274 matches
-
ne face cinste nouă, românilor: au cîntat în versul sublim al capodoperei mitul existenței (Miorița), ca și pe acela al întemeierii-creației (Meșterul Manole). Dreptul la existență, ne învață tradiția românească, nu se cîștigă doar prin arme, ci și prin bătălia necurmată pentru instaurarea valorilor umane. A „intra în istorie” prin violență nu este în firea românilor; nici nu cred că trebuie găsită aici o deficiență, pentru a ne întrece în criminalitate cu „cei mari” La drept vorbind, cu ce ar trebui
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
zăcând, o au răpit, viețuind cu luminatul soțul ei numai ani doi și luni zece. Aci e odihna și răpaosul de veci dupre bunătățile sale câștigat, iar iubitului ei soț și tot blagorodnicului neamului ei lacrimi neastâm părate și jale necurmată au lăsat, răposând la anul de la Zidirea lumii 7220, Dech 23, astrucându-se cu mare cinste în Sfânta Mitropolia Târgoviștii”. Ștefan, terminând de citit, se prăbuși în jilțul său. Lui Del Chiaro nu-i venea să-și creadă auzului, venise pregătit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
învățăturile Lui, 17. ca să abată pe om de la rău și să-l ferească de mîndrie, 18. ca să-i păzească sufletul de groapă și viața de loviturile săbiei. 19. Și prin durere este mustrat omul în culcușul lui cînd o luptă necurmată îi frămîntă oasele. 20. Atunci îi este greață de pîine, chiar și de bucatele cele mai alese. 21. Carnea i se prăpădește și piere, oasele care nu i se vedeau rămîn goale; 22. Sufletul i se apropie de groapă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
și fără sfârșit este cauză și rădăcină a Dumnezeirii cunoscute în Fiul și în Duhul Sfânt; nu numai Ziditor, ci și unic Tată al singurului Fiu și unic Purcezător al singurului Duh Sfânt; din veci și pe veci, în chip necurmat, unic Tată și unic Purcezător!”<footnote Ibidem, pp. 108-109. footnote> Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan devine pentru noi, în acest context, unul dintre mărturisitorii purtători de Dumnezeu ai credinței depline în Dumnezeu, așa cum o putem înțelege prin omiliile Sfântului Grigorie
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
haruldin viața lor, vor experia, într-o formă provizorie mai întâi, darprofundă, chinurile iadului. Din acea clipă înainte, ei înșiși nu maipot face nimic efectiv pentru ei, decât să regrete, în „plângerea șiscrâșnirea dinților” (Matei 8, 12), adică în mustrările necurmate aleconștiinței, păcatele nepocăite. Singura alinare, care le poate ușurași răcori suferința, o constituie mila lui Dumnezeu, ca răspuns la rugăciunile celor rămași în viață, dacă acestea vor exista, la mijlocirile părintelui duhovnic, ale îngerului păzitor și ale sfinților. Actul tainic
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
meu nu s-a mai întors, chiar dacă eu cu meșterul Vasile ne-am făcut datoria și am terminat de pictat biserica, Tace meșterul Luca, încheindu-și povestea, și trage liniștit în piept ultimele fumuri de la țigară, afară noaptea, greierii, pacea necurmată a mănăstirii, Așa mi-am început eu ucenicia la meșterul Vasile, vorbește el într-un târziu, și-n acei ani cât am stat pe lângă el mi-a transmis mie toată știința lui, învățându-mă pe mine tot ceea ce știa, lăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
crucis li se adăugau stângăciile bețivanului; mărturisesc cavalerește că sclavul acoolului mi-a trezit mila Într-atâta, Încât i-am trecut cu vederea spectacolul hidos pe care mi-l dădea; chinuia gloaba de parcă i-ar fi fost fiu; trăsurica Înfrunta necurmate primejdii, și nu o dată m-am temut pentru propria-mi viață. La estancia, câteva comprese din pânză de in și lectura unui mai vechi manifest al lui Marinetti mi-au redat echilibrul. Și acum, don Isidro, ajungem la după-amiaza crimei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de "limbă-umflată", în timpul Eliberării, fără frații mai mari, dispăruți în vâlvorile de foc ale războiului, crescuse, între spinăriile de pe coasta Baisei, mândră și gingașă, ca o floare roșie. În ochii ei, ca două medalii aurii, jalonați de o melancolică și necurmată lamentare, Nicanor se simțea tot așa de caraghios, ca atunci când plecase, chiuind falnic, în căruțe, cu alți recruți de un contingent, spre centrul de tras sorții la militărie. Iar acolo, la oraș, o comisie de ochelariști, năsoși și rotofei, așezați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în salonul friguros al Spitalului, îmi întrerup lectura. Începuse să-mi fie teamă de tăcerea rece și de întârzierea prelungită cu răsfoirea și cu parcurgerea manuscrisului, neobișnuit de captivant. Chiar voiam să-i zic lui Sturz, cel îndelung schingiuit de necurmata ispitire a celor douăzeci și una de nopți, că mi-e spaimă de scurgerea timpului: Timpul trece peste noi și ne fură tinerețea era să-i spun... Am ridicat privirea: bolnavul ședea cu capul într-o parte, pe perna ponosită, cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
