307 matches
-
chingile tainei”. El nu spune că oamenii pe ostrov îmbătrânesc și mor. Ar fi banal și nu ar mai fi poezie. El scrie că ei se înnobilează ca fluturii toamna, ca frunzele colorate în cădere pe băncile unde, pe sub ziarele necitite, ce zac pe sub brumele groase. Spre amurg se îndreaptă omul, lipsa de interes a ziarelor necitite acoperă orizontul, culorile de pe frunze picură-n taină, râuri de frunze spre orizont se tot sparg și tot curg, odată cu noi, ca și noi
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
nu ar mai fi poezie. El scrie că ei se înnobilează ca fluturii toamna, ca frunzele colorate în cădere pe băncile unde, pe sub ziarele necitite, ce zac pe sub brumele groase. Spre amurg se îndreaptă omul, lipsa de interes a ziarelor necitite acoperă orizontul, culorile de pe frunze picură-n taină, râuri de frunze spre orizont se tot sparg și tot curg, odată cu noi, ca și noi...Și în sfârșit, întrebarea fatală, nespusă, doar sugerată. Poetul nici nu vrea să o pună. Ar
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
-i așa? Că nu văd bine ceea ce văd. Acu naivii tare se miră, ca tot naivul, când împins de programul său politic Guszti le murmură la ureche despre existența în România a provinciilor. Naivii ceilalți tocmai citiseră cartea excelentă (și necitită ca toate cărțile tehnice) a domnului Dumitru Sandu care demonstrează că în România nu există provincii. Ei, firesc, se miră și zic așa: "aoleo", zic, "noi credeam că în România..." și citează din cartea aceea. Viața operei și viața cealaltă
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
EminescuOpVI 305} Spre crezare să ne fie. De știți carte latinească Puneți ca să v-o citească, Ori ne - aduceți, socri mari, Niște oameni cărturari, Nu popă cu barba deasă S-o citească nențeleasă, Și nu cu barba cănită Să rămîe necitită, Nici unul cu barba lungă Trei zile să nu-i ajungă, Nici unul cu barba rară Să ne ție pân în seară, Ci unul ce-o ști să sugă Să ne-o citească pe fugă, Să nu fie popă tuns Ca să ne
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
67 și, deodată, imaginea de pe ecran se modifică. Apăru un grafic cronometrat și o nouă pagină începu să se încarce: căsuța de mail a misteriosului Saeb Nastayib. În partea de sus a paginii, scris cu caractere încă îngroșate, prin urmare necitit, se afla un nume care o făcu pe Maggie să tresară: Ahmed Nour. Se uită la data când a fost trimis e-mailul: 11.25 p.m., marți seara, abia la douăsprezece ore de când fusese declarat mort. Dădu clic pe mesaj ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de memorii create artificial ------------------------------------------------------------------ Pentru a vă da un exemplu, numai IBM acordă licențe pentru mii de patente în valoarea de milioane de dolari în fiecare an. NASA și multe universități au dulapuri întregi pline cu fișiere care cuprind patente necitite. Această piață futures ar putea include și aduna laolaltă într-un mod eficient cumpărători și vânzători ai ideilor inovatoare pentru a le transforma în afaceri. Acolo unde există cumpărători și vânzători, vor exista și piețe și companii de investiții interesate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
genunchii pentru ca sînii să se apropie de sexul lui. Nu ejaculase prea des Între sînii unei femei: În general, anatomia partenerelor lui nu se preta la așa ceva. Un vis pe care renunți să-l mai interpretezi e ca o scrisoare necitită. Visul cu sînii l-ar fi interesat cu siguranță pe tatăl lui, dacă i l-ar fi putut povesti. Franz ar fi fost liniștit de o astfel de istorisire: ar fi constatat că François nu era indiferent la piepturile frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pot preschimba oricând în atomi, nu e oare tot atât de adevărat că femeile, cu măsura lor, controlează timpul, pe care tot ele îl pot înăbuși? Dar în clipa aceea se aude țârâitul telefonului și Iulia Barbu pune jos Magazinul, lăsând articolul necitit până la capăt. N-o să-l termine nicicând, a citit și așa în dorul lelii, să treacă timpul. Ce tâmpenie! își zice. Al doilea țârâit al telefonului îi șterge însă din cuget orice părere și, precum un Ferrari de formula 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pentru menajarea lui. Fu veselă, fără cinism, și izbuti cu îndemînare să fie de acord în toate ideile cu Aglae. Titi părea foarte fericit și începuse să-i arate albumele sale cu desene, printre care copiile după gravurile din romanul necitit al lui Stendhal. Ana îl asculta cu docilitate, îi încerca în treacăt nasturii, îi strângea bine