809 matches
-
de Alpi. - O să vedem cum stăm cu acest talent inexplicabil... mormăi Yves, dând pinteni calului. Cosmin sosise de la cină Îmbujorat, poate din cauza paharului de vin pe care Îl băuse cu contele și cu musafirii acestuia, poate din alte cauze, mai nelămurite. Abia aștepta să-i povestească lui messer Burri despre minunățiile palatului Frassetti și despre gondola care Îl adusese până pe canalul Rio di Francesco. Deschise ușa atelierului și se opri descumpănit. Cei patru cavaleri care Îi aduseseră cumplita veste de la Varna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de preoți, oficia slujba afară, În soarele blând al dimineții. Măria Sa nu se arătase, dar avea să iasă În curând. Nu se arătase nici căpitanul Oană, care aștepta Încă În odaia lui. Sau doar i se părea că așteaptă ceva nelămurit, poate un zâmbet, poate o alinare. Sau poate doar trezirea dintr-un vis rău, Într-o dimineață ca aceasta, În care toți Apărătorii săi și toți oștenii spătarului Albu să fie aliniați, sănătoși și teferi și strălucind de tinerețe, strigând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
totul se relua. Căpitanul Oană Își luase rămas-bun de la prietenii lui, gândindu-se o clipă că Întâlnirile lor sunt tot mai rare și mai improbabile. Ar fi vrut să-i Însoțească În călătoria lor pe mările sudului, ca și cum o chemare nelămurită l-ar fi ademenit spre est, mult spre est, dincolo de infinități de valuri și de ceruri răscolite de furtuni. Dar avea multe vești pentru domnitorul Moldovei, iar drumul prin Balcani era plin de primejdii. Se despărțeau, deci, din nou, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
iar ceea ce nu vedem există. Aerul are o forță uriașă, care, odată mișcată, poate zdrobi un om. Sau, În cel mai bun caz, Îl poate opri. Întinde Încet mâinile. Îi simți greutatea? Copilul Întinse Încet mâinile, expirând. Da, simțea ceva nelămurit, un contact Între mâinile lui și altceva, care nu era nimic și totuși exista, avea densitate, putea fi mișcat. Nu reuși să miște nimic, dar Înțelese că lumea din jur e mult mai complicată decât pare și că nici unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ar fi putut schimba totul. Se Învinuia că n-a fost destul de atent, că nu și-a dat seama mai devreme, că n-a rămas ca să Înfrunte atacul pe care Îl credea Îndreptat asupra lui Ștefan. Avea sentimentul unei vinovății nelămurite. Totul Îi revenea În memorie ca și cum s-ar fi petrecut ieri, deși de atunci trecuseră șaisprezece ani. Alexandru avea acum douăzeci și trei de ani. Iar Ștefănel, dacă trăia, avea douăzeci și unu. Dar nici un semn nu mai arăta că el s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
au parcurs distanța dintre Iași Munteni care au reparat unelte în mod gratuit și au confecționat 65 fiare de plug. Pe ziua de 19 Noiembrie fanfara C.F.R. a parcurs prin toate secțiile de votare prin care a descrețit frunțile acelor nelămuriți și conrupți de reacțiunea care a fost schimbat cu totul impresia care s-au făcut de reacțiune. Echipa artistică a dat serbare la Roman pe data de 17” (cu ortografia epocii !). Toate cele 14 celule și 46 de grupe - care
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
doi domni români. Acestea l-au făcut pe Stoicescu să considere că cei doi domni români au dus o politică divergentă, s-au temut unul de altul, iar Chilia a fost mărul discordiei, deoarece Țepeș a ocupat cetatea „în împrejurări nelămurite”, poate după moartea lui Iancu de Hunedoara. În concluzie, N. Stoicescu considera că „Ștefan cel Mare a încercat să ocupe Chilia în timp ce Mahomed se afla în Țara Românească, slăbind în acest fel capacitatea de rezistență a lui Vlad Țepeș, care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de Muntenia de peste 100 de kilometri în linia dreaptă, o bază organizată în altă țară care, potrivit istoricilor amintiți, până acum se afla în conflict cu Țara Românească. Demonstrația lui Nicolae Stoicescu se bazează numai pe presupuneri legate de „împrejurări nelămurite”. Datoria istoricului era să lămurească împrejurările și după aceea să tragă concluzii. Ceea ce n-au observat istoricii noștri a fost felul în care N. Iorga a tratat problema Chiliei în sinteza sa de Istorie a românilor, vol. III, p. 137-138
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
aceea va organiza o flotă care să atace cele două cetăți. În același timp, el plănuia să ocupe toată Moldova. Dlugosz știa acest lucru, dar credea că sultanul urmărea doar înlocuirea lui Ștefan cu fratele său Alexandru. Dar, din motive nelămurite, Alexandru fusese ucis, încât nu se mai punea problema înlocuirii lui Ștefan cel Mare cu un pretendent, ci ocuparea țării. Planurile sultanului sunt, după cum se poate ghici din zvonurile care circulau în Polonia și Ungaria, în 1475, mult mai vaste
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ciorchine ajută la completarea ideilor, dar dacă au rămas unele aspecte neclare, fiecare va încerca să caute răspunsul până la ora următoare. Evocare Activitate individuală: Fiecare va reconstitui acasă ciorchinele grupând logic informațiile după modelul următor. Faceți o listă cu întrebările nelămurite pentru constituirea unui suport în studiile ulterioare. • Completați (prin adăugare și aranjare) aceste figuri - proba de creativitate productivă (U. Schiopu, v. Piscoi, 1989, p.262) • Găsiți titluri pentru fiecare desen - proba de creativitate asociativă (U.Șchiopu, V. Piscoi, 1989, p.
