9,682 matches
-
de flăcări amoroase este Don Giovanni (Busa Tamŕs). Un cântăreț-actor cu voce bună, maleabil în mișcare rapidă și replică fulgerătoare. Știe cum și poate să susțină debitul fluent al recitativului continuu agitat pe care Mozart l-a simțit revelator pentru nebunia îndrăznelii, patima metamorfozei, a schimbării de ținte erotice. Nu e monumental, nu e seducător, e eficace. Pe Leporello, Ionel Pantea (cunoscutul nostru muzician) îl joacă și îl cîntă cu pofta nesățioasă a teatralității. Trubadurul lui Schubert, Schumann și Brahms se
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
șugubăț al poetului Cristian Popescu. Stau și citesc, din nou, pînă la capăt - a cîta oară? - Arta Popescu, poem scris între 1987 și 1993 de Cristian Popescu. Am senzația stranie că pot recupera ceva din timpul nostru, din farmecul și nebunia lui, din freamătul unei vieți ce a vorbit într-una despre moarte, ca să-l găsească, deși nedrept de devreme, pregătit. Și-l văd pe Popescu și în altă ipostază, transfigurat de dramatizările pe care le-a făcut, împreună cu regizorul, la
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
de incompetenți, pe atât de aroganți -, Iliescu a deturnat țara de la mersul spre civilizație. Asemeni bandiților care provoacă deraierea trenului de pe șine, pentru a-l jefui după pofta inimii, banda lui Iliescu a acționat metodic și violent, amestecând sadismul cu nebunia și ciocoismul cu schizofrenia. Succesul modelului a creat o emulație mai ceva ca-n vremea stahanovismului. În clipa de față, jocul lui Dan Voiculescu e mai șocant decât multe din isprăvile contondente ale pesedeilor. Șmecheri nevoie mare, ei încearcă o
Ciorba de chimicale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12148_a_13473]
-
de dolari pentru un nou roman. Și de ce numai lui? Să se împartă, să zicem, două milioane de dolari la șase tineri autori care oricum scriu mai bine, iar cu restul de bani să li se facă reclamă. Ar fi o nebunie! Dar să nu credeți că am eu o problemă personală cu King. Eu pot să public oricum, iar în Europa aceste "ficțiuni colective" se vînd bine. - De ce credeți? - Sînt un seducător. Am scris odată un text despre puterea de seducție
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
pentru că a cîștigat un premiu literar în America, scrisesem o parte din el și i-am trimis cîteva pagini. Iar ea mi-a spus: "E un roman bun, ar putea merge în mai multe direcții; scenele de dragoste sînt fantastice, nebunie curată, e un roman-sonată." Mi-am dat seama că reușisem, înțelesese exact ce făceam. Am avut deci o mare șansă de a avea o astfel de cititoare personală. - Cum e Raymomd Federman atunci cînd nu e scriitor? Ce faceți cînd
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
e salvată de un tuareg a cărui soție devine, apoi înnebunește, dar e readusă "în lumea civilizată". Pe care n-o agreează de fel și în care încearcă să se piardă din nou. Frustrant mi s-a părut faptul că nebunia ei, care e extraordinar de acut redată în romanul lui Bowles (Cerul ocrotitor, din care e inspirat filmul), e trecută cu vederea de Bertolucci, un regizor care se concentrează tocmai pe studiul de caz al personajelor în detrimentul acțiunii. Alterarea e
Bertolucci x 3 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12244_a_13569]
-
Chirico; cutare casă e "plină de fragmente de conversații diferite", iar aceste fărâme de limbaj au aparența absurdă a unor dialoguri și secvențe din piesele de mai târziu ale lui Ionesco; "vitrinele de la colț așteaptă tramvaiul cuprinse de o adevărată nebunie", "fiece clipă care trece are scheletul ei", într-o gară, noaptea convorbește cu lumea de dincolo; "ființe complementare" îl înconjoară pe omul singur, o taină de la un colț de stradă începe să fie "observată cu tenacitate"; într-un birou de
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
regizori care se mai revendică încă de la această categorie pe care, astăzi, atâția alți artiști contemporani au abandonat-o. Aceea a riscului extrem. Să amintim doar o singură scenă, devenită legendară. În clipa în care bănuiala, asemenea unei stări de nebunie, pune stăpânire pe Othello, de pretutindeni - din plafonul scenei, din culise, din balcoane - e aruncată scrisoarea falsificată de Iago ce pentru soțul trădat dovedește vinovăția Desdemonei. Întreaga sală e acoperită de hârtiile azvârlite cu o frenezie de neînchipuit. Gelozia întunecă
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
