527 matches
-
trântindu-mă pe fânul din colțișorul „prințișorului” îi spuneam ”Căluț, căluțul meu... Fă-te mare, pui de zmeu! S-alergăm peste câmpii, Peste dealuri, printre vii” și l-am luat în brațe să-i prind între dinți urechiușa, iar Floricica necheza ca orice „mamă” ce-și iubește odrasla, simt o palmă că-mi cade peste umăr. Când întorc capul, domnul colonel Pătrașcu, a cărei față radia blândețe, mi-a spus: Sergent Dovlete Marin, ce nume i-ai dat mânzului tău drag
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
Locul III - Corneliu Traian Atanasiu soarele palid - în umbra pomilor goi brumele nopții Locul III - Valeria Tamaș balta veche- floarea de cireș plutind printre nori Etapa 56 - 15 XII 2008 Locul I - Gabriel Iordan Dorobanțu Se înnorează - despovărat de umbră, nechează un cal Locul I - Dan Norea cioara pe gânduri - umbra unei lebede la fel de neagră Locul II - Corneliu Traian Atanasiu orașul întreg explozie de lumini - nici cer, nici stele Locul III - Ion Rășinaru Sclipiri pe omăt - în bradul din odaie stele
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359488_a_360817]
-
acestor cuvinte tresări, dar totuși o forță nevăzută îl împinse s-o cuprindă în brațe. Era atât de frumoasă, încât mintea i se încețoșă de dorință trupească. Deodată o rază ca un fulger îl săgetă din creștet până-n tălpi. Calul necheză speriat și dispăru în adâncurile pădurii. Cei doi tineri dădură frâu liber sentimentelor... Pădurea vui, păsările nopții țipară pe limba lor, numai trilul privighetorii era mai trist ca de obicei. Prin mintea confuză a cavalerului se perindau scene groaznice din
I. PRINŢESA VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360397_a_361726]
-
privirile, neputând suporta imaginea. Sau poate din milă? Oricum erau neputincioși. Cine să-l fi lovit și abandonat în maidan, printre bălăriile frânte? Calul privea buimac și încenușat ca printr-un voal de meduză. Nici nu mai avea putere să necheze. Unde-i erau aripile cu care altădată se avânta să apuce coada curcubeului, ori exodul insolit al luminii, năvălind în troiene, ca-n dansul hieratic de iele, sucitoare de minți? Aripile lui, prelungiri de comete, vinovate de infinit, erau frânte
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
dorință. Am scris atunci un poem tulburător, poate că el m-a eliberat de angoasă, de anxietate, de neputință. El suna cam așa (citez din memorie): Cal murind în zăpadă/ zăpadă ningând peste cal/ în colțul acela de stradă/ subit nechezat de-animal.// În gerul priveliștii sumbre/ stând gata îngenuncheat/ cu ochii - imperiu de umbre/ de tinere inimi păstrat.// Rănit de stăpân de dorință,/ și capul - un clopot durut/ ce fâlfâie fără putință/ s-alerge în crângul pierdut.// Bolnav de frig
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
masă Când luna luminează în zadar Un drum cu gropi ce duce către casă. TREC ÎNGERII CU ARIPI INMUIATE ÎN CENUȘĂ Trec îngeri cu aripi înmuiate-n cenusa Arhangheli bolnavi printre zori cenușii Copacii nebuni ciocănesc pe la ușă Și caii nechează în ore târzii. Își scutură pomii podoaba sumară Cu bocet de frunze, un veșted prohod Și păsări în ceruri tăcerea-nfioară Iar clipele mor risipinduse-n glod. Arhanghelii trec într-un zbor eșuat Ghirlande de flăcări să ardă în cer Când iadul
VISUL LICORNULUI (1) de ION VANGHELE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360673_a_362002]
-
suspin Și moaței ce a pus pe masă mămăliga Și Domnului o rugă spre toți s-aplece mila. Iarnă în Apuseni Mi-ai auzit ruga, Doamne, și-ai pornit ninsoare, Trimis-ai fluturi albi în zbor peste Carpați, În grajduri nechezând stau cai înaripați Prin neaua alba visând de-un an să zboare. Prin aer alb e zvon de zurgălăi S-au sculat din somnul lor piticii Cu sănii se întrec pe munți și văi În goana mare toți fac azi
CÂNTEC DE-ACASĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360755_a_362084]
-
ițea dintre picioare ca oceanul Pacific văzut dintr-o farfurie zburătoare. Auzi, fă, zicea ea, să nu te bagi cu curul în apă, că îți intră săpun în găoace și o să faci clăbuci cînd o să te încalece bărbatu-tău. Cealaltă necheza ca o mînză, se foiau prin apă, frecau la covoare cu o rîvnă din care li se ghicea excitarea de femei tinere, mîngîiate de valurile mărunte pe pulpe, înnebunite de ideea că se scurg pe fesele lor privirile bărbaților de pe
de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359505_a_360834]
-
treizeci și șase de ani, sunt cel mai tânăr Fâț- Frumos căzut din Luna, am capul lung ovoidal, transparent din cauza ploii și foarte moare în creștet “ - Deschideți porțile Europei ! strigă soldatul închis într-un apartament de plumb. - Iha ! Iha ! Iha ! Nechezau craniile de cai la Porțile Orientului. Văzând această, Fâț - Frumos se îmbracă repede în grabă cu capotul nevestei și ieși afară desculț, cu matura-n mâna și cu oală de noapte pe cap. La ușă se întâlni cu Ileana Cosanzena
