2,984 matches
-
promovare și de comercializare a unor produse și, în același timp, prilej de competiție între firmele de pe același segment, cum este Târgul meșterilor populari, în luna septembrie, la Brașov. Unele târguri au doar câteva ediții, însă altele se pierd în negura timpurilor. Este cazul Târgului de fete din Masivul Găina (Munții Apuseni), desfășurat an de an, în cea mai apropiată duminică de Sfântul Ilie (20 iulie), ce a apărut din necesitatea schimbului de produse obținute de pe urma păstoritului, a culturii plantelor și
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
alungați din sat cu pietre? I-ai promis fetei ceva? Nu, tată, ea nu știe nimic, era doar un gând al meu, se văzuse bietul băiat nevoit să-și mintă tatăl, ca să nu iște un scandal și mai mare. O negură se lăsase grea pe inima sa. Acasă nu mai pomenise nimic de iubirea lui, iar cu alte persoane, nici nu avea de gând, s-ar fi făcut de râs. O anunțase totuși pe Letiția de cele petrecute În casa lor
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Iașului, decembrie, 1962. -Petru Comarnescu, Realizări și perspective în Expoziția interregionala, Flacăra Iașului, 1964. -Ion Frunzetti, Retrospecție în pragul unei noi etape - Expoziția artiștilor plastici din regiunile Moldovei, Ateneu, septembrie, 1964. -Corneliu Sturzu, Cronică plastică, Iașul literar, ianuarie, 1966. -Sergiu Negura, Condițiile artei majore - Sinteze plastice ieșene, Cronică, noiembrie,1966 -George Popa, Iași - Interregionala de Artă Plastică, Cronică, decembrie 1966. Expoziția interregionala Iași, Arta Plastică, nr.2, 1967. -Claudiu Paradais, Expoziția intejudețeană, decembrie 1968 - pictură, grafică, arta decorativă, Flacăra Iașului, decembrie
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
și ascuțit de cloroform. * * * Lui Sabin Opreanu, poetul Nu putea dormi decât în lumina zilei, îngrozit de noaptea ce acoperă albiile firești ale morții. Bărbatul era înalt, masiv și puternic. Sufletul fiară minunată! Cânta argintul ce tremura în rouă în negura nopții atât de luminată și bruma ce acoperea pielea goală a toamnelor sfâșiate de ghearele ploii, beată de alcool, de viscol întors, spre iarna ce-a fost. În ce grote ale memoriei stă adânc năluca strigoiului? Versul dansa fără grai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Iașului, decembrie, 1962. -Petru Comarnescu, Realizări și perspective în Expoziția interregionala, Flacăra Iașului, 1964. -Ion Frunzetti, Retrospecție în pragul unei noi etape - Expoziția artiștilor plastici din regiunile Moldovei, Ateneu, septembrie, 1964. -Corneliu Sturzu, Cronică plastică, Iașul literar, ianuarie, 1966. -Sergiu Negura, Condițiile artei majore - Sinteze plastice ieșene, Cronică, noiembrie,1966 -George Popa, Iași - Interregionala de Artă Plastică, Cronică, decembrie 1966. Expoziția interregionala Iași, Arta Plastică, nr.2, 1967. -Claudiu Paradais, Expoziția intejudețeană, decembrie 1968 - pictură, grafică, arta decorativă, Flacăra Iașului, decembrie
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
la „Arta Casnică”, bărbații, foști oieri sau dăltuitori în piatră și lemn, s-au reprofilat după 1974, când a fost dată în folosință Fabrica Mecanică de Precizie (actualmente HIDROJET S. A. ). 4. 2. TOPONIMIE - CONSIDERAȚII GENERALE Originea Brezei se pierde în negura timpului, localitatea, asemeni altora din țară, are o istorie adevărată și o legendă. Bătrânii locului spun că demult, prin părțile acestea, ”pe plai” (în plaiă în care se află astăzi orașul Breaza, trăia un cioban care își păstorea mioarele pe
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
și acolo într-o bună zi. Deocamdată se opresc aici: ca să-și tragă sufletul și să se minuneze cum fluturii, greierii și cosașii intră de-a dreptul în visul cu ochii deschiși al Clarei, iar pe el îl „extrag” din negura viselor de adult pe care le-a savurat, le-a reprimat sau le-a uitat. Vise premonitorii, nostalgice, frustrante, absurde, monstruoase, apocaliptice ori numai evocatoare. În vis a mers alături cu cei care nu mai sunt. I s-a întâmplat
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
zîmbet lung, de care se aninau toate zările și cu un deget rămas uitat, poate pentru totdeauna, în palma strînsă a lui Virgil... Altă pasăre neagră își luă zborul dintr-un cuib nevăzut și se pierdu în cer ori în negura abisurilor. Și era așa de tristă pasărea aceea, și soarele era trist, și toată lumea era tristă în ochii Bărzăunului... Se rezemă de un colț de stîncă și închise ochii pentru a deveni nimeni... O pală de vînt, rătăcită din cine știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
