570 matches
-
și vă dau, cu mare artă, ultimul aspic de grâu. Adunai în gânduri spuma, mă luptai cu unchiu' Ares, iar acuma, cald ca bruma, între cei pitici, eu mare-s. Peste timpii ce se scurg, pun metafore la plug, mă nechează-al meu amurg, dar nu pot să rinofug. Gândul vrea să se desfete-n pribegia lui spre mâine, niciun plânge nu mă prieten, niciun latră nu mă câine. Și, de-aceea, fac demersuri, la-ndemână a vă pune prima mea
CITEŞTE ŞI FĂ CE VREI de JANET NICĂ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Citeste_si_fa_ce_vrei.html [Corola-blog/BlogPost/357209_a_358538]
-
diamantele în pumn. Vântul nu mai usucă nimic, a pârjolit totul până la această abundență apoasă. Acuma, eu cer explicație pustiului de aici. Arbori rupți, cratere sinistre care amestecă frica și îndoiala, speranța și reușita. Un cal murg scăpat din lanț nechează a singurătate și nestăpânire. Nu e nimic de păscut și nici de băut, chenarele grădinilor s-au dizolvat într-o noapte, rămânând doar cuiele ruginite undeva într-un mâl galben că boala. Fereastra casei în albastru e singura rămasă cu
UNDEVA, BAT CLOPOTE DE BISERICĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 by http://confluente.ro/lilioara_macovei_1407487067.html [Corola-blog/BlogPost/371566_a_372895]
-
Acasa > Poezie > Delectare > SIMPLE FANTEZII Autor: Marioara Nedea Publicat în: Ediția nr. 2059 din 20 august 2016 Toate Articolele Autorului Cochilia în care locuiesc nu are iz de mere nici de rai. Deschide-o cu tot trupul nefiresc, Amirosind a nechezat de cai. Vreau să încerc senzații nefirești. Și experiențe noi, ucigătoare. Strivește-mi perla-n unghii tu, ce ești, Un lup de mare pe-o năucitoare maree străvezie și flămândă de trupuri crude, frăgezite-n lapte. Să te îneci în
SIMPLE FANTEZII de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 by http://confluente.ro/marioara_nedea_1471707023.html [Corola-blog/BlogPost/379283_a_380612]
-
năuca,/ Vin caii în stepa, trec caii-naluca./ Zvârluga de păstrăvi din apa de munte/ Sunt gata că omul și soarta s-o înfrunte.” ... Walpurgica noapte cu cai fără să,/ Ce frig e de-o vreme în inima mea.” (din poezia: „Nechezat de Cai în Noapte”) Și închei cu impresionantele versuri: „Noi am plecat din țară mama,/ acolo au rămas munții cărunții,/ văile cu florile, turmele cu oile,/ pădurile cu doinele, mormintele cu crucile”. La mulți ani, stimate domn BEN TODICA! Iată
LA MULTI ANI, STIMATE DOMN BEN TODICA! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 701 din 01 decembrie 2012 by http://confluente.ro/La_multi_ani_stimate_domn_ben_todica_vavila_popovici_1354387075.html [Corola-blog/BlogPost/351617_a_352946]
-
democrația nu mi-a dat șansa să fiu alături de cei deștepți!? Mai citi încă o dată inscripția în stâncă și adăugă: - Cineva face glume proaste în creierul munților! Ca o replică la gândurile sale, calul se ridică în două picioare și necheză de răsună valea în ecouri. - Și dacă zona este într-adevăr bântuită de duhurile necurate? Inscripția să fie oare un avertisment din partea celor care au trăit aici momente înfricoșătoare? Îngândurat și speriat, coborî de acolo și prinse calul de căpăstru
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1414058825.html [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
acea răsuflare fierbinte. În culmea disperării se întoarse brusc și rămase uimit. Calul îi tot sufla în ceafă să-și revină odată din situația în care se afla. Stăpânul îl privi cu nedumerire. Animalul se ridică în două picioare și necheză de răsună codrul. Stăpânul continuă să-l privească nedumerit. Animalul bătu nervos pământul cu copitele și necheză din nou și mai furios de parcă vroia să-i spună ceva. Pătru de această dată își scutură capul, se frecă la ochi și