FAT – FRUMOS LA ABATORUL DE SUFLETE SAU COBORAREA GENERALUL DE PE ZID SI PIERDEREA LUI IN MULTIME de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359644_a_360973]
-
Eseuri > CAI VERZI PE PEREȚI Autor: Mihaela Doina Dimitriu Publicat în: Ediția nr. 2254 din 03 martie 2017 Toate Articolele Autorului Orice artist se confruntă cu apariția spontană a cailor verzi pe pereții ego-zen-iști , atunci când are migrene matusalemice. Ei țipă, nechează conform dispozițiilor conjuncturale. Caii aceștia locuiesc în crame de paie, apocaliptic de multicolore. Obișnuiesc a ține post sâmbăta și duminica, atunci când carnea anime-urilor: viață și moarte, zboară în sejur creativ, conștient. Culmea e, fără să știe căluții ,că și
CAI VERZI PE PEREȚI de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340235_a_341564]
-
Vântul vâjâie haihui, Corbii parcă sunt statui Și, pe înghețatul plai Trece-o sanie cu cai. Sună zurgălăii-n ham, Croncănesc corbii pe ram, Vântul stă o clipă-n loc, Buha dă mărunt din cioc. Sania urcă în deal, Speriat nechează-un cal, Apoi pe sub fagii goi Ies la joacă doi vulpoi. Referință Bibliografică: NOAPTE DE IARNĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1446, Anul IV, 16 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate
NOAPTE DE IARNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340388_a_341717]
-
iar în zori se întoarce cu calul spume la gură. Săracul animal a slăbit de când îl călărește fără milă. Și ce frumusețe de armăsar gras și puternic era! Acum îi ies oasele prin piele, iar când mă apropii de el nechează și sare speriat, de parcă ar vrea să-mi spună ceva. Am să pun o iscoadă s-o urmărească. În noaptea următoare bătrâna aruncă șaua pe sărmanul animal, încălecă feciorește ca de obicei și cu pelerina neagră în vânt ajunse la
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
fiți internați - că eu sunt măgarul lui Buridan. Și Buridan - a fost dat afară din... sat... deși nici cu t, nu s-ar spune că nu e o poveste... - Că - prea spunea ceva de care măgarii se cam jenau... să necheze pe față... Se cam cabrau... dacă ne facem de râs, față de niște ponei? Ce exemplu am dat noi, în viață? - Se cheamă - că am mințit - degeaba? - Nu pe Bani grei? - Cat despre ceasuri... Ce pot să vă spun eu... un
MONOLOGUL MĂGARULUI LUI BURIDAN… de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/340563_a_341892]
-
știe!...” Poștalionul de seară este o carte a întrebărilor și a mirărilor, a clipei și a veșniciei, a dorului nesfârșit de Om și Dumnezeu, o carte a meditației, căci reflexele gândurilor nasc alte reflexe: „Și răsăritul soarelui se face că nechează! De-atâta vis, nici visul nu crede că mă voi preface în noapte, într-o noapte a începuturilor uitate să rămână eternă lumina...” Dincolo de tăcere - Jurnal de poet (2009), prin cele 55 de poeme cu structură de psalmi și accente
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
mut și calul alb simt mult din răul viu în trup. Calul cu mușchii-n opinteală, Niță în cocârjeală de greul peste poate. Și om și cal trudesc doar pentru hrană. Nici om nici cal nu știu ce-i aia-împerechere. Calul își nechează șfichiul de bici, Niță își făcea oful de povară. Omul era așteptat acasă de sora lui, calul, de muștele din grajd. Și unul și altul lucrau pentru stăpân. Calul era-nțepat de cuie în copite, omul de bătături în tălpi. Și
VOINICUL MUT DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340727_a_342056]
-
se plece, Peste apa care-i rece Să își vadă chip și vină..., Primenit doar prin lumină! Căutării i-aș da cheie, Cu-n surâs cald de femeie Să deschidă continente, De trăiri ce-au fost absente... Murgului ce mai nechează Că-mi simt mintea încă trează, Când un înger mă veghează Și-n amurg suav pictează. Dorul l-aș pune pe drum Să se scuture de scrum, Tânguirea să și-o lase Chiar în pragul unei case... ------------------------------------ Mă zidesc într-
FIR DE PĂPĂDIE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340988_a_342317]
-
dâră de lumină către adâncul pădurii apoi crescu în intensitate, în pâlpâiri fascinante. - Acesta-i drumul spre adevărata comoară! Acolo-i îngropată lada cea mare! Ajuns în dreptul tufanului unde fusese îngropat singurul galben, o arătare îi blocă principelui drumul. Calul necheză speriat și se ridică în două picioare gata să-l trântească de copaci. Același demon cu chip de om, coadă, copite și furcă care i se arătase la grota vrăjitoarei, i se ivi în cale rânjind: - Ți-am promis că
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