tritoni, în care cu amar ne ducem existența nefericită! Atîta noroc avem și noi în viața asta, să trăim de azi pe mîine, la mila crudei sorți! Vino, confrate, adăugă îndreptîndu-se țeapăn către celălalt mistreț, vino să ne pierdem în negura pădurii; ca mîine ne vom sfîrși, hămesiți, și nimănui nu-i va păsa de două suflete chinuite care au trăit pe-această lume... Stupoarea luă locul rîsului. Pînă să apuce Lupino să înțeleagă ce se petrecea, mistreții se făcuseră nevăzuți
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
să o facă acum. Nu se putea întoarce la haită așa cum plecase. Cu forțe proaspete, mări pasul. După calculele lui, doar o zi îl mai despărțea de lupul înțelept. Părea ca apropierea să fie cu noroc. Undeva, în zarea îndepărtată, neguri promițătoare se întindeau spre răsărit și spre apus, deopotrivă. Nu plouase de atîta vreme! Aproape uitase cum arăta un nor, uitase sunetul ploii răcorind pădurea. Să îndrăznească să spere? Erau acestea semne că se apropiau de sfîrșitul secetei? În scurt
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
se întindeau spre răsărit și spre apus, deopotrivă. Nu plouase de atîta vreme! Aproape uitase cum arăta un nor, uitase sunetul ploii răcorind pădurea. Să îndrăznească să spere? Erau acestea semne că se apropiau de sfîrșitul secetei? În scurt timp, negura s-a împrăștiat pe tot cerul. Dac-ar fi tras-o cineva cu putere, și tot n-ar fi înaintat atît de repede. Era mijlocul zilei, dar acoperise soarele în întregime, lăsînd în locul luminii obositoare o ceață plumburie. La început
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
a tot ce a fost, sînt lîngă tine, pentru ce este și pentru tot ce va urma, tată! Era fiul lui cel care vorbise în felul acela matur. Și îi spusese "tată"! De ce altceva avea nevoie pentru ca, dintr-o dată, toată negura trecutului să se împrăștie, pentru totdeauna?! Înaintă emoționat. Picioarele, nesigure, îi tremurau nervos. Știa: singur, n-ar fi avut niciodată tăria să se apropie. Dar prezența tînărului lup îi renăștea curajul, speranța... Erau, împreună, acasă. Și, în tăcere, inima lui
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ca și el. Cum să mai creadă acum în adevărul acestor cuvinte? Și totuși se întorsese, printr-o scrisoare. Îndepărtă eșarfa de față și o privi îndelung. „- Cine ești tu, străine?” Vocea îi era necunoscută, venită din adâncuri, dintr-o negură în care nu putea răzbate, de undeva de foarte departe. Cât de mult reușea să o schimbe suferința, într-atât încât să nu se mai recunoască. Aruncă eșarfa într-un sertar și-l închise cu violență. Se schimbă în grabă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Carrascal răspunde cu o clipire. Aceasta este o tragi-comedie, prietene Avito. Ne reprezentăm fiecare rolul nostru; ne trag de fire alții când credem că acționăm singuri, nu simțim această acțiune mai mult decât ca acționar; recităm rolul învățat așa, în negurile inconștienței, în tenebroasa noastră preexistență Sufleurul ne ghidează; marea mașină de schimbat decorurile astea... Preexistență? insinuează Carrascal. Da, despre asta vom vorbi în altă zi; la fel cum moartea noastră este o dez-naștere, nașterea noastră este o dez-moarte... Aici e
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
modeleaz? În chip diferit configura?iile spa?iului descris. De data aceasta, sufletul tainic al lumii i se relev? Într-un moment de magic? frumuse?e ?i armonie interioar?. Astfel, dac? În „Cr?iasă din pove?ți", luna „argintie" ?ese „neguri albe, str?lucite " aruncate peste „haină nop?îi" În care s-au aninat florile-stele „boabe mari de piatr? scump?" este pentru c? feericul peisaj st? sub semnul sacrului - sugerat de basmele adunate În ochii albă? tri ai prin?esei, Îndrepta
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
formele empirice ?i voin?a universal? În concep?ia lui Schopenhauer): „ Dar deodat-un punct se mi???... cel Întâi ?i sigur " [...] Punctu-acela de mi?care, mult mai slab că boaba spumii, E st?panul f??? margini peste marginile lumii... De-atunci negura etern? se desface În fă?îi, De atunci r?sare lumea, lun?, soare ?i stihii... De atunci ?i pan? ast?zi colonii de lumi pierdute Vin din sure v?i de chaos pe c???ri necunoscute ??i În roiuri luminoase
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
