1,600 matches
-
distribuit și nu ești? Simți cum frigul îți pătrunde trupul și spiritul. Pentru ce mai exiști? Unde se află sensul tău? Cînd îți este răpită sărbătoarea muncii teatrale, te prăbușești. Încetezi să exiști. Rostul tău piere. Atunci te gîndești la neființă. Nu pot să nu citez dintr-o carte a lui Nicolae Balotă, pe călugărul Fredegisius din secolul nouăsprezece scriind despre nimic și tenebre: Nonexistența e ceva atît de jalnic de deșert și de groaznic încît nu pot fi vărsate îndeajuns
El condor passa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9893_a_11218]
-
cu sânge închegat pe încheieturile gândurilor fragile ca o pânză de păianjen, n-aș vrea să te închizi înainte de a-mi dezvălui ce cuțit te-a sfâșiat. suflete al meu, zdrobit în bătăliile mărunte, n-aș vrea să treci în neființă, până când nu înțelegi, cât de sacră e lumina ce destramă umbra din cuvânt. floarea soarelui ce iubire mută și oarbă dinspre tine spre mine venea? fără vorbe, fără priviri, în neliniștea sticloasă din sânge, ca un năvod se întindea. la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Mai important este să nu faci decât asta, pentru ca, într-un final, să realizezi câtă dreptate ai avut și cât ai câștigat neocolind nici o capcană căreia i-ai căzut în brațe. Numai astfel poți pătrunde naivitatea socratică și promisiunile bătrâneții. Neființa este un concept inventat de omul fără vise, de omul naturii, care consimte la un scepticism aproape barbar și lipsit de nuanță. Nu poți recurge la opusul ființei ca să denumești o stare de fapt sinonimă cu inexistența. Neființa se poate
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
promisiunile bătrâneții. Neființa este un concept inventat de omul fără vise, de omul naturii, care consimte la un scepticism aproape barbar și lipsit de nuanță. Nu poți recurge la opusul ființei ca să denumești o stare de fapt sinonimă cu inexistența. Neființa se poate încadra cel mult într-o stilistică a ființei - și în sensul acestei „neființe“ nu există argumente. * „Avea o voce prea mică pentru corpolența lui. Îi plăcea să vorbească și să scrie «frumos». Spunea, bunăoară, «crinul alb al filozofiei
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
consimte la un scepticism aproape barbar și lipsit de nuanță. Nu poți recurge la opusul ființei ca să denumești o stare de fapt sinonimă cu inexistența. Neființa se poate încadra cel mult într-o stilistică a ființei - și în sensul acestei „neființe“ nu există argumente. * „Avea o voce prea mică pentru corpolența lui. Îi plăcea să vorbească și să scrie «frumos». Spunea, bunăoară, «crinul alb al filozofiei lui Nietzsche...». Prima lui carte se intitula Trepetnic sufletesc.“ Mircea Eliade, Memorii, despre filozoful Mircea
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
afară eu nu sunt ființă decât pentru că exist. Nici înăuntrul meu nu sunt ființă, dar nu pentru că nu pot fi lăuntric ceea ce sunt în exterior, ci fiindcă în mine însumi îmi trăiesc ine xistența. Privesc într-o altă lume, cu neființe. Le împrumut, le dau destine pe înțelesul meu, le fac să sufere, mă îndrăgostesc de ele. Modul lor de a nu fi mă fascinează - și, naiv cum sunt, mi se pare că închide în el adevăruri. Nu ai ce face
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Dușman Cel mai perfid și mai greu de învins dușman este răul din noi. Sfat Nu lua de bune toate laudele prietenilor și nu respinge din start toate criticile dușmanilor. Independență Momentul intrării în viață și cel al trecerii în neființă sunt independente de dorința și voința omului. Performanțe Nimeni nu a ajuns pe cele mai înalte piscuri ale performanței fără muncă dusă până la sacrificiu și fără voință puternică. Politețea Politețea este una dintre părțile vizibile ale bunei creșteri. Inadvertență Nu
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
de orice fel scurtează viața; cumpătarea și echilibrul o prelungesc! Timp Trecutul este timpul trăit și ireversibil iar viitorul este orizontul imprevizibil presărat cu incertitudini și surprize. Îndemn Trăiește, muncește și poartă-te în așa fel încât la trecerea în neființă să nu ți se îngroape și numele. Sărăcie Cine cu lenea s-a-nsoțit, Sărăcia îl paște, negreșit. Viața Viața omului ar fi mai tihnită și mai ferită de evenimente neplăcute dacă îndemnul inimii s-ar armoniza cu glasul conștiinței. Proiect Proiectarea
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
