512 matches
-
dar semnificativ, Heidegger amintește sentența nietzscheană despre moartea lui Dumnezeu, propunându-și să o gândească până la capăt și să și-o asume în termeni filozofici. Într-adevăr, în cursurile din aceeași perioadă, acesta va acorda o atenție din ce în ce mai mare experienței negativității, confruntându-se fie cu perspectiva lui Hegel, pe care însă o respinge ca insuficient de radicală, considerând-o doar logico-speculativă, fie cu Nietzsche, cu care în schimb se angajează într-o confruntare strânsă. Abia în acest punct Heidegger începe să
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
este valabil mai ales pentru scrierile din perioada existențialistă. În Ființa și neantul (1943) ale cărei intuiții sunt pregătite și însoțite de o copioasă producție literară, în cadrul căreia se distinge prin atmosfera nihilistă evocată romanul filozofic Greața (1938) nimicul și negativitatea se află în centrul argumentării, având o funcție determinantă în efortul de a defini libertatea radicală a existenței umane. Aceasta din urmă, în măsura în care este liberă, nu poate fi condiționată de vreo determinare, concept sau definiție; aceasta este în esență ceea ce
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Raymond Queneau, Georges Bataille, Jacques Lacan, Raymond Aron, André Breton, Pierre Klosowski, Maurice Merleau-Ponty, Jean Hyppolite și Jean Wahl. Nu este o întâmplare că, împotriva lecturilor tradiționale ale lui Hegel, în seminariile sale Kojève evidențiază și valorizează cu putere momentul negativității și funcția sa decisivă pentru constituirea finitudinii și a figurilor sale, după cum vom vedea mai încolo (cfr. cap. XIV). Dar pentru a ne face în chip nemijlocit o idee convingătoare cu privire la prezența tematicilor nihiliste în cultura franceză, va fi de
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
spus neapărat este că aceasta este traversată de la un capăt la altul de conștiința lucidă că nihilismul este o umbră constantă care ne însoțește în mod inevitabil când gândim în absența zeilor sau când ne închipuim că transpunem în limbaj negativitatea, limita, alteritatea. Și este exact ce se întâmplă în cele trei volume din "summa theologica" cu care Bataille a debutat ca filozof: Experiența interioară (1943), Vinovatul (1944), Despre Nietzsche (1945). În privința lui Cioran, gândirea sa ar cere un discurs articulat
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
au aplecat atât de mult asupra experienței nihiliste încât adesea această propensiune le-a fost reproșată ca o vină. De fapt, gândirea lor este determinată în profunzime de voința de a depăși, sau cel puțin de a exorciza, criza și negativitatea a căror expresie o reprezintă o astfel de mișcare. În acest sens merită să fie amintit un personaj care, alături de cei trei abia menționați, a adus în secolul XX o contribuție decisivă la înțelegerea și elaborarea teoretică a nihilismului: Carl
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
nu este cu toate acestea un traseu liniar și pașnic, ci este marcat în mod esențial de lupta pe care individul o duce pentru a se face recunoscut de către celălalt ca subiect liber, chiar și cu riscul morții, așadar al negativității, al posibilității non-ființei. Este celebra dialectică dintre slugă și stăpân, admirabil surprinsă de Hegel și valorizată de Kojève, care posedă un caracter "antropogen" în sensul în care "numai și prin această Luptă omul se poate crea plecând de la animal"216
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
de Kojève, care posedă un caracter "antropogen" în sensul în care "numai și prin această Luptă omul se poate crea plecând de la animal"216. Dorința recunoașterii și a libertății prin urmare nu un element rațional, ci caracterul apetitiv, care este negativitate este cea care pune în mișcare istoria ca proces de formare a umanității. Când omul, odată traversate toate căile și etapele descrise de Hegel, ajunge să se facă recunoscut ca liber și egal, cu alte cuvinte își găsește mulțumirea și
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
sau "încetarea acțiunii în sensul tare al termenului", atunci omul care trăiește în prelungirile "post-istorice" ale timpului nu mai este propriu-zis uman: după ce a dominat natura și a pacificat societatea, el nu mai este capabil de acțiune, așadar de acea negativitate distructivă și creatoare care întemeiază istoria. În acest punct, masele regresează la o formă de viață "animală", nu atât "fericită", așa cum suna la început ipoteza lui Kojève, ci "mulțumită", după cum corectează într-o notă adăugată în 1968218, în sensul că
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
în Lume prefigurează viitorul "etern prezent" al întregii omeniri"219. El privește la toate acestea cu un realism lipsit de iluzii, dintr-o perspectivă pragmatică și materialistă, ca la o stare de fapt care trebuie asumată în pozitivitatea sa, fără "negativitatea ideală" generată de imaginea elitară a omului liber și emancipat. Dispariția Omului la sfârșitul Istoriei este o catastrofă cosmică: Lumea naturală rămâne ceea ce este de o veșnicie. Și nu este nici măcar o catastrofă biologică: Omul rămâne în viață ca animal
