801 matches
-
Se temea ca cicatricea din portret să nu-i rănească privirea. Se furișă în vila în care își petrecea zilele de odihnă, se închise în cameră și își aruncă ochii, lacomă, pe portret. Doamne! Încremenise! I se înfățișau privirii ei nelămurite linii întrupând un joc neînțeles, care mai groase, care mai subțiri, parcă mii de guri batjocoritoare într-un râs mut ! În perplexitatea ei, gândi cu ciudă : «și-a râs și el de mine!». După care ascunse portretul în fundul valizei, neîndrăznind
PORTRETUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349372_a_350701]
-
restul acum sau ba? l-a întrebat cel cu geantă, aproape șuierând cuvintele printre dinți, privindu-l pătrunzător și, în aceeași măsură, amenințător. - Îi am la mine... Da’ de ce mai vreți alții chiar azi? a răspuns tuciuriul cu voce moale, nelămurit și nemulțumit la fel ca la începutul dialogului. - Băi neamule, greu ești de cap! Uite ce este, îți mai explic odată, a schimbat avocatul tonul, calmându-se. Te-am salvat la divorț. Dacă muierea povestea cum ai bătut-o, te
CAP. I / 1 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361900_a_363229]
-
ei, socotind că astfel va realiza, va închina un necesar elogiu frumuseții ori... imperfecțiunilor naturiii umane rătăcitoare la răscruce de spații, timpi, istorii, în căutarea fabulosului paradis pierdut! O grație neostentativă, cuminte, o blândă feminitate.” ( Calistrat Costin). „Am uibit clipele nelămurite // din neobositul anotimp // măcinat de nașterea cuvintelor // pe înserat.” .... „am iubit văpaia de stele, pajura // am iubit iarba, fecioarele // cum se jucau de-a v-ați ascunselea // cu asfințitul,”...( Autoportret). „Lăcrimând noaptea” poeta își amintește cu nostalgie de timpul când
RECENZIE. VOLUMUL DE POEZIE „VIAŢA LA IMPERFECT”(BILINGV – ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ), AUTOR ELEONORA STAMATE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365813_a_367142]
-
amândouă mâinile, în timp ce geanta ei neagră se clătina pe sub bărbie, agățată de un braț. Femeile încercau să-i aranjeze ținuta, că era ori nu era nevoie, iar bărbații se înghesuiau să o sprijine. Nu mai erau locuri libere. Judecătorul privea nelămurit spectacolul pe deasupra ochelarilor, în timp ce grefierul de ședință, o tânără care nu-și arăta de sub roba-i uriașă decât capul, după o privire scurtă, cercetătoare și autoritară, a ridicat un dosar la nivelul capului, cât să nu fie observată de public
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
părțile, să-i proiecteze fețele în toate nuanțele, să revină neîncetat asupra ascunzișurilor ei, să-i bată în jos și-n sus cărările, de mii de ori să privească același aspect, să nu descopere noul decât în ce-a văzut nelămurit, aceleași teme să le treacă prin toate membrele, amestecându-și cugetele-n trup - să zdrențuiască astfel viața, gândind-o până la capăt”. Printr-o bună gândire se realizează explicarea diferitelor cauze și se face trecerea de la senzații la judecăți superioare, întrucât
ROSTUL GÂNDIRII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365472_a_366801]
-
obiectul special al rugăciunii lui Iisus. El poate constitui un capitol aparte, pe care nu-l întâlnim în tratatele de mistică occidentală și care se poate numi transfigurarea”. Este vorba de „una din cele mai seducătoare, dar și cele mai nelămurite chestiuni de doctrină creștină în general”, de o „transformare a trupului din material în imaterial, din greu în ușor, din dens în transparent, din opac în luminos, din formă în aproape fără formă”. Acest „proces de transfizicitate, de trecere de la
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364698_a_366027]
-
