738 matches
-
cei cărora sentimentul creștin le este străin. „Mă tem de cei ce nu se roagă/ Cu cea mai terifiantă fobie/ A veacului nostru mare urgie/ Mă tem de cei ce nu se roagă.” („Fobie”) Veacul nostru este caracterizat de flagelul necredinței, al absenței credinței sau al unei false credințe. Petru Lascău reușește în doar câteva versuri să facă o radiografie a societății contemporane, în care lipsa legăturii cu Divinitatea are ca rezultat îndoiala și sărăcia sufletească, ambele concretizate în nimicirea stării
„SEMNĂTURA IUBIRII”, VERSURI CREŞTINE DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355990_a_357319]
-
vedea cum stau lucrurile cu credința noastră deoarece de acolo pornește legătura cu Dumnezeu, respectiv, religia noastră personală. În fiecare an în “Duminica lui Toma”, am auzit predici și chiar persoane care dezbăteau atitudinea „necredinciosului Toma”, judecându-l chiar, pentru necredința lui în Învierea Domnului. Dar oare noi, creștinii moderni, că zicem că aproape toți suntem creștini, credem noi cu adevărat că El, Domnul Isus Hristos e Viu? Spunem: „Adevărat a Înviat!” cu toată ființa noastră, sau doar pentru că așa e obiceiul
CREDINŢĂ ŞI CONVINGERE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354864_a_356193]
-
precum zidarul își face casă cu mistria Și cum credința-n Dumnezeu e lucru sfânt! Te-mbrățișez pământul meu, cu casa În care am crescut și am fost fericit Deși tu știi, că-ntruna pe tine te-am iubit, Doar necredința unora să fie nebuloasa Prin care trecem spre a ajunge la sfarsit! Mi-e dor de viață și, de ultimul cuvânt Ce-a fost întâiul, ce, l-am învățat pe acest pământ!... florentina crăciun fabyola octombrie 2011 -- Referință Bibliografica: E
E UNIVERS de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355108_a_356437]
-
păcatului originar. Spre individualizarea emoției năzuie poetul, dar prin aceasta nu mai puțin spre neantizarea individualismului marcat de orgoliu, în speranța de a o găsi, în contact cu mediul înconjurător, sensurile aventurii sale cosmice, de a-și contempla erosul în necredința identității. De aceea lipsește gestul de posesiune, în spirit eminescian, plenar și, implicit, a reflecțiilor de gelozie, atât în interiorul eului, cât și în afara lui. Pentru tânărul Blaga iubirea constituie una din temele permanenței, cu închingări misterioase la rădăcina, originea și
COMPLEXUL LUI EMPEDOCLE ÎN POEZIE LUI LUCIAN BLAGA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355155_a_356484]
-
se-ntâlnesc pustiuri îmbrățișări așteptări și lumini într-un unghi ascuțit ca un țipăt în pieptul muntelui pe altă cărare urcau cu făclii zâne și decenei s-aprindă focul în vatră am ridicat privirea până în ochiul deschis orb prin turnul necredinței arsă întâia dată și-a doua oară fulgerul sacru nu-i îngăduise palma pe obrazul cerului întocmai atunci deasupra altarului înflori neașteptat o stea surâs al nopții și-al luminii pământul începuse a schimba șoapte cu cerul prin inima mea
UNEORI LUMINA ÎŞI SCRIE NUMELE PE CER de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355239_a_356568]
-
păcatului originar. Spre individualizarea emoției năzuie poetul, dar prin aceasta nu mai puțin spre neantizarea individualismului marcat de orgoliu, în speranța de a o găsi, în contact cu mediul înconjurător, sensurile aventurii sale cosmice, de a-și contempla erosul în necredința identității. De aceea lipsește gestul de posesiune, în spirit eminescian, plenar și, implicit, a reflecțiilor de gelozie, atât în interiorul eului, cât și în afara lui. Pentru tânărul Blaga iubirea constituie una din temele permanenței, cu închingări misterioase la rădăcina, originea și
COMPLEXUL LUI EMPEDOCLE ÎN POEZIA LUI LUCIAN BLAGA, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355655_a_356984]
-
Toate Articolele Autorului SPINI ÎNFIPȚI ÎN INIMĂ Câte faci tu pentru mine O Luceafar, sfântă floare Trupu-ți e suflare vie Dar simt sufletu-ți cum moare. Griji, nevoi, necazuri, rele Eu ți le-am sădit pe toate Răzvrătire și mândrie, Necredință, neascultare, Plăceri multe, Patimi grele, E robia care vine ... Și mă ia de lângă tine, Și mă duce-n disperare Iar speranța-n tine moare ... SPRE FERICIRILE DEPLINE În ochii tăi căprui mă pierd Mă fascinează a ta privire Și ma