gulerul de la haină în jurul gâtului și-l întrerupea cu întrebări de felul acesta: G. Călinescu - Titi, mă ierți că te-ntrerup, parcă s-a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dreptul pe pământ. Dar virtutea ar cere să nu-l ucizi. Nimeni nu-i obligat să fie virtuos, fiecine să fie drept - și când sentința acelui drept nu găsește carnefice, fă-te singur carneficele ei. Un om ucis, o literă necitită; un oraș de ars, o pagină de-ntors - iată cartea de legi a revoluțiunilor, a dreptății lui D-zeu! .......................................................................................................................................... Aici sunt mai multe pagine rupte din manuscriptul lui Toma. Or că le-a găsit de bine a le rumpe, or că
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
care s-au apropiat de el, l-au ascultat și l-au citit. Ne e greu să înțelegem astăzi cum a fost cu putință ca o scriere ca Mein Kampf, acest monument de idei preconcepute, acest deșert de proză de necitit, să fi tentat un editor și să își fi găsit cititori. Căci mulți au citit-o, sau cel puțin au cumpărat-o și au vorbit despre ea. S-a spus că în joc a fost frica: dar e un răspuns
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
într-un viitor matematic” [Boland în Rothschild, 2005, p. 293]. În aceeași linie, Monjardet (2005) consemna alți doi autori care au respins metoda și rezultatele lui Condorcet: Joseph Bertrand (un cunoscut matematician al vremii) care a considerat cartea (Essay) de necitit, în orice caz lipsită de orice interes, și Todhunter, care, așa cum notează Monjardet, deși o considera irelevantă, cel puțin o citise. Acest tip de reacții au făcut probabil ca, în 1951, atunci când Arrow a publicat Social Choice and Individual Values
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
chemarea tăcuta a lor, își trecu degetele încet vibrănd și suspinănd la fiecare atingere pe care pielea să o realizeze cu bucata prelucrată de celuloid. Dar nu îi treziră interes deoarece le citește și recitește în întregime. Cu toate că ceva rămăsese necitit, acea scrisoare de la Cristina, dar nu reprezenta interes pentru el așa că nici măcar nu o atinse. Acum aștepta un răspuns, răspuns ce îi captivă întreaga energie. Se lasă ușor în așternutul rece... Telefonul sună. Cu rapiditatea unui struț urmărit de un
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
asta ești! Acest parazit a fost parazitat la răndul său. Da se poate spune și așa! Acum taci! Ștefan știa că Gavriel nu îi va părăsi trupul așa de ușor. Cristina bloca această decizie.Imediat își aduse aminte de scrisoarea necitită de la aceasta din raftul cu carți. Era scrisoarea pe care Cristina i-a dat-o în momentul în care el i-a spus că nu îl mai interesează.Ștefan se găndi cu viclenie la dragostea ce Cristina i-o purta
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
e la dublu. — Măi, da’ pungași mai sunteți voi ăștia, cititorii de semne, pufni Fandarac. Hai, du-te înapoi la tejghea, vezi că pierzi prea mult timp cu noi și ăia de la mesele alelalte vorbesc fără știrea ta. Lași pagini necitite. N-avea tu grijă, spuse Șofronică, depărtându-se. Unde nu vede ochiul, aude urechea. Fandarac dădu din mână a lehamite. — Ai văzut ? zise către Petrache. E o boală și asta, ca a croitorului. Începi, brusc, să tai strâmb. Chestia e
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fără veselie, de parcă se neliniștea ceva în el, ceva rău alcătuit, care nu-i dădea pace. Sigur că o aduc înapoi, hohoti. Ceea ce însemna, firește, că o să se întoarcă și el. Coltuc își duse limba spre colțul încă unei pagini necitite și o ridică. Când Melania deschise ușa, se prefăcu adâncit în lectură. Ea se așeză lângă el. Dacă lumea ar fi întreagă, i-ar lua mâna într-a lui și ar îmbărbăta-o. În lumea de acum doar o privi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu constructorul. În vreme ce Ioanide nu citea nici un jurnal, respingând cotidianul, Butoiescu citea jurnale vechi, cu totul perimate, interesîndu-l epica pură a faptelor, indiferent de actualitatea lor. Aflând de această nobilă dezinteresare de prezent ca atare, Ioanide strângea pachete de jurnale necitite în dulap și le dădea lunar constructorului, după ce-i oferise mormane de ziare din anii trecuți, pe care Butoiescu le consulta cu cea mai mare seriozitate. Gaittany făcu lui Ioanide o scurtă situație politică. Germanii deveneau din ce în ce mai amenințători, un război
