2,157 matches
-
a puterii a avut, ca mai mereu În astfel de situații, succes deplin: bambina i-a răspuns, În sfârșit, printr-un chicot delicat de ambreiaj. Sigur pe izbândă, Fauvé s-a apropiat agale, polițienește, În timp ce-o măsura pe necunoscută din pneuri până-n vârful antenei. Tocmai ajunsese lângă portiera ei, suficient de aproape pentru a-i simți parfumul delicat, când Alfina a demarat În trombă, cu scârțâit de roți, lăsând În urmă o dâră de praf și gaze de eșapament
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cadmiu. Cu viteza asta se merge? Ăăă... Îmi pare rău... am spus, cred că.... — Hei, fiule, ce se-ntâmplă? Ai găsit bosonul? s-a auzit vocea tatei de dincolo de brâul de stronțiu. — Imediat, am răspuns tare, Întorcându-mă către simpatica necunoscută. Cum te cheamă? — Qwa. Pe tine? — Qwfwq. Încântat, am zâmbit, mutând bosonul În stânga, pentru a-i strânge mâna. — Ce-ai acolo? m-a Întrebat Qwa, curioasă. Vaaai, s-a luminat ea, când am deschis palma, ce mititel și frumușel e
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ai propriilor destine, sau nimic altceva decât robii cu firi orientale, refractari la lege, din scrierile sud-est-europene? Câteva universități europene au încredințat secțiilor de germanistică (fiind totuși vorba de o ramură a marelui trunchi indo-european) sarcina de a explora această necunoscută și, astfel, Universitatea din Trier desfășoară, împreună cu Universitatea București, un proiect despre semantizarea "țiganilor" de la 1850 până în prezent, "Străini în propria țară". Pentru că istoria acestui neam e mult prea lăsată în voia legendei și oralității, cel mai adesea reconstruită doar
Prezicători, aurari, lăutari...- "țiganii" în literaturile Europei Centrale și de Est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9187_a_10512]
-
vieții, se frânge Încet, Încet, ca sub o presiune Îngrozitoare, la vederea cortegiului de Înfometați. ,,Abonamentul,, e o condiție de bază. Ca să te bucuri de binefacerile foamei, trebuie să o demonstrezi ca pe o teoremă, să-i smulgi cunoscutele și necunoscutele, să te fotografiezi din profil și ,,en face,, ca un delincvent al sărăciei, să-ți golești buzunarele de mărunțișul pătat cu stropi de sudoare, să Înduri teama că imensul cazan cu fiertură se va termina, taman când ai Întins gamela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mâinile nu s-au descleștat de pe pictură. Era nevoit să o vândă, trebuia să plătească operația de stomac a soției lui, grav bolnavă. Portretul de femeie avea o istorie interesantă, și, trecuse de-a lungul deceniilor prin multe mâini, unele necunoscute. La el ajunsese printr-o Întâmplare și putea să-l coste chiar viața. I-l dăruise o profesoară de pian, prietenă de familie, o ființă singuratecă, cu apucături bizare de domnișoară bătrână, care, atunci când i l-a dăruit, ia spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ce s-ar putea să nu fie în totalitate sincere. Am avut în ultimul timp resentimente față de tine, chiar antipatie, și nu fără motiv. Încă de când ai apărut în scenă te-ai purtat față de mine, din motive care-mi rămân necunoscute, cu ostilitate și în două împrejurări mi-ai făcut rău cu bună știință. Nu-mi dau seama ce am făcut ca să merit să fiu tratat astfel. În momentul de față traversez o perioadă de mare neliniște, mai mult chiar, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
numai ce va hotărî ea. Desigur, nu aveam, și nu avusesem în tot acest timp, nici cea mai vagă intenție de a-i spune Antoniei. Antonia părea atât de puțin legată de toată povestea asta ca și cum ar fi fost o necunoscută. Mai mult chiar, îmi părea a fi mult prea mică și prea fragilă pentru a putea face față unui lucru atât de monstruos. Nu i-aș fi putut vorbi Antoniei despre faptul că m-am îndrăgostit și prin urmare nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
din toate filmele porno pe care le născocisem și le regizasem în mintea mea din clipa când îmi luasem pentru prima oară făcălețul la trântă... — Și-acum eu pe tine, mi-a zis ea, după faptă și răsplată - și această necunoscută, doctore, unde nu mi-a luat-o la supt cu o gură ce-ai fi zis că a trecut pe la colegiu ca să-nvețe toate minunățiile alea pe care le știa. Ce descoperire, mi-am zis: ete că o înghite până-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
scoțând aburi. Wiggins profită de ocazie. Niciodată n-a fost în stare să precizeze exact motivele pentru care făcuse ce făcuse. E drept că se știa despre el că mai pipăie câte-o femeie, de obicei o menajeră sau o necunoscută, dar nu se considera un libidinos cu acte în regulă, ci mai degrabă un entuziast. Poate că era disperat. Disperat pentru că își dăduse seama că nu va reuși niciodată să obțină un răspuns de același ordin din partea lui Carol, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