CĂUTÂND ŢARA FERICIRII DEPLINE (POEME) de DIANA OLARU în ediţia nr. 904 din 22 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346152_a_347481]
-
Acasa > Orizont > Atitudini > GEORGE PETROVAI - „CRED DOAMNE! AJUTĂ NECREDINȚEI MELE!” - CORDONUL OMBILICAL AL CONDIȚIEI UMANE Autor: George Petrovai Publicat în: Ediția nr. 1811 din 16 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Trăim vremuri de amarnice încercări pentru întreaga omenire, vremurile neliniștii, dizarmoniei lăuntrice, impermanenței, asimetriei, absurdului, violenței și intoleranței, în
„CRED DOAMNE! AJUTĂ NECREDINŢEI MELE!” – CORDONUL OMBILICAL AL CONDIŢIEI UMANE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369066_a_370395]
-
nu putea să fie decât relativul progres material al omenirii (ici îmbuibați care se sinucid, dincolo milioane de oameni care mor de foame) și absolutul regres moral-spiritual pe arii tot mai întinse ale globului (din ce în ce mai mulți indivizi se mândresc cu necredința lor în manieră tradițional-istorică, astfel că țări precum Marea Britanie avansează cu pași repezi spre decreștinare sau lepădare de creștinism), ceea ce înseamnă că în eterna dispută dintre spirit și materie, lumea zilelor noastre adoră aparența și înclină balanța străduințelor înspre vremelnic
„CRED DOAMNE! AJUTĂ NECREDINŢEI MELE!” – CORDONUL OMBILICAL AL CONDIŢIEI UMANE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369066_a_370395]
-
și războiul rece! E drept, n-a cunoscut nici „binefacerile” experimentului postbolșevic, cu atâția politruci șpăgari și atâția bacalaureați gata oricând să-l confunde pe Vlaicu Vodă cu...Aurel Vlaicu... De-aceea zic că strigătul evanghelistului Marcu („Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!”) reprezintă șansa respiritualizării noastre prin calitatea sa de cordon ombilical al condiției umane. Căci prima parte - „Cred, Doamne!” - constituie bucuria atotumanului, care prin credință cunoaște calea dreaptă spre îndumnezeire, iar cea de-a doua parte - „Ajută necredinței mele!” - înfățișează
„CRED DOAMNE! AJUTĂ NECREDINŢEI MELE!” – CORDONUL OMBILICAL AL CONDIŢIEI UMANE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369066_a_370395]
-
Doamne! Ajută necredinței mele!”) reprezintă șansa respiritualizării noastre prin calitatea sa de cordon ombilical al condiției umane. Căci prima parte - „Cred, Doamne!” - constituie bucuria atotumanului, care prin credință cunoaște calea dreaptă spre îndumnezeire, iar cea de-a doua parte - „Ajută necredinței mele!” - înfățișează fireasca îndoială a omenescului, care, pentru a putea cunoaște limanul (mântuirea), imploră ajutorul divin pe drumul anevoios și înțesat cu necredințe al îndreptării. George PETROVAI Sighetu Marmației, 14 decembrie 2015 Referință Bibliografică: George PETROVAI - „CRED DOAMNE! AJUTĂ NECREDINȚEI
„CRED DOAMNE! AJUTĂ NECREDINŢEI MELE!” – CORDONUL OMBILICAL AL CONDIŢIEI UMANE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369066_a_370395]
-
bucuria atotumanului, care prin credință cunoaște calea dreaptă spre îndumnezeire, iar cea de-a doua parte - „Ajută necredinței mele!” - înfățișează fireasca îndoială a omenescului, care, pentru a putea cunoaște limanul (mântuirea), imploră ajutorul divin pe drumul anevoios și înțesat cu necredințe al îndreptării. George PETROVAI Sighetu Marmației, 14 decembrie 2015 Referință Bibliografică: George PETROVAI - „CRED DOAMNE! AJUTĂ NECREDINȚEI MELE!” - CORDONUL OMBILICAL AL CONDIȚIEI UMANE / George Petrovai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1811, Anul V, 16 decembrie 2015. Drepturi de Autor
„CRED DOAMNE! AJUTĂ NECREDINŢEI MELE!” – CORDONUL OMBILICAL AL CONDIŢIEI UMANE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369066_a_370395]
-
necredinței mele!” - înfățișează fireasca îndoială a omenescului, care, pentru a putea cunoaște limanul (mântuirea), imploră ajutorul divin pe drumul anevoios și înțesat cu necredințe al îndreptării. George PETROVAI Sighetu Marmației, 14 decembrie 2015 Referință Bibliografică: George PETROVAI - „CRED DOAMNE! AJUTĂ NECREDINȚEI MELE!” - CORDONUL OMBILICAL AL CONDIȚIEI UMANE / George Petrovai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1811, Anul V, 16 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 George Petrovai : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
