314 matches
-
Fără să accepte explicații sau scuze, mi-a făcut curu vânăt, încât nici acum nu pot sta pe ambele buci. Așteptam ca mama să-mi sară în ajutor, dar n-a făcut-o. Am reprodus, cu mici aproximații, modul direct, necenzurat, de exprimare a băiatului pentru a ilustra unele dintre cele mai nevinovate expresii care se folosesc frecvent în discuțiile din grupurile mixte de adolescenți. Din păcate, mi-a fost dat să aud în asemenea grupuri cuvinte și expresii în fața cărora
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
și discreția lui impun această elipsă care, În același timp, comprimă textul și creează acea tensiune a iscodirii ce dă o satisfacție-n plus cititorului isteț. Imaginația beneficiază astfel de mai multă libertate și de bogăția unui evantai de posibilități necenzurate printr-o alegere textuală decisă. Maniera În care vîntul (ne) va ghici gîndul se poate calchia pe cunoscuta imagine a dezgolirii Marylinei Monroe nimerită deasupra unei guri de aerisire sau poate urma pilda mulării veșmintelor pe trup pe care o
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
gătită, și de drum se lasă greu abătute spre un final atît de trist. Iar economia poemului respectă această pistă și În versul doi, fulgii care nu se mai topesc lasă gîndul să mai zburde o vreme pe căile turismului necenzurat și, de ce nu, primăvăratec. Un nu oarecare nu poate Întrerupe elanul reveriac. Nici versul al treilea nu te Îngijorează la Început, fulgii pe față sînt Încă adorabili... pînă ce dai brusc cu ochii de cuvîntul mamei. Schimbarea este acum drastică
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
complementaritatea ei, retorica, "tehne a vorbirii elegante și persuasive"20, este cea care stilizează, fără îndoială, spiritul polemic. Homo eloquens este războinicul care cucerește, subjugă, domină, vrăjește cu o armă infinit mai puternică decât armele materiale: cuvântul. Agresivitatea verbală directă, necenzurată este amendată ca barbarie, în timp ce spiritul public al Antichității greco-latine va fi sedus de discursul oratoric, emoționant, patetic, speculativ și, nu în ultimul rând, argumentativ. Marc Baratin, în La parole polémique, depistează două direcții ale relației dintre retorică (desigur, cea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
anti-subiectului, ca o evidență a prezenței acestuia în text. Spuneam că doar aparent i se atribuie un statut de egalitate, în spațiul normat al polemicii, pentru că, în esență, polemistul recurge la fel și fel de tertipuri, mai puțin violența frustă, necenzurată (proprie pamfletarului), pentru a-și învinge adversarul. Descriptivul e, în discursul polemic, indisociabil de narativ, având rolul, după J. M. Adam, "de a asigura funcționarea referențială a povestirii și a-i da ponderea unei realități"79. Prin secvențele descriptive, discursului
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
raporturile culturale într-un interval dat, la modul în care a făcut-o Dorina Grăsoiu 92. Atitudinea injurioasă a poetului față de unii din iluștrii săi contemporani nu e altceva decât expresia stilizată a unei visceralități slobode, a unei antipatii spontane necenzurate de filtrul exact, dar contraproductiv estetic, al rațiunii. Însă atunci când se plasează deliberat în cadrul normat al polemicii, distanța față de adversar e redimensionată în termeni urbani, iar reverențiozitatea tonului ține de un comportament strategic, nu față de preopinent, ci față de public. Acest
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Cesereanu, focalizată pe imaginarul violenței argheziene, oferă o perspectivă inedită, interdisciplinară prin care discursul pamfletar devine obiect fundamental în studiul mentalului colectiv al românilor. În ceea ce-l privește pe Arghezi, sunt luate în calcul doar textele de o violența crudă, necenzurată a limbajului, texte care servesc autoarei în exercițiul reconturării identității noastre colective, prin prisma celor vorbite și scrise de la Eminescu încoace. Exegeta e preocupată exclusiv de registrul instrumentar al pamfletului arghezian și, implicit, de procedeele lexico-stilistice care exprimă furia și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
imanentă unui spirit posedat de energiile Cuvântului, ea este concretizată în scenarii ritualice purificatoare. Balotă se va lăsa sedus de forța imagistică a textelor în care obsesia Verbului cu efect letal devine artă, prin catarsis-ul produs în imaginarul agresivității necenzurate. Un studiu de relativă actualitate dedicat pamfletului arghezian aparține lui Ștefan Melancu 106, un autor care își propune "o înțelegere mai cuprinzătoare a pamfletului arghezian, vizând atât specificitatea sa ca tip de scriitură și ca gen literar [...], cât și aria
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
