239 matches
-
mai mult sau mai puțin explicit unui "Front Național" în care rolul central era deținut, bineînțeles, de către PMUP. De asemenea, pentru prima dată de la comunizarea Poloniei, la alegerile parlamentare de la începutul anului 1957, pe lângă faptul că au participat numeroși candidați necomuniști, care au obținut aproape jumătate dintre scaunele legislativului, numărul candidaților a depășit numărul locurilor disponibile, chiar dacă toți erau înscriși pe aceeași listă (Bromke în London: 1966, 277). Pluralismul nu a fost limitat numai la sfera politică. În administrația publică au
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
alăturat revoluției în loc să o combată îi conferă un incontestabil prestigiu. Restaurarea pluripartidismului în Ungaria, deși s-a făcut numai pentru câteva zile, a fost mai "radicală" decât în Polonia. Aici, deși au continuat să existe până la sfârșitul regimului, partidele politice necomuniste erau integrate într-un "front național" menit să ofere aparența diversității politice, în fond un surogar al acesteia și un mecanism pentru emascularea respectivelor partide. În Ungaria, pe de altă parte, Nagy a urmărit ""cooperarea democratică a partidelor, așa cum existau
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
între capcanele destalinizării și inițiativa lui Constantinescu și a lui Chișinevschi, devenită puerilă în lumina evenimentelor din Polonia și Ungaria: Se știe ce frământări au fost în întreaga lume după Congresul al XX-lea, atât între comuniști cât și între necomuniști, fiecare în felul lui. Ce, a fost ușor să afle despre Stalin lucrurile care s-au prezentat la Congresul al XX-lea (sic!)? Cine nu a judecat a pățit ce a pățit, cum a fost cazul în Polonia și în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
nucleară la nivel global (Hrușciov: 1961, 3-61), coexistența pașnică reprezenta o recosmetizare a obiectivului final al comunismului, revoluția mondială, în niciun caz abandonarea acestuia, neputând fi echivalată deci cu o ""coexistență ideologică"", astfel că distanța ideologică "dintre societățile comuniste și necomuniste" rămânea în continuare insurmontabilă (Tucker: 1969, 205). Să vedem, mai pe larg, ce accepțiune îi atribuia secretarul general al PCUS Nikita Hrușciov cu ocazia Congresului mai sus amintit. Coexistența pașnică implică renunțarea la război ca mijloc de a rezolva disputele
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Astfel, putem înțelege de ce, după 1989, naționalismul, atât "de sus" (recuperat de ceaușiști nostalgici), cât și "de jos" (adoptat de grupuri sociale care căutau să își definească identitatea în baza tradițiilor naționale, prezumtiv opuse comunismului pe care ultimul prim-ministru necomunist, Nicolae Rădescu, l-a numit "străin de neam și țară") a cunoscut o explozie populară, dub diferite forme, mai ales extremiste: deoarece componenta sa "burgheză" s-a eliberat de leninismul care îl încorsetase până atunci și chiar îi limitase popularitatea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
00 72. SOLIDARITATEA DEMOCRATICĂ 72 47 0.00 PENTRU O SOCIETATE MAI BUNĂ 73. FORUMUL DEMOCRAȚIEI ȘI UNITĂȚII 73 32 0.00 NAȚIONALE DIN ROMÂNIA 74. PARTIDUL NAȚIONAL AL 74 26 0.00 PRODUCĂTORILOR LIBERI DIN ROMÂNIA 75. PARTIDUL FOȘTILOR NECOMUNIȘTI 75 24 0.00 ȘI DEȚINUȚI POLITICI ──────────────────────────────────────────────────────────────────────── -------------- *) În ordinea descrescătoare a voturilor valabil exprimate. [P/BEC] ROMÂNIA BIROUL ELECTORAL CENTRAL 4. Numărul total mandatelor pentru funcția de PRIMAR, grupate pe partide politice, alianțe politice, alianțe electorale și pe candidați independenți