„CRED DOAMNE! AJUTĂ NECREDINŢEI MELE!” – CORDONUL OMBILICAL AL CONDIŢIEI UMANE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369066_a_370395]
-
pe măsură... Spăl cu lacrima tăcerii Ochiul prins în mreajă lumii, În genunchi de rugăciune Stau plecați chiar și nebunii... Aș rămâne lângă Cruce, Chiar și liniștea mă vrea Să-Ți slujesc măcar o zi Calc pe neputința mea... Iartă necredinței mele Am strigat smerit și eu Vreau să pun pe fugă Tată Cel din urmă fariseu! 11.04 2016 foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: La Prislop / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1928, Anul VI, 11
LA PRISLOP de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370945_a_372274]
-
și cît și cît - o fi numai 9 zile - și va fi oare bine - căci eu iubesc și cîteodată uit de mine și mă cred tine - urăsc - urăsc tăcerea nopții, mi-e frică și nu pot slabi discordia mărului a necredinței în zelul meu - de o fi zid - de o fi vis e flacăra din mine - de aceea așa gîndesc - căci suspiciunea acest greu cuvînt al geloziei - nu pot să-l văd - căci îl urăsc că și-a făcut lăcașul în
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE IV de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370957_a_372286]
-
tăișuri împotriva nebuniei celui rău Bucură-te, că tuturor te-ai făcut pildă de sfântă nevoință Bucură-te, că în ale tale lupte ai dobândit cununi de biruință Bucură-te, întărirea cea nouă a credinței Bucură-te, rana și surparea necredinței Bucură-te, că ești putere dăruită celor credincioși Bucură-te, că preschimbi inimile celor necredincioși Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite! Condacul al 2-lea Viața ta sfântă și sfârșitul preafericit au fost neștiute de oameni, dar
MATERIAL DESPRE VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, FAPTELE MINUNATE, SFÂRŞITUL MUCENICESC ŞI DESCOPERIREA MOAŞTELOR, PRECUM ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC EFREM CEL NOU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/370896_a_372225]
-
Bucură-te, că ești părtaș al firii îndumnezeite Bucură-te, alabastru plin cu mirul lacrimii de umilință Bucură-te, surâs de bucurie izvorât din aspră nevoință Bucură-te, jertfă sfințită prin război până la sânge Bucură-te, că prin tine nebunia necredinței se înfrânge Bucură-te, viață înveșmântată cu monahicească haină Bucură-te, mireasmă bună a viețuirii fără de prihană Bucură-te, stea care pe colina neprihăniților răsare Bucură-te, că în bezna vremurilor noastre ești precum un soare Bucură-te, Sfinte Părinte
MATERIAL DESPRE VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, FAPTELE MINUNATE, SFÂRŞITUL MUCENICESC ŞI DESCOPERIREA MOAŞTELOR, PRECUM ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC EFREM CEL NOU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/370896_a_372225]
-
tăișuri împotriva nebuniei celui rău Bucură-te, că tuturor te-ai făcut pildă de sfântă nevoință Bucură-te, că în ale tale lupte ai dobândit cununi de biruință Bucură-te, întărirea cea nouă a credinței Bucură-te, rana și surparea necredinței Bucură-te, că ești putere dăruită celor credincioși Bucură-te, că preschimbi inimile celor necredincioși Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite! Condacul 1 Strălucitu-ne-ai tuturor ca o nouă stea, când s-au descoperit sfintele tale moaște, Părinte
MATERIAL DESPRE VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, FAPTELE MINUNATE, SFÂRŞITUL MUCENICESC ŞI DESCOPERIREA MOAŞTELOR, PRECUM ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC EFREM CEL NOU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/370896_a_372225]
-
și cît și cît - o fi numai 9 zile - și va fi oare bine - căci eu iubesc și cîteodată uit de mine și mă cred tine - urăsc - urăsc tăcerea nopții, mi-e frică și nu pot slăbi discordia mărului a necredinței în zelul meu - de o fi zid - de o fi vis e flacăra din mine - de aceea așa gîndesc - căci suspiciunea acest greu cuvînt al geloziei - nu pot să-l văd - căci îl urăsc că și-a făcut lăcasul în
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE 7 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/370961_a_372290]
-
