1,328 matches
-
lucrurile din jur. Nimic nu pare să împieteze peisajul natural și livresc al poemelor din care parcă izvorăsc lumini solare și stelare ce se revarsă din belșug asupra semenilor. Se pare că există și o explicație logică: sufletul poetei izvorăște nectar iar acest nectar nu este decât iubirea: „Din lacrimi cristaline durute sub zăpezi/ Un giuvaer de floare și-ascunde în petale/ Întreaga-i prospețime, iubirea din amiezi/ Și bucurie-ascunde, lumina din pocale.// Vestește primăvara minunea cea suavă/ Și ochii ni
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
Nimic nu pare să împieteze peisajul natural și livresc al poemelor din care parcă izvorăsc lumini solare și stelare ce se revarsă din belșug asupra semenilor. Se pare că există și o explicație logică: sufletul poetei izvorăște nectar iar acest nectar nu este decât iubirea: „Din lacrimi cristaline durute sub zăpezi/ Un giuvaer de floare și-ascunde în petale/ Întreaga-i prospețime, iubirea din amiezi/ Și bucurie-ascunde, lumina din pocale.// Vestește primăvara minunea cea suavă/ Și ochii ni-i încântă cu
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
cu straiul alb și pur/ Ridică gingaș capul și parcă zice-n slavă:/ Nu-i vreme de tristețe, e bucurie-n jur!// Privesc spre ghiocelul ce mi-e atât de drag/ Și-i sorb duios lumina ce-mprăștie în cale/ Nectar din suflet, tandru aștern tăcut în prag/ Și-aștept din depărtare... chemarea vocii tale.// De-ai știi câtă iubire am adunat în suflet/ Și câtă primăvară am strâns la pieptul meu/ Câți ghiocei sădit-am și-al ramurilor scâncet/ L-
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
strâns la pieptul meu/ Câți ghiocei sădit-am și-al ramurilor scâncet/ L-am ascultat cu jale ori l-am trăit mereu...// Ai alerga prin valuri, prin nori ți-ai face cale/ Și lumea ai străbate, mi-ai căuta privirea/ Nectarul meu din suflet s-ar scurge prin petale/ De ghiocei, și-n șoapte ți-ar dărui iubirea.// Te-mbracă-n primăvară, iubito, vino-n grabă/ Adu-mi iubirea-n dar și liniștea-mi veghează/ Un colier de vise ne-așteaptă
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
De-s eu sau de nu-s eu, ce mai contează...// Și printre ramuri crude, privește-mi neputința/ Eu voi pătrunde tainic pământul ce mustește/ În juru-mi totu-nvie se-mbracă-n flori dorința/ Dar astă primăvară... Mălinul nu-nflorește... ” (Nectar din suflet, Oradea, 22 februarie 2010”. Deosebit de relevantă pentru creația poetei este dragostea față de satul natal, „satul cu dor”, unde „Miroase codru-a floare și absint”, sat pe care ne asigură că nu l-a uitat și unde se reîntoarce
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
spiritului. Și asta pentru că, așa cum mărturisește autoarea: „Gândesc prea mult, iubesc frumos și poate sper/ În visele frumoase sau limpezimi de cer/ Sunt lan aprins de maci sau foșnetul de frunze,/ Am flori de tei în plete și-al lor nectar pe buze?” (Întrebări). În retortele sufletești poeta păstrează și prepară elixiruri, precum marii alchimiști, din: visări, mângâieri, doruri ascunse, lacrimi calde, speranțe de bine, împletite-n tăceri, toate frământate cu lumină blândă. Ceea ce rezultă e un balsam de cuvinte bun
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
înseamnă cu tot nevăzutul din alt univers aflat într-un cod ceresc sufletul meu odihnă va găsi în număr impar aud cum respira-n trunchi ultimul zeu peste pleoape se zbat păsări de noapte unda de sfârșit de vis soarbe nectar și vamă umbrei sunt prin roade coapte IEȘIREA DIN SPIRIT din ceruri astrale ninge cu idei înzăpezit de vremea celor ce-au fost mi-am zidit din amintiri alt adăpost imagini divine traduc ochii mei duhul e-n vis doar
ET FUGIT IRREPARABILE TEMPUS... (POEME) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361069_a_362398]
-
un pionier, un deschizător de drum. Poeziile lui sunt mostre de licoare rezultată prin decantare severă, ori de substanță filtrată în sitele extrafine ale sufletului său de poet ultrasensibil - nu atât liric, cât epic. Ce rămâne e spirit impregnat de nectarul înțelepciunii - anume, autentice aforisme, transpuse poetic printr-o măiastră ciupitură de coardă de vioară. Iată câteva, din vol. "Lăsați-mi dragostea": Dincolo de iubire/ Nu este lumină./ Încotro, omule?" ("Dincolo de iubire"), " Iubește, omule, iubește,/ Dumnezeu te mântuiește" ("Binecuvântare"), "Oglinda/ n-are
UN CLINCHET* DE DOR DIN DREAPTA PRUTULUI, CA RĂSPUNS LA DANGĂTUL DE DOR AL POETULUI BASARABEAN IONEL CĂPIŢĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361152_a_362481]
-
