513 matches
-
constantă în gândurile lui, insă Dumnezeu pe care il invocă Cioran nu este cel pe care îl iubesc creștinii, cu supunere și aplecare, ci este unul căruia îi aduce invective și pe care îl acuză de păcate lumești: răzbunător, pasiv, neiertător, rău, indiferent, neconsolator. Ba chiar îl preferă pe diavol: Cine n-a făcut pact cu diavolul nu are rost să trăiască, deoarece el exprimă simbolic esență vieții mai bine decât Dumnezeu. Regretul este că diavolul m-a ispitit atât de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
lor de cultură și civilizație nu sunt deloc măgulitoare, dar asta nu înseamnă că nu sunt, în ansamblul lor, cu excepțiile care se impun, adevărate sau foarte aproape de adevăr. Splény a sesizat umorul natural, înclinația spre șiretenie „neînfricați și aproape neiertători la jignire, dar și ușuratici și înclinați spre schimbarea autorității din dragoste de libertate”. Cât privește educația, Splény este necruțător: „nobilul ca și clerul nu are nici un fel de studii sau altă educație și, prin urmare, țăranul este încă și
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
-și vadă versurile „împușcate”. Poeta nutrește, fără ieftin romantism, sentimentul însingurării și claustrării, ale cărui metafore sunt „efectul de seră” și insula: „A fi. Sentimentul de insulă./ Eu - mie - insulă.” Însă din exilul ei continuă să facă incizii - sincopate, stridente, neiertătoare - în carnea realului, și în propria-i biografie, și să constate și asume imposibilitatea evadării; sau să lanseze întrebări cu răspunsul inclus: „Unde ne-om fi ducând?” În acest coerent orizont al terorii și infraumanului, apare un hiatus: beatitudinea prilejuită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
de moarte". Având o fire închisă, ducea o viață izolată, era necruțător, suspicios, ursuz, neînduplecat, impasibil la suferințele oamenilor, stăpânea arta disimulării în relație cu boierii pe care-i pedepsea, deoarece voiau să iasă de sub tiranie. Era iute la mânie, neiertător, îi înfricoșa pe boierii care asistau la judecată, prin actele de cruzime, părea nesătul de putere și de stăpânire, avea o plăcere nestăvilită de a chinui oamenii, aproape sadică. Judecându-l pe spătarul Milescu îi spune: "Deasupra ta va urma
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
acest sens ni-l oferă portretele eroinelor din romanul Mara: "Mara e asemeni arborelui vieții, e viața însăși, pătimașă, puternică, rea, lacomă, generoasă, vorace și darnică; animată de tensiunile cele mai obscure, dar și îndrumată de elanurile cele mai nobile; neiertătoare, aspră, severă și blândă. Aici nimic nu e contradicție și tensiune, căci totul converge în viață; calitatea esențială a femeii e de a supraviețui și de a-și supraviețui. Mara are darul vieții și vocația regenerării. [...] Mara e un caracter
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
spui c-au perit și n-aveam bani să cumpăr alții în locul lor. Apoi am ucis pe al doilea, ca să mă mângâi de mustrările ce-mi făceam pentru cel dintâi. Acum sângele cald e un fel de boală... Lică e neiertător cu sine însuși. I se pare imposibil ca Dumnezeu să treacă cu vederea tot ce el a făcut sau să uite tot ce el a fost cândva când el însuși nu poate face asta. Mândria îl oprește; orice umilință i
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
rând un adolescent sfios și timid, supus, până la desființare tatălui, sau un vagabond declasat, complet debusolat în afara căminului, apoi dintr-odată maturizat printr-un miracol al vârstei și al experienței, încă o dată aruncat în degradare prin agresivitatea, duritatea și obtuzitatea neiertătoarei sale soții, în fine bărbatul model devenit în mod natural exemplar. E aici o evoluție, imaginea unui drum ce duce spre constituirea unei personalități mature. În plus credem că e improprie catalogarea, cu același statut 141, a trei personalități fundamental
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
simțul critic; îl învață să devină perfecționist. Din păcate, adoptarea acestui stil parental atrage după sine numeroase dezavantaje, în primul rând, copilul crescut de părinți autoritari va învăța foarte greu să devină maleabil, sensibil la dorințele altora; el va fi neiertător cu cei care greșesc. De asemenea, acest copil poate întâmpina dificultăți în realizarea unei comunicări eficiente; poate fi lipsit de inițiativă, de curaj și veșnic nemulțumit, deoarece se teme în permanență că ar putea greși. Pentru el, „a greși" e
Arta de a fi părinte by Mirela Liliana Fărcane, Dorina Cocari () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1402]
-
