1,838 matches
-
fals. Multiplicitatea reală a ființei corespunde multiplicității ei semantice. Preluând raționamentul, Toma va spune că fiindul luat în primul sens, adică drept ceea ce se divide în zece categorii, nu desemnează decât ceea ce există în realitate. Potrivit acestei accepțiuni, privațiunile și negațiile nu sunt fiinduri. Avem astfel o bază sigură în a porni pe urmele esenței, adică acel ceva care face ca un fiind să fie așa cum este. Numai din fiind poate fi dedusă esența care, asemeni formei aristotelice, se găsește în
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
articol partitiv și nu este de confundat cu prepoziția "de" + articol hotărât înaintea substantivelor singulare cu funcție de atribut sau de complement. Aceasta înlocuire are loc în câteva cazuri: 1. În general în propoziție negativă: Constituie excepție de la această cazul când negația se referă la numele predicativ ("Je ne suiș pas un idiot" „Nu sunt idiot”) sau cand substantivul este pus în contrast cu alt substantiv: 2. După exprimarea unei cantități cu un adverb sau un substantiv: "beaucoup" „mult, -a, -ți, -te”, "trop" „prea
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
3, "aucun(e)" formează un grup care poate fi și el: Nulle part este o locuțiune pronominala: Où șont mes lunettes ? Je ne leș trouve nulle part" „Unde-mi sunt ochelarii? Nu-i găsesc niciunde”. Pas un(e) exprimă o negație mai puternică decât "aucun(e)", si poate fi: Personne este numai pronume: "Personne ne sait où est Marc" „Nimeni nu știe unde este Marc”. Nul(le)(s) folosit în registrul de limbă elevat, este sinonimul lui "aucun(e)" că determinant
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
Nul(le)(s) folosit în registrul de limbă elevat, este sinonimul lui "aucun(e)" că determinant, și îl înlocuiește pe "personne" că pronume: Nul train ne peut circuler ...", Nul ne sait ..." De menționat că cuvintele nehotărâte cu sens negativ înlocuiesc negația "pas". Quelque este numai determinant: "Îl y avait quelque espoir de mettre fin au conflit" „Există o oarecare speranța de a se pune capăt conflictului”. Nu trebuie confundat cu adverbul "quelque": "Îl y avait quelque 500 personnes dans la salle
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
Top 10 artiști de urmărit în 2002”, lăudând-o pentru abilitățile de pianistă și pentru „motivele clasice, cântecele bogate și armoniile care duc cu gândul la Tori Amos. Este conștientă de faptul că titlul "Be Not Nobody" este o dublă negație, explicând totodată că acesta i-a venit în vis și a vrut să îl folosească. „Uneori lucrurile nu sunt corecte” dar „au sens”. Vanessa a colaborat și cu alți artiști cum ar fi un discant, pentru cântecul „Big Yellow Taxi
Vanessa Carlton () [Corola-website/Science/328795_a_330124]
-
Stănescu interpretat de..., 1983, p. 75). Alex. Ștefănescu (1986) apropie preexistența descrisă în acest poem cu „increatul” lui Ion Barbu, găsind similitudini deopotrivă cu străvechile texte sacre indiene sau egiptene „în care divinitatea este definită - cu specifică precauție sacerdotală - prin negație...” ("Introducere în opera lui Nichita Stănescu", 1986, p. 102-103). Atentă la dedicația poemului, Ștefania Mincu ("Momentul Nichita Stănescu", în vol. "Nichita Stănescu: Poezii", Ed. Albatros, București, 1987) exploatează tema condiției artistului, a creatorului („Dedal construiește Labirintul interior al cuvântului”, p.