de foșnet și mersuri clandestine. Femeile din mine seamănă cu pădurea, dansând surdă în geamantanul serii. Felinarul din poartă cu ochelari și barbă moțăie aiurea în buduoarul tăcerii. Femeile din mine seamănă cu toamna înnecată-n lacul de sub sânul lunii. Îți nechez într-un cântec femeia din tine postumă în palma târziului gurii. Referință Bibliografică: POEM / George Baciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 320, Anul I, 16 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Baciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
POEM de GEORGE BACIU în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340718_a_342047]
-
plâns nicio silabă de vânt, nu m-a frânt nicio frunză sub oase, nu m-a cântat pe lăută niciun strop de pământ. Nu m-a iubit nicio femeie urâtă, nu m-a dansat niciun bemol rătăcit, nu m-a nechezat nicio șoaptă tăcută, nu m-a prins în silabe niciun vers obosit. M-au iubit stelele cu chipuri lehuze în toamna aceea când te-am prins între buze. MOARTEA După ce se spovedise își dăduse foc în piață, fiindcă femeia din
GÂNDURI ZDRENŢUITE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340712_a_342041]
-
în turnul cel mai înalt și mai întunecos al castelului. Hai, acum fugi! - se răsti deodată cotoroanța de vuiră văile. Și să nu întorci capul că te vor prinde din urmă toate relele pământului! Calul se ridică în două picioare, necheză speriat de răsunară ecourile până pe crestele cele mai înalte ale munților și țâșni pe drumul de întoarcere. În seara următoare erau toate pregătite pentru primirea zgripțuroaicei și întreaga suflare o aștepta cu nerăbdare. Se întunecase de mult, iar străjerii moțăiau
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
animalele la trap. Deodată tăcerea este spintecată de cântecul huhurezului, apoi de urletul unui lup. Din instinct, căpitanul pune mâna pe spadă. Împrejurimile sunt sumbre și înfiorătoare. Pe lângă el țâșnește o umbră hidoasă și calul se poticnește speriat, dar nu nechează de parcă îi pierise graiul. Principele îi face semn să nu scoată o vorbă și să continue drumul la pas. La lumina lunii, undeva între luminișuri, o arătare neagră se strecoară printre stejari. Atmosfera devine din ce în ce mai stranie. Preda aruncă o privire
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
la suflet. - Nu are așa ceva! În sfârșit ajung în partea opusă a lacului pe direcția stejarului unde îngropaseră galbenul. O arătare cu aripi uriașe se desprinde dintre umbrele nopții, zboară pe deasupra pădurii și se oprește între doi stejari tineri. Caii nechează speriați și se ridică în două picioare gata să-și trântească stăpânii la pământ. Din gâtlejul ciudatei păsări ies sunete înfiorătoare, apoi aruncă pe cioc o flacără ce pârjolește iarba din jur. Zburătoarea își desface aripile arătându-și ghearele puternice
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
Îl ridica-ncetisor,slab,din piept răzbate geamăt, Vânători și crăișor vin calări tot într-un freamăt. Flăcău falnic se intoarce oprind val de călăreți Ținând strîns,în brate-i zace pradă acestor hrăpăreți. Prinț firav oprește roibul,ce se agită nechezând, De pe cap i-si zvârle coiful,par de aur rău curgând. Cu această preschimbare îl uimește pe-ndraznet, Chip frumos la-nfatisare cu cosite far' de preț. Voinicel,umil se pleacă și se lasă pe genunchi, Către ea priviri aruncă
VISURI SPULBERATE de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1761 din 27 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342989_a_344318]
-
trecut în vetre focul, Muli e yag ande pesko than Toți s-au culcat; în liniștire Savore sovline; shandimaste Răsună de departe locul, Gilabel dural o than Numai cu glas de câini lătrând, Ferdi mui jiuklengo bashindoi Și uneori căi nechezând. Thai kana kana grasta ermentindoi Pe ceru-albastru și curat Pe o nile tarpeste thai ujo Cu stele multe-mpresurat. Bute cherhaintsa truiardo. O lună de lumină plină, Îk shionoto vududesko pherdo Trecea cu o miscare lină, Nakhălas îkhă phirimasa kovloro, Sub
ȚIGANII DE PUȘKIN TRADUS ÎN LIMBA ROMANI/ ROMII ÎN LIRICA LUMII/ IMN CĂTRE AGNI DIN RIG-VEDA de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344152_a_345481]
-
să știu pe unde umbra să ți-o caut, pe unde talpa micuță să ți-o cuprind în palmele lăsate veșnic cină în taina sorții ființei în care m-am întrupat. Cât dor prinde talpa infinitului vertical, când calul alb nechează și-n spusele sale prind acel "înainte pas! înainte pas! înainte glas!" Unde să merg, calule, înainte, când eu merg spre sus, spre gândul înalt al coroanei trunchiului din crengi. Alfabet fără litere prinde privirea mea. Alfabet din semnele anotimpurilor
IUBIRE... SFÂNTĂ IUBIRE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/343243_a_344572]