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1414058825.html [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
ceafă să-și revină odată din situația în care se afla. Stăpânul îl privi cu nedumerire. Animalul se ridică în două picioare și necheză de răsună codrul. Stăpânul continuă să-l privească nedumerit. Animalul bătu nervos pământul cu copitele și necheză din nou și mai furios de parcă vroia să-i spună ceva. Pătru de această dată își scutură capul, se frecă la ochi și în cele din urmă înțelese mesajul. Roibul era salvarea sa! Acesta îl îndemna de zor să-l
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1414058825.html [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
continua să-i stea povară în spate și nu descălecă să-i deschidă. Îl lovi de câteva ori cu coada dar nici un semn de pricepere. Atunci, parcă enervat de letargia în care-i căzuse stăpânul, se ridică în două picioare nechezând în speranța că doar l-o auzi stăpâna și-i va da drumul în curte. Dar spre surprinderea sa omul parcă adormise în șa și-l simți cum plutește prin aer și cade ca un sac plin în colbul drumului
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1414058825.html [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
întrebă Costache. - De ce ești în casa mea? S-a întâmplat ceva? - Eram disperați că nu mai apăreai odată! Lăsași frumusețe de nevastă și plecași hai hui, după cai verzi pe pereți, prin ținuturi prin care a înțărcat dracul iapa! Armăsarul necheză și-l împinse cu botul ca să nu se mai lege de nevestele sale și să-și vadă de muierea lui. Când Pătru pătrunse în casă cei de față rămaseră îngroziți. Bărbatul avea chipul galben ca ceara. Soția sa Elena, care
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1414058825.html [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
Ediția nr. 2091 din 21 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului cade bruma, e toamnă iar, ce triști sunt norii pe afară s-a zgribulit și un arțar și cade frunza funerară, izvorul clipocește în mal, pădurea e multicoloră, se aude nechezând un cal și ielele se prind în horă, mai cântă cucul în pădure, rândunelele au plecat, se duc codanele la mure și ursul intră la iernat, o frunză galbenă a căzut în calea mea pe o cărare și timpul este
TOAMNA VIEŢII MELE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 by http://confluente.ro/stejarel_ionescu_1474478742.html [Corola-blog/BlogPost/384371_a_385700]
-
mea dincolo stol de îngeri cum stai , mama , în nevăzut și sângeri și-mi viscolești gândul dar cine mă crede în sângele meu bat clopote de-amurg umbra toamnei putrezeste-n cuvinte roadele luminii se fac morminte în sufletul meu nechează un cal murg gata pentru calea fără de sfârșit stă universu-n mine trist și spăsit ------------------------- Aurel V BURICEA iunie 2017 București Referință Bibliografică: Aurel M BURICEA - ET FUGIT IRREPARABILE TEMPUS... (POEME) / Aurel M. Buricea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2352
ET FUGIT IRREPARABILE TEMPUS... (POEME) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 by http://confluente.ro/aurel_m_buricea_1496976345.html [Corola-blog/BlogPost/361069_a_362398]
-
din Atlantic Monthly, despre zilele marilor ranch-uri de vite din vestul Americii. Un armăsar tânăr, încă neîmblânzit, era înhămat împreună cu un măgar, anume antrenat în acest scop, apoi li se dădea drumul în largul pășunilor publice. Izbind cu copitele, nechezând sălbatic, cabrându-se în salturi spectaculoase, armăsarul trăgea pe măgăruș grăpiș după el, aruncându-l în toate părțile, ca pe o traistă cu grăunțe. În scurtă vreme, cei doi bidivii dispăreau dincolo de orizont, părând a se întoarce împreună la starea
SAU DESPRE HANDICAPURI INTERIOARE de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 37 din 06 februarie 2011 by http://confluente.ro/Magarusul_sau_despre_handicapuri_interioare.html [Corola-blog/BlogPost/344905_a_346234]
