808 matches
-
care se spune că atunci când debutase În Madrid luptase mai bine decât Belmonte. Mânca singur la o masă mică și aproape că nu-și ridica privirile din farfurie. Al treilea matador, cel care fusese cândva o noutate, era foarte scund, negricios și avea un aer demn. Și el mânca singur, la o masă separată, zâmbea rar și nu râdea deloc. Venea din Valladolid, unde oamenii sunt extrem de serioși, și era un matador foarte capabil - dar stilul său se demodase deja Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
avioanele. Treaba asta și faptul că pisicile Își pot purta singure de grijă erau ultimul noroc al bătrânului. Acolo, În Michigan Jim Gilmore venise-n Hortons Bay din Canada. Cumpărase fierăria de la bătrânu’ Horton. Jim era mic de statură și negricios, cu mustăți și mâini mari. Era un potcovar bun și nu prea arăta a fierar, nici măcar când Își punea șorțul de piele. Locuia deasupra fierăriei și mânca la D. J. Smith. Liz Coates lucra pentru Smith. Doamna Smith, care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
într-o îmbrățișare, câteva crengi de ramurile pomilor de prin apropiere, șoptesc aprobator: „Așa-s băieții, n-ai ce le face! Bat mingea prin colbul uliței; e plăcerea lor”. „Cirip-cirip, așa-i!” par a spune, de sub streașina casei, trei mogâldețe negricioase. Așezată pe salteaua pneumatică peste care, de îndată ce Sorin și Sorina au sosit de la scaldă, bunica a pus un țol mare și călduros, fetița simte că plutește parcă. O poveste adevărată prinde a se depăna sub ochii ei. Nu se știe
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
o masă pe zi și să împartă o rulotă cu o familie de pitici. În mijlocul podiumului, Coradino, cu chip de iguană, domina auditoriul cu imaginația și pe circari cu uitături rele și înjurături strivite între dinți. Era mic, slab și negricios, cu privirile sleite de viață nomadă, arătând a om care nu va sfârși în patul lui, pentru simplul motiv că nu-l are. Printre dinții putrezi și înnegriți de tabac, incisivul avea încrustat un mic diamant, care-ți fura pentru
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Văzu că se găsea în fața trunchiului ars al copacului; trăsnetul îl carbonizase și îl despicase în două, până aproape de rădăcină. Din coroana sa bogată nu rămăseseră decât câteva cioturi înnegrite, iar de jur împrejur iarba dispăruse, lăsând locul unui disc negricios ce se întindea până la el. își aduse aminte atunci de fulgerul orbitor, simți din nou căldura și tremurul ce-i străbătuseră trupul, îi veni în minte senzația cumplită că era pulverizat și azvârlit în hău. între el și copac, întrezări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o masă pe zi și să împartă o rulotă cu o familie de pitici. În mijlocul podiumului, Coradino, cu chip de iguană, domina auditoriul cu imaginația și pe circari cu uitături rele și înjurături strivite între dinți. Era mic, slab și negricios, cu privirile sleite de viață nomadă, arătând a om care nu va sfârși în patul lui, pentru simplul motiv că nu-l are. Printre dinții putrezi și înnegriți de tabac, incisivul avea încrustat un mic diamant, care-ți fura pentru
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
vrei? spuse domnul Sammler. Nu Îi fu dat să audă vocea negrului deloc. Nu vorbea mai mult decât ar fi vorbit o pumă. Ce făcu fu să-l Împingă insistent pe Sammler Într-un colț lângă masa sculptată, lungă și negricioasă, un fel de piesă renascentistă, un lucru ce adăuga la melancolia holului, lîngă pânza lăsată a peretelui vechi, lângă luminile cu ochi roșii ale aplicei duble de bronz. Acolo bărbatul Îl ținu pe Sammler la zid cu antebrațul. Umbrela căzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Îl deranja și Îi părea rău. Iar cu Walter, ca și cu mulți alții, era tot timpul, era iarăși și iarăși, era Încă, interminabil, treaba cu sexul. Bruch se Îndrăgostea de brațele femeilor. Trebuiau să fie femei mai tinerele, dolofane. Negricioase de regulă. Adesea erau portoricane. Iar Vara, mai presus de toate vara, fără pardesie, când brațele femeilor erau la vedere. Le vedea În metrou. Mergea În Spanish Harlem. Se Împingea Într-o bară de metal. La marginea orașului În Harlem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pe aeroportul din Cincinnati. Sammler Îi simțea lipsa și recunoștea că se mutase cu Margotte În apartament pentru că Îi