căldură, Iubit să fie și bărbat Cu vorbe dulci pe gură... În dar un fluier i-a adus Mănoasa Toamna tristă Și vers duios în el a pus Cum altul nu există, Și glas măiastru-n piept și gât Uns cu nectar și miere Să țină lumii de urât La ceasuri de durere. Iar zâna Iarnă i-a țesut Strai alb cu pietre rare Și un brâu roșu i-a cusut Cu perle sclipitoare. Pe cât creștea de frumușel, Înalt și lat în
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
timpul liber să și-l petreacă cu grădinăritul plivind, udând, sau admirându-și micuțul rai multicolor, deosebit de parfumat. În clipele de relaxare îi plăcea să asculte zumzetul insectelor și să privească cum poposesc albinele pe corola florilor, culegând cu trompa nectarul din pistil, contribuind astfel și la polenizarea plantelor, ca apoi să zboare mai departe cu piciorușele încărcate cu polen, în drumurile lor necunoscute, ca într-o enigmă din romanele Agathei Christie. Când se simțea obosit, intra în chioșcul din mijlocul
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363112_a_364441]
-
ale Țării Parângului. Prin varii direcții și tendințe de abordare, transgresarea cu rapiditate și stăpânirea (fără dubiu) a speciilor aparținând genului liric, poetul țese, cu rapiditate și migala, balade păstorești ori doine murmurate. De asemenea, el împărtășește în picuri de nectar o limbă ”dulce că un fagure de miere”, grâi presărat cu regionalisme atent ”conservate” - în construcții cvasi-algoritmice - elemente definitorii, ce fac din versurile sale un argument inedit de trăire și simțire pur românească. Constantă lirica este iubirea (cel mai vechi
A POETULUI GORJEAN ION C. DUŢĂ (NOVACI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1046 din 11 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363185_a_364514]
-
retrăiești trecutul/ Nu-i prea târziu să re-nviezi plăceri/ Poate curând vei regăsi sărutul/ Pierdut pe un peron de nicăieri// Nu căuta fantome în oglindă/ Nici amintiri din vremuri de coșmar/ Lasă senzații care te colindă/ S-adauge surâsului nectar// Aleargă să vezi codri de aramă/ Pe dealuri de iubire și de dor/ Ascultă-ți simțurile care cheamă/ Să reaprinzi tăciunii de amor// Chiar de-i sădi fire de fericire/ Fie în piatră sau pământ arid/ Vei intui - cuprinsă de
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
și bună dispoziție am pus masa pentru amândouă și am invitat-o cu mare drag, studiindu-i stupoarea și nedumerirea. Probabil credea că încă nu descoperisem făcătura ei și se uita cam cu frică la farfuria mea, plină ochi cu nectarul zeilor ce aburea periculos de apetisant. Sporovăind vrute și nevrute, observam cu mare plăcere reacțiile contradictorii ce i se perindau pe fața aia de spate. Când am scufundat lingura în farfurie și am dus-o plină la gură, respirația ei s-a
TEMNICER NEIDENTIFICAT de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368522_a_369851]
-
rușine, să nu intrăm pe ușa din dos. Așa te-am cunoscut din totdeauna. O matcă-n stupul nostru vechi și mic, iar noi supuși, drepți slujitori, nu ne-a lipsit, din câte știu, nimic, c-am adunat, cu trudă, nectarul tot, din flori. Dar după ani, cu florile ce mor în toamnă, ne-ai părăsit, că nu-mi vine a crede, dintr-o tembelă vorbă a unui trecător, dar azi, Torica lu’ Ionică, o lume-ntreagă vede că, peste neamuri
TORICA LU IONICĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367970_a_369299]
-
violet, Cu buchet lângă buchet, Liliacu-i fericit ! Știți de ce ? A înflorit ! Floricelele, grămadă, Se îngrămădesc să vadă Cine vine și se miră, Cine stă și le admiră. Iar parfumul dus de-o pală Cheamă gâzele năvală La polen și la nectar Fără bani, fără cântar. Liliacu-i fericit ! Știți de ce ? A înflorit ! Bucuros le dă la toate Să își ia pe săturate. Referință Bibliografică: LILIACUL / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1591, Anul V, 10 mai 2015. Drepturi de Autor
LILIACUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368045_a_369374]
-
nu te pierd pe-obraz. Noapte dac-ai fi, aș fi a ta regină... Petale să-mi deschid în ora... ce se frânge. De floare tu ai fi, m-aș transforma în flutur In tine-aș adormi cu sete de... nectar. Copil tu de mi-ai fi, eu te-aș veghea întruna Din visul tău, coșmarul, ca pe praf să-l scutur. De mă voi stinge-odată, te rog, iubirea mea Să nu verși lacrimi grele, când eu nu voi mai fi
O LACRIMĂ DE-AI FI de DOINA THEISS în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367589_a_368918]
-
adus peste drum ca o săgeată în vis s-ar fi zis că nu e nimic nimicul acesta cu vorbe încins totul se rezumă la rezultatul cules și dat în floare când floarea a înflorit lăsând albinele cu gura căscată nectarul s-o umple picuri fini și dați în picuri se perindă sub priviri să te miri între nimicuri de sclipiri 02 octombrie 2015 Cluj— Napoca Plouă-n oraș În orașul acesta continuu plouă plouă cu pași plouă cu mașini plouă
