2,311 matches
-
mea o cheamă Vișinica. Locotenentul nu se putu abține și râse cu poftă. Apoi, în sinea sa își spuse: Dumnezeu să vă înțeleagă! Țiganilor cu greu ajungi să le tălmăcești cuvintele, cât privește gândurile... Oamenii legii plecară din șatră mai nedumeriți decât atunci când veniseră. Totuși în mintea locotenentului se iscase o incertitudine la vederea acelui băiat. Acesta avea o fizionomie aparte. Fața, părul blond, construcția trupului, nu erau ca ale celorlalți copii ai corturilor. Se prea putea ca el să fie
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
căuta febril argumente liniștitoare: - Nu trebuie să vă îngrijorați, aceasta este uzanța, nu aveți motive, avocatul Jan Mocanu și-a epuizat toate dovezile, noi suntem pe cai mari, găsi acesta să spună, și se îndreptă spre barou, rromii rămânând mai nedumeriți decât atunci când intraseră în sala procesului. * Avocatul Jan Mocanu, la rândul său, îi consolă pe Alex și pe Ina, spunându-le că procesul abia a început și că el are încă rezervate multe surprize pentru domnul avocat Diaconescu. - Jane, nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
întoarse capul și o recunoscu pe Ina. La început, avu intenția de a se preface că nu a auzit-o, dar glasul repetându-se, fu nevoit să se întoarcă din drum. În față îi apăru Ina. Vișinel se arătă oarecum nedumerit că fusese abordat, dar veni lângă ea și o întrebă politicos: - M-ați strigat, doamnă!? - Da, Vișinel. Nu vrei să mergi pentru câteva ore acasă... apoi căută să nuanțeze cererea, acasă la noi? Vișinel stătu câteva clipe pe gânduri: - Știu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
apropie de el, îl mângâie pe creștet și rugându-l să-și prindă mâna lui mică de mâna sa deja întinsă, îi adresă în același timp Îndemnul : - Hai cu mine băiatule, hai să mergem acasă la tine. Vișinel îl privi nedumerit. Oare de ce nu înțeleg oamenii aceștia că de fapt casa lui înseamnă cortul, șatra!? Domnul acesta voia să-l ducă undeva într-un loc care nu era al lui. Dar când mâinile lor se uniră mai bine, în clipa aceea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
lor se uniră mai bine, în clipa aceea se întâmplă ceva nemaipomenit: amândoi simțiră, în același timp, un fior asemenea unui curent electric, care îi magnetiză, lipindu-i, fără putința de a se descleșta. Se priviră preț de câteva momente nedumeriți. Pe chipurile lor apăru o lumină dulce, ca un semn coborât din înalturi, prevestind mugurii unei împăcări și ai liniștii ce își căuta de multă vreme un culcuș în care să se aciueze. Nimeni nu bănuia ce avea să urmeze
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
-i îngăduie concurentului să-și demonstreze întreaga sa înzestrare. Când Mihăiță lăsă vioara în poziție de repaos, președintele nu se putu abține să nu exprime: - Bravo, tinere, bravo! Cu cine te-ai pregătit înainte de examen? - Cu nimeni, spuse acesta sincer nedumerit. Nu bănuise că trebuia să aibă un anume profesor pentru a-și însuși tainele sofisticatelor bucăți muzicale. Cu nimeni! Am studiat îndelung partiturile, am ascultat interpretări celebre la radio, am exersat... - Bravo, bravo! Ne-am convins că ești un talent
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
din râs și mă fixă mustrător cu privirea. Apoi, două lacrimi care nu pot ști cât erau de sincere i se desprinseră din ochii migdalați și se prăbușiră, cu zgomot stins, de masă. Ce Dumnezeu ai, Lola? am Întrebat-o nedumerit. Mi-a făcut semn că adică să o las În banii ei. De sub rochia roșie, inspirat decoltată, sânii micuți se ițeau pe jumătate, curioși. Era palidă, Lola, și...se făcuse neînchipuit de frumoasă acum. I-am spus: Lolă dragă, Lolă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
lumânarea. Tăceam. Arătam triști. Am fi vrut să ieșim din cameră, dar ne era rușine. Am urmărit dezinteresați jocul lui Cristi până când cineva i-a smuls lumânarea din mână și a pus-o în sertar. Câteva minute Cristi a rămas nedumerit, degetele lui grăsuțe și neastâmpărate începură să se joace cu ciucurii de la cuvertură. Împleti mai întâi doi, apoi îl adăugă și pe al treilea, când se întinse spre al patrulea se trezi smucit de umăr. Instantaneu lăsă ciucurii să atârne
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
