1,116 matches
-
ani buni! Și plecai per pedes, c-aveam un plan. De unde-mi venea puterea glumei?! Nimic mai simplu. Într-una din zile, dădusem peste un anunț în ziar: De vânzare Mercedes 4x4 - nou. Prețul, 250 $. Mă pusesem pe-un râs nebunesc. Tocmai coborâsem la stația de metrou de la Universitate, unde intră și ies pe minut sate întregi de zoriți călcându-se unii pe alții pe încălțări, nestrăbătuți de vreo mustrare de conștiință, urlând ca să se-audă ori ca să refuleze cine-știe-ce încărcătură
MOŞTENIREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384880_a_386209]
-
amară. Îți culcă tâmplele în palme Cu lacrimi calde să le-alint Și-mbracă-mă cu șoapte calme De-adâncu-mi dor să mă dezmint. Ridică-ți ochii, să te bucur, De fericirea ce-o primesc Simțind al dăruirii flutur Zburând frenetic, nebunesc. Ascultă-mi freamătul din suflet ,nălțându-se din pârguitu-mi trup Și-l prinde pe-al tău chip în zâmbet Cu ochii-nchiși, într-un sărut... - dedicată soțului meu, la aniversarea a 20 de ani de la cununia religioasă 06.10.2016 Referință
ÎȚI CULCĂ OBRAZUL de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382347_a_383676]
-
am știut Că iubirea necondiționată e rolul absolut. Golește-mă de false gânduri, nu le doresc, Sunt anemică de tine, spune-mi: te iubesc Telepatic, vindecă-mi trupul, simplu și firesc, Poate-i abstract să-ți cer ceva atât de nebunesc. Crezi că telepatia functionează când iubești, Va ști ea inima să decodeze gânduri sufletesti? Referință Bibliografică: Telepatie / Gabriela Docuță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2081, Anul VI, 11 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Docuță : Toate Drepturile
TELEPATIE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382458_a_383787]
-
scurtul drum Pe scurtul drum în parte străbătut prin rătăciri și printre chinuri dese ca Don Quijote-n visuri am crezut și-am învățat să-ndur fără să-mi pese. Mereu m-a tulburat o Dulcinee, dar în exodu-mi trist și nebunesc m-a pârjolit o singură idee, că niciodată n-am să o găsesc. În lupta mea cu morile de vânt învingătoare-a fost întruna soarta care mi-a dat la început avânt pentru-a-i închide-apoi speranței poarta. Nu am
PE SCURTUL DRUM CA UN CAIS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383955_a_385284]
-
Între timp Pătru Valdescu simțea un impuls să evadeze în necunoscut. Noaptea nu avea somn și se zvârcolea în așternut. - Ce ai, dragule? De câteva nopți ești agitat. Nu cumva ți-a făcut păcătoasa vreo vrăjitorie? - Mă frământă un gând nebunesc. Zvonurile că m-aș trage dintr-un neam de principi, iar tu dintr-unul de căpitani, îmi zvârcolește inima și sufletul. - Vai, ce te frământă pe tine! - râse fata. - Încerc să alung aceste gânduri ispititoare și nu reușesc. Mă întreb
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
lungă stări de suflet, Atunci când ochii-nchiși cercau să vadă, Că vii printre nămeți cu linu-ți umblet. Dar stratul de omăt se subțiază Sub razele de soare ce-l ciuntesc, Desprinse din dezgheț pe la amiază, Topind și visul meu cel nebunesc. *** Referință Bibliografică: Din iluzorii oameni de zăpadă ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1865, Anul VI, 08 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
DIN ILUZORII OAMENI DE ZĂPADĂ ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384052_a_385381]
-
fumate în toaleta școlii, primei sticle cu bere, un sărut furat de către vreun coleg mai îndrăzneț după care nu regretai niciodată sau poate prima clipă când simțeai fiorii cum te cuprind în brațele vreunui partener sau partenere, din timpul unei nebunești partide sexuale. A sunat clopoțelul pentru ultima dată și în liceul eroilor noștri, unde elevii claselor a XII- a, îmbrăcați cu toții în tradiționalele robe negre și tocă pe cap, ascultau cuvântul de adio al directoarei liceului în fața unui numeros auditoriu
EPILOG de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384035_a_385364]
-
cât mai solid. Cele două eleve, Ramona și Angela s-au apropiat de profesorul lor, care le-a insuflat plăcerea pentru matematică și l-au îmbrățișat cu căldură și regret. Una, că nu și-a putut duce la împlinire visul nebunesc ce-a urmărit-o de când l-a cunoscut mai bine, participând la orele lui de meditație, acesta considerându-l unul dintre puținele sale insuccese din viața de elev, cealaltă știind, că au luat sfârșit întâlnirile lor secrete pline de poezie
EPILOG de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384035_a_385364]
-