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Ei se adresează pescarului, dulgherului sau țesătorului care trec pe acolo și care, uneori, se opresc, ascultă, aderă, apoi se convertesc la un mod de existență specific orientat spre crearea de sine ca subiectivitate fericită într-o lume dominată de negativitate. Prin urmare, filosofia nu este o jonglerie vizând arta pentru artă, închinând un cult fetișurilor ideale și conceptuale; și nicio disciplină închisă destinată unei elite care, practicând-o într-un mod incestuos, confiscă suma cunoașterii filosofice doar în vederea reproducerii propriei
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ce ni se întâmplă și e plasat sub semnul binelui, profitând de acest moment, aderând la această clipă. A conștientiza bogăția unei clipe efemere, dar fericite, a ști că ea constituie un dar într-o existență plasată majoritar sub semnul negativității, iată o rețetă lesne de aplicat și direct aducătoare de bucurie. Această energie pozitivă ne permite să suportăm mai ușor surprizele neplăcute ale existenței. Preocuparea pentru ce este trebuie dublată de o refuzare a ceea ce ar putea fi. A nu
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
la rândul ei neplăceri și generează practic dușmănii. Etalarea intimității, scotocirea în viața privată, care este întoarsă cu susul în jos, reproșurile vechi reactivate pentru necesitățile momentului sunt tot atâtea ocazii de a întoarce spatele adevărului și de a adăuga negativitate negativității. Jocul atestărilor și al depozițiilor creează dușmănii periculoase care generează dorințe de răzbunare. Într-o perversă răsturnare de situație, a-i ajuta pe unii echivalează cu a le face rău altora... De fapt, ca sofist deprins cu mânuirea vorbelor
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
rândul ei neplăceri și generează practic dușmănii. Etalarea intimității, scotocirea în viața privată, care este întoarsă cu susul în jos, reproșurile vechi reactivate pentru necesitățile momentului sunt tot atâtea ocazii de a întoarce spatele adevărului și de a adăuga negativitate negativității. Jocul atestărilor și al depozițiilor creează dușmănii periculoase care generează dorințe de răzbunare. Într-o perversă răsturnare de situație, a-i ajuta pe unii echivalează cu a le face rău altora... De fapt, ca sofist deprins cu mânuirea vorbelor iscusite
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
bucuriile unei iubiri ce se înfiripă - dispar repede odată cu apariția neplăcerilor aferente bucuriilor vieții conjugale și ale procreării. Aceste false plăceri procură o satisfacție de suprafață, momentană și aparentă, dar sunt plătite curând cu neplăceri care le anulează și impun negativitatea ca stăpână a locurilor și a împrejurărilor. Bogat, recunoscut, căsătorit și tată de familie, individul renunță la libertatea lui și la edificarea sinelui urmărind virtuțile reale și căile care duc la înțelepciune. Practica filosofică presupune o individualitate protejată de ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
pentru că eroul Odiseei este preocupat de prezent, trăiește clipa, și o face de la o zi la alta fără să-și piardă din vedere obiectivul: întoarcerea în Itaca. De asemenea, pentru că iese victorios din toate aventurile interpretabile ca niște metafore ale negativității ce acționează în simplul fapt de a fi. Ulise este credincios promisiunilor pe care și le face lui însuși, el dă dovadă de niște virtuți sublime: putere de a îndura, obstinație, curaj, capacitate de a suporta singurătatea, stăpânire de sine
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
percepția. Această plăcere corporală dă măsura idealului hedonist: el desemnează acel ceva către care trebuie să tindem, tot așa cum neplăcerea semnalează ceea ce trebuie evitat cu orice preț. Aceste mișcări naturale, uitate de copil după o educație prost făcută, trebuie reactivate. Negativitatea coincide cu durerea, suferința, necazul, răul. Este bun tot ceea ce-l duce pe filosof în direcția jubilării, dacă aceasta nu trebuie plătită cu o alienare. Nicio plăcere cirenaică nu trebuie obținută cu prețul unei neplăceri prezente sau viitoare, aceasta apărând
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
în care nu cunoaștem tulburarea drept stare intermediară: nici plăcere, nici neplăcere, ci ceva între, ceva ce nu poate fi numit plăcere. A nu fi nefericit nu înseamnă că ești fericit; a nu suferi nu înseamnă a te bucura; absența negativității nu echivalează cu o pozitivitate. Distrugerea dorințelor nu constituie un mod de a crea plăcere - altfel, Platon și creștinii ar aparține și ei hedonismului! În schimb, a fi disponibil pentru prezent și a-i cere tot atâtea ocazii active de
