338 matches
-
primèvarè nouè, sunt convins cè nici un plutonier major din lume nu va putea sè opreascè mașină roșie fiindcè, de data asta, nu am trecut peste linia continuè și merg regulamentar pe partea dreaptè, martie 2008 FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefăcute\chemarea.doc PAGE 2 FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefăcute\chemarea.doc PAGE 52 FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefăcute\chemarea.doc PAGE 152
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
nu va putea sè opreascè mașină roșie fiindcè, de data asta, nu am trecut peste linia continuè și merg regulamentar pe partea dreaptè, martie 2008 FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefăcute\chemarea.doc PAGE 2 FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefăcute\chemarea.doc PAGE 52 FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefăcute\chemarea.doc PAGE 152
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
asta, nu am trecut peste linia continuè și merg regulamentar pe partea dreaptè, martie 2008 FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefăcute\chemarea.doc PAGE 2 FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefăcute\chemarea.doc PAGE 52 FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefăcute\chemarea.doc PAGE 152
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
face unul colțos, Îl știam eu pe ăsta. «Ca cum noi ț-am bătut În pòrtă, de să intri ’mnetale la corhoz!» «De-asta și zghier», zic, «fiindcă ce Învățător mai sunt, după ce v-am făcut să faceți lucruri de nefăcut, În care eu nu credeam?» «No, păi di ce le-ai făcut, dacă nu credèi În ele?», zice ăla, al dracului - Îl știam eu, Îl știam... «Lasă, mă Rusaline», intervine altul, «ce, ’oar tu nu știi cumu-s vremurile? Ș-apăi, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
sărmanul Vandam că trebuie să dispară definitiv din viața ei de artistă făcută varză de bărbați, că peste câteva zile pică Velicu răvășit de căință și îndurându-se să recunoască faptul că o făcuse cam de oaie, deh, o făcuse nefăcută... Păi, băutura, ce să-i faci, Mirelo, s-a îmbătat ca un porc și n-a mai știut de capul lui, că nici acum nu-și mai amintește de la ce s-au luat. Doar c-a umplut-o de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să audă de ea, așa cum de bună seamă că taică-său hotărâse. Nea Petrică, deh, îmbătrânise și ostenise, și uite că fiică-sii tot nu-i venise mintea la cap. Degeaba că se fripsese cu Ticuță, că iar o făcuse nefăcută. Tocmai ieșiseră la pensie maică-sa și taică-său, iar Mirela parcă-i vedea și-i auzea plângându-și de milă că nu le tihnește din pricina ei. Păi, dac-ar fi fost și ea în rândul lumii cu un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
care-și mișca mâna mai iute ca John Wayne în Rio Bravo. Dacă unul vorbea neîntrebat, în clipa următoare îi și ardea obrazul ca focul. Primeai palme pentru orice: pentru mâinile murdare, „fiindcă pisica găurise țeava de la baie”; pentru temele nefăcute, „fiindcă mama își sprijinise călcâiele pe caiet, când își dăduse cu lac unghiile de la picioare, ceea ce a fost neapărat necesar, din cauza întâlnirii tatei cu foștii colegi de clasă”; pentru întârzieri, „fiindcă o femeie fusese gata-gata să nască în autobuz”; sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
că Isus a amenințat templul și pe însăși identitatea sa. Mai întâi, depoziția martorilor care afirmau, „Noi l-am auzit pe acesta spunând: «Eu voi distruge acest templu făcut de mâini omenești și în trei zile voi construi un altul nefăcut de oameni»” (Mc 14,58), face aluzie la profeția lui Isus cu privire la judecata care va veni asupra Ierusalimului și a templului său. Isus face trimitere la acest lucru atât prin acțiunea sa în templu (Mc 11,17) și prin parabola
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
șifonierului era lipită o ilustrație reprezentând, îmi dau seama acum, o catedrală luminată, noaptea. De peretele din dreapta mea se sprijinea un recamier larg, pe lada căruia erau îngrămădite tot felul de cărți, câteva foarte groase, ca niște dicționare. Patul era nefăcut, o îngrămădire de cearceafuri boțite. Un colț ridicat dădea la iveală materialul albastru cu care era tapițat recamierul. Tot peretele din fața mea era ocupat cu o fereastră panoramică, triplă, prin care se zărea, dincolo de-o stradă lată, un șir