timpul face gloria kitschului. De regulă, timpul e considerat un judecător nemilos și drept în artă. Se spune că impostura ține cât contemporaneitatea „artistului” în chestie, apoi o înlătură valoarea. Jalnică diversiune. Impostura poate străbate veacurile, în vreme ce valoarea poate muri necunoscută într-un colț. Mai mult, timpul poate naște artă din nimic. În crucile colorate, împodobite cu versuri, din Cimitirul Vesel, e tot atâta artă cât în ștergarele, puse pe vremuri deasupra plitei, pe care scria cu ață: „Bărbățelului să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
mult mai tînăr... mai fericit... — Duc o viață foarte plăcută și ușoară. — S-au purtat bine cu dumneata? Îl Întrebă ea cu neliniște În glas. — Foarte bine. Digby Încerca o senzație ciudată, ca atunci cînd te afli În prezența unei necunoscute pe care ai invitat-o la masă, dar cu care nu știi ce să discuți. — Scuză-mă, te rog. E penibil, dar nici măcar numele nu ți-l știu. — Nu-ți amintești deloc de mine? — Nu. În visele lui apărea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
hotel, luă cartea de telefon din hol și urcă În odaia lui. După cîteva ore de căutări asidue, dădu peste numărul căutat: avea ochii atît de Împăienjeniți, Încît cu greu descifră adresa: Prince Consort Mansions, 16, Battersea - adresă cu totul necunoscută. „Firește, Își spuse el amețit, un criminal Își Închiriază o cameră mobilată“. Se trînti pe pat și Închise ochii. Abia pe la cinci după-amiaza se hotărî să acționeze, dar acționă mecanic. Nu mai voia să se gîndească la nimic: ce rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
decât altundeva. Îți închipui că fiecare din călători, sau toți, citesc unul dintre romanele pe care tu a trebuit să le întrerupi, ba chiar că toate acele romane se află acolo în compartiment, tradus într-o limbă ce-ți este necunoscută. Te chinui să citești ce e scris pe spatele volumelor legate, deși știi că este inutil, căci scrierea este indescifrabilă pentru tine. Un călător iese pe coridor și-și lasă volumul ca semn că locul este ocupat, cu un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe cele ce-l înconjurau, capabil de nebunii și de lucruri înțelepte, așa cum se cuvine unui zeu. Îi venise în minte acest cuvînt încă din primul an cînd umbla lipsit de griji prin viile Vladiei, simțindu-se cuprins de o necunoscută, pînă atunci, veselie, ușurătate în respirație, în mișcări, chiar în gîndire, putea să creadă că se poate desprinde de pămînt doar cu un minim efort. Se vedea pe sine cum alunecă așa dintr-o parte în alta a așezării, lăsîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
viitorul este inevitabil. În schimb mă îndoiesc profund că putem ști cu certitudine ce conține acel viitor, care sînt faptele sale și mai ales că am putea face ceva ca să le întâmpinăm într-un fel sau altul. Viitorul este o necunoscută la fel de mare ca trecutul nostru!" Era una din "șmecheriile" sale cu care năucea orice partener de discuție. Un astfel de paradox te făcea să-ți pierzi controlul asupra discuției, să începi să aluneci într-o băltoacă, e drept, destul de plăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
era o adolescentă uscățiva, aproape fără forme, ci devenise o femeie frumoasă, mândră și semeața. Pe masura ce se apropiau, descoperiră că din cele nouă fete din Bora Bora nu mai rămăseseră decât șapte, insă alături de ele se mai aflau încă trei necunoscute. Abordarea navei inamice se dovedi o operațiune destul de delicată, iar primii care trecură puntea ei fură Roonuí-Roonuí și cu războinicii lui, luând poziție în spatele vâslașilor și amenințându-i cu lungile și ascuțitele săbii spaniole, care îi înfricoșau în mod evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
