe copilul meu adevărat, dacă aș avea vreunul. Așa și aici: neascultarea trebuia reparată cu ascultarea. Neascultarea unuia creat de Dumnezeu, adică a omului, trebuia reparată cu ascultarea Fiului Lui Dumnezeu, adică a Lui Dumnezeu însuși făcut om. Iar ascultarea Fiului față de Tatăl asta a fost : să fie El însuși jertfă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
la mal. Și știi de ce aș face asta ?! Fiindcă te iubesc ca pe copilul meu, chiar mai mult decât pe mine însumi și decât pe copilul meu adevărat, dacă aș avea vreunul. Așa și aici: neascultarea trebuia reparată cu ascultarea. Neascultarea unuia creat de Dumnezeu, adică a omului, trebuia reparată cu ascultarea Fiului Lui Dumnezeu, adică a Lui Dumnezeu însuși făcut om. Iar ascultarea Fiului față de Tatăl asta a fost : să fie El însuși jertfă de ispășire, pentru ca omul și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
au greșit ! De ce n-a jertfit pe vreunul dintre oameni ?! Fiindcă singurul care s-a născut fără păcatul acela de la început a fost numai Fiul Lui Dumnezeu, nu înțelegi, de-abia ți-am spus ?! se răsti la mine bătrânul. Păcatul neascultării nu putea fi șters chiar dacă s-ar fi jertfit tot ce a creat Dumnezeu, fiindcă totul făcea corp comun cu omul ți-am mai spus o dată ! iar omul și-a pus singur pecetea păcatului asupra lui și asupra a tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de împăcare în opt ani de căsătorie din care șase i-a petrecut printri bu nal. Rudele devin garanți pentru respectarea angajamente lor luate și își asumă, ca și îm pricina ții, responsabilitatea împăcării, dar și pedeapsa în caz de neascultare. Părinții sunt primii ceruți chezași atât de gineri, cât și de tribunal. Ei trebuie să accepte pedeapsa în locul fiicei nesupuse, dar au și obligația de a plăti ginerelui toate cheltuielile făcute cu căutarea și aducerea soției fugite prin țară și
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
normative, obișnuința de a se supune la norme, la obligații. Institutorii, profesorii, părinții, societatea îi cer să se supună la o îndoctrinare socială, iar copilul, deprins să asculte, se supune. 3) Supunerea la obligații poate fi însoțită de teama consecințelor neascultării. Frica, sentimentul dominant în școlile noastre de acum peste un secol, a dispărut complet în anii orânduirii comuniste, când, dacă un elev nu învăța, cel pedepsit era cadrul didactic, în diferite moduri (să-l mediteze în vacanță, nu avea voie
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
JUVENILĂ ÎN ROMĂNIA Conform unor autori noțiunea de delincvență juvenilă reprezintă, (Rădulescu, 1999, p. 202). În clasa delincvenței juvenile intră pe lângă acte care definesc delicte în general și altele care sunt specific legate de vârstă, cum ar fi „starea de neascultare”, „chiulul de la școală”, fuga de acasă, vagabondajul, consumul de băuturi alcoolice, fumatul, acte pentru care adultul nu este sancționat. Majoritatea conduitelor delincvente pot fi încadrate în patru mari categorii: încălcarea legilor de statut; furtul (principala cauză a proceselor penale în
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/814_a_1559]
-
este agentul disciplinei Această poziție are importante valențe teologice. Ea a fost în mod deosebit promovată de John Wesley (1703-1791), și mai recent de J. Dobson. În concepția dobsoniană, copiii sunt „de la natură egoiști și păcătoși", iar din moment ce minciuna și neascultarea sunt manifestări frecvente ale copiilor, scopul educației parentale trebuie să fie obținerea supunerii și a adevărului din partea acestora. Valoarea perspectivei tradiționale autoritare constă în aspectul ei motivațional: părinții sunt persuadați să considere sarcina de modelare a identității și a caracterului
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
este în nici un caz un copil caracterial. Trebuie subliniat însă caracterul selectiv și polimorf al acestor manifestări. Ele apar cu precădere în mediul familial și pot lua expresia unei ostilități la adresa unora dintre membrii familiei, ostilitate obiectivată în gesturi de neascultare, deteriorare de obiecte, nopolitețe, sistematică sau obrăznicie calculată, uneori chiar injurii și loviri etc. De asemenea se pot transforma în manifestări de gelozie față de tată, de mamă sau de nou năsouți, însoțite de reacții reprobabile. Evident, îu asemenea împrejurări, adoptarea
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