societatea totalitară. Se pare însă că, spre sfârșitul mileniului, închisorile au devenit neretabile. Lagărele comuniste s-au dovedit bugetofage, n-au mai produs decât literatură. Pe deasupra, descurajați, tot mai mulți autori au murit din tutun, din vodcă, din amor, nemaiîndurând nebunia disimulării, simțind că-i părăsesc puterile de a mai lucra în tehnica trompe l'oeil decoruri fanteziste pe jegul realității. Dar atunci, în anii '60, ani ai tinereții lor entuziaste, poeții născuți în preajma unui război ce avea să fie pierdut
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]
-
să-i urmeze calea. Ce-ar mai fi de zis? Că nu e totul pierdut, atâta vreme cât astfel de personaje vii se află printre noi. Că mai există speranța de a ne cuceri normalitatea, oricât de atroce ar fi asediile prostiei, nebuniei și lăcomiei. Că frumusețea poate salva lumea - spus-a Dostoievski -, iar bunătatea, întrupată și în vibrația stranie, în încăpățânarea delicată de a crede în bine, în chimia învăluitoare și irezistibilă a câte unei femei precum Marie-Rose Mociornița ne mai dau
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
funcționat în formula aceasta, aleasă de Cornel Todea, directorul manifestațiunii, cîțiva ani buni. Monologul ales mi s-a părut atipic, în primul rînd prin numele autorului, ieșit complet din lista, cam aceeași, prin care se învîrtesc actorii, regizori, profesori: Elogiul nebuniei de Erasm din Rotterdam. I-am șoptit Sandei Manu că numai pentru această propunere, și ar merită să o selecționăm. Am remarcat atunci, mai întîi de toate, maturitatea cu care își folosea inteligența, transformînd-o în instrument al actoriei pe scenă
Luna ca o portocală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12631_a_13956]
-
aparentei oboseli pe care o afișează el ca persoană, să fie de o acuratețe și de o vitalitate adolescentină în expresia și în substanța ei. Cred că Florin Ciubotaru nu ar fi putut să facă această expoziție fără infuzia de nebunie, de nonconvențional, pe care calitatea lui de profesor, permanent în mijlocul tinerilor, i-a pus-o la dispoziție. Lecția de cristalizare a început cu el însuși. Și tot el este cel mai fidel și poate cel mai spectaculos discipol al lui
Aurelia Mocanu și Pavel Șușară în dialog despre Florin Ciubotaru by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12634_a_13959]
-
a cărui deviză este "Ucraina pentru ucraineni") duce o politică de asimilare a minorităților. La rândul ei, Mariana Baba Ivanovici a evocat soarta celor 30 de mii de români din Voevodina, amenințați de pierderea identității. Zoltan Terner a vorbit despre "nebunia divin-diabolică a acestor vremuri", în care și-a făcut apariția "fiara-înger" care este internetul și care amenință să devoreze cultura. "Trăim într-o eră a civilizației corporale, epidermice" a spus Z. Terner, pândită de "mondializarea prostiei". în ceea ce privește poezia, a spus
Unde se află literatura română by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12742_a_14067]
-
lui mă tulbură. Ceea ce spune, cum spune. Mă tulbură confesiunea Olgăi Tudorache... Ce lume! Și asta nu înseamnă că nu au trăit urîtul, trădările, micimile, turnătoriile, sărăcia, invidiile și meschinăriile. Înseamnă doar că aveau mult mai mult în ei. Cultură, nebunie, dăruire, patimă. Totul se învîrtea pur și simplu în jurul teatrului. Azi se trăncăne în lumea noastră despre orice, despre vrute și nevrute. Numai despre teatru, nu. El însuși pare să fie pus într-o mare paranteză. La Sibiu, într-una din sălile
Ariel și Caliban by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12743_a_14068]
-
se dau adevărate lupte. Acolo este miza. Acolo se întîlnesc noul, provocarea, căutările, citirea inedită, accentele modificate de lectura fiecărui regizor. De aici savoarea. Anvergura spectacolului, atît de complex și de complicat ca structură, este dată de anvergura regizorului. De nebunia lui. Ce se întîmplă pe scenele mari ale spectacolului de operă nu se mai petrece în teatru. Inovațiile, formulele absolut inedite - ca interpretare, ca spațiu scenografic - au spart orice șablon. Imaginația este pur și simplu în cel mai exuberant delir
Ariel și Caliban by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12743_a_14068]
-
astfel de lucruri s-au petrecut, nici presa și nici spectatorii nu i-au auzit scârțâitul. Pe 5 iunie, data la care s-a anunțat Gala de decernare a premiilor, o bătrânică m-a-ntrebat pe stradă: "Se termină azi? Gata cu nebunia cu filmele?" Ghinion, doamnă. A doua zi au mai fost proiecții, și așteptați să vedeți ce va fi la anul!
