507 matches
-
care pâlpâie într-un colț al României întregite” și „va fi pur culturală”. În seria transilvană orientarea publicației este tradiționalistă, în descendența liniei Ioan Slavici - Ion Agârbiceanu. Astfel, primului i se republică un fragment din romanul Spiru Călin, alături de un necrolog încărcat de elogii, iar celui de-al doilea povestirea Pustiul. Un număr este închinat lui George Coșbuc, căruia i se reproduc textele Baladă și Roata morii. Atitudinea antimodernistă e adesea exprimată în termeni tranșanți: „Noile curente nu au nimic cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290710_a_292039]
-
este ales în 1911 în comitetul de conducere. În 1914 inițiază Cercul bibliofil român. În anul următor, la 5 aprilie, un servitor încearcă să-l omoare în timp ce dormea, înfigându-i un pumnal până în creier. Tudor Arghezi publică, în „Cronica”, un necrolog, semn că se răspândise vestea morții lui. Cu o constituție robustă, rănitul supraviețuiește, însă tot restul vieții va rămâne țintuit într-un fotoliu, neputând să scrie și vorbind anevoios. O duce greu, un premiu național de teatru fiindu-i decernat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
Dostoievski, Korolenko, Maupassant, Mark Twain, Bjørnstjerne Bjørnson, Théodore de Banville, Paul Bourget, François Coppée, Paul Féval, Hector Malot, Jules Verne, Giovanni Verga, Matilde Serao, Heinrich Zschokke. Articole de informație culturală, știri artistice și literare, portrete de scriitori, articole comemorative și necrologuri, note bibliografice și recenzii sumare apar mai în fiecare număr. În T.r. au debutat Zacharia Boiu (cu poezia Salutare la „Telegraful român”, apărută în 1853), Visarion Roman (cu versurile intitulate Fiul grijei, în 1853), Iosif Vulcan (cu o corespondență
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290123_a_291452]
-
da demisia. Și notele referitoare la ultimele zile ale lui Eminescu ori la moartea sa, sobre, irizate de o emoție reală, par a fi scrise de autorul lui Hagi-Tudose. Se republică, de asemenea, la 1 iulie 1889, din „Revista nouă”, necrologul scris de B. P. Hasdeu (Eminescu), însemnările lui Ioniță Scipione Bădescu, apărute în „Curierul Botoșanilor”, și alte articole traduse din ziarele vieneze „Neue freie Presse” ori „Deutsche Zeitung”. Delavrancea reia în D., practic simultan cu tipărirea lor în „Revista nouă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286732_a_288061]
-
un articol al lui Matei Roussou, Littérature roumaine contemporaine. Din revista „Nouvelles littéraires” se traduce articolul Istrati interzis în România. Din „Revue des deux mondes” e comentat un articol al lui Noël Roger, intitulat La Nouvelle Roumanie. Paul Constant semnează necrologul Ion I. Ciorănescu, iar C. Radu articolul Alecsandri e de origine italiană? Însemnările de călătorie aparțin lui A. Semaca. Gabriel Drăgan adună, sub genericul Sâmburi, câteva maxime. Cugetările lui Lucian Blaga sunt republicări. D.B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287086_a_288415]
-
Atacurile barbarilor ș.a. (1924-1928). M. Pricopie traduce din Horațiu, Hugo și Eichendorff, Gr. Sălceanu din Baudelaire (Omul și moartea, 1924), din Verlaine și din Hugo (1924). Recenziile la cărți și reviste sunt semnate de R. Vulpe și D. Iliescu. Două necrologuri - Vasile Pârvan (1927) și Ioan N. Român (1931) - apar nesemnate. Alți colaboratori: I. Cornea, I. Dumitrescu-Frasin, O. Tafrali. Î.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285334_a_286663]
-