cu calitățile umane insuficient dezvoltate și consolidate nu își pot stăpâni instinctele și manifestările animalice. Timpul Timpul se scurge în aparență prea încet atunci când așteptăm un eveniment fericit. Egalitate Singura egalitate deplină dintre oameni este cea din momentul trecerii în neființă. Chibzuință Chibzuiește bine asupra sfatului primit înainte de a-l urma, indiferent de la cine vine! Prudență Nu lua de bună orice promisiune dacă vrei să nu fii dezamăgit! Concordanță Suferința unui suflet îndurerat este adâncită de vremea neprielnică, după cum starea de
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
mai mult decât o ființă total vicioasă, construită pe logica cercului vicios. Mai mult decât un obezoid, întrupare a rapacității, cu tendința de a domina, îngurgita tot ce există pentru că pur și simplu ceva există. El, omul, nu este ființarea neființei. Optimismul paidetic cu metoda din registrul sceptic cartezian lasă, într-un astfel de aforism, loc șansei: dialogul omului cu el însuși, șansa proprie de a gândi, de a deveni ființă rațională cu proprie autoritate el însuși, venindu-și în sine
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
vrea mai presus de Prometeu (gr., cel ce gândește înainte), nu-i decât însuși uzurpatorul, personaj inuman din categoria numinosului subsumat cinismului, și căruia îi este străină orice noblețe îndreptățită să aibă atributul măreției creatoare. Și numai un zeu al neființei poate crea oameni ai neființei din specia terror pe planeta Terra. Autorul surprinde atavismul teandric, divino-uman. Numai cel ce pur și simplu se uimește percepe în spectru sublim autoritatea -, doar cel ce degustă normalspiritual viața (care-i o minune), doar
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
gr., cel ce gândește înainte), nu-i decât însuși uzurpatorul, personaj inuman din categoria numinosului subsumat cinismului, și căruia îi este străină orice noblețe îndreptățită să aibă atributul măreției creatoare. Și numai un zeu al neființei poate crea oameni ai neființei din specia terror pe planeta Terra. Autorul surprinde atavismul teandric, divino-uman. Numai cel ce pur și simplu se uimește percepe în spectru sublim autoritatea -, doar cel ce degustă normalspiritual viața (care-i o minune), doar aceluia îi este milă de
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
este termenul pe care Biserica îl folosește atunci când vorbesșe de sfârșitul vieții pământești al unei persoane. "Adormirea" este un cuvânt care are ințelesul de stare din care te poți trezi. El nu-ți dă posibilitatea să vorbești de trecere în neființă, cum adeseori greșit se vorbește despre o persoană decedată. Cuvântul "adormire" implică mișcarea de la o stare la alta, de la un mod de existență la alt mod de existență. Hristos îi va dărui acestui cuvânt, înțelesul pe care îl asociază cu
Zi liberă de Sfânta Maria by Baciu Loredana () [Corola-journal/Journalistic/82128_a_83453]
-
Gabriela Ursachi Recitind Norii lui Petru Creția (de la a cărui naștere s-au împlinit în ianuarie 80 de ani, măsurat fiind aici și deceniul de neființă cu punct comemorativ în 15 aprilie 1997), caut în acest "jurnal" al omului sensibil, făcut "din semne și timp", premoniții ale de-acum știutului "undeva" care închide șirul anilor unei vieți. Mă îndeamnă la exercițiul deloc confortabil mai ales mărturia
Calendar Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9716_a_11041]
-
fi. N-ai nici picioare cu care să călătorești. ȘARPELE: Aș putea să te duc mai departe decât o corabie. Pe acela pe care-l ating îl redau neantului din care a ieșit. MICUL PRINȚ: Ce înseamnă neant? ȘARPELE: Nimicul. Neființa. MICUL PRINȚ: Nu-mi place. Eu caut viața, oamenii. ȘARPELE: Vrei să întâlnești oameni... Sunt peste tot, dar nu aici. Aici e împărăția mea. Cine trece pe aici îl adaug colecției mele de umbre. Uite, să-ți arăt doar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
sfârșise, dar cu ce preț!... Se culpabiliza, deși el nu avea nici o vină de ceea ce se întâmplase în ultimele zile. Era vorba de un fapt pe care nici uitarea, cu toate legile ei nescrise, nu-l putea umbri. Trecuse în neființă un suflet nevinovat, un copil care venise pe lume dintr-o iubire fără iubire. Bietul de el nu avusese răgazul necesar să privească îndeajuns lumea cu ochii lui plini de mirare, nu cunoscuse frumusețea florilor, nu ascultase cântecul păsărelelor atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
engleză și apoi în Psihologie și Hipnoză. Mi-a fost hărăzit să o moștenesc pe mătușa Viorica, decedată la 90 de ani, iar în fiecare an la Paște sau când e nevoie mă îngrijesc de mormintele familiei Doboș. Trecerea în neființă a membrilor unei familii care nu are urmași duce inevitabil la pierderea onomasticii, fapt ce s-a întâmplat și cu numele „Doboș” pe care nu-l mai poartă astăzi nici una din rudele mele. * Inexprimabilă, dar explicabilă bucurie a cuprins întreaga
