310 matches
-
care le-a scris, ele n-ar oferi altceva decât „spectacolul unor incapacități". De altfel nici nu mai știe bine ce conțin cărțile. Memorie nu are, iar să le recitească ar fi fără sens „când există atâtea cărți fundamentale rămase necitite". Ce avem aici? Răsfăț, bravadă, autopedepsire publică, ce avem? Nu avem și un dedesubt de ironie? Am spus și altădată: să nu căutăm omul real în chiar tot ce afirmă despre sine Livius Ciocârlie. Prea adesea el construiește, cu elemente
O carte de idei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5989_a_7314]
-
Mihai Dinu, pentru volumul Un alt Bolintineanu, premiu care, cum afirma Mihai Zamfir în laudatio, a fost „atribuit unei cărți, dar încununează o întreagă carieră”. Mihai Dinu a mărturisit că a stat „o viață întreagă în poziția confortabilă de autor necitit de nimeni” și că e greu pentru el de înțeles cum de a luat acum acest premiu, dar, a adăugat, de vreme ce s-a publicat un protest referitor la nominalizări, cum că „n-ar fi bune”, probabil așa se explică și
Festivitatea de decernare a premiilor USR pe anul 2010 by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5463_a_6788]
-
cu constructorul. În vreme ce Ioanide nu citea nici un jurnal, respingând cotidianul, Butoiescu citea jurnale vechi, cu totul perimate, interesîndu-l epica pură a faptelor, indiferent de actualitatea lor. Aflând de această nobilă dezinteresare de prezent ca atare, Ioanide strângea pachete de jurnale necitite în dulap și le dădea lunar constructorului, după ce-i oferise mormane de ziare din anii trecuți, pe care Butoiescu le consulta cu cea mai mare seriozitate. Gaittany făcu lui Ioanide o scurtă situație politică. Germanii deveneau din ce în ce mai amenințători, un război
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
încăpățînat, sau am putea dispărea chiar în fașă, în câțiva ani, într-o catastrofă nebănuită, o dată cu piatra înfășurată în cer albastru pe care ne-a fost dat să trăim. Tu, care citești acum, întinsă pe canapeaua ta, cartea asta de necitit, care nu spune nimic, nu vrea nimic și nu-nseamnă nimic, traversezi împreună cu ea, ca o navă cu pânze, planul transparent al lumii noastre. Ești, la începutul acestei fraze, o secțiune la tomograf - o femeie cu o carte în mână
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și locuri atât de dragi inimii mele și cu care îmi însoțesc amintirile ca într-o încercare perpetuă de a cuprinde necuprinsul. Poate, pe undeva, în realizarea acestei cărți am plecat de la ideea că fiecare dintre noi este o carte necitită pentru vecinii de viață, iar amintirile noastre rămân prin excelență colonada pe care ne pliem ulterior întreaga existență. Ele formează suportul nostru existențial și emoțional. Există în spatele acestei motivații un lucru simplu și esențial, potrivit căruia omul își poate lua
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
și locuri atât de dragi inimii mele și cu care îmi însoțesc amintirile ca într-o încercare perpetuă de a cuprinde necuprinsul. Poate, pe undeva, în realizarea acestei cărți am plecat de la ideea că fiecare dintre noi este o carte necitită pentru vecinii de viață, iar amintirile noastre rămân prin excelență colonada pe care ne pliem ulterior întreaga existență. Ele formează suportul nostru existențial și emoțional. Există în spatele acestei motivații un lucru simplu și esențial, potrivit căruia omul își poate lua
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
mă voi întoarce-n Răsărit, Voi scormoli în Asia antică Imperiul și împărații *... iată visul Ce-mi îmblă-n cap mereu de când trăiesc. Același lanț Unind un pol cu altul strânge lumea. 5 2254 [DECEBAL] Oscur, necunoscut, o literă Ce necitită-a fost rămas de toți. Din fundul codrilor adânci ai Daciei Roteam pe Univers ochii-mi flămânzi Și-l înghițeam. O, codri, codri, vă mișcați cu mine, Munți mari de piatră, fiți-mi gânduri, Purtați, stânci albe, armile de cremeni
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pentru ca noi, aplecați peste caietele noastre, să le putem scrie pe cât posibil fără greșeală, ele se descompuneau într-o larmă păstoasă care mă făcea să intru în panică și din scrisul acela nu mai rămâneau decât trăsături și linii de necitit, la fel de tremurătoare ca mâinile care, și după terminarea dictării, continuau să tremure și nu mai încetau. Domnul Meier, un bărbat înclinat spre meditație, în pragul pensionării, clătina din cap și mă scutea să mai scriu după dictare. În timp ce trecea printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pe noul țărm. Am regăsit de fiecare dată amândoi calendarul afecțiunii de demult și pentru totdeauna, neschimbat de prea multele schimbări care ne-au tot răvășit. Poate că și asta este grația Poeziei, a cărților scrise și nescrise, citite și necitite, ridicate Zid, nu doar al Plângerii, ci și al Inefabilului care Își protejează aleșii. „Iubirea puncte roșii pe țărmul strâmb aprinde...” Lumina ei se Întoarce, sporită acum, la festiva aniversare, Într-o Îmbrățișare meta-oceanică, dinspre Lumea Nouă a New York-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
