331 matches
-
dintr-o dată, un ajutor temeinic și cartoanele mâzgălite cu vopsele nu mai erau puse pe oale și pe cofe. Se transformaseră în bani. Și când, într-o zi, ziarul "Gloria" din localitate publică un lung articol, pe două coloane, despre neisprăvitul ce eram, mirarea părinților mei a fost mare. Mirarea și tot felul de sentimente au luat naștere printre colegii mei. Unele din acele sentimente m-au însoțit pe tot drumul carierei mele. Unii nu au ostenit privindu-mă chiorâș nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
sfâșietor de tristă. În timpul ăsta, la televizor, niște imbecili vorbesc lumii despre prostia politicienilor și a lumii întregi, cu excepția lor, evident. Mici, grași, slabi, chiori, glumeți, înăcriți, de tot felul, vorbesc despre disperarea lor că lumea este rea și proastă. Neisprăviții ăștia le vorbesc așa oamenilor care tocmai s-au întors de la Masca, unde au privit cum împodobesc copiii lor brazii, au cântat cu lacrimi în ochi... la ușa de rai, la fete de crai, luna-n-crug le-o stat, frumos o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
-ți pierzi orice tărie a sufletului... Cum ajungi să te temi și de umbra ta... Ba și mai rău - să-ți dorești moartea... Ai trecut prin atâtea primejdii, Costăchele, și nu ți-a fost teamă... Acum ți-i frică de neisprăviții iștia? Mai ai răbdare un ceasdouă și afli de la agronom ce și cum... Până una-alta, hai la masă, că mor de foame! Costăchel a privit-o cu un zâmbet rușinat. „Adică cum? Eu, Costache Vultur, am ajuns să mă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
fel și chip despre „întovărășală”... Auzi colo vorbă! Până la toamnă, să fie gata întovărașirea. Să fim pildă pentru cei din alte sate. Pildă la ce? La pus gâtul în jug, ca vita? La stat „sluș” în fața politrucului sau a oricărui neisprăvit cocoțat sus?... Da! Asta zic și eu treabă! Grijania mamei lor! Să nu-i pui la șmotru până scot limba de-un cot? Ce tot bodogănești acolo și înjuri, Costache? - l-a întrebat Petrache, care stătea lângă el pe capra
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
rămas cu mâna în aer și cu gura căscată, ca un pește pe uscat. Nu mai știa ce să spună. Privea disperat când spre tovarășul de la raion, când la adunare. Auzi-l numai și te crucește! Luceafărul mamei lui de neisprăvit! - a șoptit Petrache către Costăchel. Au ei treabă cu „întovărășala”, da’ cu chiaburii îi nevoie mare - a apreciat situația Costăchel. Îl rog pe tovarășu’ deleagat de la raion să ne spuie de ce vrea partidu’ nostru să ne adune în întovărășală și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
asupra lui Daurel. În clipa următoare, mâinile lui Costăchel strângeau ca într-un clește gâtul trepădușului. Petrache a sărit să-l domolească pe Costăchel: Costache! Liniștește-te, omule! - a strigat în timp ce se lupta să i descleșteze mâinile... Cum o îndrăznit neisprăvitul ista să-mi spună mie: „Măi nea Costache?” Anafura și grijania mamei lui! Ieși!! Până nu te sugrum, baragladină! Milițianul s-a întors ca fulgerat. S-a repezit spre Costăchel cu pușca în cumpănire... Lasă-l! Că altfel te... N-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
îi pension? Aici îi lagăr de reeducare prin muncă! Aici se construiește canalul Dunăre Marea Neagră, băi! Cea mai măreață operă”... Auzi-i pe nemernici Petrache! - a reușit să articuleze Costăchel, tremurând ca varga. Îi aud, bătu-i-ar Dumnezeu de neisprăviți - a răspuns Petrache, tușind amarnic. Nu era de multă vreme în formația lui Costăchel. Din cauza unei răceli prelungite, arăta ca o umbră. Cei din formație îl ajutau la lucru după puterile lor. Costăchel îl mai proteja cât se putea. Cu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
coleg de clasă la școala din cartier - și, vorba ceea, știi ce slăbuț era la matematică și fizică. Dar el a reușit la mecanică, pentru că a avut dosar „sănătos” și eu am rămas un biet maistru, să mă comande niște neisprăviți de ingineri. - De, măi Țuți, ce să-ți spun? Vremurile nu s-au schimbat. Am suferit în copilărie de foame și boli, am trăit în sărăcie cruntă, iar acum strâmbătatea a ajuns la rang de lege. Nedreptăți pe lumea asta
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