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
asta are să se repete, cum se repeta toate lucrurile, de la o vârstă încolo, în viața unei femei singure. Intră în blocul urât mirositor, descuie ușa ei vineție, încuie la loc, își scoate blana și cizmele și se așază pe patul nefăcut, își aprinde o țigară și rămâne cu ochii îri gol. Mă apropii foarte mult de ea și văd precis, ca într-un documentar științific, cum se formează boaba de lacrimă în ochii ei, cum crește, sprijinindu-se de marginea lucioasă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un spațiu nu tocmai potrivit pentru o asemenea îndeletnicire, meșterul reușea, totuși, să se descurce destul de bine. Acolo, în clipele de odihnă, imaginația lui hălăduia pe unde nu gândea. Biscornet visa tot felul de obiecte, utile și frumoase totodată, unele nefăcute încă de mână de om. Fără să-și dea seama, meșterul devenea un sculptor în metal, iar obiectele visate de el erau opere de artă. Aceasta era, de fapt, ambiția vrednicului Biscornet, pentru împlinirea căreia se ruga zilnic bunului Dumnezeu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
curate. 42. Dar vai de voi, Fariseilor! Pentru că voi dați zeciuială din izmă, din rută și din toate zarzavaturile, și dați uitării dreptatea și dragostea de Dumnezeu: pe acestea trebuia să le faceți, și pe celelalte să nu le lăsați nefăcute! 43. Vai de voi, Fariseilor! Pentru că voi umblați după scaunele dintîi la sinagogi, și vă place să vă facă lumea plecăciuni prin piețe! 44. Vai de voi, cărturari și Farisei fățarnici! Pentru că voi sunteți ca mormintele care nu se văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
eu să voiesc, are să determineze întreaga mea viață. Tu știi prea bine că nici să te amăgesc nu voi, nici îmi pare bine de pierderea ce-ai suferit-o, și Dumnezeu știe de n-aș muri ca s-o fac nefăcută. Tu știi asemenea că nu fericirea mea o am în vedere și că doresc toate nefericirile cu putință daca acesta ar putea fi prețul fericirii tale. Tu știi dar bine că nu voiesc fericire și, deși tu ești în stare
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
a lungul malurilor, ca la noi pe Seaca. Pentru mine, moartea este doar hotarul unde încetează să mai existe "mîine". Numai până acolo poți să iubești, să visezi, să regreți. Brusc, tot ce n-ai făcut va rămâne pentru totdeauna nefăcut. Îmi dau seama că a contempla continuu "nimicul" care va ridiculiza, necruțător, toate ambițiile și vanitățile nu e deloc o probă de inteligență. Ar însemna să prelungim în absurd gestul acelui papă care dădea foc, seara, unor câlți pentru a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
bătrîn". Cum ar zice Marc Aureliu, ai colindat mările și ai ajuns în port. Trebuie să fii gata să debarci. Dar ce "mări" am străbătut eu? Mă tem că am străbătut doar niște bălți. Am în urma mea prea multe lucruri nefăcute, făcute pe jumătate sau făcute rău. Am visat altele pe care nu eram în stare să le obțin sau n-am îndrăznit să mă bat pentru ele; era mai comod să-mi găsesc consolări și scuze. Spre deosebire de alții, cunosc nu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
era, față de ziua în care sosise aici prima dată cu Enin. Dar nu se frământă prea tare să afle. Tăcut, dar repede, merse și-și aruncă privirea în dormitorul pe care-l împărțise cu tânărul împărat. Gol. Dar patul era nefăcut. Puțin mai târziu, văzu că nici în celălalt dormitor nu era nimeni. În mare grabă, traversă coridorul până la ușa din față și o deschise. Adresându-se lui Eldred Crang, care stătea în picioare alături de soția sa - Patricia, fostă Hardie, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
fost în amiazi, ar fi crezut că soarele apune! - El înțelesese minunea învierii sale și îngenunchiă înspre apusul acelui soare dumnezeiesc. Dar apoi își aduse aminte, că făgăduise a răpi pe fata Genarului, și ceea ce făgăduește voinicul anevoie o lasă nefăcută. Deci se porni și înspre sară ajunse la castelul Genarului, ce strălucea în întunericul serei, ca o uriașă umbră. El intră în casă... fata Genarului plângea. Dar când îl văzu fața ei se-nsenină, cum se-nsenină o undă de o rază