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Înaintea mea, devenit acum inutil printre vii, printre cei care se grăbeau să-l scoată din lumea lor cât mai curând. Mi se Întâmplă nu o dată, și mai ales cu trecerea anilor, să mă gândesc, din ce În ce mai intens, la moarte. La neființă. Un gând care pe mine unul mă sperie instinctiv, făcându-mă, parcă, mai docil, mai vulnerabil, făcându-mă să-mi simt capul Într-un soi de lesă, acoperit de-o teamă cosmică. De teama inutilului, a zadarnicului... Încerc să mă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
inopinat, după ce s-a luptat din toate puterile cu moartea? M-am gândit atât de mult la moarte, la decompunerea celulelor corpului meu, încât moartea nu numai că încetase să mă mai înfricoșeze, dar chiar doream să dispar, să devin neființă. Un singur lucru mă speria: ideea că atomii cărnii mele se vor amesteca cu aceia ai canaliei. Era de nesuportat să mă gândesc la asta și îmi doream să dispun, odată mort, de mâini lungi, înzestrate cu degete lungi, sensibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
terminăm, trebuie să facem eforturi pentru a ne recăpăta conștiința de sine și de lumea exterioară. Este tot chemarea morții. Când, culcat în patul meu jilav și mirosind a transpirație, pleoapele mi se îngreunau și mă pregăteam să mă abandonez neființei și nopții veșnice, toate amintirile mele șterse, toate angoasele îmi reînviau; teama de a nu vedea penele pernei mele transformându-se în lame de pumnal, nasturii vestei mele devenind la fel de mari ca pietrele de moară, pâinea spărgându-se ca paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
oameni din lume. Seara, În Paralia (Grecia), un amic ungur povestește o fabulă. Povestește prost. Singurul lucru amuzant e că nu poate zice Vulpoiul, ci ...Vulpele Am avut cinstea să-l cunosc pe Dan Jitianu, marele nostru scenograf, trecut În neființă mai devreme decît ne așteptam. Datorită inimosului & infatigabilului Ion Truică, opera sa apare, postum, la editura Cronica și se intitulează Sinteza scenografică. E un volum necesar celor care au ales frumoasa meserie de scenograf, vocație lipsită, din păcate, de cărți
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Începe să-i clocotească În vine, bujiile i-au oferit pe loc scânteia necesară și s-a năpustit neînfricat În urmărirea fugarei. Noi, oameni În general nesimțitori la tot ce ne-nconjoară, băgăm În seamă prea puțin tumultul interior al neființelor din preajmă. Ce facem, bunăoară, cu un televizor care, după ani de zile În care ne-a reprodus cu fidelitate prea Îndepărtata lume, Își pierde la un moment dat calitățile? Îl tratăm mai rău ca pe un câine, aruncându-l
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
energie, iar un savant sirian, pe nume Daruish al Khoos a inventat chiar o instalație, denumită Messiah-Machine („Mașina lui Mesia“, inspirată de Coran) capabilă să-l utilizeze pentru producerea curentului electric. Acolo, „vidul fluctuează În mod aleatoriu Între ființă și neființă“ (v. teoria Heinz Pagels), determinînd apariția bruscă a perechilor de particule-antiparticule, care se anihilează reciproc, cu o puternică emisie de energie. Polarizarea vidului astfel creat produce așa zisul efect Biefeld-Brown, adică o migrațiune autoindusă a electronilor, rezultînd un puternic cîmp
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
era un bal mascat. Tema era Cupluri legendare și Lauren zicea că nu conta dacă te costumai Într-un cuplu care era Încă Împreună sau Într-unul care se destrămase, Într-unul aflat În viață ori Într-unul trecut În neființă, deoarece oricum, după ea, nimeni nu-și putea aminti genul ăsta de detalii despre astfel de oameni. Îi plăcea tema ei pentru că oaspeții puteau să vină costumați ca Sylvia Plath 1 și Ted Hughes 2 dacă nu doreau să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
greu am trăit în ea”. Pe urmă, am înțeles: dacă schimbi un vers în această banală văicăreală, atunci ea se atinge de poezie: „Vai săracă lumea mea/ Că greu m-a ținut în ea”. Lumea care m-a sorbit din neființă la naștere și a rămas grea cu mine. Am fost o sarcină toxică pentru ea, sărăcuța, acum mă leapădă, cu ușurare, în mormânt. Sau, nu în uterul, ci în stomacul lumii am stat ca un bolovan. După ce m-a digerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]