ci pentru a se proteja de soare sau pentru a scăpa de paraziți. Năpârcă "Leneș ca o năpârcă" (Fainéant comme une couleuvre): Aflat la originea păcatului originar, parțial responsabil de osânda pe care Dumnezeu le-a hotărât-o oamenilor pentru neascultare, șarpele, din câte știm, nu a fost pedepsit. Pedeapsa este pentru bărbat și pentru femeie: el a fost osândit să muncească pentru a trăi, ea, să nască în dureri. Animalul în general și năpârca în special știu să lase lucrurile
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
încurajează prin faptele lor egoismul copilului. Odată cu vârsta cresc și exigențele. De multe ori mama nu le poate îndeplini, dar copilul nu s-a obișnuit cu răspunsul -Nu se poate , el face mofturi; mama îl pedepsește și se plânge de neascultarea lui. Aveam în grupă un băiat, Eduard, de 5 ani. Mama, o femeie plăpândă, bolnăvicioasă, vine să-l ia de la grădiniță după o zi de muncă obositoare. Eduard i se aruncă de gât și o sărută furtunos. El își iubește
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
au arătat că un bun părinte este acela care reușește să răspundă adecvat nevoilor copilului sau să dezvolte, nu obediența, ci respectul individualității și autonomia de la vârstele cele mai fragede. Astfel, relațiile permisive determină comportamente uneori imprecise, alteori agresive și neascultare; cele autoritare determină supunere și lipsă de inițiativă și respect de sine, ori agresivitate, iar cele supraprotectoare tind să realizeze comportamente pasive, dependență și lipsă de reacție. Cum educarea copilului începe de la vârste fragede, părintelui îi sunt necesare anumite cunoștințe
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
erau date În dar de Dumnezeu. 18 Suferința și creșterea spirituală Atâta timp cât primii oameni s‑au bucurat de o viață de binecuvântare și de ascultare de Dumnezeu, erau liberi de tirania patimilor și imuni la suferință și moarte. Însă, din pricina neascultării lor, s‑a făcut lupta noastră față de cele de aici mai grea. Adam este alungat din raiul care Înseamnă pentru el preînchipuirea vieții viitoare nedestrămate și o icoană a Împărăției veșnice și după a cărui amintire va păstra el Însuși
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
comis de el În Eden trebuie căutată originea primară a bolii. Așa a intrat durerea În viața sa. Ea a fost consecința firească a nesupu‑ nerii primului om. Sfinții Părinți susțin că prin Adam a căzut toată firea omenească, urmările neascultării protopă‑ rinților fiind Împropriate de noi toți. Așadar, boala este o stare contrară firii, nefiind lucrarea mâinilor lui Dumnezeu. Dumnezeu nu a introdus În creația sa pătimirea, stricăciunea, boala, infirmitatea sau moartea. Omul primise de la Dumnezeu o fire bună și
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
ceartă pe cel pe care‑l iubeșteă (Proverbe 3, 12 ; Evrei 12, 6). Ia seama deci cu adevărat cum ești și alege‑ți ție una din cele spuse”10. Cu toții suferim În această lume căzută În care ne aflăm, din cauza neascultării protopărinților față de Dumnezeu și din cauza lipsei lui Dumnezeu din viața noastră. „Pentru că noi Înșine, prin plăcere, ne‑am lăsat ademeniți de păcat, ce motiv serios am putea invoca că n‑am fost noi Înșine autorii suferințelor noastre ?”11 Sfântul Grigorie
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
sufletul, nu păcatul. Sufletul omului Însă, ieșind din starea lui creaturală și Înrăutățindu‑se, s‑a Îmbolnăvit grav18. Sărăcia și bogăția, libertatea și robia și altele asemenea au pătruns târziu Între oameni, odată cu răutatea, ca niște boli obștești născocite de neascultarea și răutatea omului 19. Deci, originea sufe‑ rințelor noastre este În noi Înșine. Nu Dumnezeu, ci omul este responsabil de apariția durerii. Unii copii Învață că dacă sunt buni, totul va fi bine pen‑ tru ei. În viața adultă, aceasta
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
am izbutit‑o Încă - n‑o spun din smerenie. Dar nu‑mi pierd Îndrăzneala. Stărui. Mă rog să‑mi ierte Dumnezeu păcatele. Am auzit pe mulți spunând : «Nu pot să mă rogă. Eu așa ceva n‑am pățit. Numai În ziua neascultării mele În Sfântul Munte am pățit asta. Rolul pozitiv al suferinței În viața noastră 175 Nu mă frământă dacă și cât trăiesc. Asta am lăsat‑o În seama iubirii lui Dumnezeu. Se Întâmplă de multe ori ca cineva să nu
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
