322 matches
-
de marginea bazinului și admirîndu-l pe străin, nu mai lipsea decît să-l aplaude de fiecare dată cînd sărea. La naiba! Pentru faima cartierului, băieți. Dă-mi un Chester, bă, crema, frate-miu, dar cum facem să vină? Chiar atunci neisprăvitului de Manolo Îi veni să-l trimită pe Julius să le ceară o țigară băieților. De cîteva zile Cecilia Începuse să stea de vorbă cu Julius cînd Îl Întîlnea În bazin. La Început lui Manolo nu-i prea plăcuse treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu altele din viitor, cînd tu o să fii inginer și alte lucruri despre care ei vorbeau cînd se făcea Întuneric și erau singuri... „Du-te la băieții care stau acolo și spune-le să-mi dea o țigară“, Îi spuse neisprăvitul de Manolo, fără să se gîndească la ce putea să pățească bietul Julius din cauza lui, din cauza derbedeilor din cartierul Marconi. Julius, care era pentru prima dată Îndrăgostit lulea de o fată care nu era nici de vîrsta Cinthiei, nici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cei dintr-a treia ar fi dorit-o, n-a fost nicidecum hotărîtor. Fernandito tocmai Își cumpărase furios o ciocolată și desfăcea poleiala, cînd se apropie de el nătărăul de Martinto, grăsanul. Nu-și dăduse seama de nimic grăsanul ăsta neisprăvit; nici măcar nu-și dăduse seama că Fernandito era Într-a treia și că era tot timpul furios. Observase numai faptul că era un elev nou În școală și hotărî să-l atace tocmai cînd se grăbea să-și mănînce ciocolata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îl Întrebă dacă avea vreo plîngere cu privire la purtarea fratelui său Bobby. Julius Îi spuse că nici una și jucătorul de golf se bucură și-l felicită fiindcă numai pîrÎcioșii, netoții și țîncii se plîngeau de frații sau de prietenii lor. „Numai neisprăviții pîrăsc“, adăugă, Încîntat de expresiile atît de spaniole pe care le recuperase, incluzîndu-le din nou În vocabularul lui. Carlos apăru În clipa aceea cărînd cîteva geamantane pe care le adusese cu taxiul și Juan Lucas Îl Întrebă cum se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de la Mercedes le-a găsit el singur În apartament și așa mai departe, Julius, care urmărea scena cu luare-aminte, Îi spuse să termine odată cu Învinuirile, fiindcă Juan Lucas spunea că cei care aduc Învinuiri altora sînt niște pîrÎcioși și niște neisprăviți. Juan Lucas Își blestemă ceasul În care-l Învățase toate astea pe Julius, iar Carlos, care era foarte creol și nu se lăsa călcat pe coadă cu una cu două, fiindcă auzise și el ceva despre dreptul la grevă, nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
puțin Încărcată. Partea proastă e că lui Juan Lucas puțin Îi păsa că l-ar fi jignit, nu dădea pe el nici o ceapă degerată, dar Începuse să se uite cu alți ochi la Julius: poate că nu e chiar un neisprăvit, din fericire, dar semeni cu papagalul din poveste, te simți obligat să repeți tot ce auzi. — Bine, du-te, cheamă un hamal ca să ne ajute să ridicăm valizele astea... hai, grăbește-te. Trei zile mai tîrziu, Julius reușea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
realitate, nu meritase să-și calce pe suflet și să se tăvălească În noroi ca porcii pentru ca să se aleagă cu doi copii. Dacă ar fi știut cu exactitate zilele cînd Dumnezeu Îi poruncise să-i conceapă pe Pipo și Rafaelite, neisprăviții ăștia, ar fi evitat un Întreg trecut pe care acum Îl disprețuia și de care ajunsese să-i fie rușine, dar care o urmărea obsedant În visuri, În momentele de descurajare, Juan tîrÎndu-se la picioarele ei cu o expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că nu lăsase nici un mesaj. Apucă receptorul ca să vorbească din nou, dar În clipa aceea răsună claxonul Jaguarului, afară și imediat se auzi și claxonul camionetei, de mai multe ori la rînd: Bobby cerea insistent să-i deschidă pe loc. „Neisprăvitul ăsta nu știe ce face!