istorice, tendințele latiniste și rolul normativ al Academiei) și Principiile lui Cipariu (despre principiul etimologic aflat la baza sistemului filologic al acestuia și contribuția gazetei „Organul luminărei” din Blaj la propagarea ideilor școlii etimologico-istorice) - ambele nesemnate. Se mai pot menționa necrologurile George Sion și George Barițiu și reproducerea unei conferințe a lui B.P. Hasdeu, Noi în 1892. Interesul pentru etnografie vine în completarea activității culegătorilor de folclor, prin articolele Portul țăranului de A. Bucur, Casa, curtea și mobilierul românului de Al.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290340_a_291669]
-
133 2 idem, p. 135 3 Pagini de critică literară, vol. I, p. 152 4 idem, p. 161 5 Pagini de critică literară, vol. II, p. 214 6 Pagini de critică literară, vol. I, p. 129 64 Într-un emoționant Necrolog, Vladimir Streinu vede în Anton Holban „un intelectual purtat în fiece moment când de setea cunoașterii de sine, când de aceea a cunoașterii altor scriitori”1, așadar o natură duală, exprimată cu strălucire în roman și în eseistică. La Felix
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Pallady, G. Rotică. Colaborează cu proză C. Ștefanovici, Ș. Damian, Ovidiu Manițiu, N. Milcu, G. Bujoreanu, Ion Mehedințeanu ș.a., iar teatrul este ilustrat de câteva pagini aparținând lui George Mihail Zamfirescu (Baricada, Icoana fugară, 11/1924). C. V. Gerota publică un necrolog închinat lui Duiliu Zamfirescu. Se consemnează apariții editoriale, însoțite uneori de scurte comentarii, cărora li se adaugă o cronică a revistelor literare. Articolele de critică literară sunt semnate de Eugen Constant și D. I. Atanasiu. Eseuri despre viața culturală și literară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289726_a_291055]
-
Procopie din Cesarea, Iași, 1926. Traduceri: Lucian din Samosata, Dialogii morților, București, 1896; A. Papadopulos-Kerameus, Scrieri și documente grecești privitoare la istoria românilor, București, 1914 (în colaborare cu G. Murnu). Repere bibliografice: D. Evolceanu, „Poezia religioasă bizantină”, CL, 1900, 4; [Necrolog], U, 1921, 143; I. Rădulescu-Pogoneanu, C. Litzica, CL, 1921, 6-7; Marin Popescu-Spineni, Contribuțiuni la istoria învățământului superior, București, 1928, 44-45, 122; [C. Litzica], „Almanahul literar”, 1971, 204; Traian Nicola, Liceul „Gh. Roșca Codreanu”, Bârlad, 1971, 214-216; Maria Marinescu-Himu, Adelina Piatkovski
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287837_a_289166]
-
Johan Bojer, Anatole France, Théophile Gautier, Dante, Ivan Vazov, Giovanni Verga, Mahatma Gandhi, Rabindranath Tagore, Charles Baudelaire, Friedrich Nietzsche, Matilde Serao, Ady Endre, Eugene O’Neill, Petöfi, Maeterlinck, dar și eseuri despre literatura lui I.L. Caragiale, Duiliu Zamfirescu, Ion Scurtu (necrolog), G. Coșbuc (Pe urmele lui...), Andrei Bârseanu, Petru Maior, I. Heliade-Rădulescu sau despre mișcarea lui Tudor Vladimirescu, romanul american contemporan, problemele futurismului. Se publică în foileton un roman al lui E.M. Vogüé, Morții vorbesc, sau traduceri din poezia lui William
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287552_a_288881]
-
sau purgatoriu) de actualitate într-o societate multiculturală precum SUA, sau într-o societate ce încearcă să urmeze modele americane? CUNNINGHAM, MERCE (1919 2009) Coregraful Merce Cunningham a devenit un gigant al dansului, modelând opera sa după regulile hazardului, conform necrologului din Le Figaro (Bavelier). Probabil nu numai hazardul l-a făcut să îl întâlnească pe compozitorul John Cage (vezi), cu care a avut un lung parteneriat și o lungă colaborare, amândoi împărtășind fascinația compoziției aleatorii, în muzică și coregrafie. De
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
