488 matches
-
grosolan (și fals) antropocentristă. Toate evoluând, inexorabil, spre reabilitarea (timidă) ce încheie și pecetluiește discursul, reabilitare ce se suprapune, iarăși simbolic, precum în cazul celor două modele pomenite anterior, demolării ghetoului. Nadia contemplă ce se petrece, cuprinsă de o emoție nedeslușită, de o presimțire: “Nadia intrase pe poarta imaginară a ghetoului cu o oarecare reținere. Nostalgii, un pic de părere de rău, nerăbdare și frică de viitor... - Hristos a înviat! îl auzi pe bătrânul contabil pensionar, care se ținea cu o
EUGEN DORCESCU “VIAŢA ÎNTRE ZERO ŞI UNU”. NOTE DE LECTURĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372915_a_374244]
-
iubirii... ( Șoaptă...)” autorul ne atenționează că pentru cei ce știu să prețuiască viața: Iubirea poate naște nemurire”și atunci în ” Orașele anilor...”se păstrează ”Tinerețea, surâsul, Vise târzii, volumul 1 puritatea, iubirea,/ Toate așteptând un blitz/ Să fulgere într-o nedeslușită nemișcare...”pentru că ” Timpul” este un mister ascuns în nisipul clepsidrelor. VALERIU CERCEL -poetul românilor de pretutindeni, poetul cu care mulți români ar dori să se întâlnească sau să vorbească măcar o dată în viață, ne transmite cu umorul caracteristic, de peste ocean
”VISE TÂRZII” VOL 1 de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372994_a_374323]
-
iubirile, de n-am fi devenit Despre noi înșine n-am fi știut aproape nimic Trandafiriul cerului, freamătul sălbatec Logodna soarelui cu polenul lunatec Temeliile munților, neverosimile tipare Treptele, pașii cometelor, ai stelei polare Aromele încifrate în patima ierburilor Murmurul nedeslușit al izvorului cerbilor Ce urmază să ne scalde azi și totdeauna În extazul azurului când trăirea-i numai una Adieri lângă tâmple ne torc poveștile, sensul Toate știu unde le duce împărătește mersul. Toate cunosc regala , adevărata cale Noi nu
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
lăbuțele și i a luat batista mamei din mâini. Apoi, tacticoasă, a fugit cu batistuța în botic pe scaunul unde i place ei să stea și să se joace. Eu m am ghemuit la sânul mamei și pus pe gânduri nedeslușite priveam absent prin casa noastră răvășită de atâtea orgolii. Da, dragul meu, a început Mamy, în sfârșit să explice.Taty are puțină treabă și când termină vine la tine și o să vezi că totul va fi bine. Mamy încerca acum
LEGILE NESCRISE DE LA IGEȘTI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376737_a_378066]
-
Kim, zăpăcita se băga și ea între noi și era cât pe ce să o calce o oaie. Dar s-a potolit după ce Mamy a adus castronul cu aripile de pui și le-a pus la umbră sub pomul acela nedeslușit. Îi mirosea a carene acum și dădea târcoale finuț și fără ca nimeni să observe, a luat o aripă și a fugit cu ea în cotețul găinilor. Acum o mânca tacticos în timp ce găinile o priveau nedumerite iar cocoșul cânta de mama
LEGILE NESCRISE DE LA IGEȘTI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376737_a_378066]
-
și sprincene și pe mustață de ziceai că i un clovn de la circ pregătit să susțină un specatcol fumuriu. Când s -a mai luminat s-a zărit și Natașa la umbra unui corcoduș. Tot dădea din mâini și bombănea ceva nedeslușit, din care unchiul Gică a înțeles că e musai să o salveze altfel o pierde în necunoscut. Hai , măi Natasa, treci aici. Danule hai să o întindem că ăștia ne fac ca naiba cu colbul ăsta al lor. Ne vedem
LEGILE NESCRISE DE LA IGEȘTI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376737_a_378066]
-