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
rotea În jurul său, legănându-se precum corabia care Îi străbătuse vedeniile În chip obsedant. O chilă neagră, Înțesată de năluci, care se tot ridica la suprafață cu Încărcătura ei de fețe descompuse ori de câte ori conștiința i se stingea Într-o toropeală nelămurită. Așteptă ca lucrurile să Își Înceteze mișcarea, strângând din pleoape. Apoi, clătinându-se, se deplasă până la scrin, de unde scoase codicele cu Eneida. Printre pagini ascunsese o foaie. O găsise un străjer de gardă, Într-un balot de mătase, În aparență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de pelerini, la poartă. Dante era sigur. Iar lada era aceeași pe care o văzuse la Porta del Prato. Dar acum, În picioare, În fața altarului, chipul călugărului nu mai avea nimic din expresia posedatului extenuat care Îi apăruse În lumina nelămurită a zorilor. Cu un gest dramatic, bărbatul Își aruncă gluga pe spate, descoperindu-și țeasta complet cheală, cu o frunte maiestuoasă. Parcă statuia de marmură a unui roman din vechime ieșise din pământ spre a păși din nou printre oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
părți era intactă. În timpul acestei operațiuni, privirea i se tot concentrase asupra feței mortului. Fizionomia sa Îi amintea ceva. Din prima clipă când Întorsese capul spre el, abia acum Își dădea seama, prin minte Începuse să Îi bântuie o nălucă nelămurită, alcătuită din glasuri și culori palide. Îl rezemă din nou pe umăr, continuând să Îl privească țintă. În jur, odăița apărea Întoarsă pe dos. Cufărul pentru haine era deschis și răsturnat, iar lângă el se afla o traistă din piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Aceasta e poarta Încă Închisă, Cecco. În mintea mea, Împărăția Binelui nu a căpătat Încă o formă definită. Nimic din ceea ce m-am gândit până acum nu este pe măsura puterii tronului lui Dumnezeu. Uneori, prin cap Îmi străfulgeră imaginea nelămurită a unui lac luminos, În jurul căruia se Încălzesc sufletele drepților... - Un cerc de prostovani În jurul unui foc de tabără, ca niște drumeți cu cămilele, care și-au făcut tabăra În deșert. Ăsta ar fi paradisul tău? Asta-i răsplata pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pleoapele să i se Închidă. O lumină de dezgust. Dar fu imediat distras de alte considerații legate de cele ce se petreceau. În jurul său, gloata părea să fi recepționat mesajul și mustrarea Fecioarei, iar acum se agita, pradă unei dorințe nelămurite de răscumpărare. Bărbați și femei, ațâțați de perspectiva de a-și salva propriul suflet și, În același timp, Sfântul Mormânt, se vânzoleau Încoace și Încolo. Strigăte și chemări se amestecau cu apeluri la acțiune, deliberări, Îndemnuri de plecare. Între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Poate că numai ochii lui fuseseră vrăjiți, se gândi. Dintr-o dată, o groază superstițioasă puse stăpânire pe dânsul. Stăpânirea aparenței nu era oare domeniul puterii diavolești? Alungat din realitatea luminoasă a cerurilor, Lucifer fusese surghiunit pe domeniile inferioare ale viziunilor nelămurite. Vârî mâna sub postament, dând peste un obstacol nevăzut. Ceva era ascuns acolo, dedesubt, se gândi Înfiorat, desprinzându-se de ceea ce atinsese cu degetele. Se dădu Înapoi ca ars, de teamă că ceva misterios voia să pună gheara pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o palmă. Smulse obiectul din mâinile băiatului și Îl ridică În fața poetului cu o expresie de mulțumire. Dante se contemplă În tăcere. Imaginea sa Îi venea Înapoi ca și când un văl de apă ar fi acoperit suprafața sticlei, făcând priveliștea mai nelămurită. Așa trebuie să fi fost oglinda lui Narcis, pentru ca tânărul să nu se fi recunoscut În chipul reflectat. Fundalul imaginii era atenuat de Întunecimea plumbului, deși lumina Îi bătea din plin peste chip. Zâmbi politicos, În semn de apreciere. - Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nostru. Cât despre lumină, să-i rămână toată a Împăratului. Nu asta caută el? - Am aflat de ceilalți. Vor fi cu toții la abație. Dante Își Încordă auzul până simți că-i plesnesc timpanele, ca să prindă orice amănunt din acea conversație nelămurită, cu teama că zarva se va porni din nou, zădărnicindu-i strădania. Mai că nu simți mâna ce Îi atingea ușor grumazul. Omul care se așezase lângă el luase, probabil, neatenția lui drept un semn de Încurajare. Repetă gestul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