EUR-Lex () [Corola-website/Law/199588_a_200917]
-
PARTIDUL RENAȘTERII JUDEȚELOR 42 9301 0.11 �� ABUZIV DESFIINȚATE 43. UNIUNEA UCRAINENILOR DIN ROMÂNIA 43 9262 0.11 44. PARTIDUL SOCIAL DEMOCRAT 44 9009 0.11 "CONSTANTIN TITEL PETRESCU" 45. PARTIDUL "ADEVĂRUL ROMÂN" 45 8910 0.10 46. PARTIDUL FOȘTILOR NECOMUNIȘTI 46 8295 0.10 ȘI DEȚINUȚI POLITICI 47. PARTIDUL LIBERAL MONARHIST DIN 47 7805 0.09 ROMÂNIA 48. PARTIDUL UNIUNEA LIBERALĂ 48 6308 0.07 "BRĂTIANU" 49. PARTIDUL LABURIST ROMÂN 49 6273 0.07 50. UNIUNEA DEMOCRATICĂ A 50 6023
EUR-Lex () [Corola-website/Law/199665_a_200994]
-
2249 0.03 71. UNIUNEA BULGARĂ DIN BANAT - 71 2146 0.03 ROMÂNIA 72. PARTIDUL MUNCITORILOR ȘI 72 2141 0.03 ȚĂRÂNILOR DIN ROMÂNIA 73. PARTIDUL DEMOCRAT ECOLOGIST 73 1972 0.02 74. PARTIDUL DEMOCRAT AL 74 1893 0.02 NECOMUNIȘTILOR DIN ROMÂNIA 75. PARTIDUL NAȚIONAL ROMÂN CREȘTIN 75 1826 0.02 DEMOCRAT 76. PARTIDUL SOCIAL NAȚIONAL ROMÂN 76 1824 0.02 77. PARTIDUL LIBER DEMOCRAT MAGHIAR 77 1716 0.02 DIN ROMÂNIA 78. PARTIDUL CONSERVATOR 78 1668 0.02 79
EUR-Lex () [Corola-website/Law/199665_a_200994]
-
2 0.12 32. PARTIDUL UNIUNEA LIBERALĂ 2 0.12 "BRĂTIANU" 33. PARTIDUL PARTICULARILOR 2 0.12 PARTID SOCIAL DEMOCRAT TRADIȚIONAL ROMÂN 34. PARTIDUL NAȚIONAL AL 2 0.12 REÎNTREGIRII 35. PARTIDUL LIBERAL CREȘTIN 2 0.12 36. PARTIDUL FOȘTILOR NECOMUNIȘTI 2 0.12 ȘI DEȚINUȚI POLITICI 37. PARTIDUL DEMOCRAT AL 2 0.12 PENSIONARILOR DIN ROMÂNIA ȘI DIASPORA 38. UNIUNEA POLONEZILOR DIN ROMÂNIA 1 0.06 "DOM POLSKI" 39. UNIUNEA GENERALĂ A ROMILOR DIN 1 0.06 ROMÂNIA 40. UNIUNEA
EUR-Lex () [Corola-website/Law/199665_a_200994]
-
Budapesta, Partidul Muncitoresc Socialist Ungar (PMSU) se Împarte În mai multe tabere, dintre care ies Învingători reformatorii. În paralel, se constituie o opoziție puternică; În urma negocierilor, Constituția e modificată, se adoptă pluripartitismul, iar PMSU se transformă În Partidul Socialist Ungar, necomunist. Ziua de 16 iunie 1989, cînd au avut loc manifestări ample prilejuite de reînhumarea lui Imre Nagy, „poate fi considerată În Ungaria ca un moment de vîrf În procesul destrămării orînduirii socialiste” (raportul ambasadorului român la Budapesta din 17 iunie
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Stalin și Molotov suspectau, desigur, motivele americanilor (termenii propuși de Marshall erau incompatibili cu economia Închisă a Uniunii Sovietice), dar părerile lor nu erau Împărtășite de restul Europei de Est, care nu era Încă un bloc. Astfel, ministrul de Externe necomunist la Cehoslovaciei, Jan Masaryk, a acceptat cu entuziasm invitația franco-britanică din 4 iulie. Chiar a doua zi, Klement Gottwald, prim-ministru și lider al Partidului Comunist Cehoslovac, a fost convocat la Moscova și instruit să se prezinte la Întâlnirea de la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
puteau decât să urmeze „indicațiile” sovietice. Dar În Cehoslovacia, Armata Roșie plecase de mult și comuniștii nu dețineau Încă monopolul puterii. Cu toate acestea, Masaryk și colegii lui au cedat la primul semn de nemulțumire din partea lui Stalin. Dacă partidele necomuniste din Cehoslovacia ar fi insistat pentru acceptarea Planului Marshall, ele ar fi avut de partea lor majoritatea populației (inclusiv numeroși comuniști cehi), iar aplicarea voinței lui Stalin ar fi fost mai greu de justificat. În contextul mai larg al politicii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