permitea să păstreze legătura cu Ussher. Dar observa unele din aceleași calități, calitățile lui Arkin, la acest Lal foarte diferit, mai negricios, mai mic, mai bărbos, a cărui Încheietură nu era mai lată decât o riglă. Atunci Shula-Slawa coborî pe scări. Lal, care o zări primul, avu o expresie pe chip care Îl făcu pe Sammler să se Întoarcă imediat. Se Îmbrăcase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Da, sunt convins. Și chiar am remarcat, sincer să fiu. Oricum, este văduvă și l-a plâns destul și are nevoie de cineva ca el. Noi nu Îi putem oferi prea multă mângâiere. Eu unul nu știu ce vede la mărunțelul ăla negricios și păros. Probabil că e doar singurătatea. — Eu Îmi dau seama ce vede. Doctorul Lal este foarte distins. Știi asta. Nu te mai preface, după cum ai vorbit În bucătărie. A fost minunat. — Ei, acum. Ce să fac? Situația asta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nu merge cu trenul. Oricum, o să ajungi la New York mai repede cu Emil. Se duce la spital. — Presupun că nu o să-l aștepte pe Wallace la aeroport. Nu azi. — De ce ai zis așa despre Lal, că e doar un mărunțel negricios și păros? — Sper că nu ești personal interesată de el. — De ce nu? — Nu e deloc potrivit și nu ți-aș da niciodată consimțământul. — Nu? — Nu, nu. N-ar putea să Îți fie soț În nici un fel. — Pentru că e asiatic? Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
care-l avea din 1929, adus din Turcia de unul din „vaporenii” din oraș de atunci, un anume Costică Vameșul i spunea nu se știe de ce, dar îl chema în realitate Kosta Valsamakis, grec de felul lui, mic de statură, negricios, iute la vorbă și la faptă, iubăreț și pișicher, inimos, săritor la nevoie, avea toate amprentele spiței lui meridionale; prin ’38-’39 a plecat în Grecia, unii spuneau că în Orient, s-a topit, nu s-a mai întors. Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
capetele plecate, prin roirea pulberei deșteptate. La ambulanța noastră, pe lângă caii regimentului, erau înhămați și doi căiuți care se zbăteau în ștreanguri și trăgeau cu încordare, îndemnați din când în când de glasul stăpânului lor, un român nalt și uscat, negricios la obraz. Într-o vreme, pe când omul se lăsase mai în urma trăsurii, doctorul îl întrebă: Da’ știi că ai cai strașnici? Trag mai bine decât cei mari. —D-apoi ce crezi? zise românul, și deodată obrazul i se umplu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
puse pălăria în cap și rămase sprijinit în băț, în umbra pădurii... Acuma adieri răcoroase treceau. Ne dădurăm jos. Băiețelul în durligi vorbea cu boii. Noi pășeam în urma ambulanței, apoi rămaserăm mai în urmă. Moșneagul sta neclintit în car. Soldatul negricios îndată își duse mânile în deșerturi și se făcu covrig. Ceilalți cinci-șase oameni umblau domol, cu mânile atârnate, cu capelele pe ceafă. În pădurea de stejari era liniște. Soarele după-amiezii tremura prin rețeaua crengilor. Pe lângă desișuri bogate, printre gropi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe un muncel lutos și sterp, morile de vânt. Aveam două mori vechi de vânt în care-mi făceam nutreț pentru vite, pentru mascuri și pentru paseri. Acolo, în șandramalele acelea, stătea vătaful, un om mărunt și aprig, cu fața negricioasă, și cu ochii scânteietori. Mergeam așa o bucată, ș-apoi auzeam murmurul muncii. Răsărea soarele, și-n fierberea razelor treceam printre colibele mărunte ale lucrătorilor și mă amestecam în zarva și larma oamenilor, în jurul lucirilor de cuțit ale curelei, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
prietinia între cele două fete se strânse și mai tare. Într-un rând, în amurg, Haia intrând fuga în casa picherului, se opri uimită în prag. Îndărătul oalelor cu flori, la fereastră, Tudorița sta de vorbă c-un băiat nalt, negricios, c-o umbră de mustață deasupra buzelor. Stătu la îndoială. Dar Tudorița începu să râdă: —Intră, Haie, intră, nu te teme, că nu te mânâncă... Ea intră și se așeză pe o margine de divan, tăcută și mirată. Prietina ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
