451 matches
-
muream de groaza reîntâlnirii cu părinții, încât la venirea ostașului am implorat-o să ne însoțească și să le explice că nu eu eram de vină. Severitatea părinților mei mă scotea din fire, așa cum pe dânșii îi scoteau din fire neastâmpărul meu, agitația permanentă, pretenția de a mi se da atenție. Oameni nervoși, fără răbdarea unei pedagogii adecvate, preferau să mă bată, iar când mă băteau, ocara lor era ironică, ceea ce mă jignea nespus. Bătăi care desigur nu afectau câtuși de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
care te-a găsit ea pe tine mai mult decât tu pe ea. Firește, e neapărat necesară o anumită școlire și instrumentație prealabilă, cunoașterea unor limbi, oarecare exercițiu filologic, o anumită familiarizare cu biblioteca. Dar mai cu seamă e necesar neastâmpărul gândului, gustul, dispoziția și, above all, buna dispoziție. Există, e adevărat, și monștri de erudiție, ca Iorga, Pico della Mirandola, atâția alții, fenomene amețitoare care parcă ar fi înghițit ca niște zmei toată știința lumii, dar și ei au, fatalmente
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ființe mult iubite, trecut fiind timpul parastaselor, am făcut o simplă pomenire la biserica Popa Rusu, unde s-a întâmplat să slujească în acea duminică părintele Stăniloae. M-a impresionat și am aprobat autoritatea cu care a admonestat forfota și neastâmpărul enoriașilor, invitându-i să asculte slujba, cu atenție la text. Nu e destul să faci gesturile ce se obișnuiesc, fără nici un efect asupra minții și sufletului. Am văzut în această severitate un act de trezire și un îndemn la o
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
deveneau profeți, poeți și sibile: și că Marcu din Siracusa versifica foarte bine când judecata îi era rătăcită, pe când, același, odată vindecat, era incapabil. ... Taine zice în Istoria literaturei engleze: Acești oameni (geniile) zac răniți de măreția facultăților și de neastâmpărul dorințelor lor. Unii stânși în stupoare și beție, alții usați de plăceri sau de muncă; aceștia precipitați în nebunie sau sinucidere; ceilalți svârliți în neputință sau culcați de boală. Cei mai voinici își duc rănile crunte până la bătrânețe; cei mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-ți irosești timpul doar cu lucruri spirituale”. De peste două decenii îmi motivez cu fraza sa timpul consumat cu „politica”. Acum, ea mi se pare și mai valabilă decît în trecut. Rumoarea existentă în aerul momentului îmi dă un soi de neastîmpăr. Abia mă adun pentru lectură, căci de scris, în afară de asemenea însemnări, n-am răbdare. Citesc lucruri foarte diferite (articole, eseuri, studii, interviuri), în care caut puncte de sprijin pentru tema ce mă preocupă: posibilitățile literaturii. Temperamental, mă simt de partea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de semnificație și neliniș- titoare. Chiar dacă Nae nu are proprietatea termenilor ca multe dintre personajele caragialene alfabetizate precar la școala ideilor în general și a celor politice în particular, ceea ce pune în circulație nu este străin de gesticulația sa, de neastâmpărul său, de incapacitatea sa de a se fixa, atât în spațiu cât și în discurs. Imediat ce interlocutorul său încearcă să centreze discuția, Nae sare la un alt subiect. Nu este vorba aici de o artă a digresiunii, de un glisaj
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
să centreze discuția, Nae sare la un alt subiect. Nu este vorba aici de o artă a digresiunii, de un glisaj intelectual fin, ci de incapacitatea de a se fixa în proiectul unei idei, de a se aplica reflecției. Acest neastâmpăr discursiv coincide cu deambulația sa eratică, cu mișcările necontro- late, cu agitația permanentă. Nae este recipientul unei retorici compulsive, glosolalia sa se face ecoul tumultului discursiv din spațiul mediatic în care renaște personajul caragialian. Intemperanța îi aparține nu și bagajul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
prețioasă pentru mân- tuirea sufletului tău ! lasă sforile velelor și închină-te : adâncul te cheamă nerăbdător ! Uraganul năprasnic e în culme ! Cine ? cine l-a pornit cu așa grozave porunci ? Marea însăși. Ea se chinuie din propriul și profundul ei neastâmpăr. Iată sufletul omului pasionat... - Ce frumos stil ! ce minunat ! zici d-ta. Iată un model de stil pompos, grandios, sublim. - Mărturisesc, răspund eu, că n-am prea citit de mult un curs de retorică. Poate că în retorica d-tale