judecați ca fasciști sau colaboraționiști și Încarcerați sau chiar Împușcați. Milițiile „populare” au contribuit la crearea unui climat de teamă și nesiguranță, pe care reprezentanții Partidului Comunist l-au imputat de Îndată adversarilor politici. Politicienii vulnerabili sau nepopulari din partidele necomuniste au fost supuși oprobriului public, iar colegii lor au consimțit la acest tratament injust În speranța că nu le va fi aplicat și lor. Astfel, În Bulgaria, 7 din cei 22 de membri ai prezidiului Uniunii Agrare și 35 din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cererea Moscovei, ajutorul oferit prin Planul Marshall. Pe scurt, Stalin n-avea nici un motiv să se plângă de Cehoslovacia. Cu toate acestea, În februarie 1948 comuniștii au orchestrat la Praga o lovitură de stat, profitând de demisia imprudentă a miniștrilor necomuniști (din motivul credibil, nedemonstrat, că poliția fusese infiltrată de comuniști), pentru a obține controlul asupra țării. Lovitura de stat de la Praga a avut o importanță enormă, tocmai pentru că s-a produs Într-o țară relativ democratică și care părea prietenă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Léon Blum În vârstă publica În ziarul socialist francez Le Populaire un articol extrem de influent, acuzându-i pe socialiștii din Vest că au trecut sub tăcere soarta camarazilor lor din Europa de Est. Grație loviturii de stat, o bună parte a stângii necomuniste din Franța, Italia și alte țări se situa acum cu fermitate În tabăra occidentală, evoluție ce a condamnat la izolare și neputință partidele comuniste aflate În afara zonei de influență sovietică. Faptul că Stalin nu prevăzuse aceste consecințe când a pus
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
bulgar, maghiar, polonez. Socialiștii care refuzaseră să Îmbrățișeze Partidul Comunist, precum bulgarul Krastin Partahov (judecat În 1946 și condamnat la Închisoare, unde a murit trei ani mai târziu), au fost și pedepsiți ca dușmani ai poporului. Ce frapează la victimele necomuniste ale primelor procese publice e că, În afară de cei care avuseseră o activitate vădit de partea nemților, au refuzat categoric să se recunoască vinovați sau să-și mărturisească așa-zisele fapte „antinaționale”. În august 1947, la Sofia, În procesul vizibil aranjat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
comuniști slovaci ca viitorul ministru de Externe Clementis, care a lucrat la Londra, și cei care rămăseseră În regiunile ocupate de naziști - toți erau vulnerabili la acuzațiile că fuseseră contactați de agenți occidentali sau că au colaborat prea Îndeaproape cu necomuniștii În mișcările de rezistență. Josef Frank, un comunist ceh care a supraviețuit Încarcerării la Buchenwald, a fost acuzat În procesul Slánský că profitase de timpul petrecut În lagăr pentru a-și face cunoștințe dubioase printre „dușmanii de clasă”. Singurii comuniști
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
experimentale”, În special cea de la Pitești, unde, timp de trei ani, din decembrie 1949 până la sfârșitul lui 1952, prizonierii au fost Încurajați să se „reeduce” reciproc prin tortură fizică și psihică. Majoritatea victimelor erau studenți, „sioniști” și alți deținuți politici necomuniști. Statul comunist era permanent Într-un război nedeclarat cu propriii cetățeni. Ca și Lenin, Stalin exploata nevoia de inamici: era În logica statului stalinist să se mobilizeze constant Împotriva dușmanilor săi - din exterior, dar mai ales din interior. Cum spunea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Moscova, PCI a păstrat mereu o aură de nedogmatism, ca singurul partid comunist important care tolera și chiar Îmbrățișa dezacordul inteligent și autonomia gândirii; În deceniile următoare, această reputație avea să-i fie utilă. Criticii lui Togliatti din zona stângii necomuniste se loveau mereu de percepția generalizată, În țară și (mai ales) În străinătate, că PCI nu era un partid comunist ca toate celelalte. Cum avea să