dialog, iar pe de altă parte, grație conținutului virtual (acuzație, reproș, resentimente etc.) pe care îl transmite, accentuează, printr-o tehnică subsidiară, simulând atitudinea dubitativă, latura persuasivă a discursului. La fel, exclamația retorică, departe de a fi expresia unui patetism necenzurat, este, în textul polemic arghezian, amprenta unei agresivități gratuite ca izbucnire scurtă și necenzurată a pamfletarului: "Cu ce ușurință vă hrăniți din vomiturile de ieri, apostole!". De altfel, substituirea numelui cu apelativul ironic accentuează ideea diferenței grotești între statutul imaginar
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care îl transmite, accentuează, printr-o tehnică subsidiară, simulând atitudinea dubitativă, latura persuasivă a discursului. La fel, exclamația retorică, departe de a fi expresia unui patetism necenzurat, este, în textul polemic arghezian, amprenta unei agresivități gratuite ca izbucnire scurtă și necenzurată a pamfletarului: "Cu ce ușurință vă hrăniți din vomiturile de ieri, apostole!". De altfel, substituirea numelui cu apelativul ironic accentuează ideea diferenței grotești între statutul imaginar în text ca autoproiecție a adversarului -, și cel real, declasant și amendabil din perspectiva
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
am acordat un spațiu mai amplu anecdotei ficționale, ca modalitate exclusiv literară, în care dimensiunea polemică e implicită, iar agresivitatea e atenuată sau doar camuflată de râs, ca strategie punitivă, așa cum am abordat-o în hermeneutica dimensiunii comice. În ceea ce privește agresivitatea necenzurată, am oscilat în a încadra poetica invectivei la unul dintre cele două segmente, doar teoretic abordate diferențial, din rațiuni ce țin de organizarea și fluența cercetării, cel al limbajului agresiv și cel al povestirii ficționale. Prin urmare, vom trata separat
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
provocării polemice, dar suntem încă departe de apogeul disputei. Primele semne ale violenței polemice argheziene apar o dată cu cea de-a doua serie a Biletelor..., unde tonul caustic, sarcasmul, ofensiva directă, ca arme ale polemistului, sunt abandonate deseori în favoarea unei agresivități necenzurate, eliberate de rigorile cadrului polemic. Pamfletarul ia locul polemistului în tirade care l-au făcut celebru pentru violența limbajului. Propunem o mostră în care victima este proiectată în zona imundă, cu iz pestilențial, a moralității politico-sociale: "Personalitatea sa masculină terorizează
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
stimula latura imaginativă a receptorului. În discursul antiiorghist, disimularea argheziană este, de cele mai multe ori, sursa unui umor de o intensitate variabilă: de la surâsul persiflant sau malițios, la caraghioslâcul savant al unui simplu gest, până la comicăria generalizată a situației și râsul necenzurat sau până la deriziunea sarcastică, frizând umorul negru sau tragi-comicul, așadar, gama afectelor în registrul comic este extrem de flexibilă. Atunci când își propune să denunțe atitudinea megalomană a adversarului, începe discret prin intermediul detaliului sugestiv -, stârnind ilaritate prin trimitere discretă la narcisismul aulic
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
scriitori: s-a lepădat de toți, îndată ce și-a dat seama că nu lucrează cu cârdul de slugi, ci cu niște tovarăși respectuoși însă demni". Menținându-se în limitele referențialității, polemistul face, din prezentarea multiplei culpe a adversarului, pretextul atacului necenzurat prin instalarea în spațiul ficțional, unde discursul hiperbolic amplifică tensiunea expunerii pregătind finalul: "Domnul Iorga suferă de un ciocoism profund dezagreabil, iritat de o permanentă secreție de venin coroziv, și care destrăbălând credințele, ambianța, dezgustând devotamentele, îi chinuiește sufletul într-
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
rolul pozitiv al anumitor benzi desenate, mai ales al celor publicate în ziare, care treceau prin filtrul cenzurii, dar care se adresau publicului adult (cu alte cuvinte cei protejați împotriva violenței grafice erau adulții, în timp ce adolescenții erau ținta publicațiilor comics necenzurate). Devenit el însuși personaj (negativ) de comics, Wertham a ridicat o problemă care a generat o dezbatere publică tensionată, culminând cu rapoartele Senatului Statelor Unite asupra infracționalității juvenile, în care banda desenată (cu precădere cea de groază și cea polițistă) este
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
București, 2003. Caillois, Roger, Omul și sacrul, trad. Dan Petrescu, Nemira, București, 2006. Caillois, Roger, Abordări ale imaginarului, trad. Nicolae Baltă, Nemira, București, 2001. Caillois, Roger, Mitul și omul, trad. Lidia Simion, Nemira, București, 2000. Calimach, Andrew, Legendele iubirii. Miturile necenzurate ale Greciei, trad. Ilinca Turcu, Paralela 45, Pitești, 2008. Campbell, Joseph, The Power of Myth (interviuri cu Bill Moyers), Anchor Books, New York, 1991. Campbell, Joseph, Myths to Live by, Souvenir Press, New York, 2000. Campbell, Joseph, The Masks of God: Creative
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