din mine zilele și-n locul gol se rostogolesc drumuri cum ar fi plecările fără rost, să am de unde mă-ntoarce. Devin un călător împătimit în timp ce se naște-n minte căutarea unui ținut care nu există. Mă lovesc de chemări nedeslușite, îmi par un străin uituc angajat în construcții deșarte zidite pe nisipuri mișcătoare, din seară până-n zori rătăcesc prin propriile iluzii. Referință Bibliografică: Noaptea celui rătăcit / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2191, Anul VI, 30 decembrie
NOAPTEA CELUI RĂTĂCIT de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376361_a_377690]
-
asta cu Dragoste-n trăire. De aceea mă întorc spre lume Cu pacea sfântă-n gând, Având doar nemurirea Ca singur anotimp. SPUNE-MI TOAMNĂ Spune-mi toamnă, Spune-mi tu, Câte doruri duci din nou În țara ta -mister nedeslușit În lumea ta multicoloră Purtând al anilor dulce ecou? Spune-mi tu, toamnă, Care cu taciturna ta venire, De ce o lacrimă mă ajunge iarăși, De bucurie sau de amintire? Lași merii plini de roade Și viile coapte, Dar frunzele le
POEZIILE TOAMNEI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376371_a_377700]
-
niște sunete stridente de tranvai și ... III. CATARG ALB, de Radu Liviu Dan , publicat în Ediția nr. 2169 din 08 decembrie 2016. forfota de afară, fără de înțeles pe posturile tv, atentate, calamități storul lăuntricei mele căutări aud valurile unor cuvinte nedeslușite un catarg alb încearcă să le aducă din adâncurile oceanului pe un creștet de val până în Parnas ca o femeie alergând pe străzi purtând pe umeri sărutul bărbatului iubit ... Citește mai mult forfota de afară, fără de înțelespe posturile tv, atentate
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
tăcerile noastre tăcerea ta mă bucură viul glasului venit zi de zi ca o răspântie a amiezii reumple văile golite de tine pline de El de răsăritul cu trei peceți din care zborul renaște amplu tăcerile noastre tăcerile tale - geometrii nedeslușite curg încercare pe râul incolor al inimii cât un pumn de copil matur Anne Marie Bejliu, 15 septembrie 2014 Referință Bibliografică: tăceri tăcerile / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1356, Anul IV, 17 septembrie 2014. Drepturi de
TĂCERI TĂCERILE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376388_a_377717]
-
ca o eșarfă pe umerii calzi de unde aripi cresc și să zbori nu poți. Gleznele subțiri și rotunde îți leagănă pașii. Văd cum diminețile te mângâie cu petale de trandafiri galbeni. Nicio pasăre nu-i mai cântătoare decât șoaptele tale nedeslușite scrise pe buze fără cuvinte. Referință Bibliografică: Nicio apă, nicio pasăre / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2201, Anul VII, 09 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
NICIO APĂ, NICIO PASĂRE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376402_a_377731]
-
ca o eșarfă pe umerii calzi de unde aripi cresc și să zbori nu poți. Gleznele subțiri și rotunde îți leagănă pașii. Văd cum diminețile te mângâie cu petale de trandafiri galbeni. Nicio pasăre nu-i mai cântătoare decât șoaptele tale nedeslușite scrise pe buze fără cuvinte. Citește mai mult Nicio apă nu-i mai tulbure decât apa morțiiîn care se spală toți oamenii indiferent de poziția socialăori de avere. Când treci ca o noapte zdrențuităcu pieptul plin de stele,se scutură
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
Simt cum răcoarea se lasăca o eșarfă pe umerii calzide unde aripi crescși să zbori nu poți.Gleznele subțiri și rotundeîți leagănă pașii.Văd cum diminețile te mângâiecu petale de trandafiri galbeni.Nicio pasăre nu-i mai cântătoaredecât șoaptele tale nedeslușite scrise pe buze fără cuvinte.... XXV. MAI TULBURAT DECÂT RÂUL..., de Llelu Nicolae Vălăreanu , publicat în Ediția nr. 2193 din 01 ianuarie 2017. Ce întâmplare trebuie să fie, să mă facă să plâng fără să vreau când motive nu sunt