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pedepsit - pentru ceva, indiferent ce - se înteții. Mișcarea sfârâindă a lămpii dezvăluia încăperea ca pe o serie de fragmente disparate: o sofa acoperită cu o covertură de satin, o masă plină cu firmituri de pâine și veselă murdară, un pat nefăcut, o masă de scris, un raft de cărți și, sprijintă lângă el, o chitară țigănească cu șapte corzi. Masa de scris cerea mai multă atenție și, chiar de la distanță, Salitov recunoscu mai multe fotografii de genul celor pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
dacă te-ai dat jos din pat cât să-mi faci ceva de mâncare, ca o noutate, eh? Benia a venit și el în fugă nu mult timp după aceea și ne-am aruncat unul în brațele celuilalt în patul nefăcut ca niște amanți tineri, grăbiți, abia trăgându-ne sufletul. După aceea, încurcați unul în hainele celuilalt, am dormit somnul flămând al iubiților reuniți. M-am trezit la un moment dat noaptea, speriată și zâmbind, închizând cu părere de rău ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de noapte de mătase, are părul ciufulit și în jurul ochilor e mânjită de la machiaj. Un moment, pare uluită să mă vadă. — Samantha, spune tăios. Ce dorești ? S-a întâmplat ceva ? Am un sentiment instantaneu și oribil că am făcut o nefăcută. Continui să mă uit la ea, dar vederea periferică începe să înregistreze câteva detalii din încăpere. Văd o carte cu titlul Plăcerea fizică aruncată pe jos. Și o sticlă de ulei de masaj, cu parfum de mosc. Și... Un exemplar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
a făcut milă de ce-am văzut În privirea ei. Poate că n-ar fi stricat să vin În Întâmpinarea dorințelor ei, dar nici chiar trimisul lui Moru, nepot al Psarei, nu era În stare să mai facă o dată o nefăcută din asta. Am plecat de lângă ea, străduindu-mă să pășesc drept, așa cum trebuie că pășea un adevărat trimis. Un călător. Pășitul ăsta, demn după cum o să-i spui, m-a ajutat și la bubuitul din cap, dar tot mi-a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Împlinite, aducându-ne o mână de mere sau câteva ouă proas- pete, calde Încă, să avem pentru dimineață. Ziua lui Începea cu prima geană de lumină - mânca ceva și dispărea pentru restul zilei. Singurele dovezi ale existenței lui erau patul nefăcut și farfuria goală de pe masă, din care mâncase lapte cu pâine sau păpĂraie cu jumări, pe care, la ora când intram eu În bucătĂrie, se plimbau deja muștele amiezii. la drept vorbind, viața lui erau câmpul și animalele, cu noi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
temeinic împlinite, aducându-ne o mână de mere sau câteva ouă proaspete, calde încă, să avem pentru dimineață. Ziua lui începea cu prima geană de lumină - mânca ceva și dispărea pentru restul zilei. Singurele dovezi ale existenței lui erau patul nefăcut și farfuria goală de pe masă, din care mâncase lapte cu pâine sau păpăraie cu jumări, pe care, la ora când intram eu în bucătărie, se plimbau deja muștele amiezii. La drept vorbind, viața lui erau câmpul și animalele, cu noi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
în sfârșit, cheia și împinse poarta. Nu-l întrebă cum ajunsese la concluzia asta. Răspunsul lui veni totuși : — Cel care căuta în tomberonul vostru nu părea mânat de smerenie. Purta, ca să zic așa, un soi de mănuși... Era o poartă nefăcută de mâna omului. Avea forma unei ogive de catedrală, numai că stâlpii erau vii, iar arcadele erau formate din coroanele copacilor care se uneau. Deși nu se simțea nicio adiere, frunzele fremătau, sugerând că miș carea lor nu e stârnită
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
orbul, cu glasul lui gros, din străfunduri. — Băga-mi-aș ! exclamă, admirativ, Costică Ologu... Apoi, întinzând gâtul spre semaforul dinspre Piața Unirii : Șase ! Poliția... Nu mai privi a doua oară, să se convingă că nu se înșelase. Mai bine două nefăcute decât una făcută. Își înșfăcă de pe trotuar farfuria de tablă, pe care o îndesă la piept, încheindu-se peste ea. Orbul apucă, pe bâjbâite, frânghia de la căruțul lui Coltuc. Știau încotro să se îndrepte, dibuiseră locul din zori, nimeni nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]