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Principesa de Montpensier. Zaïde. Principesa de Clèves. Istoria Henriettei de Anglia. Contesa de Tende, București, 1984 (în colaborare cu Dolores Toma); Jules Renard, Scrieri alese, pref. Paul Miclău, București, 1967 (în colaborare cu Marcel Gafton și Modest Morariu); Raymond Radiguet, Neastâmpăr. Bal la contele d’Orgel, pref. Richard Regwald, București, 1968; Înlănțuit de diavol, pref. Alexandru Păduraru, București, 2003; Vercors, Bătălia tăcerii. Amintiri de la miezul nopții, București, 1970, Pluta Meduzei, București, 1972; Valery Larbaud, Poezii, pref. trad., București, 1971; Elena Văcărescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
folosite pentru prinderea muștelor: „când clămpăneam ceaslovul, câte zece douăzeci de suflete prăpădeam deodată; potop era pe capul muștelor!-, fuga de la școală de frica bătăii: „Și mă uitam pe furiș la ușa mântuirii și tot scăpăram din picioare, așteptând cu neastâmpăr să vină un lainic de școlar de afară, căci era poruncă să nu ieșim câte doi deodatăși alte asemenea întâmplări prin care am trecut și noi. Faptele în sine nu au ceva deosebit și de aici a apărut ideea că
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
încet , pe același drum pe care l-au luat și-l vor lua toți-. În Amintirile lui Creangă nu este nimic individual, cu caracter de confesiune ori de jurnal.Creangă povestește copilăria copilului universal.Nică ,personajul principal , un simbol al neastâmpărului băiețesc, al spontaneității și poznelor. Prin Nică, scriitorul prezintă istoria unei copilării din mediul țărănesc, mai bine spus, din Moldova, de la primii ani de școala și pânăa la despărțirea de satul natal. În mod deosebit, ne sunt înfățișate momentele când
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
i-am raspuns, și e într-adevăr păcat. Ideea e tentantă. Mai gândește-te totuși. Cred că n-ar fi în afara preocupărilor tale. Isus, un itinerar... N-aș îndrăzni niciodată." Atâta doar că-mi ardeau deja călcâiele; fie ca acest neastâmpăr să-mi servească de circumstanță atenuantă, dacă nu chiar de alibi. El nu mă va scăpa de rigorile legii, dar aș minți dacă n-aș mărturisi că am avut nerușinarea să-mi încep călătoria în chiar acea zi a anului
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
neobosit pitecantropul, a escalada Everestul sau vârful Mont Blanc doar pentru a vedea cum e, pentru a spune apoi că am făcut-o... maniile și vertijul a ceea ce Spengler numea civilizația faustiniană, născută în vremea Renașterii. Aceasta tocmai a completat neastâmpărul nostru cu pofta mai nouă pentru cuceriri spațiale. Spaționautul, alpinistul, exploratorul oceanelor și arheologul cu mistria lui sunt copiii lui Faust. Toți aceștia sunt veri drepți, chiar dacă se frecventează puțin unii pe alții; ei fac parte din aceeași familie de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
exploratorul oceanelor și arheologul cu mistria lui sunt copiii lui Faust. Toți aceștia sunt veri drepți, chiar dacă se frecventează puțin unii pe alții; ei fac parte din aceeași familie de cuceritori ai lumilor "de dincolo", de nesătui de profesie. Acestui neastâmpăr îi datorăm ceea ce suntem: măsurători-verificatori ai planetei. Insuportabili dar utili. 7. The Baptism Site Ioan le-a răspuns, zicând: Eu nu botez decât cu apă. [...] Acestea se petreceau în Betabara, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan. (Ioan, I, 26-28) Pe valea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
πέλαγος (mare, ocean, abis, beznă), lat. pelagus „marea, necuprinsul mării”, iar fără silaba introductivă he-, pe-, datorată spirtului aspru din structura lichidei l: λαγος în vgr. „pustiu, cavitate, prăpastie, mormânt”, care denumea totodată peștele ca „iepure de mare”, nume datorat neastâmpărului perpetuu și greutății de a fi prins; lat. lagois, idis „lièvre de mer (poisson)”; tot aici și lacus (λακκος) „rezervor de apă, groapă, bazin”. Prin contragerea formei cu peau rezultat formele pește, lat. piscis (fr. poisson), pestis (fr. peste) „calamitate
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
nu s-ar explica prezența maghiarismelor și în limba lor, etc. Elementele nelatine ale limbii române, prezentate în capitolul „Vecinii” (p. 255-316), au avut două căi de pătrundere: 1) „Neamuri de toate soiurile s-au oploșit printre noi” și 2) „Neastâmpărul nostru ne-a dus prin părți locuite de popoare străine”. Ca timp, aceste elemente aparțin unele perioadei dinaintea venirii latinilor, altele perioadei de după venirea acestora. Imaginea rezultată este aceea a unui conglomerat de cuvinte adunate de ici de colo și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
