457 matches
-
Cel învrednicit să se facă fiu al lui Dumnezeu va avea în sine, fără îndoială, cinstea Tatălui și e făcut moștenitor al tuturor bunătăților părintești. O, uriașă dărnicie a bogatului Stăpân! O, mână largă! Cât de mari sunt darurile comorilor negrăite! Din iubire de oameni, ridică aproape la aceeași cinste cu Sine firea cea căzută în necinste din pricina păcatului. Căci, dacă ne face prin har ceea ce El este prin fire, ce altceva ne dă decât deopotrivă cinstire cu Sine, prin înrudire
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
și masculin) mecanic miraculos misterios (în chip violent și misterios) multiplu naiv (în chip cam naiv) natural natural (în chip "natural") neașteptat neașteptat (în chip atât de neașteptat) neașteptat (în chip uimitor și neașteptat) nebănuit necesar neconstituțional nediferențiat nefast nefericit negrăit neistoric nemijlocit nepermis nesănătos nesperat (în chip nesperat și eclatant) obiectiv obscur obscur (în chip obscur și imperios) obvios orbitor organic percutant perpetuu perspectivic pertinent plenar potențial potrivit precoce primejdios primitiv privilegiat proclamat (în chip radical și proclamat) proiectiv propriu
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
un volum dintr-un fel de revistă românească, din a. 1820, numită "Biblioteca". Acest mănunchi conține sub titlul "izvodul cărților" o dare de samă despre mișcarea spirituală a românilor în anul 1819. Reproducem următoarele: Cei ce din[tru] dragostea cea negrăită și din râvna cea fără de asemănare cătră folosul și luminare a naționului românesc nu au întîrziat a tălmăci și tipări cărți folositoare în limba acestui națion, în anul trecut: Preacinstitul părinte potropop Petru Maior de Dicio Sînmărtin, crăiesc revizor, au
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
O prezentare Traducere de ANTOANETA RALIAN Dacă a mai rămas pe lume vreun amator de lectură - sau cineva care doar citește și o ia la goană - îl rog pe acesta sau pe aceasta, cu o afecțiune și o gratitudine de negrăit, să împartă dedicația cărții de față în patru, cu soția și copiii mei. Dulgheri, înălțați grinda acoperișului Întro noapte, cu vreo douăzeci de ani în urmă, în timpul unui asalt de oreion asupra enormei noastre familii, sora mea mai mică, Franny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de eufonie (îmi lipsește un cuvânt mai puțin atroce), care au asupra mea efectul pe care l-ar avea cineva - nu complet treaz - care mi-ar deschide ușa și ar sufla în cameră dintr-un cornet, trei, patru, cinci note negrăit de dulci și de măiestrite, și apoi ar dispărea. (N-am cunoscut niciodată un poet care să dea impresia că, în mijlocul unui poem, ar cânta la un cornet, și încă foarte frumos, și deci n-aș mai putea spune nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
scrisoare - mai exact un lung memoriu -care mi-a fost lăsat, într-o dimineață din 1940, pe farfuria de la micul dejun. Ca să fiu mai precis, sub o jumătate de grepfrut. Îmi propun ca peste vreo două minute să-mi ofer negrăita („plăcere“ nu-i cuvântul de care am nevoie)- negrăitul spațiu liber în care să pot reproduce lungul memoriu, cuvânt cu cuvânt. (O, hiperfericită hepatită! Încă n-am cunoscut vreo boală - sau suferință -sau dezastru - care mai târziu să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
fost lăsat, într-o dimineață din 1940, pe farfuria de la micul dejun. Ca să fiu mai precis, sub o jumătate de grepfrut. Îmi propun ca peste vreo două minute să-mi ofer negrăita („plăcere“ nu-i cuvântul de care am nevoie)- negrăitul spațiu liber în care să pot reproduce lungul memoriu, cuvânt cu cuvânt. (O, hiperfericită hepatită! Încă n-am cunoscut vreo boală - sau suferință -sau dezastru - care mai târziu să nu se desfacă precum o floare sau un bun memoriu. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ritualurile, slujbele în latină, biserica. Pentru el, religia însemna istorie și istoria te învață să fii îngăduitor. Pe urmă, au început conflictele armate. Emma a urmărit măcelul care a avut loc în numele gratuitei, prematurei cauze a unei „Irlande Unite“. Cu negrăită amărăciune a văzut ridicându-se asasini din rândurile protestanților, la fel de barbari ca și inamicii lor. A încercat un sentiment de vinovăție, de durere, de furie. Orășelul de lângă reședința de familie a mamei lui a fost făcut praf de o bombă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aveau să se oprească de tot, să ajungă, poate, la o moarte senină, împăcată. Uneori, nu vorbea nimeni pe parcursul întregii reuniuni. Asemenea prilejuri îi plăceau cel mai mult lui Gabriel. După acest mare vid, vorbirea umană pare atât de meschină, negrăit de stupidă. Mai cu seamă când unii vorbesc cu glasuri exaltate, stridente. Astăzi, însă, propriile-i gânduri mărunte îi vâjâiau în urechi. Se gândea la un urcior crăpat pe care-l văzuse într-o prăvălie de vechituri din Biggins. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ocrotește-mă și dezleagă-mă de toate relele, pe mine, robul Tău și ajută-mă să scap din lanțurile și din sclavia necurată a vrăjmașului, ca să nu mai greșesc și să viețuiesc în veci întru curăție, în Lumina Ta cea Negrăită și Neamurgită, și de partea stării de stânga să mă izbăvesc, și în partea de-a dreapta, cu aleșii și cu sfinții Tăi, să mă învrednicesc. Amin! Nu este nevoie să zici jur, dar gândește-te cu luare-aminte, concentrează-te la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se Înfioare, căci cine știe dacă ar mai fi avut În viață un asemenea prilej. Copiii, Însă, se opreau o clipă În fața bolovanului căcăniu, stăteau cu capu-ntre urechi - cum stați voi acuma -, se prefăceau că erau străbătuți de simțăminte de negrăit și se grăbeau să ajungă În curtea școlii ca să bată mingea sau să țopăie peste coardă. Eu, să știți, am fost - și sunt Încă - chiar prieten cu Directorul, deși ne despart unele păreri politice și, desigur, Înspre partea mea, teancuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ai dragostei trupești mi s-au Întipărit În suflet laolaltă cu o duhoare iute și tare, Împletire Între miasmele haznalei și miresmele ciudate ale cărbunilor. Căci, ca să-i surprindem pe amorezi În faptul trebii, scobisem cu un piron și cu negrăită râvnă o gaură În zidul gros de cărămidă ce despărțea magazia de umblătoare. Mai nimic nu se zărea prin găuricea aia și nici nu se auzea; ceea ce ne Închipuiam noi, Însă, că se petrecea alături ne Îneca aproape În valuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că esența creștinismului stă tocmai în această conștiință sublimă a harului din noi, a harului văzut ca lumină a slavei dumnezeești” („Locul inspirației”). Cei care s-au ridicat însă pe firul harului până la punctul în care îl văd ca lumină negrăită, au atins treapta de sfințenie. Dar experiențele acestea petrecute pe cele mai înalte culmi ale vieții interioare creștine formează domeniul misticii, iar asprele străduințe spre a ajunge la ele pe cel al asceticei. Cu aceasta ne am coborât în interiorul sufletesc
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu mai face nici o mișcare, ci încremenește în starea în care a fost surprins. Nunta sau căsătoria spirituală e o unire extatică prelungită; asemenea soților, omul și Dumnezeu formează o singură unitate în două persoane. Lumina dumnezeiască de o frumusețe negrăită, văzută în asemenea stări, este sublimul mistic, sublimul supranatural, față de care sublimul natural, intuit de artiști în extazul artistic e mult inferior, e numai o copie palidă a celui dintâi, așa cum paradisul zugrăvit în artă nu sugerează decât în forme
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cu expresia Fericitului Augustin și posibilitatea rațiunii omenești de a primi impulsuri spre adevărul divin, ne îndreptățesc să vorbim de revelația naturală ia neamurile păgâne, care n-au fost părăsite cu totul de Providența dumnezeiască. Efectul ei este acel suspin negrăit și acel dor statornic după puterea care îi lipsea omenirii de a face binele, pe care totuși îl înțelegea și îl voia, despre care vorbește Pavel către Romani, cap. VIII. Fondul acesta de nădejde suspinată și obscură, a făpturii aflate
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
august, când e mai strălucitor și mai misterios ca oricând. Nici un fel de artă n-a fost și nu va fi în stare să redea ceva din sublimitatea acestui spectacol. Și cu toate acestea, câte suflete nu încremenesc în vraja negrăită a contemplării lui! Am putea să înmulțim oricât aceste exemple. Dar e suficient pentru a demonstra absurditatea esteticii moderne, care ofensează cu asemenea idei magnifica frumusețe a naturii. E foarte adevărat că natura poate fi considerată cu un ochi educat
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
intrând în atingere, îți dau lacrimile. Lacrimi însă îți provoacă și fumul în ochi. Dar pe când lacrimile din fum sunt efectul unei iritații neplăcute a ochiului, lacrimile pe care ți le-a smuls frumusețea izvorăsc din adâncul răscolit de bucurii negrăite al sufletului. Asemenea lacrimi sunt cele despre care ne vorbește George Coșbuc, contemplând peisajul paradisiac al verii românești: Cât de frumoasa te-ai gătit, Naturo, tu, ca o virgină... Aș vrea să plâng de fericit Că simt suflarea ta divină
