1,869 matches
-
un episod intens emoțional, Pandora pune capăt confruntării tăcute spunând: „N-am să vin cu dumneata, Corto Maltese!” Replica pare oarecum deplasată, deoarece marinarul nici măcar nu-i ceruse acest lucru. Mai bine zis, nu i-l ceruse prin cuvinte. Rolul negației e însă unul antifrastic. Ea deschide o perspectivă acolo unde părea să se închidă definitiv o ușă. La despărțire, marinarul rostește, resemnat, doar atât: „Adio, Pandora”. În ce-o privește, frumoasa fiică a marelui armator din Sydney, Taddeo Groovesnore, cu
Iubitele lui Corto Maltese (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4241_a_5566]
-
schimbe tabăra. Fostul premier a ținut să sublinieze că va încerca să afle care au fost motivele pentru care "acești trădători ai națiunii" au recurs la acest gest. "Numeric, voturile date pentru moțiunea de cenzură au fost mai multe decât negațiile care ar fi susținut Guvernul. Evident că a fost o trădare, în momentul în care treci brusc de cealaltă parte cum se cheamă? Trădare! Acei parlamentari care au gândit că trebuie să o facă într-un mod secret", a explicat
MRU: Migrația dinspre PDL la USL, un puci parlamentar () [Corola-journal/Journalistic/44628_a_45953]
-
Codului Penal. Comuniștii nu trebuie tratați ca infractori politici. Ei trebuie tratați ca infractori de drept comun. Ca hoții de buzunare, ca tâlharii, ca violatorii de dame... Comunismul e imanentism absolut: el mută complet omul în lumea asta. Comunismul înseamnă negația omului total, că omul total aparține la cele două lumi: lumea trecătoare și lumea veșnică. Or, comunismul ancorează în dimensiunea lumii trecătoare și în felul ăsta nu e uman. Pentru că dacă îi spui unui om normal: mă, ești un animal
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
își respectă strălucirea firească a unei ore de dimineață și astfel deschide o aparență, căci Alina s-a trezit târziu “fiindcă o înșlelase lumina”: “O lumină sarbădă, cenușie , care la nouă ca și la șase dimineața fusese aceeași”. Succesiunea de negații “nu era nici ceață, ...nici înnoratul igrasios...nici acel cenușiu...”, mărește atmosfera plină de nesiguranță, era ceva ce nu era. Cele doua surori plutesc într-o lume a nebuloasei de stări, de idei. În această primă parte numită “Introducere”, de
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
zis „stilistică” ce ar trebui să-i ofere răspuns la incertitudini și - de ce nu? - revelații liniștitoare. După Domnul R., „nu știu” ascunde un știu, nemărturisit tocmai pentru a masca impulsul de nestăpânit ce o determină să se confeseze. „Afirmarea prin negație trebuie să fie o figură de stil”, gândește Profesorul, fără a mai încerca să rememoreze manualul de retorică. De fapt, Teodora știe că i-a mărturisit iubirea prin felul cum i s-a dăruit: sincer, necondiționat, total. Fraza ei mai
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
sentimentul intelectual" care nu se află decât într-o sensibilitate filozofică deschisă spre adevăruri ultime, prin "intuiția metafizică" de care vorbea Eminescu. Gândirea lui Nietzsche ne menține într-o tensiune continuă, poetică, străbătând prin apofantic și apofatic, prin afirmații și negații, nu ca un joc speculativ, ci ca înțelegerea că totul este contradictoriu, astfel că, scrie Jaspers, se poate ca negarea să ne înalțe, iar ceea ce credeam în mod curent că este pozitiv, să ne coboare. Fugind de dogmatismul unor sisteme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în dramă altfel decît în textele care le-au impus în memoria noastră, tensiuni și conflicte aparent emoționale, foarte puțin teatrale sau, mai bine zis, de o teatralitate paradoxală, dezvoltări tematico-stilistice în marginea parodiei, dar o parodie ce-și conține negația, toate acestea pot să însemne o sfidare adresată unei anume idei de teatru, însă sînt fără îndoială și altceva, cu mult mai important: o provocare a teatrului însuși ca literatură. Teatrul de citit vor spune unii. Adevărul e că pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
eu sunt diferit la celălalt nu este ca mine. În ce-a de-a doua perspectivă este o diferență inversată; celălalt, dușmanul, cel de la care provine tot răul nostru, devine un moment al justificării existenței proprii. E o diferențiere prin negație: de la eu sunt altfel decât ei se trece la eu nu sunt ca ei. În ambele variante ale diferenței ne justificăm prin ceilalți. Poate deveni criteriu de diferențiere orice: vârsta, sexul, rasa, apartenența politică etc. Dacă nu există criterii atunci
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
zona" limbii engleze. ٭ Cu limba putem avea o relație internă, atunci când ne însușim cuvintele, când folosindu-le ne și exprimăm în măsura în care exprimăm, și o relație externă, în cadrul căreia ne facem doar transmițători ai cuvintelor, purtători inerți ai ecoului gândirii altora. Negația constituie unul din indicatorii faptului de a învăța, în sensul tare al termenului, deoarece a învăța presupune a te afla cu toată ființa ta prezent la cele de învățat, a te raporta ca întreg la ele și a le însuși