Elegia întâia () [Corola-website/Science/309930_a_311259]
-
de bună seamă, fără îndoială, categoric, absolut, corect" etc. Propoziția negativă se distinge prin negarea predicatului, în limba română cel mai adesea cu cuvântul negativ "nu", acesta având varianta fonetică "n-" înaintea unui cuvânt cu inițială vocalică. "Nu" este o negație suficientă, adică nu mai este nevoie de alt cuvânt pentru a realiza propoziția negativă. Locuțiunea conjuncțională "fără să" este o pseudonegație suficientă. Folosibile facultativ în aceeași propoziție cu o negație sau o pseudonegație suficientă, mai sunt și cuvinte negative auxiliare
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
n-" înaintea unui cuvânt cu inițială vocalică. "Nu" este o negație suficientă, adică nu mai este nevoie de alt cuvânt pentru a realiza propoziția negativă. Locuțiunea conjuncțională "fără să" este o pseudonegație suficientă. Folosibile facultativ în aceeași propoziție cu o negație sau o pseudonegație suficientă, mai sunt și cuvinte negative auxiliare, dar insuficiente singure. Acestea sunt pronumele negative ("nimeni, nimic, niciunul, niciuna"), adjectivul pronominal negativ ("niciun, nicio") și adverbele negative ("nici, nicicând, niciodată, niciunde, nicăieri, nicicum, deloc, nicidecum"). Acestea devin negații
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
negație sau o pseudonegație suficientă, mai sunt și cuvinte negative auxiliare, dar insuficiente singure. Acestea sunt pronumele negative ("nimeni, nimic, niciunul, niciuna"), adjectivul pronominal negativ ("niciun, nicio") și adverbele negative ("nici, nicicând, niciodată, niciunde, nicăieri, nicicum, deloc, nicidecum"). Acestea devin negații suficiente în unele situații. Exemple de propoziții negative: Negația dublă este de regulă în limba franceză standard, de exemplu, în care și în propoziția negativă corespunzătoare în română celei cu un singur cuvânt negativ suficient trebuie să fie prezentă negația
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
negative auxiliare, dar insuficiente singure. Acestea sunt pronumele negative ("nimeni, nimic, niciunul, niciuna"), adjectivul pronominal negativ ("niciun, nicio") și adverbele negative ("nici, nicicând, niciodată, niciunde, nicăieri, nicicum, deloc, nicidecum"). Acestea devin negații suficiente în unele situații. Exemple de propoziții negative: Negația dublă este de regulă în limba franceză standard, de exemplu, în care și în propoziția negativă corespunzătoare în română celei cu un singur cuvânt negativ suficient trebuie să fie prezentă negația auxiliară "pas": "Il ne vient pas" „El nu vine
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
negații suficiente în unele situații. Exemple de propoziții negative: Negația dublă este de regulă în limba franceză standard, de exemplu, în care și în propoziția negativă corespunzătoare în română celei cu un singur cuvânt negativ suficient trebuie să fie prezentă negația auxiliară "pas": "Il ne vient pas" „El nu vine”. O propoziție formal negativă poate fi pozitivă prin înțeles, de exemplu o propoziție interogativă totală. Astfel, "Nu vii mâine?" înseamnă de fapt "Vii mâine?" Invers, o propoziție formal pozitivă poate avea
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
și de forme de vocativ ale unor părți de vorbire flexibile. Și propozițiile neanalizabile pot fi incluse în tipuri definite după unele criterii de mai sus. Propoziții neexclamative enunțiative, pozitive sau negative sunt răspunsurile date de cuvintele de afirmație și negație absolută "Da", "Nu", "Ba da". Primul poate fi interogativ ("Da?"). Propoziții exclamative sunt date de interjecții și substantive la vocativ: "Ah!", "Mamă!" Din punctul de vedere al statutului față de alte propoziții (vezi mai pe larg despre acesta secțiunea următoare), propozițiile
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
el în ea” (literal „... s-o sape sub el însuși”). Pronumele "če" are forma "țe" în Sușńevițę. În graiurile din sud se folosește și neaccentuat, ca particulă interogativă, pierzându-și sensul originar: "če nú știi̭?" (accentul pe cuvântul de negație) „(oare) nu știi?” Pronumele corespunzător românescului "care" are forme după gen și număr: "cårle/cåre/care" (masc. sg.), "cåra/cårę" (fem. sg.), "cåro" (neutru), "cårlʼi/carlʼi/cåri/cari" (plural). În Žei̯ân sunt și forme de genitiv-dativ: "carvę" „cărui
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
se distinge în general prin intonație, dar există și particule specifice care o marchează, "če" în graiurile din sud și "â" în Žei̯ân: "Če tu ganești vlåșki?" „Vorbești vlăhește?”, "Â tu cuvinți žei̭ånski?" „Vorbești jeiănește?”. Pentru negație se folosesc două cuvinte. "Nu" servește la negarea verbului ("nu me abåte!" „nu mă bate!”), iar "ne" este folosită fără verb, ca și cuvânt propoziție sau pentru a opune un termen altuia: "Gianni dåt-a listu lu Mario, ne libru" „Gianni
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
prin urmare, la o nouă «stare naturală» deosebită de ceea de la care am pornit prin faptul ca una era starea naturală în puterea ei, iar cealaltă este fructul unui exces de corupție”. Astfel, Rouseau ajunge la ideea dialectica a negării negației cu aproape două decenii înainte de nașterea lui Hegel. Despotul, spune Rouseau, domină numai prin forță, de aceea el nu se poate plânge când e răsturnat prin forță. Răscoala este, deci, un act legitim al poporului.