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o nenorocire cu toată aura sau vârtejul acela de senzație plăcută, care le precedă. El caută să scape de această nenorocire. Extazul religios și cel artistic sunt trăite ca fapte extraordinare, dar nu ca stări maladive, ci ca stări de negrăită fericire, pe care subiectul le vrea mereu repetate. În extazul sănătos, fața celui care îl trăiește e strălucitoare, e transfigurată ca de o lumină cerească, pe câtă vreme în transa epileptică nenorocitul spumegă, contorsionat și desfigurat în mod înspăimântător. Cei care trăiesc
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a inspirației. În mistică, Dumnezeu nu e o preocupare continuă? Și totuși, când el se descoperă în momentul culminant al extazului, când flacăra dumnezeiască aprinde focul din vatra îndelung pregătită, care e ființa ascetului, micșorează preocuparea anterioară ceva din sublimitatea negrăită a extazului? 2. Surpriza inspirației izbește în starea obișnuită a sufletului sfărâmându-i echilibrul și dând loc unei frenetice gâlgâiri de imagini luminoase. Fenomenul seamănă cu ruptura gheții când prin copca deschisă apa din adânc bolborosește tumultuoasă în afară. E
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
învăța și predica în particular și în public, acasă și în Biserică, cuvântul mântuirii cu toată încrederea, împotriva ereziilor din Africa, îndeosebi împotriva donatiștilor, maniheilor și păgânilor; pentru aceasta el făcea cărți și improviza cuvântări spre admirația și bucuria de negrăit a creștinilor [ortodocșilor], care nu treceau sub tăcere, ci vesteau până unde puteau lucrul acesta. Și astfel, cu ajutorul Domnului, Biserica ortodoxă din Africa a început să ridice capul, după ce multă vreme zăcuse înșelată și apăsată prin întărirea ereticilor și mai
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
sufletul românului se arată, aici mâhnit și tânguitor, aici voios și zglobiu, aici viteaz și disprețuitor de moarte, aici blajin, aici îndârjit, priponitor și aprig... dar totdeauna măreț și bun până va putea lega prieteșug cu acea limbă frumoasă și negrăit de dulce, fără de care poezia în veci nu va putea trăi. Nu se poate uita entuziasmul lui George Sion care elogia limba românească astfel: Mult e dulce și frumoasă Limba ce-o vorbim, Altă limbă-armonioasă Ca ea nu găsim... Aducând
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
Crucea este cheia tainei iubirii lui Hristos. Fără Cruce am fi știut ceva despre iubire În gene‑ ral dar n‑am fi știut nimic despre iubirea lui Dumnezeu față de noi. Abia prin moartea lui Hristos pe cruce, Dumnezeu Își Învederează negrăita Lui bunătate (dragoste) față de lume”45. În al doilea rând, crucea ne arată o iubire care, pentru salvarea celuilalt, nu se dă În lături de la nici o suferință. Dumnezeu nu ne putea da o altă dovadă mai mare de iubire, decât
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
siguranța Bisericii, mân‑ dria lui Pavel”48. În alt loc, același Sfânt Părinte zice : „Pentru aceasta Îl numesc pe Hristos Împărat, pentru că Îl văd răstignit. A se jertfi pentru cei conduși este fapta unui Împărat”49. Atunci când face referire la negrăita dragoste a Multipla revelare a iubirii lui Dumnezeu pentru noi 51 lui Dumnezeu pentru oameni, autorul patristic menționat consemnează : „Cum ? Nu numai că a dat pe Fiul Său Cel iubit, ci În așa fel, Încât să fie crucificat. Admiră bogăția
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
am arătat punând În mișcare cuvântul despre acestea și Îndemnându‑te să nu te oprești la imagini, ci să le depășești prin raționamente. Căci pronia lui Dumnezeu e de netâlcuit, purtarea Lui de grijă e necuprinsă, bunăta‑ tea Lui e negrăită, iar iubirea Lui de oameni cu neputință de adulmecat”54. 54 Suferința și creșterea spirituală Pentru ca noi să trăim În iubire, Creatorul nu dă porunci despotice, ci lansează apeluri iubitoare. Fericitul Augustin, un mare spirit enciclopedic, Înzestrat atât cu o
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Mare exclamă : „Minunează‑te de iubi‑ rea de oameni a Cuvântului, că pentru noi e defăimat, ca noi să ne bucurăm de cinste”71. Astfel, nu piroanele L‑au 64 Suferința și creșterea spirituală țintuit pe cruce, ci dragostea Sa negrăită față de om, pentru ca să răscumpere omenirea din osânda păcatului, a morții și a iadului cu prețul jertfei Sale. Astfel, Fiul Omului, Bunul Învățător Care a avut milă și a ajutat pe cei obidiți, lipsiți, uitați și părăsiți, Binefăcătorul Care a tămăduit
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]