dorit să aprofundeze chestiunea structurii atomului, a formulat un răspuns exemplar: A studia ceea ce Dumnezeu a creat este o rugăciune. A căuta să modifici sau să distrugi ceea ce El a creat este cel mai mare păcat, avându-și originea în neascultare. George Manu avea sensibilitatea religioasă care îi permitea ca omul de știință sau savantul să nu elimine ex suppositione ipoteza Dumnezeu din demonstrația sa. Altfel spus, avea un ochi al savantului, dublat de un ochi al teologului, ce funcționau benefic
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
fel de invitație tacită la un schimb. Steinbeck îi poartă pe omologii lui Cain cu această dorință intensă a păcatului în ei dar îi pune în situația de a o stăpâni, spre deosebire de Cain cel biblic, care a fost răpus de neascultare. Generații întregi se rostogolesc pe structurile aceluiași pattern având însă libertatea de alege. Unii se nasc buni ca urmași nevinovați dar și fără merite ai lui Abel, alții se nasc cu povara unei firi năvalnice și pătimașe pe care au
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
și deontologie profesională, sfidarea uzanțelor sau legilor prin care se pedepsesc abaterile de la conduita morală reflectă unul dintre cele mai damnate fenomene de-a lungul istoriei, frauda. Încă de la Începuturile manifestării ei, prin forma păcatului primordial născut din Înșelăciune și neascultare, frauda s-a manifestat și, din nefericire, continuă să fie prezentă la nivelul societății umane, cunoscând o largă propagare În diferite domenii de activitate. De notorietate sunt fraudele și actele criminale din domeniile comerțului ilegal cu arme, terorismului, traficului și
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
ființa umană a fost chemată să urce culmile perfecțiunii, nu să se prăbușească în abisul fărădelegilor. Valoarea persoanei umane depășește toate valorile lumii. Păcatul, în începutul său, ca și în toate urmările și înfățișările lui, este fructul libertății morale, greșeala neascultării, călcarea legii. „Oricine făptuiește păcatul săvârșește și călcarea legii: păcatul este călcarea legii.“ (I Ioan 3, 4). Păcatul este răzvrătire împotriva lui Dumnezeu și a ordinii preconizate de El. Din scrierile isihaste aflăm că păcatele se nasc din negrijă și
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
fiind liberi și egali, iar natura le poate oferi tuturor condițiile necesare vieții în pace și securitate, condiția umană suferă o degradare continuă în raport cu starea originală. Sub raport teologic, această transformare este dată de căderea omului în păcat și de neascultarea poruncilor divine. La o primă vedere, am putea crede că Locke se contrazice, pentru că la început definește starea naturală ca fiind una de pace, în care oamenii nu își fac rău unii altora și respectă autonomia celorlalți precum și libertatea lor
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
și dădea mereu din cap și zâmbea din când în când cu încredere. Îndemnurile date sunt urmate cu strășnicie de către cei care le cer. Nuvela nu consemnează vreun moment în care Busuioc să-l contrazică și părintele să nu sancționeze neascultarea. Primul moment este cel de la moartea lui Pupăză, când dominat de vinovăția morții acestuia, bogătoiul hotărăște, împotriva opoziției preotului, înmormântatea acestuia cu toată cinstea cuvenită: să-l întindă în casă, să-i facă toate pomenile, să fie prohodit de preoți
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
perioade istorice, chiar răspunzând acelorași adversari ai creștinismului (gnosticii), cei doi Părinți ai Bisericii au articulat două perspective diferite asupra corporalității. Irineu este adeptul unei protologii incoative și a unei eshatologii dinamice; căderea lui Adam este un gest adolescentin de neascultare al omului aflat mereu în căutarea maturității, ceea ce-i permite să gândească cuplul protopărinților „sărutându-se și îmbrățișându-se în sfințenie”2. În acest sens, Irineu nu exclude materialitatea din paradis și vede eshatonul ca pe-o împlinire prin transfigurare
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
starea de decădere religios-morală și constrânși de răspunderea pe care o datorau lui Dumnezeu, profeții și drepții Vechiului Testament au tras un semn de alarmă și au chemat la pocăință pe contemporanii lor: Întorceți-vă, copii răzvrătiți, și Eu voi vindeca neascultarea voastră ( Ieremia 3,22). Sfântul Grigorie Palama spune că un creștin nu este chemat să se pocăiască o dată, ci neîncetat, căci pocăința este Începutul, mijlocul și sfârșitul viețuirii creștine. Privită de-a lungul istoriei creștine până În prezent, aflăm că În
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Ana-Maria Bodai () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92293]