emoției Din mine,în carnavalul măștilor Veneției! Misterul mă-nlănțui cu șiretenie Ceva din mine,se opunea mie Dar totuși tentația mi-i mare, Alesei să-mi pun o mască,oarecare. Pe loc simții puterea ei drăceasca Era mască furiei,nebunească, Sângele începu a clocoti în mine, Sufletul mă-avertiză că nu e bine! Schimbai cu una mai atrăgătoare Era a vicleniei,cea năucitoare, Ce mă făcu să nu mai cred nimic Din cuvântul prefăcut în chip angelic! Of,prea multe
VENEȚIA de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384144_a_385473]
-
își frecă pe loc labele de încântare și se puse pe-așteptare. Nu trecu prea mult și iată din tufișuri se arată mielușelul însoțit de-un câine neliniștit. O luă lupul la goană, nu cumva să-i vină-o toană nebunească câinelui să croiască-n blana lui. Referință Bibliografică: MIELUȘELUL CEL ISTEȚ / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1924, Anul VI, 07 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihaela Alexandra Rașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
MIELUŞELUL CEL ISTEŢ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383326_a_384655]
-
O VIOARĂ, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2126 din 26 octombrie 2016. Privește cum fluturii zboară în roi, Privește-nainte, privește-napoi, În mine, în tine și în noi amândoi Revine o iarnă cu umerii goi. Rotesc nebunesc - cărarea amară De frunze și flori, trecute de-o vară, Ne-ntoarce-n altarul ce-n noi se coboară În mine nu-i noapte, este doar seară. Se poate s-ating ce nu pot să visez? Se poate să sting
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
-ntoarce-n altarul ce-n noi se coboară - Miezul de soare, văzut prima ... Citește mai mult Privește cum fluturii zboară în roi,Privește-nainte, privește-napoi, În mine, în tine și în noi amândoiRevine o iarnă cu umerii goi.Rotesc nebunesc - cărarea amarăDe frunze și flori, trecute de-o vară,Ne-ntoarce-n altarul ce-n noi se coboară -În mine nu-i noapte, este doar seară.Se poate s-ating ce nu pot să visez? Se poate să sting de pe
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
copiii cărora li se poate schimba radical viața după o lectură importantă, am să fiu mereu cu tot sufletul prezentă și vă invit să vă alăturați și voi acestei cauze! “Imaginarium”, spectacolul meu, este despre a-ți imagina cele mai nebunești vise și a găsi căi pentru a le îndeplini. ›› Toate fondurile colectate în urma acestui eveniment vor fi direcționate către Asociația Curtea Veche pentru dezvoltarea programului național de lectură “Cărțile copilăriei” care cuprinde, alături de oferirea volumelor și înființarea de cluburi de
LOREDANA, concert caritabil la New York pentru educația copiilor din România [Corola-blog/BlogPost/92447_a_93739]
-
scurtcircuitare a locului. Apoi am venit aici, am văzut spațiul și am decis să fac o expozitie mai mare, care a crescut până am ajuns la peste 30 de lucrări, majoritatea creației mele de până acum. Mai am un proiect nebunesc, care sper să se realizeze pe parcursul expoziției: vreau să înconjor Casă Poporului cu o cireada de 365 de vaci. I-am spus Calea lactee - o masă de animale care merg pașnic într-o orbită galactica. Vacile au un ritm foarte
Ce mai are Mircea Cantor de demonstrat? [Corola-blog/BlogPost/93329_a_94621]
-
până la cea cultă, reputată. Cu părere de rău, între înaintași nu am avut comercianți, muzicanți sau înghițitori de săbii. Mulții dintre ei au participat la războaiele din epocă, dar și la bătăile din fața Primăriei, de alegeri. Unul, alungat din dragostea nebunească pentru o fiică a Samurcașului care a clădit Mânăstirea, a ajuns haiduc în Pădurea Cotroceanca, pe la începutul sec.XIX; a sfârșit ca un erou, nimic mai simplu pentru un potrivnic al Ocârmuirii. Miale (Mihai) haiducul, căci el este eroul capturat
Cine sunteți dvs.,domnule Marian Dumitru? ( II ) [Corola-blog/BlogPost/93538_a_94830]
-
căutat pe mine? Celălalt Își drese glasul. Părea stânjenit. — Fiindcă mi s-a spus că știi carte mai mult decât oricine. Ești poet, nu? Ai scris o operă. — Și la ce te-aș putea ajuta eu, un poet? — E ceva nebunesc În moartea asta. Dante hotărî să nu ia În seamă jignirea. Ce i-ar fi putut răspunde acelui idiot? — Se spune că, dintre priori, domnia ta ești cel mai nimerit... continuă Bargello. — Nimerit să ce? — Să... să cercetezi prin lucrurile secrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
scrisese pentru a combate afirmația ilogică și nelegiuită că, În orice punct al globului, apele s-ar putea ridica deasupra pământurilor ieșite la suprafață și că, În emisfera australă, ar fi putut exista și altceva În afară de ocean. Acele teorii erau nebunești, și totuși nu puțini le susțineau, invocând drept dovadă izvoarele de munte. Să te Încrezi În atari argumentări ar fi echivalat cu a admite că, pe undeva, apa ar fi putut curge În sus. Pe masă se mai aflau Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