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
din mine zilele și-n locul gol se rostogolesc drumuri cum ar fi plecările fără rost, să am de unde mă-ntoarce. Devin un călător împătimit în timp ce se naște-n minte căutarea unui ținut care nu există. Mă lovesc de chemări nedeslușite, îmi par un străin uituc angajat în construcții deșarte zidite pe nisipuri mișcătoare, din seară până-n zori rătăcesc prin propriile iluzii. Citește mai mult Simt cum se rup din mine zileleși-n locul gol se rostogolesc drumuricum ar fi plecările fără
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
cum se rup din mine zileleși-n locul gol se rostogolesc drumuricum ar fi plecările fără rost,să am de unde mă-ntoarce.Devin un călător împătimitîn timp ce se naște-n minte căutareaunui ținut care nu există.Mă lovesc de chemări nedeslușite,îmi par un străin uitucangajat în construcții deșartezidite pe nisipuri mișcătoare,din seară până-n zorirătăcesc prin propriile iluzii.... XXVII. RIDURI INCOLORE, de Llelu Nicolae Vălăreanu , publicat în Ediția nr. 2181 din 20 decembrie 2016. Unde totul se măsoară cu lungi
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
Tale iradiază; căldură și viață. Dacă-s trist numai Tu, îmi redai vindecare... Căci acum norii grei s-au risipit Doamne, Tu m-ai înălțat La lumină din păcat, Tu ești Lumină din cer, prin Cuvânt, Putere în adierea glasului nedeslușit, Glasurile m-au împresurat Iar norii I-ai risipit, Printr-un cer infinit. ------------------------------- BOTA, Claudia, artist plastic și poet, născuta la 20 decembrie 1969. Profesor de religie la Școala Gimnazială „Luceafărul" din București.Preocupări artistice: poezia și pictura. Studii: 1984
POEME DE SUFLET (1) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376521_a_377850]
-
spre aleea de unde veniră, ca Pasărea de Foc să reapară din văzduh, ducându-i la capătul Porții Stelare. Cu lacrimi în ochi, Shanti Ramya îl îmbrățișă strâns, îi mângâie chipul și-l sărută, redându-i gustul tuturor primăverilor, acel dor nedeslușit după care tânjea. - Ne vom reîntâlni, nu plânge, nu te-ntrista! Hai, zâmbește, Chanchala Sarvaga! Știi doar că ți-am văzut frica, te-am înțeles și te-am iertat. Trebuie să reușești să te ierți, să fii liber. Va trebui
FATA DIN VIS de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376519_a_377848]
-
Sunt semnul tău de întrebare În mine-mbobocește timpul Venit din ochii tăi de stele, Mă tot cuprinde, crește dorul Și ne ascundem printre ele. Mă năpădesc din amintire Frumoase clipele trăite Și sufletul mereu mă arde, Rămân pe căi nedeslușite. Urmează raza lungă-a rugii, Devastatoare în chemare, Deși rămâi iubirea mea, Sunt semnul tău de întrebare! Să nu iubești cu dus și-ntors În viață taci dacă iubești, De te încearcă cineva Zâmbește larg, fără sfială Și dragostea n-o
AMINTIRE ASCUNSĂ-N NOI DE DUMNEZEU de MARIN MOSCU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376529_a_377858]
-
doar mama să-mi vină în ajutor!Ce mai, am pus-o!...” - Cris, te simți bine? îl întrebă mirată Maria, ciufulindu-i părul țepos cu blândețe. Unde ți-s gândurile? Băiatul tresări violent, înroșindu-se și bâlbâind speriat niște scuze nedeslușite. Toate privirile se ațintiră intrigate asupra lui, făcându-l să se simtă ca un trădător, deconspirat de propria ... Citește mai mult Pe măsură ce volubilitatea Leei creștea, însuflețindu-și interlocutorii cu entuziasmul ei surprinzător, Cristian cădea într-o muțenie ciudată, făcându-se
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