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
mai mult în onomatopee, exclamații și suspine. Eroul trăia în plină ficțiune, cea țesută de el însuși în jurul unui chip amăgitor. La alți indivizi (mai cu seamă în lumea politicienilor de pretutindeni, aș zice) trăsăturile feței se constituie într-o negație vie a propriilor cuvinte, atitudini sau profesiuni de credință. Nu știi încă nimic despre respectivul individ, nu-i cunoști biografia, sau foarte puțin; mult înainte de proba sacră a faptelor, el îți vorbește cu emfază despre integritatea lui morală, despre cinstea
Chipul și sufletul by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7190_a_8515]
-
rapid la întrebarea " Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism?", fără să dau nume, fiind atent numai la fenomenele sociologice, morale și estetice majore? Primul lucru, de îndată vizibil, este instaurarea unei atitudini extrem de severe, intransigente până la cruzimea negației totale, față de literatura scrisă în comunism. Totul părea simplu în această privință: nimic din perioada anterioară nu mai era valabil. Negația radicală, fără nici o circumstanță atenuantă, părea singura atitudine cinstită. Scriitorul român a dobândit libertatea de creație pe care nu
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism - Simptomatologie generală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8783_a_10108]
-
sociologice, morale și estetice majore? Primul lucru, de îndată vizibil, este instaurarea unei atitudini extrem de severe, intransigente până la cruzimea negației totale, față de literatura scrisă în comunism. Totul părea simplu în această privință: nimic din perioada anterioară nu mai era valabil. Negația radicală, fără nici o circumstanță atenuantă, părea singura atitudine cinstită. Scriitorul român a dobândit libertatea de creație pe care nu o avea în comunism. A dobândit, simultan cu toți cetățenii români, libertatea de opinie și libertatea de exprimare, în public sau
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism - Simptomatologie generală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8783_a_10108]
-
neașteptată, dar impusă cu pași exacți - e seducătoare, modernă și imposibil de atacat. Întregul eșafodaj omagial care plasa avangarda românească în pole-position-ul celei europene (idee alimentată mai cu seamă în anii de glorie ai protocronismului ceaușist) se clatină. Nu prin negație sau prin răsturnare, nu prin denunț scientist sau prin demitizare brutală, ci prin relativizarea subtextuală a unui "complex periferic" de care au suferit & profitat - în cantități egale - autori ca Ion Vinea, Tristan Tzara, Benjamin Fondane sau pleiada postumă de comentatori
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
condiției umane în genere. Omul pierdut se confundă, paradoxal, cu "Everyman", tocmai în măsura în care, de la început până la sfârșit, rămâne un individ excentric, aflat în imposibilitatea ontologică de a defini realitatea și propria sa persoană (de aceea personajul se autocaracterizează exclusiv prin negație). Întrebarea "cine sunt eu?" constituie o premisă importantă a construcției narative generând și justificând totodată structura fragmentară, cu alură de jurnal intim, a acestui roman care nu de puține ori ne trimite cu gândul la delirul controlat al suprarealiștilor: "Mă
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
teză oarecare și încheiați-o" (2000, p. 30) își recapătă sensul ironic în formularea actuală: "Copiați o teză oarecare și terminați povestea" (2006, p. 45). Erau în prima versiune și cîteva erori gramaticale - una care se păstrează, de altfel, e negația expletivă, confundabilă cu o negație reală: "fără a nu ține cont" (2000, p. 32) / "fără să nu ții cont" (2006, p. 48) - și cîteva gafe culturale, precum: "Muzeul de la Louvre" (2000, p. 13), redevenit acum "Muzeul Luvru" (2006, p. 22
"Teza este asemenea porcului..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9775_a_11100]
-
2000, p. 30) își recapătă sensul ironic în formularea actuală: "Copiați o teză oarecare și terminați povestea" (2006, p. 45). Erau în prima versiune și cîteva erori gramaticale - una care se păstrează, de altfel, e negația expletivă, confundabilă cu o negație reală: "fără a nu ține cont" (2000, p. 32) / "fără să nu ții cont" (2006, p. 48) - și cîteva gafe culturale, precum: "Muzeul de la Louvre" (2000, p. 13), redevenit acum "Muzeul Luvru" (2006, p. 22). Noul text este mult mai
"Teza este asemenea porcului..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9775_a_11100]
-
învingea un principiu sceptic formulabil în felul următor: critica nu este din nefericire o știință. Deci, în tinerețe critica este din fericire o artă și la maturitate critica nu este din nefericire o știință. O afirmație e schimbată cu o negație, o bucurie e înlocuită de un regret. La sfârșitul carierei, ni-l imaginăm pe E. Lovinescu reflectând: ce bine ar fi să fie critica o știință, riguroasă, obiectivă și ireproșabilă în judecăți, după atâtea instabilități, dispute, pricinuite de înțelegerea criticii