spre tine, ca o veste, Obosit de mers, mă hrănesc cu vers, Iar străinii mă numesc poveste. Nimeni nu mai vrea tânguirea mea, Strânsă-n nopți de veghe nesfârșită, Lângă foc de dor, speriat că mor Și mă vei uita, nelămurită. Te iubesc cu tot, te iubesc cum pot, Printre mari speranțe interzise, Ca un renegat caut un regat, Dincolo de moarte sau de vise. Ești în gândul meu, mă declar ateu, Dumnezeu suspină și mă iartă, Dar din când în când
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
trebăluind în jurul mesei pline. O singură dată fata a întrebat de unde atîtea bunătăți, apoi, după ce a mîncat, zărind între timp traistele, s-a retras să învețe, schimbată dintr-o dată, cu ochi răi, de dușmancă. Ea, în aceeași stare de fericire nelămurită, a continuat să se învîrtă prin casă, cu urechea ciulită mereu, în speranța că va auzi țîrîitul soneriei (telefonul le fusese ridicat), sau că geamul camerei sale va fi lovit de vîrful degetului. "Mîine îl caut!" și-a zis, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-i din neamul Sătenilor, mai ales cînd se înfurie! desface Mihai brațele larg, începînd să se plimbe nervos, și-și continuă plimbarea mai apăsat, prin jurul instalației de cercetare, tocmai pentru că și-a dat seama de gafă. Ia stai, devine Săteanu nelămurit ce vrei să spui că poți jura...? ce, de unde știi tu că Doina nu-i a mea? De la dumneavoastră! răspunde Mihai la fel de nervos, văzîndu-și de drum. Odată, mai de mult, la un pahar, ați exclamat: "Și ce dacă nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Georgie, cu vocea ei gravă ce trăda multă înțelegere. Nu te mânia pe mine din cauza acestei dureri. Departe de mine gândul ăsta. Îmi vine să-ți sărut picioarele. Ai răbdat atâtea pentru mine. Rostind aceste cuvinte am simțit în chip nelămurit că mă aflu cu adevărat la un pas de a o face pe Georgie soția mea. Îi spusesem cândva că păstrarea secretului este esențială pentru dragostea noastră. Văzând-o în această cameră și unind astfel cele două jumătăți ale vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de emoție. Mi-aș fi dorit să simt că mă cuprinde mânia. Nu aveam decât un cumplit sentiment de vinovăție. — În fond, nici nu cred că trebuie să faceți atâta caz de chestia asta, am spus. Antonia scoase un sunet nelămurit. Palmer mă fixa în continuare cu privirea lui rece și dădu din cap aproape imperceptibil. Se făcu liniște. — Cred că ar fi bine să plec, am spus. I-am adus Antoniei inventarul mobilierului. Am aruncat hârtia pe jos și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de marmoră părea oribil mutilat, dar figura era neatinsă. Fără îndoială, trăgătorilor li se dăduse ordin să nu distrugă creierul. Toracele era aproape tăiat în două de gloanțe de mitralieră. Din piept și pântece nu mai rămăsese decât un amestec nelămurit de carne și oase, de țesuturi sfâșiate și zdrențuite; deasupra genunchilor, fiecare centimetru pătrat de carne purta urmele unor arsuri atât de îngrozitoare, încât nu mai aduceau a nimic omenesc. Chipul era intact. Avea o expresie senină, neafectată de spaima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Sunt ruinat. De ce să mai trăiesc? Trebuie să mor..." 23 Primul efort conștient al lui Gosseyn fu de a-și mișca mâinile. Îi fu imposibil. Părea că-i sunt imobilizate sub greutatea corpului. "Ciudată poziție" ― gândi el. Resimțea o supărare nelămurită, precum și sentimentul necesității de a ieși, de a se elibera din starea hipnotică. Trebuia să facă efortul necesar ― își zise, când reveni amintirea motivelor pentru care se afla la hotel. Cu ochii închiși, așeptă ca dorința de a muri să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]