petrecem noaptea într-un hotel de la piața centrală, dar nu primesc. Îmi sugerează alt hotel din apropierea C.E.C.-ului actual, însă eu insist pentru drumul spre gară. Ajungem în gară, dar până la 4 dimineața nu pleca nici un tren personal. Cu un neastâmpăr ce mă caracteriza în acel moment, mă informez și aflu de plecarea unui tren de marfă la miezul nopții, tren ce avea oprire la Ghidigeni. Era bun și fiecare din noi ar fi plecat spre satul natal - el la Cărăpcești
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ocoluri”, dar și „reveniri” ideatice care reușesc, după un timp, să producă acele motive, teme obsesive în jurul cărora se poate structura o operă. Cultul „răbdării”, în existență, dar și în operă, acel calm temperamental, organic ce trebuie să se opună „neastâmpărului” actual, fuga după originalitate cu orice preț, excesivul cult al „noului” ce se face printr-o extravaganță tehnică, tot mai absurdă, tot mai panicată - izvorâtă din „metodele și spiritul” suprarealismului, el însuși aflat într-un manierism fără orizonturi! -, „panică” creatoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
eu. Bunul Dumnezeu și prietenul nostru comun Dionis mi-au ajutat să te găsesc pe tine sau mai bine zis să ne întâlnim și să pornim înfrățiți și uniți pe calea Destinului. Acum parcă încep să justific într-un fel neastâmpărul meu de la începutul lui septembrie trecut, când nu am avut măcar răbdarea ca scrisoarea ce-ți expediam să ajungă la destinație și am ajuns eu mai întâi ca o scrisoare vie ce putea să-ți grăiască cu totul altfel. Abia
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
înfometare ori al supraviețuirii. Mama a supraviețuit. și a devenit pe veci complicele cartofului. Când îl mănâncă, nici un alt om de pe lume nu privește ca ea și nu respiră ca ea: oricât ai căuta printre cuvinte - de la saturație și până la neastâmpărul hulpav al limbii -, tot nu vei găsi cuvântul care să-i descrie respirația în acele clipe. De parcă și azi, după cincizeci de ani, încă ar fi nevoită s-o mai apuce pe lângă viață pe drumul spre moarte - sau invers. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
părut că se termina înainte de a fi acumulat destulă forță. Pe cînd Boogie crește, și crește, și crește. Prima parte e tensionată de nemulțumirea surdă a Smarandei (jucată fără vanitate de o Marinca perfect dispusă să pară antipatică) și de neastîmpărul lui Boogie (delicat transmis de Bucur). Toate tensiunile explodează în cearta aceea, în urma căreia Boogie pleacă de acasă, își regăsește amicii într-o discotecă și pleacă de-acolo cu o prostituată. în esență, suspansul părții a doua e foarte clasicul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
moralității, pentru că finalitatea culturii este reprezentată de formarea unei personalități profund morale, în accepția conștiinței de sine și față de societate. [...] Formarea omului integral ancorat la nivelul progresului impetuos de azi al științei și culturii, pătruns de credința muncii, în veșnic neastâmpăr creator, acesta mi se pare a fi țelul noii ere a ideii pe care a enunțat-o zilele trecute areopagul întregii națiuni prin președintele nostru Nicolae Ceaușescu, deschizător al acestei ere a ideii, situându-se prin exemplul său personal în
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Dar mi se va ierta, căci am fost însumi martor la aceste evenimente unice în istoria noastră contimporană; am împărtășit însumi emoțiunile ce au zguduit inima multîncercatului nostru popor, am trecut însumi rând pe rând, prin toate crizele lui de neastâmpăr, de îndoieli, de speranțe, de bucurii, la o vrâstă când aceste mișcări sufletești nu se uită, și poate de aceea voi fi ieșit din limitele strictei obiectivități! Și apoi am rămas acum între acei puțini care au văzut ce a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
permit a le pune din nou sub ochii cetitorilor: La vânat 69 Aruncai pușca pe umăr, pușca mea cea cu noroc, Luai torba cu merinde, geanta cea plină cu foc Și-ntovărășit de câne, vechi amic de vânătoare Ce zburda de neastâmpăr, apucai peste ogoare. O! Să fi văzut ce falnic păream astfel pregătit! Cu-a mea armă, dragă soră, mă credeam nebiruit; Inima-mi era fierbinte, pășeam larg ca un viteaz; Vai de bietele dihănii din fânațe, de pe iaz!... Pe sălbateca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
actoricesc. Siguranța sa muzicală și sublinierea veridică atât în terțetul din actul I, împreună cu Gabriel și cu Simona Titianu (care dădea și proba de admitere ca solistă cu această ocazie, cu rolul Olga), au creat momente emoționante, temperând în parte neastâmpărul unor elevi gălăgioși de la Liceul de muzică, prezenți doar fizic, nu și afectiv, la spectacol. Duetul din actul II al sopranei și al tenorului a fost impecabil realizat sub bagheta dirijorului Cornel Calistru. Adrian Ionescu face, pe zi ce trece
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]