în care ne exercităm libertatea noastră personală, spre săvârșirea păcatului sau spre deprinderea virtuții, depinde intensitatea lucrării harului în noi. Cei care, cu credință, urcă treptele făptuirii creștine sunt înfiați sau suportă „înfierea în Duh“. Cei care se fac, prin necredință și nepurtare de grijă, nelucrători ai poruncilor se lipsesc de lumina și de ajutorul Duhului Sfânt. Prin voia noastră deci putem deveni „mădulare ale Domnului Iisus Hristos“ și „temple ale Duhului Sfânt“, sau să facem această prezență nesimțită, nelucrătoare, nemișcată
POGORÂREA DUHULUI SFÂNT – CINCIZECIMEA SAU RUSALIILE – EVENIMENTUL ŞI PRAZNICUL ÎNCORPORĂRII, ÎNNOIRII ŞI SFINŢIRII CREDINCIOŞILOR ÎN BISERICĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1608 din 27 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369810_a_371139]
-
gândind, din ce în ce mai mult, în sensul eshatonului iudaic de tip liniar-mesianic. Și astfel, în locul contactului cu Împărăția și Tainele ei, acel eshaton adevărat creștin, care este un veșnic prezent s-a instaurat, gradual, acea percepție filozofică idealistă și abstractă, culminând cu necredința, agnosticismul și chiar ateismul de care am amintit, fie el de tip marxist, fie de tip new-age. Drept urmare, Păstorul Duhovnicesc trebuie să folosească îndeosebi arma rugăciunii, care-l ajută să unească neputința și nedesăvârșirea lui cu atotputernicia și binecuvântarea lui
DESPRE PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI, ÎN VIZIUNEA PREACUVIOSULUI PĂRINTE ARHIMANDRIT TEOFIL PĂRĂIAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370008_a_371337]
-
gândind, din ce în ce mai mult, în sensul eshatonului iudaic de tip liniar-mesianic. Și astfel în locul contactului cu Împărăția și Tainele ei, acel eshaton adevărat creștin, care este un veșnic prezent s-a instaurat, gradual, acea percepție filosofică idealistă și abstractă, culminând cu necredința, agnosticismul și chiar ateismul de care am amintit, fie el de tip marxist, fie de tip new-age. Revenind la comparația cu preoții Legii vechi, observăm că preoția levitică putea constata curăția de lepră (boală trupească), în timp ce preoții creștini pot vindeca
DESPRE VIAŢA DUHOVNICEASCĂ A PREOTULUI DUPĂ TRATATUL „DESPRE PREOŢIE” AL SFÂNTULUI IOAN GURĂ DE AUR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370406_a_371735]
-
dreaptă. Cel puțin aceasta e teoria lui Socrate. Însă, eu aș zice că soluția este întoarcerea la Dumnezeu. Cât despre autoanaliză,(lesne de zis!, vorba lui Vlahuță), pentru asta trebuie sinceritate în raport cu sinele și divinitatea. E atâta grabă, vacarm, îndoială, necredință, rebeliune la tot pasul. Tineretul nu mai e coordonat și îndrumat în mod adecvat, deoarece lipsesc modelele, liderii adevărați. De aceea ei se lipesc imediat de orice curent de învățătură, chiar drăcească, și în neștiință de cauză, ajung să fie
DESPRE MÂNGÂIERE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369458_a_370787]
-
deopotrivă veridic și mincinos, ambivalența omului mediteraneean” sau, cum afirmă publicistul Mircea Herivan, „cu eroul Odyseei apare în literatură „homo duplex (s.a.) - ambivalență între static și dinamic”, deoarece „cu o singură mână[...]cârmuiește multiple perechi: Ficțiunea și Realitatea, Iubirea și Necredința, Aventura și Căminul, Curajul și Frica”, aceste opoziții reprezentând tot atâtea moduri de a ființa, el ca model, ori de a influența viața celor care gravitează în jurul său. Numite la început alegorii, epopeile homerice au fost considerate de către toți exegeții
MITUL LUI ULISE ÎN CULTURA ROMÂNĂ de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369451_a_370780]
-
se scris numele cu i, apoi cu y), și soția lui, Matilda, precum și încă șase actori și patru actrițe, în total, se scrie, au venit douăsprezece persoane. Vor juca spectacolele „Orbul și nebuna”, o traducere de Matei Millo, „Gărgăunii sau Necredința bărbaților”, traducere de M. Pascaly. Autorul scrisorii deplânge absența pieselor originale care ar contribui „mai mult la dezvoltarea spiritului național”. El observă că repertoriul trupei este alcătuit din douăzeci și cinci de piese, douăsprezece drame și treisprezece comedii, nici una românească, dar se
IOSIF VULCAN ŞI TEATRUL de ELISABETA POP în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370701_a_372030]