813 matches
-
care creștea cu fiecare secundă. —Huuuuugooooo! a mieunat Laura la el de pe pat. Iar începuse să se frece de coloana baldachinului. Cu una dintre mâini își împingea sânii către el. — Am nevoie de tine, a mugit ea printre buzele bosumflate. Neatent, Hugo se uita fix la ea. În lumina a ceea ce tocmai auzise, situația în care se găsea părea mai ireală și mai absurdă ca niciodată. —N-ai nevoie de mine, Laura, a spus el rar. Tu ai nevoie de... nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
anunțând ba că zboară prea repede, ba că li s-au oprit motoarele, ba că dau cu fundul de pământ; nu pe rând, ci toate în același timp. O bucățică de scotch făcuse diferența între moarte și viață: un dobitoc neatent o pusese pe senzorii de fuselaj, când spăla aripa pe-aeroport, apoi o uitase acolo. Încă o dată, puteam să răsuflu ușurat. Eu rămăsesem la adăpost, departe de micul mecanism al nenorocirii. Sau cel puțin așa credeam. M-am ridicat de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
parez în gând, una după alta. Întâmplarea sau ironia soartei făcuseră ca strada pe care unii își supraâncărcau creierele, iar alții își eliberau vezica, să debarce în dreptul unui loc agreat de toți. O minte isteață, perversă sau pur și simplu neatentă, combinase numele pașoptist al instituției mele cu pancarta unei cârciumi de cartier. Alături, o librărie minusculă, strivită de cofetăria „Capșa“, purta și ea un titlu asortat cu zona: „Cărturești“. Găseai acolo tot ce vroiai, de la ghidul Bucureștilor la albume de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pot organiza memoria, în vederea tranzacționării finale. Mihnea și Maria n-aveau nici cea mai mică idee. Reprezentam România la Campionatul Mondial al Amintirilor. Fusesem ales, desemnat, mă calificasem, nu mai conta. Scurtu, Matache, Wittenberg, Titi și Titu se foiau departe, neatenți, eliminați. Participam la cea mai mare operațiune de listare și tranzacționare neuronală din ultima sută de ani, în care se stabileau învingătorii și ierarhiile pentru următorul secol. Jucam ce era mai prețios pentru mine, dar și pentru țara asta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de bancă pe la ora 12 și mirosea a cartofi copți, ouă prăjite și varză murată. Salariații respectivi se pregăteau pentru prânz, dar ce vină aveau clienții? Același lucru e valabil și pentru muzică, în afară de faptul că angajații tăi pot fi neatenți cu clienții, clienții pot să te ocolească pe viitor dintr-un motiv banal: nu au aceleași gusturi muzicale cu salariații tăi. După ce îți vei studia clientul la capitolul respectiv, vei ajunge să pui muzica adecvată clientului... până la urmă el îți
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
o lovitură la piept, se răsuci și declanșă un atac lateral, care Îl dezechilibră pe tânăr. Acesta se redresă repede și făcu față cu succes unei succesiuni de atacuri nu foarte puternice, dar suficient de rapide ca să dezorienteze un luptător neatent. - Încearcă o serie laterală, cu rotație verticală, lovituri de spintecare! spuse căpitanul, din ce În ce mai interesat de luptă. Alexandru roti spada pe dreapta, apoi pe stânga, fără să obosească. - Stop! spuse deodată căpitanul, eschivând ultima lovitură și prinzând Încheietura lui Alexandru. Lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Îndeobște, decât cărți mari, gâlgâind de subtilități, sau, dacă nu citește neapărat cărți, atunci citește, desigur, reviste de specialitate interesante În cel mai Înalt grad. Că, În definitiv, relația lui cu Apărătorii nu este una de lectură, ci de răsfoire neatentă, de joacă În pauza de prânz, sau de simplă curiozitate de genul „ia să văd și eu ce citește copilul meu”. Ceea ce, deja, este o mărturisire. Căci fiecare din noi visează o Întoarcere spectaculoasă la ceea ce visase, copil fiind, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
în discuție, dezamăgit de atitudinea unui critic ca N. Manolescu, care ar putea influența ideologia literară a momentului în bine (și o influențează în rău), notează: "... la mijloc nu e doar fragmentarismul criticii practicate de d-l N. Manolescu, fatalmente neatent la straturile de adâncime ale operei, ci se dezvăluie o destul de rău mascată ingerință ideologică a culturii hibride care manifestă ostilitate față de tot ce descoperă a fi rădăcină autentic națională. Acest mercenariat în favoarea culturii hibride este practicat de mulți ani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