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Matei sau Ion Pascadi, sau unul de "istoria gândirii romînești" de Al. Tănase, Gogoneață, Cazan sau Epure? Îmbinările acelea de cuvinte, puse pe hârtie ca "lucrări de plan", publicate automat de Editura Academiei sau de Editura Științifică și necumpărate și necitite de nimeni, intrau în lume orfane, aduse din îndepărtatele deșerturi ale spiritului, poposind o clipă în rafturile bibliotecilor pentru a fi spulberate apoi de vânturile istoriei și înlocuite de altele. Nimic nu avea identitate, nimic nu avea chip. La ce
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sufletul în fața semenilor lor, care sânt "patetici" până la Dumnezeu ― ceea ce înseamnă că suferă și suportă pentru toți ceilalți sau care îi ajută pe toți ceilalți să înțeleagă ceea ce ei suferă și suportă ― trec prin lume în chip esențial ignorați, adică necitiți, și mor îmbălsămați între coperțile propriilor cărți, în splendoarea cavourilor care sânt bibliotecile. Cu cât un lucru este spus mai bine, mai apăsat, mai convingător, cu cât atinge mai mult fondul lucrurilor, cu atât ― odată recunoscut ca atare și clasat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
electoriale. Intitulându-și cupletul „Politica în galop", Ghiță, cum făcuse altădată și în Curierul de la Banca ziarul iarmarocului, realiza cronica rimată a apropiatelor alegeri: „în țară este iar bucluc, buluc, alegeri, culegeri de bețe... Ziare bizare, cu și fără buzunare... necitite, lipite, mototolite, neplătite; apar placarde, batarde, afișe fățișe cu miez... dau ghes la citit votanți, opozanți, combatanți, comercianți, muzicanți ambulanți, diletanți; n-au carte, n-au parte de vot. Alegători, minori, bugetiori, farsori, trântori, gardiști, sinecuriști, contrabandiști, propagandiști...; morții votează
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
ochiul dracului, ca lupta pentru limba română să nu însemne a tunde vaca, adică o operație cu totul inutilă, păguboasă, absurdă ! Cum ar trebui să se facă educația: cu graiul sau cu vătraiul ? Puț inele cărți care mai apar rămân necitite, mânuitorii de idei și metafore, izolați și neînțeleși. Am participat la centenarul Bibliotecii "Stroe Belloescu" din Bârlad, cu vreo câțiva localnici și, mai mulți, invitați de la Iași. Un dialog al surzilor pe de o parte între cei prezenți (fiecare cu
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
află pretutindeni și nicăieri”, scrie Béatrice Didier 3, simplificând o faimoasă definiție a divinității, dar și a utopiei. Se Înțelege de aici că decuparea, izolarea autoportretului implică prezența unei a doua persoane: lectorul. Pierdut În neutralitatea paginii de hârtie, jurnalul necitit (adică neinterpretat prin lectură) rămâne o simplă materie amorfă, neorganizată, haotică și, de cele mai multe ori, obscură. Pactul secretului atât de des invocat nu e decât o vorbă fără acoperire: jurnalul Începe să existe doar atunci când a depășit granița constrângătoare a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
după ce-l dezvelești și de cămașa aceea subțire, simți gustul adevărat. Așa și cuvîntul. Străbate această carte o neostoită neliniște spirituală, un duh iscoditor. Undeva, într-o pagină, se zice: ,, ... pentru că liniște nu poți gusta, cîtă oară sînt încă foi necitite...” Nu se sfiesc deloc autorii să aducă îndreptări unor dicționare academice , cînd e vorba de sensurile greșite sau incomplet explicate ale altor vocabule. Adevărul, rostit limpede, este acel că ,,... niște vorbe smerite (...) păstrează în ele mici stropi de lumină în
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
va mai putea opri la Prut. Nici măcar nu ne va aștepta numai robia comună, ci națiunea sfâșiată va fi ea însăși expusă primejdiei de moarte."198 Scrisoarea către Moș Ion Codreanu a apărut în Adevărul, la 10 aprilie 1930, rămânând necitită de elitele noastre politice. Exact peste un deceniu, la 28 iunie 1940, Consiliul de Coroană va constata că România nu era nicicum pregătită să-i întâmpine pe bolșevici la Nistru. Calea spre București și spre Berlin era deschisă. XIII. Moștenirea
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
n-am decât douăzeci de ani, că nu știu cine sunt și din creionul ăsta ce-ar fi putut să iasă. Îmi pare rău că las în urmă o splendidă cravată verde și că față de cele mai mult de cincizeci de cărți necitite nu mi-am ținut făgăduința. Mai las în urmă, în peretele camerei mele, "Harta politică a lumii" pe care îmi făceam zilnicele călătorii planetare. Am acolo o poză cu coroană când am luat premiu într-a patra primară în care
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]