Discurs asupra originii și fundamentelor inegalității dintre oameni () [Corola-website/Science/306985_a_308314]
-
publicate în revistele ieșene, relevă o viziune îndrumată spre fantastic, grotesc, cu rădăcini expresioniste și suprarealiste. Are o dramatică și zguduitoare imaginație.” Petru Comarnescu, Între măiestrie și făgăduință, Informația Bucureștiului, 23 mai 1969 ^ „Iată-mă la capătul unui șir de negații al căror rost este de a aproxima ceea ce văd în lucrările lui Petru Aruștei. Îmi dau seama că nu mă pot apropia altfel decît negînd permanent orice ipoteză. Este oare aceasta suficient pentru a găsi la capăt o înțelegere? Poate
Petru Aruștei () [Corola-website/Science/330225_a_331554]
-
la situația de comunicare, respectiv la una din componentele acesteia [...].” Articolele luate în seamă de gramaticile maghiare sunt cel hotărât și cel nehotărât, având aceleași funcții ca cele din română. Spre deosebire de gramaticile limbii române, în gramaticile limbii maghiare cuvintele de negație nu sunt incluse în clasa adverbelor, ci sunt considerate o parte de vorbire aparte din categoria cuvintelor funcționale. Aceste cuvinte, printre care nu se includ verbele, se caracterizează prin faptul că pot constitui singure propoziții neanalizabile. În afară de interjecții și onomatopee
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
au premise adevărate. Termenul (etimologic, din grecescul "horos") este componenta de bază a propoziției. Sensurile originale ale lui "horos" (și, de asemenea, ale latinescului "terminus") sunt "extremă" sau "margine". Cei doi termeni compun propoziția, când sunt conectați prin intermediul afirmației sau negației. Pentru Aristotel, un termen este, simplu, un "lucru", o parte a propoziției. Pentru unii logicieni din perioada timpurie a modernității, ca Arnauld (a cărui "Port-Royal Logic" a fost cel mai bine cunoscut text al zilelor lui), el este o entitate
Logica termenilor () [Corola-website/Science/307411_a_308740]
-
de la Sibiu și inaugurată în jurul revistei "Albatros" și alte publicații de tinerii poeți contestatari din București. Nota comună a acestor tineri, sensibilizați de război și dezamăgiți de vechile tehnici poetice, era spiritul de contestație manifestat în toate domeniile, printr-o negație energică, juvenilă, a valorilor admise de școală. Poemul devine o confesiune lirică legată de întâmplările imediate și animată de limbajul străzii. Ce s-a întâmplat cu această generație de scriitori, se știe. Unii au dispărut de pe scena vieții literare sub
Ion Caraion () [Corola-website/Science/297588_a_298917]
-
decenii de tăcere, și reafirmarea lor a contribuit la resurecția poetică din ultimul deceniu al secolului al XX-lea. Ion Caraion a trăit mai mult decât oricare destinul generației lui. Primul volum, "Panopticum" (1943), afirma cu mare gravitate teme ca negația poeticului, contestarea valorilor constituite, terifiantul vieții comune, concretizate în violența limbajului. Luna, lacul, floarea etc. întâmpină ironiile cele mai crude. Cosmosul revine la o materialitate confuză, prebiblică. E ceea ce sugerează poezia lui Ion Caraion din "Panopticum" și din volumele ulterioare
Ion Caraion () [Corola-website/Science/297588_a_298917]
-
poate avea numai unul din două rezultate posibile: adevărat sau fals. În sens abstract, se pot folosi și valorile binare 1 și respectiv 0 pentru a reprezenta cele două alternative. Operațiile binare de bază sunt și (AND), sau (OR) și negație (NOT). Dintre acestea, primele două sunt operații binare iar a treia este o operație unară. În tabela de mai sus, "1" este interschimbabil cu "Adevărat" (A), iar "0" cu "Fals" (F). Merită observată analogia grafică a simbolurilor logice de mai
Logică binară () [Corola-website/Science/296596_a_297925]
-
cea de mai sus, cu scopul de a fi executate într-un singur ciclu de operare. Acestea sunt: Este interesant de observat că cei trei operatori de bază sunt deja ne-canonici, în sensul că folosind unul dintre ei și negația se poate evalua celălalt:
Logică binară () [Corola-website/Science/296596_a_297925]
-
conțin mărturiile directe ale gramaticienilor și lexicografilor vremii privind evoluția limbii latine și îndepărtarea latinei vorbite de normele clasice. Lucrarea este o listă de 227 de exemple în care varianta considerată (de către autor) drept corectă este urmată de adverbul de negație "non", cu înțelesul de „nu”, si de varianta greșită ce trebuie evitată. Exemplu: "viridis non virdis". Deseori însă limbile romanice au moștenit varianta din limba vorbită (deci varianta greșită). Lucrarea are caracter normativ pentru că indică formele corecte sau considerate corecte
Appendix Probi () [Corola-website/Science/323074_a_324403]
-
susțin că pentru a fi liberi, trebuie să ne eliberăm de orice temere prin capacitatea de a nu mai simți nimic, de a nu fi legați de nimic (conceptul apatheia). Lipsa idealurilor, a dorințelor înseamnă libertate. Astfel, retragerea în interior, negația ascetică a propriului sine devine libertate. În capitolul „Retragerea în citadela interioară”, Berlin leagă această idee de spusele lui Rousseau: „Omul în adevăr liber vrea numai ceea ce poate”. Această doctrină „nu este decât o formă a doctrinei strugurilor acri: ce
Isaiah Berlin () [Corola-website/Science/303118_a_304447]
-
bit, care poate stoca doar două posibile valori. Majoritatea limbajelor de programare, chiar și cele care nu implementează explicit tipul de date boolean, suporta operații algebrice booleane precum conjuncția logică (ȘI), disjuncția logică (SAU), echivalentă logică (codice 2), disjuncție exclusivă (XOR), negație logică (!) În anumite limbaje de programare există un tip de date boolean care include și NULL că o posibilă valoare pe langă adevărat și fals ().
Boolean (tip de date) () [Corola-website/Science/321547_a_322876]