I.Em. Petrescu). Astfel, „... lumină I?i manifest? prezen?a În nesfâr?ițe oglinzi acvatice, În oglindă privirilor, În sâmburele de foc al apei etc. Dar, mai ales, lumina se manifest? că o corporalitate difuz? În consiste?a argintie a « negurilor albe » sau a « umbrei» " , dimensiunea ontologic? a poeziei eminesciene relevându-se, atât În sugestii ale luminii, cât ?i ale umbrei: „ Valoarea ontologic? că?tig?, În lirica eminescian?, ?i metaforele luminii, ?i ale umbrei" . Luna de?ine astfel, În contextul crea
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
i vede totul, dar la nimic nu ia parte" Schopenhauer), o Întâlnim În poemul cosmogonic „Scrisoarea I", În care este evocat momentul genezei când, din neclintita ?i „eternă pace a lumii" s-au n? scut, În valuri de lumin? spulberând „negura etern?" a Haosului, „lun?, soare ?i stihii", „colonii de lumi pierdute", universul Întreg, În care „noi, copii ai lumii mici / Facem pe p?mântul nostru mu?unoaie de furnici". În nesfâr?ițele orizonturi cosmice, omul e doar o „clip? suspendat
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
atât de complexe ale astrului nocturn. Luna Înseamn? În crea?ia lui Mihai Eminescu ?i proiec?ia liric? a universului s?u interior. „St?pân-a m?rii" (Scrisoarea I), „regin? a nop? îi" (Melancolie), „fiica cea de aur a negurii eterne" (Sarmis), „copil? de aur", „visul negurii eterne" (Scrisoarea IV), luna uime?te sufletul poetului cu „imperiul" s?u „de lumin?": ??i atunci peste ape fala sfânt-a lunei pline /I?i ridic? discul splendid În imperiul de lumine " (Mememnto
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Înseamn? În crea?ia lui Mihai Eminescu ?i proiec?ia liric? a universului s?u interior. „St?pân-a m?rii" (Scrisoarea I), „regin? a nop? îi" (Melancolie), „fiica cea de aur a negurii eterne" (Sarmis), „copil? de aur", „visul negurii eterne" (Scrisoarea IV), luna uime?te sufletul poetului cu „imperiul" s?u „de lumin?": ??i atunci peste ape fala sfânt-a lunei pline /I?i ridic? discul splendid În imperiul de lumine " (Mememnto Mori). Ipostazele lirice ale astrului nocturn sunt
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
sfânt-a lunei pline" „Memento Mori"); minune pe care „toat? noaptea st? s-o văd?", Întotdeauna uime? te prin frumuse?ea reflexelor ro?iatice sau argintii de lumin? („?i privind la lună plin? / La ??paia de pe lacuri" „O r?mai"; „Neguri albe, str?lucite / ?ese luna argintie" „Cr? iasă din pove?ți"). Poetul contrapune Ins? acestei „poetici a gra? iosului" ce configureaz? asemenea „spa?îi de securitate", „un lirism existen?ial" (E. Simion), În care dorul, singur?tatea, triste? ea, melancolia
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
În inima să; luminii lacului În care se reflect? str? lucirea stelelor Îi corespunde seninul gândului luminat de speran??? ?i lini?te; str?lucirii astrului nocturn ce spulber???irurile de nori Îi corespunde amintirea vie a chipului iubitei ivinduse din negura timpului: „Sentimentul elegiac ??se?te aici o efuziune de esen?? predominant vizual?, În care colocviul dintre inim?? ?i « lucrurile care ?tiu » I?i p?streaz? intact? tainica lui intimitate " . Punct de plecare al metaforei singur????îi poetului este ?i imaginea
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
mie, iar???ie du?mân este ". ??i abia plec? b?trânul... Ce mai fream?ț, ce mai zbucium! Codrul clocoti de zgomot ?i de arme ?i de bucium ". „ Pan 'ce izvor?sc din veacuri stele una cate una ?i din neguri, dintre codri, tremurând s arăt? luna... Doamna m?rilor ?-a nop?îi vărs? lini?te ?i somn ". În aceste trei secven?e ale poemului, codrul apare În aceast? unic? ipostaz? de „prieten" ocrotitor, participând la suferin?ele, bucuriile ?i victoriile
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Cavanosa și o strânge ușor. Apoi Sophia spune ești bine? Ochii lui Cavanosa se umezesc ușor, iar privirea lui se plimbă peste buzele Sophiei. Buzele astea au fost mușcate acum un sfert de oră. Prin ochii lui Cavanosa trece o negură străvezie, care dispare imediat. Cavanosa spune da. Sunt bine. Am adormit puțin după-masă. Și ochii lui Cavanosa se uită la obrajii aprinși ai Sophiei. Sexul soției mele miroase acum a sexul unui bărbat pe care nu-l cunosc. Negura nu
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
o negură străvezie, care dispare imediat. Cavanosa spune da. Sunt bine. Am adormit puțin după-masă. Și ochii lui Cavanosa se uită la obrajii aprinși ai Sophiei. Sexul soției mele miroase acum a sexul unui bărbat pe care nu-l cunosc. Negura nu mai apare. Cavanosa o privește pe Sophia cu o tandrețe nesfârșită, iar Sophia simte cum iubi rea omului din fața ei o inundă și o face prizonieră. Sophia își retrage mâna și spune stai să vezi ce ți-am adus
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]