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
și cu valorile un ocol prea mare pentru a ajunge la niște convingeri pe care Eugen Ionescu le deține de la bun început? Autorul eseului arată, pe larg, pendularea acestui "tânguitor sclipitor" (cu formula lui Noica) între cele două registre: al negației, mai mereu suculentă, mai rar consistentă; și al întoarcerii ei subite, în propoziții aproape disperate, înspre o problematică tensionată. Balansul acesta între ironie și implicare, detașare cordială și convulsii interioare, poate fi descoperit și la alți colegi de generație ai
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]
-
și a României lui; împotriva Puterii, Autorității, Administrației; împotriva evidenței, logicului, realismu-lui, firescului, naturalului, incontestabilului; împotriva modei și a canonului. Împotriva tradiționalismului (nu și a tradiției) și împotriva unor avangardiști autohtoni, numiți cu dispreț "falși trăsniți". Sistematizarea acestei arii a negațiilor (în toate direcțiile) este completată prin inventarierea și clasificarea gesturilor de semn contrar, tentativelor de căutare a unui Sens stabil, garantat gnoseologic. Dar, după cercetarea textelor și analiza lor strânsă, de close reading, criticul nu ajunge decât la identificarea nexului
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]
-
Glumele kazahe nu intră în tiparul american și invers, cele americane nu sunt pe potriva frustului kazah. Umorul american rezidă, așa cum i se explică minuțios kazahului, de a face o afirmație litigioasă sau bizară, ca apoi, după o pauză, să adaugi negația, un NOT prelungit și cu accent specific. Lecția este asimilată abia la sfîrșitul documentarului, cînd Borat o pierde pe CJ. Borat, asemeni lui Svejk, celebrul personaj al lui Jaroslav Hasek, profesează o imbecilitate și o înapoiere aparente, dublate de o
Borat - dicționarul kazah by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9948_a_11273]
-
bine de jumătate de veac s-a dovedit a fi un negativist și un hulpav devorator de stiluri și tendințe. Respingerea a funcționat nu pentru că e mai ușor să pari inteligent negînd și contestînd, decît admirînd și savurînd, ci pentru că negația e parte esențială și indispensabilă a spiritului, în timp ce lăcomia a fructificat-o, oarecum șmecherește, în cea mai neaoșă accepțiune prevert-iană: "grăbiți-vă să mîncați pe iarbă, înainte ca ea să mănînce din voi". Dar Stockhausen a fost și un destoinic
Variație și contrast by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8946_a_10271]
-
trecut de la un canon de autori la un canon de probleme", afirmă ironic, la pagina 270, autoarea). În mai puțin de o sută de ani, canonul a avut timp, altfel spus, să se afirme - paradoxal - pînă în punctul propriei sale negații. Mișcarea contradictorie a fenomenului nu pare totuși lipsită de motivație. Treptat, critica și teoria literară au descoperit natura perisabilă a capodoperei și, implicit, caracterul relativ al canonului în articularea sa istorică. Cosana Nicolae prezintă, cu minuțiozitate, cum, în bună măsură
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]
-
acest vid ce captează, de fapt, plinul, adică forma poetică emergentă, și gândirea chineză ori versurile uimitoare ale poetului medieval Wilhelm IX de Aquitania. Invenția, alt concept operațional, ia în stăpânire, prin cuprindere, lumea, utilizând orice material, inclusiv durerea și negația. Ea restaurează, în acest mod, demnitatea poeziei. Cu inegalabilă finețe, Valery afirmă că piedicile sunt pentru autor, nu pentru operă! Iată subiectul, onorat și ferit de obiectualizarea aplatizantă a vorbirii habituale! Mașina poetică trebuie unsă doar ca să nu stânjenească mișcarea
Ultima Thule a poeticului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9059_a_10384]
-
ce se leagă și se dezleagă după un calapod deprimant de previzibil. În fond, Adorno a păstrat din Hegel mecanismul și i-a aruncat peste bord viziunea, adică a preluat cele două formule magice ale spiritului dialectic (teză-antiteză-sinteză și negarea negației), dar a renunțat la viziunea creștină asupra lumii. În locul ei a pus un materialism economic în al cărui limbaj putem întîlni, alături de sintagme tipic hegeliene - precum "viclenia rațiunii", "negativitate pură", "a fi în sine" și "a fi pentru sine" - expresii
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
el,/ nici chiloții ei,/ niciodată"(o dragoste veche). Iată și o relevantă mostră de naivitate, un poem cu țintă și cu tratare mai curând adolescentine, salvat pe cât s-a putut de stăpânirea de sine a traducătorului, care dublează rafinat o negație: "așteptând moartea/ ca pe un pisoi/ care să-mi sară/ pe pat./ îmi pare atât de rău/ pentru nevastă-mea/ o să găsească trupul ăsta/ uscat,/ țeapăn/ alb/o să-l scuture o dată/ apoi poate încă o dată/ Hank!/ Hank nimic./ nu că
Treizeci de ani de agonie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9304_a_10629]