-o. Iar taică-său, croitorul, nu părea să știe că sunt acolo, acest bărbat slab, neras, adus din spate, și mă uitam la el cât de mult aveam poftă în timp ce el punea bolduri, spăla, călca, cu o față istovită și neatent la nimic în jur. Oricum, odată ce intra în casă, Hilda nu mai ieșea. Se cufunda acolo și părea să nu mai aibă absolut nici o treabă pe stradă. Când sunt atâtea fete frumoase în jur la care te-ai putea uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cei doi. Știusem, firește, că se va ajunge aici, știusem că-i voi revedea. Poate că această certitudine, lucrând tainic în imaginația mea, fusese cea care care-mi picurase în suflet un strop de speranță. Dar, relaxându-mă, devenisem mai neatent. — Ești sigură că vrei să fac eu asta și nu tu? — Da, răspunse Antonia oftând adânc. E o treabă neterminată. O să mă simt mult mai bine când o să se termine totul și o să mă pot întoarce la o viață normală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ideea din minte! — Vreau casa asta. — Ești o acaparatoare. Și-apoi te frământă gândul că Alex irosește bunurile care ne revin nouă. — E risipitoare la culme... — Astea-s gânduri meschine, josnice. Știu. — Te cutremuri când Alex sparge o ceașcă. — E neatentă, și folosește tot timpul numai serviciile cele mai fine. — De ce nu, nu-i ceașca ta și probabil că nu va fi niciodată. O să-i lase totul lui George. Și știi bine că noi n-o să mișcăm un deget. — Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Pearl a devenit mai calmă și mai încrezătoare, a început să-l observe pe Rozanov fără ca ea să fie observată (și, fiind „invizibilă“, avea destule asemenea șanse). Cât de lipsit de farmec era acest om corpolent, greoi, indiferent față de Hattie, neatent din egoism, preocupat întotdeauna de comoditatea lui și complet nepăsător în ce privește comoditatea celorlalți. Cât de urât era, gras și fleșcăit, cu gura umedă și dinții galbeni, fierăstruiți (înainte de a-și fi pus dinții falși, comentați de George). Capul mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mama zice că fiii fără tată cresc mai repede. Chiar și proful spune că Valentina Buonocore este o adolescentă mai matură decât celelalte colege ale sale. De altfel, uneori se simte mai bătrână decât mama. Pentru că mama e impulsivă și neatentă, ea a devenit Înțeleaptă și prudentă; pe cât e mama de expansivă, pe atât este ea de rezervată, pe cât e mama de turbulentă și plină de viață, pe atât este ea de tăcută, serioasă și gânditoare. Uneori Valentina se simte ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Închis. Pentru o clipă, Valentina Îi mai văzu pe Emma și pe Kevin mergând pe trotuar mână de mână, spre ieșirea din capătul tunelului - ea Înaltă, dusă pe gânduri și absentă, el mic, Încrezător și orb ca un liliac. Mergea neatentă, dincoace de linia galbenă. Era periculos. Plecând, trenul putea să o atingă. Uneori Valentina simțea că trebuie să o protejeze. Că Emma s-ar afla Într-un mare pericol de care nu era conștientă. În clipele acelea, teama că i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu mi-e ușor. — Da, dar pe dumneavoastră vă plătesc! strigă Zuccari din ultima bancă. Pe noi cine ne plătește? Nu sunteți voi atât de interesanți. Chiar credeți că ar plăti cineva pentru a sta În compania voastră? glumi Sasha neatent. Atunci Mataloni strigă cu voce tare „finocchio!“ și Abbate se ridică, iar toți Începură a râde. Proful rămase o clipă Împietrit În spatele catedrei, apoi spuse prostește: — Luați antologia. Dar o luaseră deja, chiar citeau din Camillo Sbarbaro când Începuse „ghiveciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să le ajute. Din acest moment, discursul Începea să fie dificil și Camilla nu Înțelegea care era diferența Între primele și cele din urmă. Se Întoarse și privi băncuța lui Kevin, ultima de pe rândul din dreapta, aceea În care stau măgarii neatenți. Rămăsese goală. Carlotta ridicase mâna. Spunea surorii că membrele corpului sunt utile doar atunci când stau la locul lor. Dacă-ți rupi un picior, nu mai poți să mergi. — Bravo, spuse sora Angelica. Întorcându-se cu fața la tablă, scrise În jumătatea stângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