-
libertate” și setea după ”independență” (personificate prin armăsar), de îndată ce iei decizia să-l îmblânzești pe inorog, iese la lumină și umilul purtător de poveri - măgărușul. Curând va fi uitată vremea în care te cabrai la cea mai mică împotrivire și nechezai amenințător la vederea frâului și a zăbalei. Măgărușul a trăit la ferma ființei tale, bine merçi, de multă vreme, numai că n-ai știut de ce, oricât ai căutat un răspuns și oricât te-ai certat cu Dumnezeu, cerându-i socoteală
SAU DESPRE HANDICAPURI INTERIOARE de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 37 din 06 februarie 2011 by http://confluente.ro/Magarusul_sau_despre_handicapuri_interioare.html [Corola-blog/BlogPost/344905_a_346234]
-
râs. Dar dintr-o dată se-nsenină-al său chip. Nu fac la fel când scormonesc cuvinte dorind ca infinitul să-ncapă-n a mea minte ce seamănă cu groapa de nisip? Calul troian În larg plecară grecii lăsând Calul Troian ce parcă necheza pe-ntinsa plajă. Intrase dintr-o dată o exaltată vrajă în cei ce-au suferit an după an. Pe trainicele turnuri mulțimea petrecea bând și strivind sub tălpi vasele sparte. Dușmanii ei de moarte erau acum departe, călăuziți de-a renunțării
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1426526820.html [Corola-blog/BlogPost/377183_a_378512]
-
Fărău, județul Alba Descrierea stemei Stema comunei Fărău, potrivit anexei nr. 1.1, se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, cu bordura din argint, pe fond roșu, încărcat cu un cap de cal de argint, privind spre stânga, nechezând. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat. Semnificațiile elementelor însumate Calul reprezintă curajul și spiritul liber al locuitorilor comunei, oameni mândri și plini de asprime în caracter, care s-au ridicat împotriva nedreptăților sociale
EUR-Lex () [Corola-website/Law/256857_a_258186]
-
Poezia este în el și sufletul lui este o poezie care curge din creion, reverberând pe hârtie ca apa șopotită dintr-un izvor. Exemplu: „Paranteze / în proteze / au urcat / pe metereze / să cuteze / s-agaseze / inși ce vor / să ne necheze / ipoteze...” (Hipnoză, Și toamna vine) sau „Mi-a spus oglinda / îmi e greață / te strâmbi la mine / de o viață! / Și-ți scuturi / capul de mătreață / cu mutra ta / de oaie creață.” (Din oglindă I, Om de povară) George Filip
Editura Destine Literare by Victor Roșca () [Corola-journal/Journalistic/85_a_465]
-
apoi „Capitanul de poștă” - 14 septembrie, „Domnișoara țărăncuță” - 20 septembrie, „Împușcătura” și „Viscolul” - octombrie. La 9 decembrie, Pușkin îi comunică „în mare secret” lui P. A. Pletniov că a scris în proză, cinci povestiri, "„care l-au făcut pe Baratânschi să necheze și să dea din copite”". În aprilie 1831, poetul citește la Moscova aceste povestiri lui M. P. Pogodin. Pentru a deruta cenzura personală a țarului, Pușkin a hotărât să publice povestirile anonim, dând drept autor un nume fals, pe „răposatul Belkin
Povestirile răposatului Ivan Petrovici Belkin () [Corola-website/Science/334095_a_335424]
-
mai dramatice ale acțiunii. Un reportaj din revista „Furnica” (ediția 12 aprilie 1912) prezenta câteva evenimente din timpul filmărilor: "„în goana mare, caii se năpustesc sforăind asupra «convoiului turcesc». Ba unii armăsari, neputând fi stăpâniți la timp, s-au ridicat, nechezând, pe picioarele dinapoi, proptindu-se cu cele dinainte pe coviltirele căruțelor. Înspăimântați, «soldații turci» au rupt-o la fugă [...] Cărăușii, cărora li se recomandase multă «rezistență», s-au risipit ca puii de găină, unii ascunzându-se pe sub căruțe, alții căutând
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