“, spuse Țanțoșa printre dinți, dînd fuga pe scări. Automobilele intrau cînd Țanțoșa apăru În fugă, strigînd și Întrerupîndu-l pe Celso, care se bîlbîia speriat Încercînd să dea explicații. Țipetele ei au stîrnit și mai multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se mai ascundă. Notele lui Bobby s-au Îmbunătățit simțitor la Începutul lui noiembrie și Juan Lucas a acceptat sugestia lui Susan de a-l lua la ultimele corride ale sărbătorilor, care ar fi putut fi mult mai reușite dacă neisprăvitul de impresar l-ar fi adus pe Briceno. Într-o după-amiază, la sfîrșitul lunii, rotofeiul Luis Martin Romero Îl chemă pe Juan Lucas la telefon ca să-l anunțe că Briceno o să debuteze Într-o arenă hispanoamericană, luptînd două duminici la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe deasupra localului prin perdeaua de fum. Constată că dansa puțină lume, zarva și rîsetele se auzeau numai la bar și În zona apropiată. Localul era plin de bețivi pașnici, așezați la mese; bețivi simpatici, dar grozav de plicticoși. „Eternul imbecil, neisprăvitul ăsta de Siles“. „Santiaguito! La mulți ani!“, strigă Siles, zis Șobolanul, văzîndu-l, dar Santiago se uită la el fără să-l vadă și Șobolanul tuși ducîndu-și mîna ia gură și legă din nou, Încîntat, conversația cu fata car ol suporta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
foi și p-o parte întreagă era numele tău. Ți-am văzut poza acolo și mi-am zis: Io-te, ăsta e-un băiat dăștept, a-nvățat carte și-a ajuns om. Brava ție! Nu ca ne’tu Aldica, un neisprăvit. Bei cu mine un rachiu? Hai, ia un gât, că nu ne vede nimeni. Și să știi că e bun, e dă la sor-mea Fița, mi l-a dat cică să-l beau acasă. Care casă? Coșmelia aia, d-
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ani. Când era copil, se urcase pe capacul turnului Golestan, chiar până aproape de groapă. Însoțea niște călători care le plătiseră gras și băieților-călăuze, și gărzilor. Avea încă limpezi în cap locul și descrierea unui ghid șiit, pentru vizitatori de ocazie: — Neisprăviții farhavaroți și preotul lor lasă mortul la soare, să-ngrașe vulturii. Prădătoarele vin ciorchine pe hoit și-ntr-o clipă rămân doar oasele, care sunt aruncate aici. Cu ochii închiși, Omar amețise imaginându-și mormane de oase strălucitoare și albe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
că, dacă mă gândesc bine, instinctul meu de conservare a funcționat atunci mai bine decât mai târziu. Fără să-mi atragă nimeni atenția, am priceput singur că puteam să fiu prost crescut față de Dumnezeu fără să pățesc ceva, pe când orice neisprăvit mă putea snopi în bătaie dacă era mai zdravăn decât mine sau reprezenta o autoritate. În mod tulbure, am mirosit că insolențele cele mai puțin riscante sânt cele metafizice. Apoi m-am liniștit singur, pentru ca, brusc, simpla presupunere că s-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
scula, țopăind între oglinzi, maimuțărindu-se. De emoție, pentru că plăcerea îl emoționa vizibil, își tot fixa ochelarii pe nas și zâmbea, arătîndu-și dinții îngălbeniți. Pe mine nu mă observase. Nu avea ochi decât pentru el. Ce grandoare pentru un asemenea neisprăvit ros de ambiții ascunse să se vadă în atâtea oglinzi, m-am gândit. Nu cumva visa să ajungă el stăpânul azilului? Mama lui de porc. Asta ar fi însemnat o adevărată nenorocire. Sfârșitul. Nu mi-ar fi rămas decât să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
detectiv și-i spuse: — Trimite-ntr-una din serile astea vro doi oameni la Bucuria Nopții. Cineva de acolo se poate să fi fost destul de cretin ca să vorbească cu Mancuso. Da’ lui nu-i spune nimic. Nu vreau să i se recunoască neisprăvitului ăstuia nici un merit. Să rămână deghizat până-mi aduce un individ suspect. Știi că am mai primit azi o plângere împotriva lui Mancuso. Mi-a spus o femeie că un tip scund, cu sombrero, s-a înghesuit în ea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
învârteli, după părerea mea. Dacă ăsta-i orfan, eu sunt regina Angliei. — Vino aici, îi spuse Lana lui George, făcându-l să iasă din nou afară în stradă. — Ce s-a-ntâmplat? întrebă George. — Nu pot vorbi de față cu neisprăviții ăia, îi explică Lana. Portarul ăsta nou nu-i ca cel bătrân dinainte. Căposu’ ăsta, de când a dat prima dată ochii cu tine, mă tot întreabă cum e treaba cu orfanii. N-am nici o încredere în el. Și așa am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
stare de stupoare cauzată de băuturi alcoolice, au rătăcit probabil până în Cartierul Francez și astfel, mintea senilă a lui Clyde i-a clasificat drept „turiști“. Mă întreb dacă Clyde a avut vreodată prilejul să-i vadă pe degenerații, ratații și neisprăviții care cumpără și, pare-se, subzistă din produsele Paradisului. Printre ceilalți vânzători - niște ambulanți amărâți si bătuți de soartă care se numesc Buddy, Pal, Sport, Top, Buck și Ace - pe de o parte, și clienții mei, pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