formule ale clasării , fie și monoton elogioase, l-ar fi dezavantajat deopotrivă. Nu doar programatic ci și prin consecvența actului literar de-o anume substanță, Mihail Sebastian a pus accentul pe conceptul de viață, implicînd prezența, concretul, imediatul trăirii, suflul necurmatei deveniri, inconceptibile în lipsa diversității și a contradicțiilor . Cîteva sintagme semnificative: "spectacolul vieții", "experiența vieții", "fluxul vieții", "în mijlocul vieții", "viața diversă și proaspătă", "detaliul de viață" etc. Autorul Orașului cu salcîmi aderă la noua accepție a autenticității, în vogă în anii
Din nou Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8700_a_10025]
-
care o fecundează, ci este și relativă cultural. Fiecare cultură este fertilizată de propriile sale angrenaje specifice de determinații stilistice, a căror acțiune concertată este responsabilă de unitatea stilistică a culturilor respective. Atât omul, cât și întregi colectivități umane, "trăiesc necurmate în cadru stilistic", fiind prizonierii culturali ai unui stil bine individualizat, pe care îl poartă "ca un jug suprem" (Blaga, 1969, p. 4). Blaga avansează teza "imposibilității vidului stilistic", subliniind apăsat că existența socioumană nu se poate desfășura decât într-
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
sovieto-centriste. Realizarea lui Mihai Viteazul este reevaluată într-o notă și mai naționalistă, iar Unirea din 1918 este prezentată ca "îndeplinirea unui vis străvechi al poporului român. În tot cursul istoriei, de la zămislirea lui, poporul român a dus o luptă necurmată pentru libertate și unire" (Almaș și Fotescu, 1976, p. 133). Seria manualelor de istorie din generația 1964-1971 a fost înlocuită în bloc după tezele din iulie 1971 cu un angrenaj intertextual care a definitivat tranziția de la internaționalismul proletar la naționalismul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
În genere vorbind cel mai mare sacrificiu ce poți cere unui român este a-l sili să cugete serios în el însuși câteva ore asupra unui subiect. E timp în fine să 'nțelegem că numai printr-o cugetare serioasă și necurmată, omul poate să cunoască bine adevărul și calea cea bună pe care trebuie să meargă. ............................................................................................................ Aceasta este metoda prin care omul poate cunoaște adevărul; acesta este mijlocul prin care el este gratificat d' a putea mânca din pomul cunoștinței. "Cuget
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
sunt ", a zis Descartes. Să ne deprindem dar a cugeta mai mult decât a vorbi și vom fi. Apoi urmează cinci coloane de meditațiuni politice asupra moralității și capacității partidului liberal. Ce are - a face lipsa de cugetare serioasă și necurmată cu teza lui Descartes, care e tocmai îndreptată contra scepticismului, contra escesului cugetării? În adevăr în Meditationes de prima philosophia (Paris, 1641) Descartes zice: Ne putem îndoi de orice în lume numai nu de faptul că ne îndoim. Simțurile mă
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
numai prin ignorarea tuturor regulelor cunoscute ș...ț Opera de artă nu poate fi o ușă deschisă prin care ghetele murdare ale publicului să tropăie insolent. ș...ț Spectatorul trebuie deci siluit. Cu chipul acesta, arta e salvată de platitudinea necurmat amenințătoare”. Se poate deduce de aici că pentru Voronca - și pentru avangardă în genere - publicul este privit la modul generic, prin modelul negativ al „burghezului” - categorie spirituală, nu neapărat limitativ-socială. În a sa Dezumanizare a artei, Ortega y Gasset observase
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
deopotrivă celor două genii contemporane. Și Eminescu e de acord că lumea e o succesiune rotatorie de măști, fie ele râzânde sau plângânde, purtate de actori care intră și ies din scenă, manevrați de un regizor necunoscut. Pentru Nietzsche, această necurmată rotire și reluare de măști este optimistă în măsura în care măștile se cred autarhice, scăpate de "dictatura" Centrului, acum "mort". Nietzsche deduce că prin moartea lui Dumnezeu omul a devenit liber cu adevărat și e liber să devină supraom. Toți gânditorii postmoderniști
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
nici teologia nu pretinde că lumea creată e repetiție a Identicului, fiindcă e absurd să speri că Dumnezeu s-ar fi "duplicat" în oglindă prin actul creației. Lumea e deja o repetiție cu diferență, iar în cuprinsul ei asistăm la necurmate repetiții cu diferență, încât acesta e sensul imediat al creației ca diferență, ca novum. Cu alte cuvinte, eterna reîntoarcere nu poate fi niciodată pură, întoarcerea Identicului, ci de fiecare dată altceva. Acesta pare a fi cel mai convingător raționament al
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