recucerită și pierdută În două rânduri din Încăpățânarea cruciaților de a rămâne Între ziduri, În loc să se retragă pe o poziție mai lesne de apărat. Masacrarea apărătorilor, lăsați singuri de Întăririle care nu mai sosiseră. Mizeria oportunismelor și a responsabilităților neasumate. Nebuneasca mândrie a templierilor, care voiseră să pornească la bătălie singuri, siguri de invincibilitatea lor, și rivalitatea cu celelalte ordine, care dezertaseră. Ferocitatea bestială a maurilor. După cincizeci de ani, amarul acelei Înfrângeri Încă mai otrăvea creștinătatea, cu trena ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
umbra unui câine urmărește câinele. — Sau așa cum pașii morții Îi urmăresc pe ai celor care Îi sunt nesuferiți lui Bonifaciu, În orașele lui creștine. Cardinalul se ridică brusc, cu chipul Împurpurat de furie. — Cum cutezi, nerușinatule! Te vei căi pentru nebuneasca semeție cu care asociezi numele Sanctității Sale cu gestul unui scelerat. Uiți, se vede treaba, că nu ești În lanțuri numai prin benigna răbdare a Bisericii, care Încă nu și-a Încheiat socotelile cu domnia ta. Își Împinse către el inelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
amprentele maeștrilor de la Facultatea de Arte. — A fost și el la Paris? Dar trebuie că era abia un copil... — Diabolica lor lecție, cu mesajul ei Înșelător, a secerat infinite victime. Iar În omul nostru această lecție s-a tradus În nebuneasca Încredințare că rațiunea omenească ar putea pătrunde toate secretele naturii și a faptelor omenești. Tocmai de aceea, acum, e pierdut Într-un labirint, fără să priceapă că Înșiși pașii lui sunt cei care Îi zămislesc deviațiile și unghiurile oarbe, pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sub ochi una din acele apariții: galera parcă devenise de foc. Îi deslușea cu precizie sarturile și pânza, luminate de parcă toate razele soarelui s-ar fi adunat În punctul acela, și vâslele ridicate În rând, parcă imitând aripile unui zbor nebunesc. Pentru un moment, i se păru că galera dispărea Într-un glob de flăcări, orbitor precum fulgerul care distrusese cu ani În urmă turnul de la Santa Croce. Apoi, un mănunchi de raze incandescente se ridică spre cer, depășind gabia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cumva, chiar prin el Însuși, eșecul celorlalte Încercări? Dacă puteau obține date demne de Încredere altfel, nu importă cum, de ce nu s-ar fi mulțumit cu ele, atât timp cât Își atingeau scopul? Pentru ce s-ar mai fi Încurcat cu proiectul nebunesc al unei planete-duplicat, funcționând cu un număr aproape infinit de variabile și situată la o distanță enormă față de bază?! În primul rând. În al doilea: experimentul durează de câteva mii de ani. De-ai noștri, tereștri, e drept, dar ceva-ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
supercreiere, și atunci, cum era posibil să-și compromită astfel condiția, cum se puteau coborî la comportamentul unor gangsteri de duzină care Își dispută supremația În cartier? Personajul savantului tenebros, măcinat de impulsuri ucigașe sau, și mai rău, de visuri nebunești de stăpânire a lumii, Îmi păruse Întotdeauna o găselniță penibilă În neverosimilul ei livresc, fără nici o legătură cu realitatea, o personalizare neîndemânatică a ideii de rău Împins la extrem din rațiuni de exacerbare a contrastului cu orizontul comun de așteptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ca prima geană de lumină să apară la orizont, era în picioare, luându-și rămas-bun de la oaspeții săi, iar acum stătea acolo nemișcat și se întreba ce viață ciudată duceau acei oameni ce se aruncau într-o aventură atât de nebunească și ce viață ciudată ducea el, stând acolo, ancorat în trecut, în timp ce lumea evolua cu o viteză surprinzătoare. Gacel nu fusese prea mult la școală, dar moștenise inteligența ascuțită a tatălui său și viața îl învățase multe lucruri, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ale cămilei sale preferate. Nu-și putu stăpâni un ușor zâmbet, căci se gândi că era ca furnica din poveste, care încerca să violeze un elefant. Ce avea de gând ? Ce fusese în capul lui, cum de-i venise ideea nebunească să se înfrunte niște indivizi care-și puteau permite luxul să risipească atâția bani și atâta efort în ridicola aventură de a traversa Africa dintr-un capăt într-altul, din simplul capriciu de a ajunge primii la Cairo? Luna era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]