537 matches
-
însă, mai multă substanță au gândurile nerostite ale lui Rusanov, sunt mai "vii", mai autentice, pentru că personajul nu mai este nevoit să se ascundă: Și nu mai puteai alege nici ce să auzi, erai nevoit să asculți discuțiile plicticoase, total neinteresante pentru Pavel Nicolaevici, ale acestei adunături de oameni. Le-ar fi poruncit cu mare plăcere să-și țină gura, mai ales pisălogului ăluia cu părul sur și cu gâtul prins în chingile bandajelor ce-i cuprindeau și capul 396. Zona
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
din lipsă de timp (a părinților) și spațiu (a școlii) se programează puține astfel de întâlniri; învățătorul sau profesorul diriginte ce trebuie să prezinte materialul supus dezbaterii și să conducă discuțiile nu se pregătește suficient, temeinic (de aici caracterul formal, neinteresant, sec) la întregii ședințe. Mai există, desigur, și alte deficiențe cum ar fi lipsa de tact a învățătorului sau a părinților, generatoare de conflicte. Reușita unei ședințe cu părinții influențează în mare măsură modul în care vor răspunde ulterior familiile
Arta de a fi părinte by Magda Paşca, Ligia Simina Roşu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1417]
-
smoală clocotită ar fi fost goale, focul ar fi ars degeaba pucioasă și Sfîntul Petru ar fi lăsat poarta Raiului larg deschisă, ca și la unitățile militare NATO, în anumite zile. Mai mult, lupta politică ar fi fost tare săracă, neinteresantă pentru popor. Ce ai fi putut critica?! Dar oare ar fi fost ceva în lume cît de cît criticabil?! Cu siguranță că nu! Ce ar mai fi scris un as al condeiului, ca mine de exemplu, fără o crimă, acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pentru că era o băută continuă la mine atunci. Voiai să regulezi ceva, aici veneai, la loc sigur. Și în spital când am fost, nici unul dintre colocatarii ăștia nu a mai dat semne de viață. După ce-mi pierdusem garsoniera, devenisem neinteresant. În liceu, absolut nimeni nu crezuse că am talent literar sau, mă rog, văzuseră în asta un soi de bizarerie care nu-ți folosește la absolut nimic, ba chiar uneori ajunge să te incomodeze. Ceva frumos până la urmă, dar care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cu note bune, mi se părea o viață suportabilă, apropiindu-mă chiar de unii colegi, mai ales de cei foarte săraci, cu care am încropit o mulțime de mici aventuri, sfidând, într-un mod tacit, "lumea bună", dar cu totul neinteresantă pentru mine. Am fost atât de sensibil față de sărăcie pentru că, orgolios fiind, simțeam, ca o imagine de oglindă, jignirea celui sărac, mai mult decât sărăcia în sine. Mai târziu am constatat că mare parte din cei nevoiași nu au nici o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
fac să-i disprețuim atît pe cei mari ai noștri; aceste cărți care în secolele ce vor urma, în care stau speranțele Bisericii, care nu poate pieri vreodată, vor fi, după părerea mea, judecate ca fiind cele mai meschine și neinteresante din cîte s-au scris în cele optsprezece secole pe care le numără Biserica: pentru a rezuma totul într-un cuvînt, cărți fără spirit, fără principii, fără elocvență și fără metodă 82; deși într-o distribuție îngrijită și regulată de
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
-i Învăța pe alții ceea ce nu știu nici eu continuă și azi să mi se pară derutantă: În special În meseria noastră, atât de greu de definit, În care orice metodă e valabilă atât timp cât duce la o descoperire și devine neinteresantă Îndată ce descoperirea a fost făcută. Cum să fiu profesor pe un subiect pe care eu Însumi nu ajung să-l Înțeleg? E ca și cum aș oferi promisiunea unei diplome cu titlul „Enigma teatrului“! Ca să ajungi inginer sau doctor, trebuie să Înveți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
are importanță: să lupți! 31 ianuarie 1955 Doamne, cât de tare te poți plictisi la Kindi! și cu toate acestea tocmai această plictiseală m-a ajutat să formulez una din principalele caracteristici ale mediocrului în societate: mania detaliilor nesemnificative și neinteresante. Mediocrități - da, în ceea ce îl privește pe Emil (Rieman), care le debitează (cu toate că într-un chip aproape spiritual), și în ceea ce îl privește pe Kindi, care le acceptă cu încântare. Ca și ceilalți, de altfel. La Emil este poate singurul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
înțelegeam, din context, ce voia să spună. În al doilea rând, publicarea lor nar avantaja-o pe Iris, pentru că, așa cum am ară tat, în scrisori nu știu dacă era ea, cea adevărată, dar era... mi-e greu să spun... era neinteresantă. Era ca o femeie oarecare, așa că nu i-aș face un serviciu publi cându-i scrisorile. În al treilea rând, ar trebui publicate împreună cu scrisorile pe care i le-am trimis eu, din care n-am făcut și n-am păstrat