-mi gâdile subțuoara stângă. Și pentru că știam că n-am să mă pot abține și-am să izbucnesc în râs, sar din cazan cu un hanorac în mâini, i-l proptesc pe cap și trag fermuarul. - Ce bobiță cați, măi neisprăvitule??! - Păi... să vezi... că nu văd și... - Lasă cleampa și spune repede! - Păi, dom-le, perla de la șiragul Julietei! Îl pliez binișor în două cu un bobârnac la ficat, îi răsucesc un picior în jurul urechii stângi în așa fel că
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
agățat În jurul gâtului de capătul unei frânghii...! Dar surpriza, nu se lăsă prea mult așteptată...! Zadarnică alergătură, ducându-se pe Apa Sâmbetei un sac burdușit cu parale nu mai vorbim de nopțile consumate prin diferite cârciumi milogindu-se de toți neisprăviții cu puteri de decizie: serviciul pașapoarte Îi trimise la instituție răspunsul negativ...!! Cu lacrimi În ochi, dezamăgit,Tony Pavone arătă tuturor negativul primit, În timp ce Șeful Șantierului opinie. „Am fost sigur de răspunsul negativ...! Am dat această aprobare, dorind să nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
slujesc pe Mamona. Ar fi vorba, În total, de mai puțin de o pagină din dactilograma lucrării tale. În locul rândurilor incriminate ai putea adăuga nu una ci cât mai multe pagini În care să-i cuprinzi pe toți impostorii și neisprăviții care s-au răfuit nu numai cu marele poet și om de știință Ion Barbu, ci și cu toate spiritele de elită ale culturii noastre și cu toți politicienii mari ai neamului nostru. Cât despre titlul sintagmatic (de capitol) „Piatră
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
privirea, nu mai au nimic să-și spună și, chiar dacă ar avea, nu mai socotesc că merită osteneala. El zâmbește rece, ea nu mai vede și nu mai știe nimic. N-a mai povestit niciodată, nimănui, ce-a avut norocul neisprăvitul de Vali să audă. De aici trag concluzia că ea îl iubește. Ghinion! Căci Vali, imediat ce-au ieșit pe ușa blocului în ninsoarea de-afară, ea ținîndu-l de braț, obrajii înghețîndu-le și strângând ochii de prea mult alb în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la masa asta, replică șeful securității. Și nu uita că linia care separă cinismul de ipocrizie este mai subțire decât vor să creadă oamenii. — Asta-i adevărat. Aș fi un ipocrit dacă aș mărturisi că mă îngrijorează soarta celor șase neisprăviți pe care nu cred că i-am văzut vreodată, când este în joc viitorul unei organizații care e o parte importantă din viața mea și pe care am ajutat-o să ajungă acolo unde este. În plus, nu intră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
a fost un templu dacic - putem presupune, după vechimea baladei. Părăsit de urmașii “lupilor”, locul de închinare este bântuit de Cel Rău, după cum îi povestește ciobanul lui Negru-Vodă: “Ba, Doamne,-am văzut/ Pe unde-am trecut,/ Un zid părăsit/ Și neisprăvit./ Cânii, cum îl văd,/ La el se răpăd,/ Și latră-a pustiu,/ Și urlă-a muțiu...” Domnul legendar este un cosmocrator, dar cine dărâmă creația lui Manole? Ce forță invocă Manole prin zidirea Anei? Pe Dumnezeu? Categoric nu. Dumnezeu nu
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
memoria acestor fapte, ci are acum în vedere această soartă, ideea unei lumi în care lucrurile se împlinesc mai bine decât în lumea aceasta; ceea ce înseamnă că lumea în care trăiește omul este o lume a neîmplinirii, a unui lucru „neisprăvit“, în care ceva începe să fie, dar care nu se poate „isprăvi“ aici, în fapte lumești, ci într-un destin nelumesc, nepotrivit cu lumea înconjurătoare în care se mișcă omul. Acum, spiritul însuși este silit să se considere ca ceva
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ce-ați avut de văzut ? V-am spus io că n-aveți nimic de văzut ? ! Haideți, să terminăm odată, c-acu iar ne pomenim cu conița Sofica, acu vine de la mansardă, s-a dus iar să-i dea doftoriile lu neisprăvitul de Grigore, și a zis conița că dacă nici acu nu vrea să le ia, să merg io să-i sparg gâlcile umflate, să i le frec cu sare. Aidi, donșoară, aidi, lăsați geamu, că nu mai avem decât franjurile