Cine-TIFF-ii de la Cluj by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12763_a_14088]
-
vulnerabilă, încât are impresia că nu mai are piele. M-a impresionat foarte mult nuvela asta, pentru că și eu am simțit tot timpul că atunci când ies din lumea mea, de sub protecția pe care eu însămi mi-am oferit-o, începe nebunia, devin capricioasă, isterică, nu mai sunt bună de nimic; într-o aceeași clipă se dau în capul meu lupte îngrozitoare, pentru că nu mă simt protejată. - Poezia e și un astfel de refugiu, o vizuină ? - E și un refugiu, dar și
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
am încă două: Simone Weil și, culmea, Gheorghe Iova. Pe Iova, eu l-am căutat; nu mă mai mulțumea limbajul epic, începusem să ascult muzică de jazz de avangardă și voiam să fac ceva în poezie care să poată echivala nebunia de acolo. Voiam să discut despre limbaj și cineva mi l-a recomandat pe Gheorghe Iova. El era cu " 100 de ani înaintea mea; a fost primul care a făcut, la noi, nu textualism, ci care a textuat, adică a
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
fenomen de o incredibilă vitalitate: filmul romanesc de azi supraviețuiește și comunică în special "pe unde scurte". "Trafic" s-a detașat de pluton prin aerul decrispat cu care pune în pagină banalul cotidian: un tînăr grăbit, la volan, blocat în nebunia traficului bucureștean, cedează nervos, parchează, merge să bea o cafea, apoi își continuă drumul; performanța regizorală ține de fluența scriiturii și de capacitatea de a sugera, în cîteva minute, mai multe linii melodice - dinspre "trafic" înspre traficul existențial. Vive la
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
tonusul și delirul unei lumi enigmatice în alegrețea ei, o lume în care un pat zboară prin aer, ca-n Chagall, un măgar suferă din dragoste, lăcrimează și se înțepenește sinucigaș pe calea ferată, soldații ling cocaină împrăștiată pe șine, nebunia războiului scutură lumea din țîțîni, dar nebunia dragostei se dovedește infinit mai puternică! O secvență din "Viața e un miracol" i-ar fi plăcut în mod special lui Fellini: un meci de fotbal nocturn, scufundat în ceață, colorat grandios cu
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
alegrețea ei, o lume în care un pat zboară prin aer, ca-n Chagall, un măgar suferă din dragoste, lăcrimează și se înțepenește sinucigaș pe calea ferată, soldații ling cocaină împrăștiată pe șine, nebunia războiului scutură lumea din țîțîni, dar nebunia dragostei se dovedește infinit mai puternică! O secvență din "Viața e un miracol" i-ar fi plăcut în mod special lui Fellini: un meci de fotbal nocturn, scufundat în ceață, colorat grandios cu muzică de operă, și care, în ajunul
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
meci de fotbal - în 1990, dintre clubul croat Split, și Steaua Roșie sîrbă - a fost ars pentru prima dată, în public, steagul iugoslav. Kusturica povestește că și casa părinților lui a fost arsă, la Sarajevo, de musulmani, cînd a început nebunia și cînd poziția lui a fost catalogată ca "filo-sîrbă". Kusturica (creștin ortodox, provenit din părinți musulmani) s-a stabilit la o oră distanță, cu mașina, de Belgrad; aici, într-o zonă de munte, și-a construit "o nouă patrie: un
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
lui Tarantino abundă în momente în care ai prefera să închizi ochii și să nu vezi ceea ce vezi; dar nu poți să-i închizi, pentru că acest cineast nebun, nebun, nebun are și toată forța de atracție și de fascinație a nebuniei. în ceea ce-l privește pe Almodovar, unii s-au declarat dezamăgiți de noul lui film, "Proasta educație", invocînd dispariția acelui filon subteran de alegrețe excentrică, prezent, pînă acum, în plină dramă. într-adevăr, filmul seamănă cu autorul lui: și omul
Splendoarea și mizeria Rivierei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12837_a_14162]
-
O altă noutate a ediției: pentru prima dată un actor (și ce actor: Max Von Sydow!) a fost invitat în Festival să suțină o "Lecție de actorie ". Revenind la semnele bune: Juriul include doi regizori plini de talent și de nebunie: Quentin Tarantino (președintele juriului, care ăși va prezenta la Cannes "Kill Bill, 2 ") și Jerry Schatzberg (vă mai amintiți "Sperietoarea "?); frumusețile juriului vor fi actrițele Emmanuelle Beart, Kathleen Turner, Tilda Swinton. Președintele Juriului la secțiunea de scurt metraje va fi
SumarCANNES by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12878_a_14203]
-
vechiul tău prieten, Auguste Goupil, și pe negustorii chinezi împotriva cărora te înverșunai cel mai tare, acuzîndu-i că erau avanpostul unei "invazii barbare, mai rea decît a lui Atila" pentru a înlocui stăpînirea franceză din Polinezia cu "ciuma galbenă". Ce nebunie mai era și asta? Nici Pierre Levergos, nici alți prieteni nu-l înțelegeau. Cum a ajuns Paul să servească într-un mod atît de strident, pentru a nu spune abject, interesele farmacistului și proprietarului plantațiilor de trestie de zahăr de la
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]