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
a transformat în Johnny Is the Boy for Me. Edith Piaf a cântat și ea o versiune a Saniei cu zurgălăi. Formația Vaya Con Dios, o alta. Ați încercat un sentiment aparte față de aceste episoade, sau vi s-au părut neinteresante? A.R. Mă bucur că mă întrebați de fratele meu. Cum să mi se pară neinteresantă epopeea lui cu Sanie cu zurgălăi? Într-adevăr, puțină lume știe că hiperpopularul Sanie cu zurgălăi e compoziția lui Richard Stein. În general, e
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
versiune a Saniei cu zurgălăi. Formația Vaya Con Dios, o alta. Ați încercat un sentiment aparte față de aceste episoade, sau vi s-au părut neinteresante? A.R. Mă bucur că mă întrebați de fratele meu. Cum să mi se pară neinteresantă epopeea lui cu Sanie cu zurgălăi? Într-adevăr, puțină lume știe că hiperpopularul Sanie cu zurgălăi e compoziția lui Richard Stein. În general, e considerat ca făcând parte din folclor. Cântecul a fost plagiat mai întâi de compozitorul american Les
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
tocmai viața și trecerea lui Eminescu să fi rămas în afara lor?" Subscriu întru totul la amendarea excesului, a "hermeneuticii exaltate, fanatice", numai că o judecată la fel de acidă s-ar cuveni aplicată și celor care văd în Eminescu un scriitor depășit, neinteresant, de care e imperioasă necesitate să ne debarasăm (cineva zicea să-l lăsăm în debara), pictându-i portretul fizic, moral și literar în tușe grotești, menite a-l discredita. Oare aici nu am putea avea imbolduri subterane, secrete? Despre acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
literatură defazată, poate fi acceptat ca mare poet fără a mai fi citit!", și cată a-i discredita (cu argumente irefutabile) pe "junii de azi" care sunt "prea convinși că literatura începe cu ei", tratând poezia eminesciană ca "datată și neinteresantă" ("un mit edulcorat, rozaliu, genialoid", după expresia Ruxandei Cesereanu). Exegetul nu angajează un război cu acești lideri de opinie ai generațiilor mai recente, care "refuză bombardamentul encomiastic", dar atrage atenția asupra erorii în care se află atâta vreme cât "din fericire, posteritatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
veac de nemurire (ca să folosesc sintagma unui critic clujean) dar mai cu seamă a încrâncenării cu care nu puțini tineri (dar, nu numai) din ziua de azi caută a-l abandona pe scriitor, ca fiind de-acum depășit, în consecință neinteresant pentru orizontul de așteptare cosmopolit al acestora care, subjugați unor teorii internaționaliste cată a se debarasa de tot ceea ce poate însemna tradiție națională, idee națională, ființă națională. "Cum inflexibilul gazetar care era Eminescu atrage atenția Adrian Dinu Rachieru denunțase cauzele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
abordare, doar ocazională, se dovedește a fi o impietate grosolană. SECURITATEA ȘI SIGURANȚA NAȚIONALĂ (George Ene) Încă de la primele ediții din publicistica eminesciană, discuțiile asupra acestei producții s-au declanșat în contradictoriu, nu puțini fiind aceia care au considerat-o neinteresantă, legată prea strâns de diversele aspecte ale vieții și societății momentului pe care gazetarul de la Curierul de Iași, iar mai apoi de la Timpul din București, le-a comentat și în consecință ea ar fi trebuit lăsată pentru totdeauna acolo, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
rând înțelegerea ei de către cititorul de azi. Lucru deloc lesnicios întrucât tinerele generații de cititori sunt mult prea ușor acaparate de ideea despărțirii de un trecut (național, istoric, cultural ș.a.) mai mult sau mai puțin îndepărtat, ce li se pare neinteresant și, în orice caz vetust) atârnând ca un balast în CV ul unor oameni ce vor să aparțină cu totul mapamondului. Tocmai de acea, cartea lui Mihai Rusu, Un Eminescu al meu* , construită anume în rigoarea metodologică a unui asemenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pentru că nu ar întreba nimeni dacă trebuie să continuăm să studiem Europa de Vest sau America Latină sau Statele Unite. Mi se pare evident că trebuie să continuăm să studiem Europa de Est. Europa de Est nu a atins niciun fel de status quo care ar face-o neinteresantă ca obiect de studiu. Politica ei este în perpetuă schimbare, prin urmare nu văd cum vreo regiune a lumii ar putea să nu mai fie demnă de a fi studiată. Unele teme interesante se vor schimba inevitabil cu timpul, însă
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