o casă, un prieten. Un coleg de armată. Un coleg de pe front. Acolo, demult, departe, au fost neasemuți eroi. Orașul este pustiu, straniu. Amurg. Înserare. HÎrtii sînt ridicate În ceruri, amestecate cu praful galben, rozaliu, rozaliu. HÎrtii nefolositoare, uzate, nefericite, necitite. Manucrise. Bilete de tramvai. Chitanțe. Ce or fi fost. În sala radiodifuziunii corul de copii cîntă „Republica măreața vatră”. TU În cor. Omul de pe stradă e un străin...” Motivul autobiografiei, recurent În toată operă, este unul de reper, cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
o casă, un prieten. Un coleg de armată. Un coleg de pe front. Acolo, demult, departe, au fost neasemuiți eroi. Orașul este pustiu, straniu. Amurg. Înserare. Hârtii sunt ridicate În ceruri, amestecate cu praful galben, rozaliu, rozaliu. Hârtii nefolositoare, uzate, nefericite, necitite. Manuscrise. Bilete de tramvai. Chitanțe. Ce or fi fost. În sala radiodifuziunii corul de copii cântă „Republică măreață vatră”. TU În cor. Omul de pe stradă e un străin, un personaj rătăcit prin București În luna aprilie 1962. Caută o stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
speram să fie mai atrăgător decât combinația alb-roșu de dedesubt. Simțindu-mă aproape uman, am coborât repetând deja replicile spirituale cu care-l voi distra pe Ed și o voi demola pe Rachel. Dar acest script va rămâne pe veci necitit și nerostit. La masa micuță unde Ed mă ținuse de mână ieri, pe deasupra tăvii pline cu scones, unde mă întâlnisem pentru prima dată cu dragostea adevărată, el îi spunea lui Rachel că o mai iubea încă. I-am citit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și-i rugasem să mă lase să vin în București. Degeaba. Trebuia să rămân toată luna pe malul Dunării. Și trecuseră, Dumnezeule, abia două săptămîni! Epuizasem aproape toată rezerva de cărți pe care mi-o luasem cu mine. Mai aveam, necitite, doar două, cumpărate recent, și care nu-mi spuneau mare lucru. Una era o culegere de povestiri de Camus, "Exilul și împărăția", apărută în B.P.T., alta - "Poezia română modernă", o antologie în două volume. M-am apucat în silă de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
nu pot exista nici stimulenți materiali, nici simbolici ("oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu?") care să îndemne la scris. "în absența stăpîni-lor", grupurile boeme și gregare au început să impună criterii și nume, colportând informații despre cărți necitite și despre autori neiubiți. Aventurieri și seniori ai războiului au încercat în repetate rânduri să ia puterea și să-și impună vasalii. S-au făcut și desfăcut alianțe. S-au purtat războaie, cu cât mai locale și mai insignifiante, cu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
sau zăceau În stive aflate În echilibru precar sau În teancuri povîrnite, pe blatul peretelui despărțitor. Acest spațiu cald și umed În care Își găsise adăpost era un mausoleu al cărților, un muzeu al comorilor uitate, un cimitir al lucrurilor necitite și de necitit. Volume vechi, legate În piele, crăpate și roase de mucegai, se Învecinau cu cărți ieftine mai noi, ale căror pagini Îngălbenite se făcuseră maronii și se fărîmițau pe la colțuri. Erau westernuri de Zane Grey cu toptanul, mormane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
stive aflate În echilibru precar sau În teancuri povîrnite, pe blatul peretelui despărțitor. Acest spațiu cald și umed În care Își găsise adăpost era un mausoleu al cărților, un muzeu al comorilor uitate, un cimitir al lucrurilor necitite și de necitit. Volume vechi, legate În piele, crăpate și roase de mucegai, se Învecinau cu cărți ieftine mai noi, ale căror pagini Îngălbenite se făcuseră maronii și se fărîmițau pe la colțuri. Erau westernuri de Zane Grey cu toptanul, mormane nesfîrșite de cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
săpăm zece metri. La sfârșitul orei de curs, cei de jos nu avansaseră deloc în rezolvarea problemei. în timp ce Mecanicii Auto s-au îndepărtat de fascinanta situație, îndreptându-se spre cursul de desen tehnic, Wilt a cules exemplarele din Shane, rămase necitite, și s-a îndreptat spre cancelarie într-o stare de șoc. Singura consolare care-i venea în minte era aceea că le va lua cel puțin două sau trei zile ca să sape până jos și să descopere că lucrul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