gata mereu de sfaturi Rotund și lung - fire de codoș, bârfitor și trădător, om cu totul neloial; Mare și rotund - inimă de aur, darnic cu oricine, chiar dacă va putea fi înșelat; Gros și mic - ins cu fire răutăcioasă, certăreață și neiertătoare; Mic și fin - inteligență uneori sclipitoare, har artistic, talent poetic și în alte domenii; Nas cu vârfu turtit - om cu idei originale, creativ; Nas coroiat - ins cu deosebită capacitate de gândire și muncă, până la îndârjire și epuizare, dar și cu
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
deformată, decadentă, momentul epistemologic al experienței este jucat, pe scena cărții, de Pașadia. Matei Călinescu deduce că studiile diurne ale lui Pașadia erau tot istorice: „Deducem din elogiul naratorului că Pașadia era un memorialist în marea tradiție clasică, tăioasă și neiertătoare.““ El ocupă, mai mult, un rol central în carte în momentul în care îi „fixează“ acesteia titlul, în momentul apariției personajului Pena Corcodușa. Episodul are sensul unei numiri adamice a lumii celor trei eroi ai romanului, desenându-le parcă traseul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
al Băncii Internaționale a Religiilor. Primul roman al lui C. este o reflecție asupra condiției umane într-o lume fără orizont, sufocată în sine. Iubirea își pierde funcția compensatoare, iar acuitatea conștiinței rămâne doar o cale spre sinucidere. O carte neiertătoare cu sine și cu ceilalți, la fel ca al doilea roman, Strigătul umbrei, situat, într-un fel, în continuarea primului. Se regăsesc aici aceleași personaje principale, aceeași vehemență a suferinței transpuse într-un discurs narativ polifonic. Diferența este însă notabilă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286244_a_287573]
-
se grăbesc să jefuiască Asia Mică. Zilele orgoliosului Bizanț sînt de acum numărate, singura întrebare fiind în mîinile cărui adversar va sfîrși. Secolul al XIV-lea și începutul secolului al XV-lea sînt teatrul unei lungi agonii. Imperiul cade pradă neiertătoarelor războaie civile. Diferiții pretendenți la tronul imperial nu ezită să ceară ajutor străinilor (sîrbi, bulgari sau păgîni) pentru a le susține' pretențiile, în fejul acesta, la mijlocul secolului al XIV-lea, prințul sîrb Ștefan Dușan cucerește Balcanii. El formează un imperiu
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Europa, Filip al II-lea nu a reușit decît să provoace formarea unui nou stat. Asasinarea prințului de Orania (1584), departe de a restabili situația, hotărăște Anglia să susțină Provinciile Unite. Începînd din acel moment, războiul capătă caracterul unei lupte neiertătoare între credința catolică, al cârd apărător este Filip și protestantism, forță centrifugă ce trebuie distrusă acolo unde este ea mai puternică. Încă o dată, motivele religioase coincid cu vederile politice ale lui Filip. Pentru a instaura în Europa dominația Spaniei catolice
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
la câteva linii, simplificându-l. Este, printre atâtea alte exemple (Corbul, Șoimul, Nevăstuica), și cazul Lupului. În proporție covârșitoare, sursele atestă ferocitatea și viclenia acestei fiare. Toate fabulele pe care Esop i le dedică îl înfățișează ca pe un carnasier neiertător, recurgând adesea la înșelăciune pentru a-și obține hrana. Fie că-i sfâșie pe câini după ce le cerșește complicitatea (fabula 216), fie că devorează oile pe care le-a păcălit să îndepărteze câinii de turmă (fabula 217), fie că-l
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
forță a naturii imposibil de stăvilit; doar intervenția providențială a zeiței Thetis poate opri dezlănțuirea cruzimii pure, reprezentată cum nu se poate mai nimerit prin acest lup. Prin urmare, se coagulează deja simbolul carnasierului ca efigie a ferocității eficiente și neiertătoare. Imagini similare vor bântui imaginarul medieval, când fiara devine una "apocaliptică". Cantemir preferă să ignore aceste reprezentări și să atribuie masca Lupului unui personaj pozitiv, care este, după spusele lui Nicolae Iorga, "credincios față de stăpâni și temut de dușmanii acestora
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
definitiv un animal nevinovat și îl reabilitează. Pentru el, Liliacul este un marginal, prin urmare unul care își permite să rămână independent. Se mai poate bucura de luxul de a se revolta, într-un context în care tirania Corbului este neiertătoare. Deloc întâmplător, el revine la finele părții a treia, chiar în momentul ce urmează încoronării Strutocamilei și căftănirii sale ca epitrop în Cetatea Epithimiei. După ce situația, altfel spus, a căpătat o rezolvare, iar ungerea noului domn părea legitimă. Ei bine