doar mama să-mi vină în ajutor!Ce mai, am pus-o!...”- Cris, te simți bine? îl întrebă mirată Maria, ciufulindu-i părul țepos cu blândețe. Unde ți-s gândurile?Băiatul tresări violent, înroșindu-se și bâlbâind speriat niște scuze nedeslușite. Toate privirile se ațintiră intrigate asupra lui, făcându-l să se simtă ca un trădător, deconspirat de propria ... XIII. DAR DE ZIUA MAMEI, de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2259 din 08 martie 2017. Pe cerul vieții mele norii
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
ușor strânsă de teama reproșurilor care urmau, copiii se îndreptară spre scările care acum, după atâta joacă, le păreau cu mult mai greu de urcat. Însă chiar înainte de a le urca, doar pentru o clipă, Zina simți în spatele ei ceva nedeslușit, ca o răsuflare, ca o chemare neînțeleasă și întoarse capul privind în urmă. Dar nu era nimic înafara nisipului pe care pașii lor mici își întipăriseră pentru moment, atât de adânc, urmele lor... Marea își murmura mai departe cântecul și
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
cum rareori am întâlnit, dornic de idealitate și de tot ce depășește mărginirea impusă condiției noastre pământești“; Aurel Marin în Gazeta Transilvaniei: „Poesie de atmosferă, de suavități ca și de fericite ecouri folclorice, Paradisul peregrinar este lumea cu minunile ei nedeslușite, văzute cu un ochi avid de toate puritățile și uimit de puterile elementare ale naturii“; Gherghinescu Vania în „Tribuna”: „D. Ion Șiugariu este tânăr și la primul volum. Nu s’ar părea. Căci el a trecut dincolo de preocupările poetice ale
70 DE ANI DE LA MOARTEA POETULUI EROU ION ŞIUGARIU de ION DUMITRU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376116_a_377445]
-
doar mama să-mi vină în ajutor!Ce mai, am pus-o!...” - Cris, te simți bine? îl întrebă mirată Maria, ciufulindu-i părul țepos cu blândețe. Unde ți-s gândurile? Băiatul tresări violent, înroșindu-se și bâlbâind speriat niște scuze nedeslușite. Toate privirile se ațintiră intrigate asupra lui, făcându-l să se simtă ca un trădător, deconspirat de propria lașitate. - Fiule ce ai pățit? Nu arăți prea bine! se îngrijoră și tatăl, privindu-l cercetător. - Nu-i nimic, cred că am
DILEME ( FRAGMENT 31) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375659_a_376988]
-
lucru, ne face să fim conștienți de el, să intrăm în relație cu existența lui. Dacă nu vom fi atenți, ne vor scăpa amănuntele și nu vom observa că... „ceva” se petrece. Rămâne doar magia nopții de vară și foșnetele nedeslușite ale întunericului care ne împresoară, ne învăluie și ne afundă în mister, o țesătură magică, fosforescentă , făcută din praf de stele, în care aerul vibrează la cântecul a mii de greieri. În nopțile cu lună plină, nopți pline de taine
LIMBAJUL NATURII… PRIN OCHII COPILULUI DE ALTĂDATĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1744 din 10 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375735_a_377064]
-
ritm monoton și secătuitor își găsește sfârșitul. Existența se desfășoară cu pașii lenți ai certitudinilor spre desăvârșirea-i, prin miracolul înfăptuirii, clipă de clipă, a tot ce stă sub semnul însuflețirii atingerii sale, vizibile în însăși respirația ce prinde formă nedeslușită în esența și originea sa, izvorând din neantul simțirilor străine lumii acesteia. Lacrimile purității învăluie adevăruri neînțelese în petale sublime de sinceritate, înălțându-se din florile sufletelor, înspre ecouri dansând ale ritmurilor sferelor astrale, curgând armonios, împletindu-se discret în
CONTEMPLÂND ENIGME LUMEŞTI de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375793_a_377122]