POEZII DIN ARDEAL de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367753_a_369082]
-
de sărbători. Clipele devin regine când colindele răsună, Iar în templele de jad îngerii-aduc Vestea bună. Clinchete de clopoței însoțesc dumnezeirea, Prunc născut pe-altar de jertfă, aducând prin hâr iubirea. Trec de porți cu promoroaca și vitralii străvezii, Beau nectar de scorțișoară ațipită-n frenezii Și pe-un zurgalău de vânt zbor în sania bucuriei Înspre Țară de cristal, zodia copilăriei. Referință Bibliografica: Clipele devin regine / Ines Vândă Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1446, Anul IV, 16 decembrie
CLIPELE DEVIN REGINE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367786_a_369115]
-
cu noi. -Zeii sunt neângăduitori Simbinacus, spuse Pilat. Ei fac ce doresc, iar noi suntem doar niște păpuși trase de sforicele. Dacă zeii agită sforile...păpușile se agită și ele. Un timp nimeni nu spuse nimic. Tăcură cu toții savurând vinurile, nectarul sau sucurile de citrice. -Îmi permit să vă contrazic mărite, spuse centurionul Livius. Pilat îl privi uimit pe acesta. -Te ascult bunule Livius! Acesta își trecu mâna prin barbă apoi își netezi părul semn că se gândește la ceva. -Dacă
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366842_a_368171]
-
tăcu încurcat, întinzându-se pe o parte pe capătul ridicat al canapelei. Un slujitor veni din spatele lui și îi așeză o pernă pe care era brodată aqvila romană. Procuratorul sorbi din cupa în care își turnase puțin vin amestecat cu nectar. Simbinacus se hotărâ să deschidă iarăși discuția. Se întinse și el pe canapea luându-și o cupă în care un slujitor îi turnă un vin tare și aromat, din viile de pe colinele arse de soare din Iudeea. -După cum știi
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366842_a_368171]
-
închinat statui, dar l-a început au fost oameni ca și noi. Putem spune astfel că și-au forțat destinul! -Acum înțeleg de ce ai fost trimis departe de Roma, Simbinacus, spuse Pilat mai bine dispus, ridicând o nouă cupă cu nectar. -Filozofia te-a scos din Roma! Ceilalți râseră. Râse și Simbinacus completându-l. -A spus-o Serenus acum câteva clipe. Dacă pleci din Roma, încet, încet, devii filozof. Dar lăsând gluma la o parte, vă spun că îmi doream să
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366842_a_368171]
-
mijește și privește spre Pământul ce la viață se trezește. De pe-un ram înmiresmat un colibri-n jur privește, zărește, scăldată-n soare, orhideea, etalând mărgăritare. El începe s-o curteze, roua-i soarbe c-un sărut, savurând apoi nectarul dulce, fin, necunoscut. Orhideea-ndrăgostită îl răsfață iubitoare, cu miresme îl îmbie și-l cuprinde-ntre petale. Soarele-i scaldă în raze aurii, strălucitoare, poleindu-le-n carate dragostea nemuritoare. Referință Bibliografică: SPLENDOARE / Cârdei Mariana : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SPLENDOARE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367044_a_368373]
-
aducă liniști în suflet răvășit... Nu simți în dimineață și-n nopțile târzii Cum sufletul se zbate și tainic dăruiește Lumina și iubirea ce din izvor țâșnește Și-așteaptă în tăcere iubite, ca să vii? Întrebări Culeg din flori de suflet nectar sublim...si plâng Te port cu drag în fiece crâmpei de gând Îți simt prezența vie în orice fac...dar tac! Sunt doar o frunză-n vânt sau nufăr alb pe lac? Gândesc prea mult, iubesc frumos și poate sper
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
-n vânt sau nufăr alb pe lac? Gândesc prea mult, iubesc frumos și poate sper În visele frumoase sau limpezimi de cer Sunt lan aprins de maci sau foșnetul de frunze, Am flori de tei în plete și-al lor nectar pe buze? Sunt barca în derivă sau vasul împânzit Plutind în albăstrimea oceanului dorit În care își dau mâna în prospețimi de alge Lumina și iubirea ’nălțate pe catarge? Sunt întrebări o mie ce-mi macină ființa Simt cum se-aprinde-n
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
insipid Când nu îți sorb cuvintele fecunde. Dar tac și-aștept timidă clipa Când vei veni, de ne-o fi dat vreodat’, Să ne privim în ochi și sub aripa De timp purtat de-un dor însingurat Să sorb acel nectar cules din liniști Ascunse-n limpezimi de iriși dragi Ce-mi dăruiesc mirifice priveliști Și-mbălsămează cu miros de fragi. Sunt doar o fărâmiță de iubire Đin lacrimi zămislită și durere Dar năzuiesc mereu la fericire Te simt aproape, dulce
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]