un amurg cu simfonii în păr. Scrisă azi, 13 nov. 2010, la nunta compozitorului Ieri, Marin Voican-Ghioroiu cu soprana Rodica Anghelescu mi-am atârnat ochelarii de gulerul noptierei, și ți-am adunat într-o silabă surâsul părului, cu care-mi nechezi, la vecernii, sărutul. NECHEZUL IERNII Stau de vorbă cu ceașca de ceai și pe umărul ei îmi așez cotul gurii, vioară în orchestra lutului, Nechezul iernii șuiera prin mine, în care suspină ca-ntr-un budoar trecutul. pe gânduri lunecau
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
de goliciunea Cândva fiorul v-a cuprins pe trupuri, pietrelor. un menuet v-a înnoptat pe fire, 14 D Lestine iterare Miros a tine noapte, rostogolită-n fiecare gând să se mire de sunetul ploii cu care-mi jefuiesc certitudinile, nechezând, atârnate de streașina gurii nechezând... cu care-ți zâmbesc plictisul. PLOUA IMENS DESENASEM CHIPUL TĂU Ploua imens pe caldarâmul toamnei, Desenasem pe călcâiul geamului noiembrie se rupse în călcâi, chipul tău, frunză aiurea, din plopul firii-a mai căzut o
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
a cuprins pe trupuri, pietrelor. un menuet v-a înnoptat pe fire, 14 D Lestine iterare Miros a tine noapte, rostogolită-n fiecare gând să se mire de sunetul ploii cu care-mi jefuiesc certitudinile, nechezând, atârnate de streașina gurii nechezând... cu care-ți zâmbesc plictisul. PLOUA IMENS DESENASEM CHIPUL TĂU Ploua imens pe caldarâmul toamnei, Desenasem pe călcâiul geamului noiembrie se rupse în călcâi, chipul tău, frunză aiurea, din plopul firii-a mai căzut o frunză, crescută-n livada cu
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
apă și câmpul verde de deasupra. Între câteva mici colibe de odihnă erau întinse perdele, cu blazonul familiei Oda, fluturând în vânt. Se vedeau soldați, dar Nobunaga nu era nicăieri. Și pe malul opus se afla o tamără asemănătoare. Caii nechezau și tropăiau din copite, iar glasurile surescitate ale războinicilor mugeau de pe ambele țărmuri, destul de tare ca să stârnească valuri. Un cal fără călăreț se zbătea înnebunit în mijlocul apei, după vcare, în sfârșit, sări pe uscat, în amonte. „Și asta numesc ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
zidurile de piatră. Apoi, întocmai cum jurase Shichizaemon, Kanegasaki căzu la ivirea zorilor. Dar ce găsiră forțele învingătoare? Nici unul dintre oamenii lui Hideyoshi nu mai era în castel. Stindardele lor stăteau în picioare. Fumul se învălătucea deja spre cer. Caii nechezau. Hideyoshi, însă, dispăruse. Atacul din noaptea trecută nu fusese nici un fel de atac. Condusă de Hideyoshi, mica armată se prefăcuse doar a fugi înapoi în castel, pe când, de fapt, căuta ca vântul o cale de a scăpa de moartea sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
potrivit pentru a ataca. Noaptea era încă întunecoasă și nu se auzea decât zgomotul apei. — Yasumasa, își chemă Ieyasu un comandant, inamicul se apropie de mal, rapid și strâns. — E greu de văzut ceva prin ceața asta, dar aud caii nechezând în depărtare. Vreo veste din josul râului? — Până acum, nimic. — Pe care tabără o va binecuvânta cerul? Într-o jumătate de zi, ar trebui să ajungem la punctul de răscruce. — O jumătate de zi? Mă întreb dacă va dura atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
plecă din Gifu îndata de treisprezece și ajunse la Okazaki a doua zi. Oamenii lui Nobunaga se odihniră doar o zi. În dimineața celei de-a șaisprezecelea zile din acea lună, ajunseră pe front. Caii din tot satul începură să necheze, în timp ce norii deveneau vizibili în lumina dimineții. Drapelele foșneau în vânt, iar cornul suna cu putere, auzindu-se până departe. Numărul ostașilor care porniseră în dimineața aceea din orașul castelului Okazaki era într-adevăr enorm, iar oamenii din mica provincie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]