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nostru este toată acoperită de iederă, și mie îmi place lumina ; i-am invocat și acest motiv când i-am explicat lui Ștefan de ce nu mai agreez să dormim împreună... Deci renunțasem să mai urc încă o dată în mansardă la neisprăvitul de Grigore și nu făceam nimic, stăteam : așteptam să-mi revin din acea trecătoare malaise pentru ca să ies apoi în grădină. Nu se auzea decât același uguit depărtat al guguștiucilor și un tramvai, foarte depărtat și el. Ieșind dintr-un nor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aprobare politică. Și-atunci, de câte ori s-a scos în concurs postul următor în grad, el de la concursul de acte era practic eliminat. Neplăcut, mai ales pentru un om de seriozitatea, cu pregătirea lui... Să vezi mereu că tot felul de neisprăviți ți-o iau înainte și tu degeaba te străduiești... Să fii mereu o oaie neagră și chiar postul să-ți fie amenințat, pentru că aceste titluri și examene se cer, și din an în an posturile la facultăți se reduc... Rabzi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se petrecea În jur, de data asta și-a dat seama atît de tîrziu că Cinthia nu se simțea prea bine, ba chiar nu se simțea bine de loc. De fapt și-a dat seama abia de ziua vărului lor, neisprăvitul acela de Rafaelito Lastarria. Susan pusese telefonul În furcă și trimisese să-i cheme. Vilma Îi aduse pe amîndoi ținîndu-i de mînă și ei, de o parte și de alta a frumoasei metise, ascultară cu luare-aminte tot cele spunea mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu pînze care avea să plutească pe apa din piscina verilor, așezat pe canapeaua din față. În spate stăteau ei doi, muți, Înspăimîntați din ce În ce mai tare pe măsură ce se apropiau de casa familiei Lastarria, unde aveau să-i Întâlnească pe verii lor, neisprăviții aceia pe care-i știau ei foarte bine: În urmă cu cîțiva ani, frații lor Santiago și Bobby fuseseră victimele aceleiași invitații. Cinthia, delicată, Încîntătoare, stătea palidă și mută pe canapeaua de piele a Mercedesului Alături de ea, Julius nu ajungea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
paharele de carton cu reflexe de porțelan pline cu coca-cola sau cu bere brună care stătuseră pînă atunci la gheață. Copiii se serveau singuri sau erau serviți de dădacele lor și mulți dintre ei, printre care desigur Pipo și Rafaelito, neisprăviții ăștia, scoteau din buzunare țevi de trestie și Împroșcau lichidul rece În obrazul musafirilor, țintind mai ales În ochi. Guvernantele dădeau fuga Îngrijorate și-i despărțeau pe micuții care se Încăieraseră, dar Victor, obișnuit cu toate acestea după atîția ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era impecabilă, proaspătă, surîzătoare, pieptănată frumos, cu fața spălată; nici un semn În stare să-l sperie pe Julius, care se uita la brațul tău, Cinthia adorată, În drum spre casă, În sfîrșit se terminase Încă o onomastică la verii Lastarria, neisprăviții ăștia. Și acum se Întorceau acasă, o să meargă Întîi la baie și pe urmă la culcare. Și mama la fel, ce frumoasă era stînd acolo pe canapeaua din față, Întorcîndu-se din cînd În cînd să-i privească: cîtă bătaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de fapt ca acasă, chiar dacă i se mai Întîmplau unele lucruri neplăcute. Ca acum cîteva zile, de exemplu, cînd slavă Domnului era singur, dar incidentul l-a făcut să se simtă tare singur. Micuțul conte, spaniolul acela stabilit În Perú, neisprăvitul ăla, atît de snob, atît de cretin și pe deasupra În pragul falimentului, dar atît de fin, atît de admirat, atît de invitat peste tot, micuțul conte i-a trîntit ușa În nas, a ajuns cu cîțiva pași Înaintea lui, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
singură, fără ca nimeni să fi scos o vorbă. „Și băgați de seamă, cînd o veni ziua Împărtășaniei, ziua cea mare de pace și bucurie; să vă purtați cum se cuvine și să nu uitați ce aveți de făcut, ca niște neisprăviți ce sînteți. De aceea o să repetăm catehismul În fiecare zi; mai Întîi aici, la școală și pe urmă, cînd s-o apropia ziua, vom merge la biserică, unde-o să vă obișnuiți Încet-Încet și-o să vă intre În cap locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fiindcă sîntem În 1800, domnilor, cum spune cîntecul: mai puneți whisky În pahare, octombrie e sărbătoare, cu-amurguri violete! Au sosit la Lima toreadorii cei superstițioși, dar care nu se tem de loc să se urce În Cadillacul impresarului; și neisprăvitul ăla nu se hotărăște odată să semneze contractul cu Briceno, care anul ăsta a Înnebunit pur și simplu publicul spaniol și a venit timpul să-l vedem și noi aici, la Lima. Țiganul a acceptat să pozeze pentru CORPAC, arătînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]