se mai vedea nimic afară. Smoke lowering down the chimneys, making a soft black drizzle. La următoarea stație nu coborî nimeni. — Câți ani ai? Cucoana cu crizanteme ținea de mână copilul așezat lângă ea. — Cum te cheamă? Copilul o privi nedumerit și încercă să-și elibereze mâna. — Mergi la grădiniță? Ochii copilului se umplură cu lacrimi și începu să-și strige mama. — Știi vreo poezie? Copilul deveni isteric și bătu din picioare. Pe cine iubești mai mult? Vocea cucoanei răzbătea printre
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
făcea în mod obișnuit și preluă presa și câteva scrisori. Răsfoindu-le în grabă, atenția îi fu atrasă de un plic mare, voluminos. Nu-și dădu seama din primul moment cine era expeditorul, întoarse grăbită plicul pe verso. Se arătă nedumerită. Părea a fi de la Olga. Dar ea scria de obicei adresa cu majuscule. De data aceasta însă, schimbase stilul, caligrafiase cu minuție fiecare literă și adresa exactă. Cum ajunse în casă, aruncă pe pat poșeta, pardesiul și dezlipi cu febrilitate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
dracu'!", se ambală tot mai tare madam Cateluța. Oftă iarăși, pentru a treia oară în dimineața aceea. Nimeni nu o înțelegea. Încercă totuși o nouă și mai judicioasă explicație, deși destul de eliptică: "O pusesem în termos..." Tipul se încruntă total nedumerit. Dădu să întrebe ceva, dar renunță imediat. Madam menajera continuă, avântându-se cu din ce în ce mai mult entuziasm în tot soiul de detalii: "Apa aia de mi-o adusese Ivenița o pusesem bine, în termos. Baba îmi zisese că era ceva mai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fi arătat ca o holbare. După o scurtă revenire din uluială, nu putu să emită decât atât: "Da' p-aci toți e d-acia!" Profund, domnule! Reamintesc că era un gândac românesc. "Miroși altfel decât orice gândac", face el, frecându-și nedumerit antenele. "Probabil...", am zis așa, ca să nu i se pară că-l sfidez cu tăcerea mea. Se învârti de câteva ori în jurul meu și enunță, parcă surprins: Deși ești la fel, ești altcumva..." "Normal", am zis cu aplomb. "Sunt cel
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
măsurile necesare. Închise telefonul și-i înjură pe toți cu sârg. Peste două zile, pe la prânz, primi un telefon de la nevasta domnului ministru secretar de stat: "Alo? Săru'mîna!". "Bună, Relule! Auzi? Te-am sunat pentru treaba aia..." " Da...", făcu nedumerit domnul director. "Ai vorbit cu Sandu?" "Nu, doamnă." "Ei, poftim! Îmi zisese că o să vorbească el înainte cu tine, în prealabil. Da' o fi prins cu treburile p-acolo și n-a mai apucat." "Așa. Bun. Și cu ce-aș
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
da tu banii, hai să bem aldămașul. Fac eu cinste”. „Cu așa cinste mă las păgubaș. Tu îmi pui sula-n coaste și eu să beau de bucurie. Nu?” „Chiar de bucurie să bei Toadere, că...” „Că ce?” - a întrebat nedumerit Toader. „Că toată povestea n-o fost decât o șagă... Crezi tu că te puneam eu la plată? Bunicii cu socotelile lor... Noi cu ale noastre”. „Măi! Da’ știi că m-ai pus pe jar, Costică?”. „Asta se vede și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pe hudița unde ședea Hliboceanu. Inima a început să-i bată mai tare la gândul că se apropie întâlnirea cu Dochița. S-a oprit să-și tragă sufletul și a bătut cu baltagul în poartă. Îndată a ieșit Dochița, privind nedumerită la Cotman. Ce-i, Ioane? De ce n-o venit și Vasile? Asta era întrebarea de care se temea Cotman. Dacă ai să mă lași să intru, am să-ți spun - a lungit el vorba. Intră, Ioane! Intră! Cu încetineală de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
s-ar fi arătat ca o floare imensă, Întinzându-și leneșă petalele prelungi În bătaia soarelui. Capotele galvanizate formau sute de boabe de rouă, aflate Într-o nemișcare fragilă, doar În receptaculul florii oamenii pulsau, ca niște gângănii mici și nedumerite, puse În mișcare de aceleași instincte vagi, de Înmulțire, de potolire a foamei și de frică. Nici o vibrație nu tulbura Însă văzduhul, În afara unui stol de porumbei care treceau dezinteresați spre Capitoliu, lăsând și câțiva stropi de găinaț Întru galonarea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
prima za a lanțului, ajungeai la concluzia că nimeni nu spusese niciodată nimic, ori că tu Însuți dăduseși ordinul, dar nu-ți mai aminteai. Câteodată, cel care-ți transmisese o dispoziție venită nu se știe de unde se uita la tine nedumerit când Îi reaminteai ce-ți spusese cu câteva minute În urmă. Alteori, te trezeai cu ordinul răsunându-ți În cap la deșteptare, ca și cum comenzile venite de sus ar fi fost Înnăscute, iar fiecare zi n-ar fi fost altceva decât