recunoască mai târziu Ignazio Silone, singurii vinovați erau chiar socialiștii. Relațiile strânse dintre cele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai ales) În străinătate, că PCI nu era un partid comunist ca toate celelalte. Cum avea să recunoască mai târziu Ignazio Silone, singurii vinovați erau chiar socialiștii. Relațiile strânse dintre cele două grupări, cel puțin până În 1948, și reticența marxiștilor necomuniști de a critica Uniunea Sovietică au Împiedicat apariția În politica italiană a unei alternative viabile de stânga la comunism. Dar dacă Italia era unică În Occident prin aerul relativ simpatico al comuniștilor săi, ea era atipică și din alt motiv
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
judecată pentru calomnie. La proces, care a durat din 24 ianuarie până pe 4 aprilie 1949, Kravcenko a chemat În apărarea sa o serie de martori Întrucâtva obscuri; acuzații, Însă, se puteau mândri cu un florilegiu de depoziții ale intelectualilor francezi necomuniști: romancierul Rezistenței, Vercors, fizicianul Frédéric Joliot-Curie, câștigător al Premiului Nobel, criticul de artă Jean Cassou, erou al Rezistenței și director al Muzeului de Artă Modernă din Paris și mulți alții. Toți au confirmat trecutul impecabil al PCF, meritele revoluționare ale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Sovietică pornise Într-o călătorie decisivă a cărei miză scuza orice neajuns era deosebit de atrăgătoare pentru intelectualii raționaliști. Păcatul fatal al fascismului fusese legat de obiectivele sale specifice. țelurile comunismului, Însă, erau impecabil de universale și transcendente. Până și observatorii necomuniști erau dispuși să-i ierte crimele, fiindcă simțeau că tratează cu Istoria. Chiar și așa, În primii ani ai Războiului Rece, mulți occidentali ar fi spus mai sincer ce credeau despre Stalin, despre URSS și despre comuniștii locali dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rușine, dimpotrivă. Cum declara Maurice Thorez În iulie 1948, „oamenii Își Închipuie că ne insultă pe noi, comuniștii, făcându-ne «staliniști». Ei bine, eticheta asta e o onoare pentru noi și ne străduim s-o merităm pe deplin”. Iar mulți necomuniști talentați ezitau, așa cum am văzut, să-l condamne pe liderul sovietic, căutând să-i minimalizeze crimele sau chiar să i le scuze. Iluziile cu privire la tărâmul sovietic mergeau mână În mână cu prevestirile negre despre America 12. Statele Unite, Împreună cu noua Republică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
occidentale) urmăreau războiul. Janet Flanner, corespondenta la Paris a revistei The New Yorker, se arăta impresionată În mai 1950: „Pe moment, propaganda comunistă are cel mai mare succes pe care l-a avut vreodată În Franța, mai ales În rândul necomuniștilor”. Atitudinea comunistă față de mișcările populare era strict utilitaristă: Mișcarea pentru pace nu a fost decât un simplu instrument al puterii sovietice - de aceea, În 1951 a trecut subit la tema „coexistenței pașnice”, conform tendinței din strategia internațională a lui Stalin
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
câștigat peste 40% din voturi (abia spre sfârșitul anilor ’70 cota lor a scăzut sub 38%). În coaliții cu partidele mici de centru, ei au condus țara fără Întrerupere până În 1963, când s-au aliat cu partidele minoritare ale stângii necomuniste. Electoratul lor cel mai fidel, pe lângă alegătorii catolici din Veneția și regiunea Veneto, era localizat În Sud: Basilicate, Molise, Calabria, insulele Sardinia și Sicilia. În acestea din urmă, nu credința, ci serviciile i-au fidelizat timp de generații pe alegătorii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]