că, dacă mă gândesc bine, instinctul meu de conservare a funcționat atunci mai bine decât mai târziu. Fără să-mi atragă nimeni atenția, am priceput singur că puteam să fiu prost crescut față de Dumnezeu fără să pățesc ceva, pe când orice neisprăvit mă putea snopi în bătaie dacă era mai zdravăn decât mine sau reprezenta o autoritate. În mod tulbure, am mirosit că insolențele cele mai puțin riscante sunt cele metafizice. Apoi m-am liniștit singur, pentru ca, brusc, simpla presupunere că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
țopăind între oglinzi, maimuțărindu-se. De emoție, pentru că plăcerea îl emoționa vizibil, își tot fixa ochelarii pe nas și zâmbea, arătându-și dinții îngălbeniți. Pe mine nu mă observase. Nu avea ochi decât pentru el. Ce grandoare pentru un asemenea neisprăvit ros de ambiții ascunse să se vadă în atâtea oglinzi, m-am gândit. Nu cumva visa să ajungă el stăpânul azilului? Mama lui de porc. Asta ar fi însemnat o adevărată nenorocire. Sfârșitul. Nu mi-ar fi rămas decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
spate-o cruce. Bătrânul zeu încremeni fără de grai în noaptea cu căderi de stele, și tresări îndurerat, păianjenul s-a-ncreștinat. A treia zi și-a-nchis coșciugul ochilor de foc. Era acoperit cu promoroacă și-amurgul cobora din sunetul de toacă. Neisprăvit rămase fluierul de soc. CĂTRE CITITORI Aici e casa mea. Dincolo soarele și grădina cu stupi. Voi treceți pe drum, vă uitați printre gratii de poartă și așteptați să vorbesc. - De unde să-ncep? Credeți-mă, credeți-mă, despre ori și
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
prieten cu preoți și politicieni moderați, dar În tinerețe reprezentant de vază al Legiunii, nu va ști niciodată că tocmai el avea să salveze de la demolare și de la evacuare un centru social În care trăiesc anarhiști, bestii punkiste și alți neisprăviți pe care i-ar trimite cu plăcere la ocnă sau la truda pământului - „brațe sustrase agriculturii“ era una dintre replicile sale preferate atunci când vorbea tineretului. Voi merge imediat supus și Înfrânt să beau paharul amarului și al umilinței. Tu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Că nu te mai întorci. — Cum îndrăznești ? zic cu respirația tăiată. Cum îndrăznești să spui așa ceva ? Ba o să întorc ! Și el poate veni la Londra... — Mă lași ? Guy ridică ochii spre cer. Doar n-o să atârne pe lângă tine ca un neisprăvit, încurcându-te și punându-te în situații jenante... Punându-mă în situații jenante ? Mă holbez la el stupefiată. Asta i-ai spus ? De-aia a plecat ? — Pentru numele lui Dumnezeu, Samantha, las-o baltă, mi-o taie Guy impacient. Tipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ziar săptămâna trecută, se dăduse și la televizor. Veștile erau că aceia începuseră o ofensivă nemaipomenită. Primiseră, se spunea, liber să invadeze lumea și dezlănțuiseră o campanie feroce de tulburare a oamenilor. Ieșiseră toți, de la ăl mai mare, până la ultimii neisprăviți. Fiecare cu sarcini precise și cu teritoriu de acțiune bine stabilit. Ăl mare avea cartierul general undeva în Bărăgan, între Ianca și Fetești. Alții se jurau că-i trimite Chirul ăla de-a rămas în Baltă de la colectivizare. Acela mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Dumnezeu! nu-i dați voie să-i anunțe pe yubani... Rafalo, negrul cu pușcă, o armase și i-o înfipse lui Lucas în obraz. Ochii lui răspândeau scântei. — Ai merita să-ți zbor creierii! îl bodogăni el. Halal pereche de neisprăviți mi-am găsit drept tovarăși! Unul greșește drumul la Napuari, iar celălalt intră în bucluc cu yubani-i. Ce-o să facem acum? Spune, mizerabile! Ce-o să facem acum? — Eu... Îmi pare rău, Rafalo. Îmi pare rău cu adevărat... Ți-o jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să spună nimic și dădu afirmativ din cap. Primarul era revoltat în sinea lui, cum, o fată ca ea; frumoasă, blândă, harnică, isteață, nu este iubită și apreciată de bărbatul care abia aștepta să se însoare cu ea. “Este un neisprăvit - își spuse în gând- o să-l întâlnesc eu într-o zi și o să stau de vorbă cu el! Abia aștept momentul!” - Liniștește-te! Dacă nu poți sta la serviciu, du-te acasă și odihnește-te, îi zise primarul. Frusina mai
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]