decolectivizare agrară. Consecințele asupra economiei agricole sunt teribile. Tot de aici decurge încetineala exasperantă a privatizărilor din industrie (menajarea salariaților) și extrema opacitate a tranzacțiilor, ceea ce va agrava descompunerea situației economice a marilor complexe industriale și le va face complet neinteresante pentru eventualii investitori. Constituirea marilor averi în cadrul noii clase conducătoare provine din aceeași obscuritate a "revoluției din decembrie". În fine, asupra imaginii internaționale a României, dobândită în urma evenimentelor din decembrie și înnegurată de "mineriadele" din primăvara lui 1990: după o
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
le-au îndurat românii în tranziția la o economie de piață decât de poveștile despre opresiunea suferită sub Ceaușescu așa cum românii înșiși ar spune cu tristețe. Examinarea proceselor politice venale și banale (și adesea corupte) dintr-o democrație nouă este neinteresantă, fiindcă nu există protagoniștii prometeici cu care studenții să se identifice sau pe care să îi ocărească. Rusia trăiește vremuri interesante sub Putin. Din fericire, Slovacia nu, sub Robert Fico. Sistemele politice vin și pleacă, culturile naționale rămân. Cultura est-europeană
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
bănci. Motivele sunt lesne de înțeles: vitrinele băncilor sunt plictisitoare, și puțini sunt oamenii cărora le place să meargă la bancă, așa că n-ar fi rău să treacă repejor prin dreptul lor; pe de altă parte, oglinzile nu sunt niciodată neinteresante. Înarmați cu astfel de informații, ce trebuie să facem oare? Să nu deschidem niciodată un magazin chiar lângă o instituție financiară, deoarece când trecătorii ajung în dreptul magazinului, merg în pas grăbit - mult prea grăbit ca să privească în vitrină. Sau, dacă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
care pot fi cumpărate sub impulsul momentului. Pe acest coridor se expun pungile de popcorn, dulciurile, băuturile răcoritoare, revistele despre filme și alte produse care se vând bine. Majoritatea comercianților cu amănuntul sunt suficient de înțelepți să nu pună marfa neinteresantă, gen pâine sau unt, pe peretele din spate. Totuși, chiria costă la fel de mult pentru fiecare metru pătrat de spațiu. Un magazin în care marfa este aranjată în mod firesc și interesant atrage cumpărătorii până în cele mai nebănuite cotloane. Dacă, încă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
pe un raft în colț, între dispozitivul pentru developarea filmelor și aparatele de ras de unică folosință. Acest magazin ar fi putut fi un loc perfect pentru realizarea unui prototip de raion pentru bărbați. Dar nu era decât un loc neinteresant. A le oferi bărbaților propriile lor produse și un loc din care să le cumpere ar fi un bun început. Dar tot ar da impresia de raion cu cosmetice pentru femei. Cineva trebuie să o ia de la capăt în conceperea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
față de ruși, nu știau încă gustul amar al sclaviei la alți români. Îi descopereau pe Octavian Goga, Lucian Blaga și Mircea Eliade. Nouă toate acestea ne intrau firesc în metabolismul intelectual, erau istorie oficială și, tocmai de aceea, istorie banală, neinteresantă, nerevelatorie. În schimb, spre noi venea o adiere mult mai seducătoare. Ea n-avea nimic de-a face cu național-comunismul. Această adiere avea sunet Beatles, imagine Hendrix, emblemă Angela Davies, era populată cu mulțimi de hippies. Avea filosofie marcusiană, leagăn
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
ani, vidul de imagine politică feminină a fost aproape complet. Acum femeile acestei țări trebuie să joace rolul promovat în lumea politică și mediatică a timpului lor, odată ce ele sunt luate în seamă fie doar ca „îngrijitoare”, dar anonime și neinteresante, fie doar ca bombe sexuale, mai deloc ca profesioniste competente (în cercetările privind aparițiile mediatice, profesionistele și studentele ocupă sub 4% din apariții, vedetele sexy - 86%). Pe scurt, probabil că a venit vremea României Senzuale. Am putea oare gândi altfel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
bagă-n boală”. Desigur, este posibil să nici nu vrea să-i vadă, de teamă că, prin comparație, li se va da pe față propria incompetență, în toată strălucirea ei. Ca să înțelegem mai bine cum te poți simți ca femeie „neinteresantă” în România Senzuală, chitită pe bombe sexy, vă propun un exercițiu: Să ne imaginăm o societate matriarhală, alcătuită din 90% de politiciene, majoritar răscoapte, între 55-70 de ani (așa cum stau lucrurile acum în privința proporției bărbaților). Ele admit în rândurile lor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]