intactă banalitatea afirmațiilor. "Jocul de cuvinte reușit e însă acela care prin asocierea formelor pune în lumina și o legatura mai profundă, ascunsă, a faptelor" [idem]. 365 "În general, bărbații acuză femeile că sunt limbute, dar ei dețin monopolul discursurilor, necrologurilor etc., iar studiile americane recente demonstrează că ei vorbesc mai mult decât femeile" [Cernichevivi, p.74]. 366 Felul contelui Muffat de a o dezmierda pe Nana constă în primitivizarea limbajului: "le faisait zézayer comme un enfant" [Zola, Nana, p.438
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
fenomenului literar și ziaristicii. Înainte de primul război mondial acesta a fost susținut de Ion Agârbiceanu, G. Bogdan-Duică, Enea Hodoș, Nichifor Crainic, Victor Eftimiu, Ioan Russu-Șirianu, Teodor V. Păcățian (cu poezie, povestiri, recenzii - Cărți românești, Reviste românești, Cărți străine -, portrete, evocări, necrologuri), după 1917 sunt prezenți Nicolae Iorga, Vintilă Russu-Șirianu, I. A. Bassarabescu, Vasile Bogrea, Sandu Teleajen, George Vâlsan, Axente Banciu, Zaharia Bârsan, D. Ciurezu, Al. Ciura, Olimpiu Boitoș, iar după 1940 scriu frecvent Vasile Netea, Ion Breazu, Eugen Todoran, Radu Stanca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290242_a_291571]
-
Zola, Henry Kistermaeckens, Arthur Conan Doyle, François Coppée, Georges Courteline. Constantin A. I. Ghica este autorul majorității traducerilor. Lui i se alătură Constanța Chiralievskaia, care transpune în foileton romanul lui V. D. Waschirov - De ce se prăbușesc imperiile. Numărul 5/1913 găzduiește necrologul Aurel Vlaicu, iar numărul 26-27/1915 comemorează 25 de ani de la moartea lui V. Alecsandri. Aniversări consemnate: centenarul nașterii lui C. A. Rosetti și 50 de ani de teatru ai maestrului Constantin Nottara. În numărul 25/1915, D. Teleor alcătuiește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285170_a_286499]
-
ș.a. Proză dau George Aria, Mircea Ștefănescu, iar articole, eseuri și interviuri semnează Alexandru Talex (Vasile Pârvan, precursorul), Arșavir Acterian (Oscilații), Erwin Riegler (Întâlniri cu Panait Istrati), Pericle Martinescu (Moartea polemicei), Mircea Eliade („Nu mă interesează”), Anton Holban (Asemănări). Publică necrologuri G. M. Zamfirescu (Nottara în eternitate și adevăr) și George Aria (Gib Mihăescu a fost frânt de moarte). Sumarul este completat cu traduceri din scrierile lui Sabatino López, Guido Milanesi, Alfred de Musset ș.a. Revista are un aspect grafic atractiv
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288703_a_290032]
-
tehnicianul lui Haeckel. Am rămas impresionat de dăruirea acestuia în muncă, de stima și devotamentul pe care le avea față de profesorul său. Îmi amintește de moș Ilie Bourel, laborantul profesorului Ioan Borcea, care la dispariția acestuia i-a închinat drept necrolog câteva versuri. „Amintirile din timpul studiilor mele la Jena sunt cele mai plăcute. În institut era o veselie și un îndemn la lucru, datorită în mare parte amabilităților binevoitoare a profesorului față de noi. După un an îmi făcea deosebita onoare
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
lui I. Popovici-Bănățeanul, sunt relatate pe larg. Un spirit tutelar e Duiliu Zamfirescu, din scrierile căruia se reproduc versuri și proză, evocat (sub semnătura Nylen) în ipostaza de ministru al afacerilor străine și comemorat la un an de la dispariție. Un necrolog e consacrat și lui N. N. Beldiceanu, iar Paul I. Papadopol dă evocarea Cum l-am cunoscut pe Iosif. Debutând cu vădite înclinări tradiționaliste, orientarea revistei se va radicaliza din anul al doilea în plutonul neosămănătorist, sub o deviză din N.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287802_a_289131]
-