partide politice la care se aderă în virtutea aceleiași ideologii, care suprimă libertatea" (L'énergétique sociologique, 1982). Acesta e paradoxalul transmodernist menit să contrazică ideologia postmodernă a falselor "toleranțe", care, după cum vedem azi în lume, produce nu armonie globală, ci, dimpotrivă, necurmate nenorociri, semnificând eminescianul eșec al antitezelor, sursa generatoare de rău în istorie. Orice asemenea eșec non-contradicțional înseamnă cădere din logica contradicțională a stării T în una dintre extremele omogenizante ale celorlalte două materii, în contra rostului firii. În plan etic, cele
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
problematică preocupa În cel mai Înalt grad societatea românească a timpului. Imaginea Italiei ca o nesfârșită grădină, Înnobilată de sârguința agricultorilor, revine mereu În notațiile călătorilor. Codru Drăgușanu XE "Codru Drăgușanu" remarcă: „Dară câmpul, un șes neîntrerupt..., e o grădină necurmată”. Un exemplu grăitor pentru deplasarea atenției către problematica economică Îl oferă Timotei Cipariu XE "Cipariu" , Într-un mod aparent surprinzător pentru voiajul său În manieră iluministă. El vine, Într-adevăr, În Italia având În minte imaginea unei țări a clasicității
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
faptul că În discursul la primirea sa În Academia Română, Închinat memoriei lui George Coșbuc, al cărui loc lăsat vacant urma să-l ocupe, ideea națională se situa În centrul atenției. Unitatea națională de astăzi este Încoronarea unei opere de străduinți necurmate. Ea a venit ca o rezultantă a frămîntărilor de ieri, ca o consecință logică a unui proces normal de evoluțiune, un ultim acord Într-o simfonie. Neamul nostru și-a răscumpărat În cursul vremii existența pe prețul unor jertfe și
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
la Dumnezeu prin "evlavie și cucernicie (rugăciune, post, umilință și fapte bune), săvârșite în Biserică, adică în comunitatea viilor și morților mărturisitori ai aceleiași credințe, la fel rugători, săvârșind aceeași jertfă și ascultând de aceeași autoritate, pe temeiul tradiției apostolice necurmate, universale și neschimbate, care a dat Scripturile și care le garantează și unitatea de înțeles"18. Filosoful român ajunge astfel la ultima deosebire fundamentală între Luther și catolici, deosebire care implică spiritualismul apolitic, anticlerical și antipapal. Pentru Luther, rânduiala apostolică
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
faptul că în discursul la primirea sa în Academia Română, închinat memoriei lui George Coșbuc, al cărui loc lăsat vacant urma să-l ocupe, ideea națională se situa în centrul atenției. „Unitatea națională de astăzi este încoronarea unei opere de străduinți necurmate. Ea a venit ca o rezultantă a frămîntărilor de ieri, ca o consecință logică a unui proces normal de evoluțiune, un ultim acord într-o simfonie. [...] Neamul nostru și-a răscumpărat în cursul vremii existența pe prețul unor jertfe și
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
sublimat netipic prezența mamei în simbolismul ontologic al elementelor primordiale pământul și apa, care invadează imaginarul său poetic. Și asta în perspectiva a ceea ce am numit negativul stilistic, "produsul"-grund al "complexului Bacovia". Grigore Vieru, în schimb, reconvertește negativul existențial (necurmatele suferințe ale copilăriei și ale adolescenței, asupra cărora poetul a insistat în nenumărate rânduri), în pozitiv ființial și, mai departe, stilistic, confirmând încă o dată "antibacovianismul" său din oglindă. Nici Vieru și nici Bacovia nu pot intra în cadrele psihologiei abisale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Nehliudov stă alături de cea pentru Hamlet și Mateo Falcone (Shakespeare și Mérimée sunt printre autorii preferați). Modelele contradictorii îl determină pe adolescent să noteze exasperat: "Sunt un aliaj de karamazovianism, de oblomovism, de hamletism, de caragialism, de hyperionism, într-o necurmată prefacere cameleonică. De aceea nu sunt nimic" (864). Trimiterile la autori și cărți din cele mai diverse perioade și arii culturale demonstrează că nu se găsiseră încă reperele de lectură, că se citea cu aviditate, cam tot ce cădea la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ne apropia civilizatoriu de cei care stau în "capul luminilor". Zeflemeaua, deprecierea de sine sunt însă năravuri vechi. Slabe speranțe să se schimbe ceva. Asta ar fi, bănuim, eterna noastră problemă, "blestemul" românesc care ne macină energiile, risipite de o necurmată și păguboasă gâlceavă... "Limba Română", nr. 7-8, iulie-august 2010 Adrian JICU Theodor Codreanu și "a doua schimbare la față" a României Subintitulată "o cercetare transdisciplinară a civilizației române moderne", A doua schimbare la față (ediția a II-a, București, Editura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]