mică, tot ce are mai bun în cele trei-patru rafturi pe care le numește bibliotecă sânt cărțile ,dăruite de mine: un frumos Huizinga, un Baltrusaitis despre arta gotică și cam atât. În rest dicționare, cărți de folclor, romane proaste, de necitit. Totuși, și nu e decât una dintre contradicțiile ei, citea, ba chiar scria ea însăși versuri. Avea și un jurnal în care își nota visele, colorate și stranii, deloc psihanalizabile, mai curând un fel de feerii, un fel de grădini
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-i așa? Că nu văd bine ceea ce văd. Acu naivii tare se miră, ca tot naivul, când împins de programul său politic Guszti le murmură la ureche despre existența în România a provinciilor. Naivii ceilalți tocmai citiseră cartea excelentă (și necitită ca toate cărțile tehnice) a domnului Dumitru Sandu care demonstrează că în România nu există provincii. Ei, firesc, se miră și zic așa: "aoleo", zic, "noi credeam că în România..." și citează din cartea aceea. Viața operei și viața cealaltă
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
pentru menajarea lui. Fu veselă, fără cinism, și izbuti cu îndemînare să fie de acord în toate ideile cu Aglae. Titi părea foarte fericit și începuse să-i arate albumele sale cu desene, printre care copiile după gravurile din romanul necitit al lui Stendhal. Ana îl asculta cu docilitate, îi încerca în treacăt nasturii, îi strângea bine gulerul de la haină în jurul gâtului și-l întrerupea cu întrebări de felul acesta: G. Călinescu - Titi, mă ierți că te-ntrerup, parcă s-a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de memorii create artificial ------------------------------------------------------------------ Pentru a vă da un exemplu, numai IBM acordă licențe pentru mii de patente în valoarea de milioane de dolari în fiecare an. NASA și multe universități au dulapuri întregi pline cu fișiere care cuprind patente necitite. Această piață futures ar putea include și aduna laolaltă într-un mod eficient cumpărători și vânzători ai ideilor inovatoare pentru a le transforma în afaceri. Acolo unde există cumpărători și vânzători, vor exista și piețe și companii de investiții interesate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
în cîteva rînduri, mîna albă, cu degete prelungi, fine, a ridicat-o spre gură. "Să știi că eu obișnuiesc să pierd timpul altfel, o dojenește Mihai în gînd. Numai în biblioteca personală am pe puțin cîteva sute de cărți încă necitite, la care se adaugă cele pe care ar trebui să le recitesc acum, cu ochii maturității. N-am vreme de pierdut în cîrciumi, fie ele chiar și braserii de lux, ca aceasta... Judecînd după prețuri, simte nevoia să completeze, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
directe, permanente și nemijlocite. Nu zic să nu scrii scenarii, dar... Lumea filmului! pufnește redactorul exasperat. Acolo, jocurile le fac regizorii; voi, scenariștii, sunteți... rezerve! Gata, moldovene, succes! Adu-mi romanul la începutul lui noiembrie. Ca să stea încă un an necitit? rîde Mihai. Nu! îi răspunde redactorul grav. Poate nu știi, dar planurile anuale trebuie respectate întocmai, lucrăm și noi în acord global, nu numai voi, în industrie. Dacă nu intri la tipar anul ăsta, te reprogramez peste trei-patru ani, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Matei sau Ion Pascadi, sau unul de "istoria gândirii romînești" de Al. Tănase, Gogoneață, Cazan sau Epure? Îmbinările acelea de cuvinte, puse pe hârtie ca "lucrări de plan", publicate automat de Editura Academiei sau de Editura Științifică și necumpărate și necitite de nimeni, intrau în lume orfane, aduse din îndepărtatele deșerturi ale spiritului, poposind o clipă în rafturile bibliotecilor pentru a fi spulberate apoi de vânturile istoriei și înlocuite de altele. Nimic nu avea identitate, nimic nu avea chip. La ce
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sufletul în fața semenilor lor, care sânt "patetici" până la Dumnezeu ― ceea ce înseamnă că suferă și suportă pentru toți ceilalți sau care îi ajută pe toți ceilalți să înțeleagă ceea ce ei suferă și suportă ― trec prin lume în chip esențial ignorați, adică necitiți, și mor îmbălsămați între coperțile propriilor cărți, în splendoarea cavourilor care sânt bibliotecile. Cu cât un lucru este spus mai bine, mai apăsat, mai convingător, cu cât atinge mai mult fondul lucrurilor, cu atât ― odată recunoscut ca atare și clasat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]