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
psihanaliza - un René Major, de exemplu, pentru care, chiar și ignorată de titular, semnificația patronimului determină conținutul existenței... -, Epicur pornește la luptă împotriva a tot ceea ce generează frică, teamă, durere, suferință. Ansamblul operei sale decurge din această unică preocupare: eradicarea negativității și definirea pozitivității ca realizare a păcii sufletului și a trupului. Nimic altceva. Epicurismul declară război miturilor, credințelor, ficțiunilor, religiilor, dogmelor, locurilor comune, iluziilor și altor bovarisme prezente în orice epocă. Excelent în medicina preventivă, Epicur îngrijește conform preceptelor chineze
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
a durerii. Ce-i de făcut cu răul într-o lume fără zei sau, mai curând, într-o lume în care zeii sunt indiferenți la această problemă a oamenilor? Cu răul și variațiunile lui pe această temă: durerea, suferința, necazul, negativitatea, întristarea? De altfel, ce se ascunde sub acest termen la Epicur? Cuvântul nu apare niciodată - epicurismul nu este câtuși de puțin o filosofie prescriptivă care ar prezenta Binele și Răul, dezvoltând apoi un arsenal conceptual pentru a-i salva pe
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
suprimarea ei. În afara de asta, nimic nu este adevărat... Răul nu vine de la păcat, suferința nu-și are rațiunea într-o greșeală care ar trebui ispășită. Filosofia lui Epicur evită toate fabulațiile care-i culpabilizează pe oameni și trimit genealogia negativității la o datorie contractată de ei în Vârsta de Aur, pe care ar trebui s-o achite în cursul vieții, transformându-și existența într-o vale a plângerii, în durere și în suferințe, pentru ca astfel să-și răscumpere greșeala. Această
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
antrenează nicio durere, niciun fel de suferință. Mai rău, odată împlinite, ele revin identice, intacte, cerând aceeași energie ca și cum n-ar fi fost satisfăcute. Efort zadarnic, asemenea umplerii butoiului Danaidelor, faptul de a răspunde la aceste dorințe induce permanent reiterarea negativității. Nenaturale și nenecesare sunt vinurile scumpe, mesele bogate, casele costisitoare, hainele de lux, erotica elaborată, pasiunea amoroasă, rafinamentele senzuale, care țin de vârful culturii și al civilizației, în vreme ce epicurismul rămâne pe cât se poate un naturalism - de care Rousseau își va
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
să-l deteste, să-l chinuie, să-l urască în așa un hal... Antihedonismul își dezvăluie în mod simptomatic ura de sine, concentrată, transfigurată, deplasată, inversată ca sens, iar apoi îndreptată asupra unui obiect fantasmatic susceptibil de a încorpora totalitatea negativității acumulate în sine: plăcerea. Pentru că plăcerea epicuriană rămâne mult sub pericolele care i se pun în spate sau forțele distrugătoare a căror presupusă purtătoare este. Modul de întrebuințare al Grădinii seamănă până la confuzie cu regulile vieții monahale: singura diferență importantă
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
lui Epicur. De acord cu ascetismul, rigoarea și austeritatea împărtășite cu adversarii, dar în chestiunea suferinței se opun două lumi: unii îi acordă o anumită pozitivitate, pentru că ea face posibil triumful voinței înțeleptului, pe când ceilalți o situează clar de partea negativității, ba chiar fac din ea negativitatea absolută... Iar hedonismul își prezintă aici cele mai frumoase titluri de noblețe ale sale: să nu cadă la învoială cu ceea ce dăunează trupului și sufletului, să nu pactizeze niciodată... Suferința ocupă un loc cardinal
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
rigoarea și austeritatea împărtășite cu adversarii, dar în chestiunea suferinței se opun două lumi: unii îi acordă o anumită pozitivitate, pentru că ea face posibil triumful voinței înțeleptului, pe când ceilalți o situează clar de partea negativității, ba chiar fac din ea negativitatea absolută... Iar hedonismul își prezintă aici cele mai frumoase titluri de noblețe ale sale: să nu cadă la învoială cu ceea ce dăunează trupului și sufletului, să nu pactizeze niciodată... Suferința ocupă un loc cardinal la Epicur: ea desemnează lipsa și
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
sustrage acestei evoluții firești - ea întruchipează legea. Epicur nu precupețește niciun efort pentru a evita neplăcerea și, cu aceeași ocazie, creează plăcere, tocmai în și prin această evitare. Zeii? Moartea? Frica? Boala? Suferința? Angoasa? Tot atâtea variațiuni pe tema unei negativități care trebuie nimicită. Locul acestor afecțiuni nefaste? Trupul. Prilejul de mântuire? Trupul. Măsura suferinței? Trupul. Cea a plăcerii? Trupul. Călăul și victima, mântuitorul și vinovatul? Trupul. El și nimic altceva - un trup redus la componentele lui atomice. 11 O prudență
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]