475 matches
-
limpede de unde-și extrage valorile un astfel de personaj. Chandler a fost extrem de parcimonios cu amănuntele privitoare la eroul său. Asemenea cowboy-ului, el pare să nu aibă biografie anterioară, venind dintr-un trecut incert și deplasându-se spre o țintă nebuloasă. De fapt, acest gen de personaj consuna cu noile formule literare create de experimentele moderniste. Dezintegrarea eului, mutarea accentului de pe descrierea evenimențială pe analiza interioară, fragmentarismul proceselor psihice, fluxul conștiinței n-au rămas achiziții ale cercului închis al elitei. „Mărcile
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
evenimențială pe analiza interioară, fragmentarismul proceselor psihice, fluxul conștiinței n-au rămas achiziții ale cercului închis al elitei. „Mărcile înregistrate” Virginia Woolf sau James Joyce iradiază în direcții neașteptate, creând epigoni chiar în zonele extrem-marginale ale literaturii. Ca locuitor al nebuloasei lumi moderne, Philip Marlowe nu e întru nimic inferior personajelor Virginiei Woolf în privința capacității de autoanaliză. Între el și Clarissa Dalloway, de pildă, există similitudini frapante în tehnicile memorării și în analiza a ceea ce „fluxul memoriei” aduce la suprafață: Mintea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și promovarea democrației internaționale și, În fine, neoconservatorismul și influența sa În politica externă americană, În special În timpul președintelui George W. Bush. Conceptul de securitate (Ruxandra Stoicescu) În pofida multiplelor dezbateri pe care le-a generat, conceptul de securitate rămâne unul nebulos, fiind deseori utilizat ca pretext sau justificare pentru diverse măsuri politice sau strategice mai mult sau mai puțin Îndreptățite. Acest capitol analizează problematica securității În relațiile internaționale ca disciplină de studiu și are ca scop examinarea evoluției acestui concept În
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
ți trebuie? Îmbătrânește,/ doar vocea s-o aperi de moarte,/ din trupul de care avuseși parte.// Păzește-ți vocea, păzește-o de corbi,/ de trup n-ai nevoie, te lasă...,/ Homer gândea prin ochii lui orbi,/ gândea prin noaptea lui, nebuloasă...” Așadar, aceeași tentație a absolutului, a ceea ce s-ar putea salva din neant. Se poate spune că în poezia aromână în dialect C. este cel mai consecvent pe tărâmul reflecției existențiale, chiar și atunci când reînvie stampe străbune din neuitata Macedonie
CARATANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286102_a_287431]
-
ea să apere lovitura? Ca să răspund simplu: nu eram prea bună la sport. Softball, baschet, tenis - eram un dezastru la toate. La hocheiul pe iarbă era și mai rău. Nu mă puteam obișnui cu bețigașele alea ciudate și cu strategiile nebuloase, europene. În criză de jucători, antrenoarea Stork mă punea portar și spera să meargă. Rareori se Întâmpla. Dovedind lipsa spiritului de echipă, unele dintre Wolverete susțineau că n-aveam nici o abilitate de coordonare. O fi oare acuzația asta fondată? O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
depărtări. Tălăngile sună sacadat pe dealuri. Pe drum trec mereu trăsuri, în amândouă direcțiile, încărcate mai ales cu femei, îmbrăcate în culori deschise și vesele. Din ce adâncuri scânteiază în noaptea asta cerul, cu toate stelele lui și cu pulberea nebuloaselor lui?! ... În infinitul acesta etern există oare loc și timp pentru repetarea planetei în toate vârstele ei? Îmi cere Adela acum, la depărtări de ani de lumină, să-i hrănesc păpușa cu biberonul? Îmi pune ea, aiurea în univers, o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
niște origini nu tocmai curate, chiar faptul că suportă dezordinea și mizeria din casă Îi dădea de bănuit, dar Mașa Își alungă gândul rău făcând o cruce cu limba pe cerul gurii, iar cuvintele Extraterestrului referitoare la praful cosmic și nebuloase i se șterseră din memorie. Totuși, gândul cu dereticatul nu-i dădea pace, așa că Mașa se trezi vorbind aproape fără voia ei: - Ați putea să-mi spuneți, mă rog, de ce la voi nu se deretică seara? E păcat cumva? Întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
deosebit de lungi, În timp ce fiecare mișcare a lor era făcută cu Încetinitorul...! În ce privește figurile lor, Tony Pavone se cutremură. Luaseră forme unele mai hidoase, mai Înfricoșetoare și mai diforme decât celelalte, Într-o așa manieră Încât, se socoti pierdut În imensitatea nebuloasă, aparținând unei alte lumi...!!! Închise ochii și-i deschise. Oamenii erau aceeași cum Îi știa din todeauna, iar halucinația dispăruse! Auzi o voce care i se adresa și care părea a fi a șefului de echipă. „Nu vă simțiți bine