temeinicie. Eram secretar general de redacție la revista "Cronica" și l-am întrebat când aduce evocarea lui Iacob Negruzzi. Pi la o gioi. Ceea ce putea să însemne joia asta, joia cealaltă, ori joia de-apoi. A publicat, apoi, un emoționant necrolog prilejuit de moartea scriitorului clujean Speranția. Numai că Speranția o ducea bine-mersi și nici n-avea de gând să treacă în rândul răposaților. A trebuit să topim tot tirajul și să tipărim revista din nou. Leon a plătit fără crâcnire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Prutul", " Opinia") care azi publica știrea, mâine, desmințirea și poimâine, desmințirea desmințirii, Leon a izbutit repede să-și asume exemplar conduita și rigorile ziaristicii moderne, ce consideră nu numai informația eronată, ci și greșeala de tipar capătul lumii darămite un necrolog să-i spun astfel anticipat! Preventiv, si-a schimbat titlul rubricii (de la "Inedite" la "Mai puțin cunoscute") și, cum n-a izbutit să îngroape niscaiva vii, s-a apucat de dezgropări. Aici era în largul lui! Doamne, câte văzuse, câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Colegiul din Răcăciuni! De luni de zile, nația este cutremurată de presupusul deces al Elodiei Ghinescu, de dispariția puștanilor fugiți de acasă, în vreme ce uciderea cu zile (acesta-i termenul exact: ucidere!) a unui mare poet s-a soldat cu un necrolog postat pe internet de Asociația Scriitorilor din București și o onorabilă înmormântare ieșeană cu onoruri militare, atât. În rest, tăcere! Procurorii sunt adânc preocupați de cazul valizei cu arginții lui Becali, de milioanele sfeterisite la transferurile fotbaliștilor, pentru a se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
să curețe cartofi, la cazarmă, a-ncasat pedeapsa unei nopți de arest și a dormit pe carâmbul cizmelor, la arestul unității, alături de alt "dizident" ce nu-și lustruise ca lumea pușca. Criticul Z.S. ne apare, în oglinda cernită a unui necrolog, ca "rezistent" căruia i se interzisese semnătura. Lui, eternul subiect al ironiilor noastre, tocmai pentru că-i aflai semnătura în orice publicație deschideai, de la Oradea la Zimnicea! O doamnă, onorabilă altfel, m-a asigurat că "a fost și ea la revoluție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
precizarea anchetatorilor arată că nu-i vorba de o reacție întâmplătoare: căpitanul este fără de partid și a fost coleg de școală cu regele Mihai!) Sunt înfierați și lt. col. Tobolcea și maiorul Stănescu: ambii n-au venit la club, să asculte necrologul difuzat la radio, iar soldatul Cherecheș s-a găsit să întrebe "dacă tov. Stalin va fi înmormântat cu preoți." Nici sold. Molnar n-a fost mai breaz: și-a permis să afirme că "tov. Stalin a murit bătrân și ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
îl republică în "Albina românească" însoțindu-l de o gravură a lui Műller intitulată "Descrierea cadrului al doilea din istoria Moldovei, înfățoșător pe Ștefan cel Mare cuvântând al său testament politicesc". Mai prudent, Kogălniceanu crede că-i vorba de-un necrolog, în vreme ce alții susțin că nu-i nici una, nici alta și-l categorisesc în rândul scrierilor în proză de tip romantic, care, spune M. Anghelescu în "Mistificațiuni", "chiar dacă utilizează modele retorice celebre (Flėchier, Bossuet), pune în relație o temă morală cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
în culcușul fiarelor sălbatice, către acel săhastru, Ștefan au năzuit și plecând armele patriarhului din codri, căută și adusă biruință în tabere..." Desigur, nu poate fi vorba de un text contemporan cu sfârșitul lui Ștefan, și, în consecință, nu-i necrolog. Nici testament n-are cum fi, câtă vreme a fost redactat (la persoana III-a!) cu siguranță spre sfârșitul sec. XVIII. Atunci, ce-i? Se pare că-i vorba despre întâia evocare istorică în proză poematică, precursoare a scrierilor lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]