studiază, însă dirijate în propriile sale scopuri. Ibid., p. 2. 28 Barry Powell, A Short Introduction to Classical Myth, p. 2. 29 Ibidem, p. 13. 30 Mircea Eliade, Aspecte ale mitului, p. 2. 31 În Andrew Calimach, Legendele iubirii. Miturile necenzurate ale Greciei, p. 10. 32 Mircea Eliade, op. cit., p. 4. 33 David Adams Leeming, The World of Myth, p. 7. 34 Ibidem, p. 8. Chiar dacă metaforele sunt diferite, conchide autorul, povestea pe care o poartă ne aparține tuturor: "Dacă povestea
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Vasilis Vitsaxis, op. cit., p. 12, nota 11. Socrate însuși afirma că cei care alcătuiesc miturile trebuie supravegheați, deoarece dacă mitul compus este unul bun, acesta poate fi acceptat, iar dacă este nociv, trebuie exclus. apud Andrew Calimach, Legendele iubirii. Miturile necenzurate ale Greciei, p. 137. Doar că mitul nu este un obiect în afara căruia te poți oricând plasa în mod conștient. 227 E interesant de observat, cum o face și Cassirer, că tocmai Platon, la care "forța creatoare proprie miticului este
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
încercat din răsputeri să nu tremure. Un trecător aproape că și-a rupt gâtul, întorcându-se să se uite la cvartetul neobișnuit, Ashling atât de proaspătă și strălucitoare și cei trei - orice altceva. —Arăți mortal, remarcă Boo, cu o admirație necenzurată. Cred că te întâlnești cu un tip. — Așa este, spuse ea. Apoi, provocată de o apropiere bruscă față de Boo, recunoscu: —Nu o să ghicești niciodată despre cine este vorba. Cine? întrebară toți trei într-un cor, făcând-o pe Ashling să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
voi spune „nu“. O observ cum se concentrează să nu izbucnească În plâns, Își ține respirația, are fruntea plecată, suferă pentru Întreaga ei rasă de Sare, Salomee și Rachele, suferă pentru toată rasa femeiască, umilită secole și milenii de absolutismul necenzurat de nici o lege al rasei bărbătești. Mă simt deodată ridicol și aș vrea s-o iau la fugă, dar Îmi dau seama că nu mai pot să ies din joc. „Da.“ Se destinde și pe obraz lacrimile Îi curg șiroaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
facă pe niznaiu, pe n-aude, n-a vede, în fața fărădelegilor acelora. Acestea, organele, au procedat conform recomandărilor de partid și de stat, astfel că multe abominabile episoade, din acele vremi, ne vor rămâne ascunse, până dincolo de secolul XXI. (Rânduri necenzurate din Neștiuta Cronică de la Arborea) Oaspeți la Vartolomei Beteagul Mașina, albă ca laptele, cu bot zăbrelit în gratii argintii, se opri sub gard. A frământat pietrișul de pe drum, sub papucii ei enormi de cauciuc, și pașii străinului apropiară scrâșnetul prundului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mai mult în fotoliu, efectuarea mișcării de frecare pe suprafața de piele a fotoliului provocând un neașteptat scârțâit. Un scârțâit la fel cu un mieunat de pisică. Sesizându-l, cu o anume interpretare, tânăra hipistă găsi momentul să se exprime necenzurat, printr-un hohot sonor. Emet! murmură Profesorul unul din cuvintele lui favorite. Vânătorule O'Piatră, oare când ne vom mai întâlni noi doi pe aceeași axă a Lumii noastre? Ieși din living cu neliniștita lui lulea agitându-i-se între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
permiteau a ne livra, ca și în cazul, bunăoară, al altui brăilean celebru, Panait Istrati, doar o variantă a sa trunchiată, convenabilă sub unghi propagandistic? Momentul 1996, cel, după cum spuneam, al publicării Jurnalului, încinge iarăși dezbaterea, pe coordonate, în fine, necenzurate, făcînd într-un fel legătura cu deceniul patru. Fără a-și dezminți în ansamblu ținuta de înaltă intelectualitate, plutirea înțeleaptă peste învolburările timpului, Mihail Sebastian are în ultimele file ale acestei opere de căpetenie linii de-o anume ambiguitate, cînd
Din nou Mihail Sebastian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8676_a_10001]
-
și pe urmă-ți descarcă și zece bărci. Așa-i regula-n Deltă.“ „Eu știam că-i spune «matraflox»...“, am comentat. „Bun, gata cu gluma.“, mi-a tăiat-o Mihnea, instalându-se pe puișor. „Să trecem la fapte.“ „Povestea. Varianta necenzurată.“, am cerut. „Da, povestea. Ei bine, uite cum stau lucrurile, Robane: n-am dispărut nicăieri. Am fost tot timpul acasă.“ „Poftim? Îți bați joc de mine?“ „Hai s-o iau altfel. N-ai observat nimic curios după noaptea de-alaltăieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
subteran, întreaga operă, o atare psihologie nu e deloc inaptă să se înscrie în spațiul de fervori și entuziasme, de revolte și negații ale avangardei. Nu doar în virtutea unei bovarice iluzionări, deși o anume labilitate o predispune adeziunilor rapide și necenzurate, capabile să-i ofere, fie și temporar, un reper modelator, ci - mai ales - a fundamentalei neliniști ce o caracterizează. Căci dacă trăsăturile surprinse cu pătrundere și finețe de E. Lovinescu (și atestate de toți cei care l-au cunoscut) califică
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]