face ca ei să fie potențiali revoluționari. Principalul scenograf al filmelor cu vampiri din anii ’30 era un comunist. Maja nu se gândise niciodată la vampiri din punct de vedere politic. — Dracula, filmul lui Coppola, nu l-am văzut - spuse neatentă. A apărut În anul când eram Însărcinată cu Camilla. Am stat șase luni la pat pentru o sarcină cu risc de avort - dar tu n-ai cum să știi toate astea, pentru că nu mă cunoșteai Încă. Lui Aris Îi părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
era un fel de statuie - moale și cu pielea de culoarea piersicilor pufoase. Ea, Însă, ar fi vrut să se acopere ca o călugăriță și se rușina când - din păcate, cel puțin o dată pe trimestru, ca să nu pară o mamă neatentă - Emma venea la școală să stea de vorbă cu profesorii și urca scările, traversa coridorul fâșâindu-și fundul, căci purta tocuri Înalte și, În același timp, trebuia să alerge deoarece ajungea mereu cu Întârziere, exact cu trei minute Înainte de Încheierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
speranță care-i mai rămăsese. Sărăcia ei era ultima lui resursă. Asistase satisfăcut la declinul rapid al Emmei pe scara socială - din soție răsfățată și mamă cu normă Întreagă, la angajată part time, Îngrijitoare și colaboratoare fără asigurare, mamă din ce În ce mai neatentă și mai neadecvată. Și știa că atât timp cât ea avea să pătimească, pentru el mai exista o portiță - măcar pentru regretul lucrurilor pe care le pierduse, pierzându-l pe el. Cuvântul fatal Îi bubuia În minte. Angajată. Angajată. Deci ultima lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
traseul nu-l văzuse pe Antonio printre trecători. Nu o urmărea. Nu avusese nici cea mai mică bănuială. Dacă ar fi știut de existența lui Sasha Solari, n-ar fi lăsat-o să plece, astăzi. Mă scuzați, sunt atât de neatent, spuse Sasha. Nici nu v-am Întrebat cum v-ați lovit. Emma se gândi că era Înțelept să nu-i spună acestui om cum fusese tratată de un alt bărbat, altfel Sasha ar fi Început să o vadă cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
din infiltrații picură uneori de-a lungul pereților. Aerul continuă să se miște, Împins de ventilator, să circule prin galerii. Sunt șoareci și șobolani care se aventurează să ciugulească printre liniile de metrou, adunând resturile pe care călătorii le aruncă neatenți de pe peroane: gume de mestecat, bucăți de pâine, hârtii de la Înghețată lipicioase de zahăr, pahare de carton. Și pe lângă ei suntem noi - care coborâm și pătrundem În tunel pe unde e mai puțin apărat. Mărșăluind prin Întuneric spre depozitele unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
simtă mult mai bine. A apăsat un buton și asistenta a venit din nou. În timp ce ei doi pregăteau injecția, mi-am amintit ceva ce mi-a povestit odată Sheba despre cum se ducea ea cu copiii la vaccin. Totdeauna erau neatenți până în ultimul moment, iar apoi, când acul le perfora pielea, o privire teribilă de surpriză acuzatoare le apărea pe față. — Era acolo ceva foarte matur. Ca și cum ar fi zis: „Ești tu, mami?“. Portia nu era în stare de o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
moment neinspirat de turpitudine sau poate furați de cine știe ce gînduri sau poate pur și simplu o mărturie a unei imobilități expresive. Unul din aceste chipuri absente care se unduiesc În poză e al tău, ascuns după o expresie pe jumătate neatentă, pe jumă tate vizibil atinsă de aroganța specifică vîrstei. Ești singurul personaj din cadru care privește altceva decît obiectivul aparatului. Îmi amintesc la ce te gîndeai, În momentul În care fotograful a declanșat procedeul, căznindu- te, sub aerul de vedetă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Așa că plecăm la drum, un infirm și un ciung În devenire, ducînd cu ei două bidoane murdare Într-un cărucior, ca două personaje dintr-un basm danez, scris de un domn bolnav de nervi - o fabulă cu care o bunică neatentă Își maltratează nepotul. — Și de ce dracu’ te-au luat În armată? Îl Întreb la un moment dat, șerpuind pe aleile care merg spre cazarmă. Partea proastă e că cerul e foarte jos și are o singură nuanță de gri, seamănă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
al meu. Mă așez pe o băncuță, fumez și Încerc să mă mențin integru. Însă capul Îmi vorbește fără Încetare, ca greierele Jiminy lui Pinocchio. Uită-te puțin la tine! Găsesc că e oarecum simbolic fapul că ești complet singur... neatent pînă și cu lucrurile astea esențiale, cum ai putut să cobori aici după ce l-ai pisălogit pe omul ăla În tren?...Îți dai seama că ești atît de singur pentru că ești extraordinar de stupid! ...măcar de-atîta lucru poți să-ți
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]