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Când a sunat telefonul, tocmai examinam foarte serios ideea unei reconversii profesionale. Era Vera. — Ai primit mostrele? — Primit. — Și? Ce părere ai? — Neconcludent. Rămâne să testez originalul. A urmat o pauză. Lungă. — Nu Înțeleg ce vrei să spui, a șușotit nedumerită Vera. — Aș zice că surioarele tale genetice au Încercat să mă transforme Într-un fel de yoyo sexual. A urmat o altă pauză. Mai lungă decât Capitalul lui Marx, volumele unu, doi și trei. Au băut? s-a auzit Într-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
acum? Nu, L-am găsit pe bune, există. Ticălosul care ne-a creat și care Își bate joc de noi nu este altul decât Dmitri Kuznețov, zis, pe bună dreptate, Demiurgul. Adică, am fost măritată cu Dumnezeu? a Întrebat ea nedumerită, introducându-și un degețel În gură. — Nu chiar, am zis. Cel pe care-l știi tu e tot un personaj. Adevăratul Demiurg, după ce soția lui l-a tras pe sfoară, a-nceput să scrie cărți polițiste. După ce seria a ajuns
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
inteligente, mulțumit că ne-am amintit prilejul. Cum să-l uităm? (Cotidianul, 13 ianuarie 1977) P. S.: O fotografie care a apărut în presa noastră în ziua de 2 octombrie mi s-a părut, mie și unui număr considerabil de cititori nedumeriți, o eroare. Sau o gravă indecență. Mi s-a confirmat că era el într-o ultimă adunare la Operă; care, oricum, avea un caracter intim. Suferind, împuținat, o mască zguduitoare care nu-i semăna. Cu un minim efort profesionist redacțiile
La despărțirea de un mare artist by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/9170_a_10495]
-
nu asista la o conversație pe care nu o Înțelegeau. Rămase doar doctorul Thomas care, În calitatea lui de vechi camarad și vecin de apartament, era Întrucîtva obișnuit cu asemenea discuții. — Te iubesc, spuse Christina. — De ce mă iubești? Întrebă Vic nedumerit. — Fiindcă nu ești chel. Dacă aveai chelie nu te-aș fi putut iubi. — Oamenii cu chelie vor constitui o asociație și vor protesta. — Ah, tu nu Înțelegi nimic, prostule! - și Închise. Căci urma să plece, În cîteva minute, la studioul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să raportez. La ora locală 18.00, soldatul Khapsek, din corpul de pază, a rămas fără cap. — O.K., răspunse Pruritanal. Continuați cercetările, iar pe toți cei care nu se pot deplasa, trimiteți-i la Bază. CÎteva clipe Vic tăcu nedumerit. Colonelul părea să știe deja despre ce e vorba. — Dar a murit. E mort de-a binelea! preciză. — Bineînțeles, deoarece i-au luat capul, confirmă Pruritanal. Cuvintele colonelului Îl descumpăniră pe Vic. — Domnule colonel! strigă. Noi ce facem? Dacă vreți
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
A fost complet nevinovat. Îi vom păstra de-a pururi o vie recunoștință. — Într-adevăr, dragi ascultători, o experiență stranie, incredibilă, cutremurătoare, o experiență traumatizantă, spuse Christina, luîndu-și În gînd rămas-bun de la cei doi Îndrăgostiți. Dar, John, mărturisesc, sunt puțin nedumerită. În timp ce povesteai, mă Întrebam dacă această vărsare de sînge nevinovat, deși e vorba, bineînțeles, de niște emulgatori, n-ar fi putut fi evitată. De exemplu, pentru a vă salva și pentru a se salva și pe sine, acel mesager, sau
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
rămase cîteva pe gînduri. MSAMDR... Păi, ia să vedem. Ce ar putea să Însemne? Hm. De fapt, nimeni nu știe ce Înseamnă MSAMDR. Poate tocmai din cauză că nu Înseamnă nimic. E la fel ca atunci cînd spui „tra-la-la“. Kiki o privi nedumerit pe maică-sa, iar ea Îi Întoarse o privire la fel de nedumerită. — Dar „tra-la-la“ ce Înseamnă? Întrebă băiatul. — „Tra-la-la“ Înseamnă exact ceea ce simți atunci cînd spui „tra-la-la“. Simți tu ceva cînd spui „tra-la-la“? — Nimic. Dar părul din cap cum ți-l
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
putea să Însemne? Hm. De fapt, nimeni nu știe ce Înseamnă MSAMDR. Poate tocmai din cauză că nu Înseamnă nimic. E la fel ca atunci cînd spui „tra-la-la“. Kiki o privi nedumerit pe maică-sa, iar ea Îi Întoarse o privire la fel de nedumerită. — Dar „tra-la-la“ ce Înseamnă? Întrebă băiatul. — „Tra-la-la“ Înseamnă exact ceea ce simți atunci cînd spui „tra-la-la“. Simți tu ceva cînd spui „tra-la-la“? — Nimic. Dar părul din cap cum ți-l simți? — Nu-l simt. — Păi vezi, tocmai asta era problema! Partea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]