s-a apucat să mănânce. Nu, nici vorbă, Karl nu era tatăl lui! În zilele acelea dintâi, Adam rămânea Îndelung În pat, cu picioa rele Încrucișate, cu spatele sprijinit de perete, și asculta sunetele din această nouă casă, sunete ciudate, necunoscute: pașii lui Karl, un lipăit delicat pe podele; muzica din salon (nu știa să mai fi ascultat vreodată muzică, oricum, nu astfel de muzică, atât de neobișnuită și de nepătruns, Încât urechile lui nu știau ce-ar trebui să facă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mea, poftește la noi, hai! Carmina nu prea o vizitase pe Fana acasă, cât timp fuseseră prietene preferaseră liniștea din apartamentul Carminei, unde puteau râde, vorbi, asculta muzică, după pofta inimii. Femeia o conduse către o cameră ce-i era necunoscută. În timp ce pășea de-a lungul holului o pisică se împleticea printre poalele rochiei lungi, de casă, ale gazdei. Hai, du-te, du-te de aici, micuțo, îi spuse cu voce joasă, tabagică. Se vedea că adesea obișnuia să-i vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bea ceaiul cu pișcoturi făcute în casă, înfofolită în pături, privind la fotografiile de pe pereți, mici instantanee de familie făcute de-a lungul anilor, o mulțime de persoane, bărbați, femei, copii, despre fiecare putea spune câte ceva, o întreagă istorie, una necunoscută, bogată, rămuroasă care să înceapă cu "a fost odată". Tot era ceva. Câtva timp a trecut fără nici un eveniment. Biblioteca uzinei se afla într-un alt corp de clădire decât birourile contabilității. Era foarte posibil să nu se întâlnească luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
clipa întâlnirii noastre, care mi-ar umple toată viața cu lichidul fericirii. Voi muri din preaplin. Viața înseamnă, la urma urmei, totalitatea picăturilor acestor ape ale vieții, fericirea mărunțită înseamnă volumul ei final, totalul, după parcurgerea în ecuație a atâtor necunoscute care se amplifică, creează alte întrebări și soluții, tablele pline culisează, trecutul se șterge pentru ca să elimine balastul, acum funcția își arată clar algoritmii și de aici până la rezolvare mai este un sfert de tablă și câteva crete de consumat. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu roșu în diferite ipostaze, de la îmbrățișarea copacului etern de la marginea orașului, năclăit de toate de ce-urile tuturor tinerilor, de pe când era un biet puiet, până la pașii prin tunelurile timpului pe care nu-l înțelegea și se păstra ca o necunoscută ascunsă, încercând să-l descopere în calcule, în alcool, în femei, când cugetând fără gând, demoralizat, uscat, într-o totală separație de inspirație. Dacă s-ar fi întors în clipa aceea și s-ar fi văzut delirând, căutând, nerăzbătând prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu pânză de camuflaj din mijlocul stupilor putea fi profesorul de matematică Moș Eveniment, care studia, din antichitatea tinereții, viața albinelor. Anii din acele veacuri s-au topit ca picăturile de ploaie în vârtejurile Dunării, el așezând deasupra matematicii universale necunoscutele, ecuația existențială a ființelor din clasa insectelor, Ordinul Himenoptere, familia Apide, genul Apia, specia Mellifica. CERERE Doresc ca în urma evaluării de către Magiștrii Profesori din Consiliul Director, împreună cu Înalții Venerabili Colegi, asupra activității mele de Profesor al Catedrei de Matematici din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Prunilă. În spațiile Prehilbertiene ne întâlnirăm cu Chirilă și Halipa. Erau fericiți, spunând că ei trăiesc matematica pură, iar noi bâjbâim prin zoaiele ei. Și Moș Eveniment? întrebă Nilă. Și el! răspunseră lipovenii. Aici știm rezultatul din clipa formulării teoremei. Necunoscutele fac o gălăgie de nedescris, dar sunt închise între paranteze pătrate și acolade, supra radicali fioroși preferând imparțialitatea mai mare sau egal, decât să fie dezgolite de măști. În felul acesta, necunoscutele dispar între circumvoluțiunile timpului pentru a ispiti alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lipovenii. Aici știm rezultatul din clipa formulării teoremei. Necunoscutele fac o gălăgie de nedescris, dar sunt închise între paranteze pătrate și acolade, supra radicali fioroși preferând imparțialitatea mai mare sau egal, decât să fie dezgolite de măști. În felul acesta, necunoscutele dispar între circumvoluțiunile timpului pentru a ispiti alți idolatri ai matematicii. Noi ne prefacem că le prelungim existența, când, de fapt, le creăm agonia. Unde-i atunci adevărul? șuieră Prunilă. El întreba ca și cum ar fi exclamat. ADEVĂRUL E NECUNOSCUTUL DESCÂLCIT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și-mi fu necaz pe mine în clipa următoare: mă comportam la fel ca toată lumea, atribuindu-i primei suedeze întâlnite caracteristici pe care mă zoream să le decretez tipic suedeze, ca și cum cu o rândunică s-ar face primăvară, ca și cum personalitatea necunoscutei n-ar avea nimic de-a face cu asta. Cu siguranță că existau, în Suedia ca și oriunde, burghezi neîncrezători și închiși. Îmi reveniră în memorie filme de Bergman, cu neveste severe cu guler înalt. Predecesorul meu avea bun-gust. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]