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
care v-ar fi împiedicat să veniți?” - „Așa am simțit că trebuie să fac. E greu de explicat, îmi sunteți simpatic, chiar foarte simpatic, asta e tot... Sau poate nu e tot. Dar ceea ce ar mai fi e atât de nebulos că nu poate fi explicat. Important e că am făcut un lucru pe care am simțit că trebuia să-l fac și că fost un lucru bun.” Apoi deodată „Doamne Dumnezeule, ce casă: nici o scrumieră, nicăieri!” Fără să mă mișc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să vii încoace, la mine, John, ca să-ți spun tot ce am de spus. Am fugit cu taxiul până la Cicero. Caduta m-a așezat lângă ea și m-a luat de mână. Garnisită de noul scenariu cu cinci copii cam nebuloși, dar în mod cert ai ei, Caduta părea destul de mulțumită cu rolul ei. Și iată ce mi-a spus: — John, tu trebuie să-mi înțelegi obsesia. Doar nu ești orb. — Păi, am spus eu (în clipa aceea eram pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fiindcă nu-mi este Îngăduit. Vă pot spune doar atât: nu vom scăpa. Am văzut bătălia de la Vaslui, cunosc puterile țării și cunosc și puterile dușmanilor. Ceea ce facem acum e o sinucidere lentă, care păstrează Încrederea țării Într-un viitor nebulos. Nu știu cât va mai dura agonia. Poate două-trei săptămâni, poate o lună. Mai mult, nu cred. Puhoiul oștilor turcești se scurge fără Încetare pe cele cinci poduri, iar călăreții noștri se avântă, cu fiecare atac, spre o moarte sigură. Vă scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
existau negri cu suflete albe, oameni continentali dovediți acvatici și cu rudiment felah în fata Lenorei clin Mizil. Așa se ating locurile și vremurile, unde cu altele! - Ce o fi făcând Rim? zise. Totodată stele mici, ascuțite, îi înțepară privirea nebuloasă. Se 32 deșteptă din închipuiri și nimic nu o mai interesa decât cerul acela nou, iv,'. ac ilo la orizont. --- So vede! zise răgușit moșul. în adevăr, era Cetatea vie. Mii de lumini mici punctau întunericul. Mini se scula, se
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
acum ofensat de-a binelea de necum pătarea lui Nory, tăcea veninos. De Mini, tonul vulgar și acru pe care îl luase încăierarea o supără, mai ales că, opriți la colț de stradă, erau o adevărată stridență în discreția zilei nebuloase, care, înfășurată în broboada de ceață, nu da drumul în sus vibrațiilor să se risipească, ci grămădea toată discordanța lor subt tavanul umed și scund al aburilor de toamnă. Neînțelegînd nimic și plictisită, Mini se scuză că are timpul prins
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
feciorul terminase, poate că ieșise deja. Iancu nu mai știa. Nici trosnetele buturugilor sau vuietul tirajului din sobă nu le mai auzea. Era instalat într-un fautel de trei taleri și privea scena luminată pe care evolua o făptură cam nebuloasă, dar feerică. Și acea făptură joue, mime, chante et danse tout à la fois... doar pentru el. Locul lui era la picioarele ei, chiar în fața scenei. O privea cu admirație, șoptind mereu acel nume melodios, tulburător, predestinat succesului și iubirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nocturnă, Îi cereau rețete și elixiruri. Sayyeda deveni, deci, văduvă. Pustiu Îi era patul de aur, dar nu se gândea să se plângă din pricina asta. Mai grav părea vidul de putere, imperiul tocmai se născuse și, chiar dacă el purta numele nebulosului strămoș Selgiuk, adevăratul lui fondator era Toghrul. Dispariția sa fără moștinitori n-avea să arunce oare Orientul musulman În anarhie? Frați, nepoți, veri erau o droaie. Iar turcii nu recunoșteau nici dreptul Întâiului născut, nici vreo altă regulă de succesiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
țin fișele Într-un calculator (abia atunci intrau În comerț, iar Belbo avea să fie un adevărat pionier), lucram cu mijloace artizanale, dar Îmi creasem un soi de memorie făcută din dreptunghiuri mici de carton moale, cu indici Încrucișați. Kant... nebuloasă... Laplace, Kant... Koenigsberg... cele șapte poduri din Koenigsberg... teoremele topologiei... Cam ca În genul jocului aceluia care te provoacă să ajungi de la cârnat la Platon În cinci mutări, prin asociații de idei. Să vedem: cârnat - porc - pensulă - manierism - Idee - Platon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Sandu. În vreme ce acesta ultimul se apucă de redactare, pedant și conștiincios, adunând literele de pe tastatură și chinuindu-se să păstreze pasul cu agentul mai tânăr, ceva mai sprinten intelectualicește, Avocatul își rotește ochii pe deasupra capetele