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Iași, 2000, 80-83; Irina Petraș, Ioan Es. Pop - „Om singur lângă om singur”, CNT, 2001, 24; Ștefania Ciurea, „Podul”, OC, 2001, 59; Pop, Viață, 302-306; Raluca Dună, Ioan Es.Pop și nostalgia modernismului, VR, 2002, 10-11; Marius Chivu, Singura rugăciune neiertătoare..., RL, 2003,17. R.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288886_a_290215]
-
în amin- tiri, cu siguranță i-ar fi răspuns. Căci lumea merge întotdeauna înainte, niciodată înapoi. Numai mințile noastre merg opus, înapoi, și asta doar pentru a readuce, din când în când, niște simple bucurii, când viața e grea și neiertătoare și te trage în locuri pe care nici coșmarurile nu le-au putut imagina. Dar lumea merge numai înainte și, de nu te ții bine de ea, ba chiar de nu-i ești cu un pas în față, dacă poți
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
face stă sub semnul „Ce va zice tata/mama?”. Mai târziu, va avea mereu sentimente de inferioritate, va fi veșnic nemulțumit: „Nu pot să fac nimic ca lumea”, „Nu am să reușesc niciodată”. Nu este sensibil la dorințele altora, este neiertător cu cei care greșesc. Părintele indiferent neglijează total copilul și nevoile lui, îi refuză ajutorul și sprijinul, este ținut departe de viața familiei, fiind privit ca o povară. Așadar, singura experiență pe care o va trăi copilul este aceea a
Abecedarul părinţilor by Elena Bărbieru, Xenofont Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/766_a_1573]
-
Incognito reprezentând doar punctul culminant al relației dintre romancier și criticul literar, oportunitatea ultimului de a-și dovedi fidelitatea față de primul. În planul raporturilor dintre cei doi, anii '70 au debutat cu o răceală vizibilă, ba chiar cu atacuri ale neiertătorului Eugen Barbu - fenomen lesne de înțeles, dacă ținem cont de faptul că mirosul prafului de pușcă rezultat în urma încăierării literare din 1968 încă nu dispăruse - rememorate cu amărăciune de Mihai Ungheanu: "Dar și mai târziu, după ce-a fost scos
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
pedeapsa binemeritată, tovarăși !”. Pofticioasă de cruzime, mulțimea asculta, cuvântată, încredibila sentință. Ura pusă la lucru, astfel, nu mai are limite, pare pornită să distrugă totul, să înfricoșeze, și să umilească. Este..”ura cu mânie proletară”, a lui Lenin și Stalin.. neiertătoare. „Piața” mocnea într-un zumzet.. ca într-un stup uriaș... Și, dintr-o dată, din ecourile vălurite, părea să se desprindă glasul calm, hotărât, al marelui Patriot de la 1918, an mare și Sfânt, ..ca venind, de undeva din înalturi, cuprinzând din
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
până în gardul școlii și mai departe, peste locuințele anexă, infirmeria cu locuința medicului, până în zidurile școlii. Totul s-a desfășurat după mentalitatea comunistă: „dărâmă și distruge tot ce-ți stă în cale fără șovăire...” Tot ce stătea în calea lor neiertătoare, era fără nici o apărare decât doar, de Dumnezeu. Construcțiile greoaie, le-au luat locul, întrun peisaj romantic, plin de amintiri și înnobilat de pașii marilor înaintași. Dovezi că Iașul știa să respecte realizările înaintașilor și memoria unor personalități legate de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
adevărul, iată unde se ascunde el. Tot cu referire la obținerea unui loc de muncă, la fel în țară ca și în străinătate, trebuie să găsești un domeniu în care poți fi mai bun decât ceilalți. Concurența e dură și neiertătoare, ea lucrează prin selecționarea valorilor autentice, indiferent de referințe, pile, relații sau cointeresări gen corupție (aceasta funcționează în întreaga lume, dar în mod limitat, selecția se face funcție de marimea cadoului). Când m-am angajat eu la Centrul de Cercetare și
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
său auster, de persoană cu suflet tare, Mircea Zaciu era un sentimental reprimat, capabil de empatie (mai exact de compasiune) și unul dintre nemulțumiții cei mai autentici ai epocii de atunci. Cîteva din observațiile formulate aci îl anunață pe moralistul neiertător din vastul Jurnal (4 volume) scris în deceniul 1979-1989. (1) <citation author=”Mircea Zaciu” loc="Cluj" data =”5.I.[19]75”> Dragă Domnule Const. Călin, În primul rînd, îți urez la mulți ani și un an plin de bucurii, succese
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
multe fețe, ca Janus cel cu o sută? Dă-Ți jos măștile și arată-ne adevărata față a Ta, precum și adevăratul text care Te reprezintă în Eternitate. Dar un lucru este limpede ca lumina zilei: ești violent, crud, neînduplecat și neiertător cu cei care nu Te vor, care se închină altor zei: Mergi acum și bate pe Amalec și pe Ierim și nimicește toate ale lui. Să nu iei pentru tine nimic de la ei, ci nimicește și dă blestemului toate câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]