apă venise a treia zi de Paști la curte și se abătuse c-o poruncă boierească pe la Alexa. Acolo nu găsi pe vătaf și-i ieși înainte, întrebându-l ce caută, madama Cristina. Pădurarul acesta era un flăcău voinic și negricios, cu pălărie lată-n boruri, cu baltag în mâna dreaptă și cu tașca înflorită cu alămuri la șoldul stâng. —Cum te chiamă? îl întrebă Cristina. —Costandin... răspunse el, și femeia băgă de samă că flăcăul are o mustăcioară subțire ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o aud. Alec Llewellyn avea pe obraji paloarea groasă a spaimei. E galbenă, exact cum se spune - galbenă, pământie, cum e șoricul cu porii lărgiți. Cele mai afectate erau concavitățile de sub ochi, acolo unde întunericul se adunase în două pete negricioase, ca niște cruste. Ochii înșiși (odată umezi, strălucitori, plini de viață) erau ochii unei ființe captive, trăind în interiorul prietenului meu, cu privirea fixată stăruitor în depărtare, pentru a vedea dacă nu e nici un pericol să iasă afară. Avea părul lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-le cu o gesticulație bogată, toate cunoștințele de limbi străine ale grupului se reduceau la franceza aproximativă a delegatului, pardon, proprietarului firmei de turism „Star“ și la engleza de dicționar a unei domnișoare bătrâne (cam la patruzeci de ani, uscățivă, negricioasă cu ușoare urme de mustață prost epilată). Mi-au dispărut toate emoțiile când am auzit cum vorbesc franțuzește ceilalți ghizi, așa că, de-a lungul excursiei, ne-am Înțeles de minune prin tot felul de eforturi nelingvistice. La Voroneț, spre exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
se așază, roșie ca un apus de soare printre palmieri, chiar pe scaunul de lângă cea cu părul negru și alura băiețoasă pe care Gelu nu o mai scapă din ochi. Recită apoi un băiat din Maramureș, o tipă durdulie și negricioasă de la Constanța, apoi ea, aleasa privirilor lui Gelu, dar despre ea nu spune nimeni din ce zonă a țării provine. Recită cu un accent nu tocmai românesc o traducere proprie după o poezie de Ady Endre. Popescu aplaudă din răsputeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pe care-l căutau ei de mai bine de o jumătate de oră se afla chiar alături, așa că intrară și urcară pe jos până la etajul șase. Fata care le deschise ușa era Îmbrăcată Într-un capot matlasat, roz, era durdulie, negricioasă și probabil că nu se epilase niciodată În viața ei. O chema Ileana și lucra la Tricodava În schimbul de noapte, era verișoară cu Mariana, fata pe care Zare o cunoscuse la Constanța și de la care primise această adresă. Spuse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
e În regulă. Cum spuneam, cine ar rata ocazia să-l aibă pe Însuși domnul Nobil Englez ca gazdă la petrecere, nu? Va trebui să Înceapă de pe-acum să se bronzeze, dacă vrea să aibă șanse să fie destul de negricios la timp. —Mulțumesc pentru grijă, o să mă asigur că ajunge la el. Între timp, distracție plăcută cu plăcințelele tale umflate. O să pun la punct detaliile petrecerii singură sau direct cu Amy, din moment ce, oricât de mult mi-ar plăcea să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mare de lemn de trandafir era și o fotografie a lui Rim ca logodnic. Un vlăjgan blond și nesărat, care nu știa ce să facă cu mâinile mai lungi ca pulpanele redingotei. Pe alt cartonaș Lina era o fată puțintică, negricioasă, urâțică și amărâtă de pe atunci Cum Mini o întrebase dacă a cunoscut pe Rim la facultate, Lina u povestise, dar fără prea multe amănunte, că era încă studentă bătrână când Rim, de pe atunci doctor de plasă în județ, venea pe la
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
tine; vom lăuda dezmierdările tale mai mult decît vinul! Pe drept ești iubit. 5. Sunt neagră, dar sunt frumoasă, fiice ale Ierusalimului, cum sunt corturile Chedarului, și cum sunt covoarele lui Solomon. 6. Nu vă uitați că sunt așa de negricioasă, căci ma ars soarele. Fiii mamei mele s-au mîniat pe mine, și m-au pus păzitoare la vii. Dar via frumuseții mele n-am păzit-o. 7. Spune-mi tu, pe care te iubește inima mea, unde îți paști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
ferească în totalitate de ploaie. Lui Forrester îi scapă o înjurătură, gâfâind, și prin minte îi trece un singur gând: care va să zică, e tânără! Picăturile de ploaie se preling din tavan și-i cad în poală, lăsând pe mătasea roșie urme negricioase. Amrita își ridică fața în sus și scoate limba. Ploaia răpăie în continuare. Afară s-a întunecat și parcă i s-a făcut cam frig, deși nu e sigură. Pentru a scăpa de această senzație, își imaginează că-i e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]