polițiștilor, rememorând în treacăt, cu nebulos regret, o parte demult apusă din existența sa, pe când, ca magistrat activ cu atribuțiuni de urmărire judiciară, supraveghease îndeaproape și activitățile de cercetare operativă și de instrucțiune penală, desfășurate de efectivul totdeauna insuficient numeric, îndeobște slab pregătit profesional și, mai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fi povestit totul, și adevărul ar fi ieșit la lumină“. Pe urmă îi veni un alt gând: „Nici eu n-am să uit niciodată că am fost lângă Anthea în seara asta“. Dar, brusc, îl năpădi din nou jalnica și nebuloasa lui mizerie. Își spuse: „Ar trebui s-o văd pe Hattie, dar asta-i imposibil. Mă simt atât de rău, mă simt nebun, smintit, mă simt «izgonit». Nu, nu mă duc la Papuc. Mă duc s-o văd pe Diane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
capabilă să recunoască bogăția trăirii. "Ceea ce este binecunoscut, spunea Hegel, tocmai pentru că este bine cunoscut, nu este cunoscut cu adevărat". Și, într-adevăr, aceste idei care guvernează lumea, imaginarul cu forța sa creatoare rămân enigmatice. Printr-o seamă de aspecte nebuloase și nesigure de ele însele. Totuși, ele reprezintă cimentul care structurează sentimentul de apartenență, a cărui importanță nu o mai putem nega. Stricto sensu, valorile estetice în jurul cărora se agregă cu înverșunare diversele triburi postmoderne. Astfel, evidența moralei universale, ca
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
pe care se clădesc fapte noi, îmi lipsește îndemnul, scopul, nădejdea, răsplata, visul tot... tot...! Sânt obosit! Încerc impresia că am trăit câteva vieți pământești, atât de greu mi-e sufletul. Iar copilăria mi se pare așa de îndepărtată și nebuloasă, încît mă îndoiesc că am fost cândva copil. Nu, nu-mi pare rău de nimeni, de nimic... Nici de părinți, nici de Cecilia (și ea o victimă), nici de ceea ce las în urma mea... Am credința fermă că viața mea a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
moment. Vedea în mod clar marile fapte bune care ar reflecta gloria Linn-ului și epoca de aur a lui Tews. Viziunea era atât de nobilă și inspirată încât, pentru mult timp, se mulțumi numai să se joace cu planurile mărețe, nebuloase și nu întreprinse absolut nimic. A fost informat imediat ce Clane s-a întors de pe Venus. Curând a primit un mesaj de la el: Excelenței sale, Lord consilier Tews, Stimate unchi, Aș vrea să te vizitez și să-ți descriu rezultatul câtorva convorbiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
centrală, în care erau depozitate majoritatea mașinăriilor și echipamentelor prețioase. În timp ce intra în camera mare, observă că se aflau vreo duzină de soldați barbari pe la diverse intrări. Văzu că recipientul cu bila de lumină era în centrul camerei. ...O sferă nebuloasă, care scânteia nedeslușit, ca mistuită de o flacără interioară, rostogolindu-se încoace și încolo... Putea să treacă pe lângă ea și s-o atingă în trecere. Fără să pară prea grăbit înaintă, puse degetul pe suprafața subțire a sferei și, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
odată cu alte zeci de mii de oameni ce priveau spre balconul de la Geologie, am scandat și eu până la răgușeală „Securiștii-n mină, să ne dea lumină!“, și mi-am amintit de ea în timpul fiecăreia dintre mineriade. Între pro iectele mele nebuloase, gândul să scriu ceva despre ea mi-a fost permanent în minte. Nabo kov implicat la Brașov, mă gândeam. Nabokov la Brașov. Robert Coover arzând documente la Ber vo iești. D.H. Lawrence demonizându-i pe in telec tuali. Și teribila, monstruoasa
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pe deasupra poate fi o chestie deprimantă. Luni se duse la școala de artă și se întîlni cu Marjory pe trepte. în mintea lui se despărțise de ea atît de tranșant, că fata aceea drăguță și zîmbitoare din fața lui era la fel de nebuloasă ca imaginea reînvierii. — Salut, Duncan! îmi pare rău pentru vineri. Janet ți-a spus de ce, nu-i așa? — Da, mi-a spus. — E-o repetiție la cor după prînz. Te duci spre sala de mese? — Așa cred. Zîmbetul ei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
săreau prin aer și chicoteau, apoi Dragoș s-a așezat în patru labe, copilul i s-a urcat în spinare, se mișcau așa, de-a lungul încăperii. Când izbuteam să ridic mai mult pleoapele, îi vedeam ca pe niște pete nebuloase mutându-se de colo colo, habar n-aveau de mine, voiam să strig la ei să se astâmpere odată, să mă lase să dorm, mi se înțepeniseră maxilarele, nu izbuteam să scot decât niște sunete jalnice : „ob-ob-ob...“. Apoi s-au
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]