Potopul îmi face cu mâna Și eu nu mă simt atrasă de-al lui miros. Diferența de a fugi e calmă ca noaptea în discuția cu luna. Am tăcut, și am respirat în delir. Un delir mut și-un nesomn nelămurit. Nu-mi pot lua gândul de la somn! Îmi e somn. Îmi e cumplit de somn. Și nu mă pot nelămuri ce-i în neregulă cu mine Dorm în pantofi și în rochiță, durându-mă șosetele, în autobuz citind o carte
UNIVERS INVERS (POEME) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364874_a_366203]
-
eu Le răspund creștinește Că nu aud tocmai bine. CINEVA Cineva Îmi sare-n spinare Fără ca măcar să vorbească Și dă din fund S-alerg mai repede Să nu ratăm intrarea în Paradis. RESTITUIRE Auzeam în fiecare moment Cuie indiferente și nelămurite Traversând îndelung trupul Domnului, Vreme în care mie Îmi restituiau neîncrederea De la un capăt la altul. SCHIMBARE Toată viața Am stat pe un singur picior Și nu m-au lăsat nici măcar să îl schimb Dar aș fi vrut să fi
CUVINTE (POEME) de AL FRANCISC în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366363_a_367692]
-
an iar înregistrarea nașterii s-a făcut la început. Întocmai, tot ce a trăit crucial până azi Maria Mocanu are coordonatele începutului dar și ducerii la bun sfârșit a idealului și faptei, niciodată o copie, o reluare a ceva nedesăvârșit, nelămurit, un capăt de faptă, un capăt de speranță, un capăt de iubire! S-a născut, așadar, pe 12 decembrie, deși actele consemnează o altă dată, în Basarabia, la Giurgiulești, județul Cahul. A absolvit școala medie din Giurgiulești, apoi facultatea de
MARIA MOCANU. NĂSCUTĂ ÎNTR-O ZI PREVIZIONARĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365712_a_367041]
-
starea de beatitudine care mă cuprindea imediat ce o lăsam în fața casei. Descopeream în fiecare moment un lucru nou, care îmi plăcea mai mult decât cele de până atunci. Nici unul dintre noi nu își exprimase încă dragostea. Eu aveam o teamă nelămurită: “Dacă mă consideră doar un prieten, un bun partener de plimbări și de conversație ?”. Până când, într-o seară senină de mai, stând pe o bancă în parc, și-a rezemat capul de umărul meu. Sărutul a venit de la sine. Într-
DAN, DANSEZI? de DAN NOREA în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350593_a_351922]
-
Semnele se inversează. Bogăția, de care libertinul are nevoie ca să-și reânoiască plăcerile, are drept corelativ, sărăcia poporului. Sumbra putere a nevoii și a mizeriei este deci umbra răspândită de plăcerile excesive ale privilegiaților. Tocmai că se află în prada nelămuritului impuls al nevoii, cel sărac identifică, în mod paradoxal, existența strălucitoare a aristocratului cu întunecimea unui nor de furtună. Cine nu observă din acest moment, o stranie convergență, mișcarea omului, plăcerii care merge spre propria pierzanie, întâlnește elanul poporului înfometat
CARTEA CU PRIETENI XXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351485_a_352814]
-
toată bestialitatea și întreaga prostie a cosmosului, treceau cântând nu știu ce cântec, (un răget de fier), cu vorbe de fiere și fier, scuipând fiere și fier, figuri de fiare înlănțuite și înfierate. În luna noiembrie 2012, un tânăr politician neatent și nelămurit, pe nume Mihail Nemțu, a citit la o adunare electorală poezia lui Radu Gyr, Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane, text pentru care autorul a fost condamnat la moarte, în anul 1959. Centrul pentru Monitorizarea și Combaterea Antisemitismului a catalogat
IMPRESII DE PESTE OCEAN de DAN PETRESCU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345606_a_346935]
-
cu mafia lor împuțită! E un vândut și trebuie să vândă pe alții. E clar? Mariana înlemnise. Ceea ce afla și felul în care-i vorbea șeful de sală, cel puțin de moment, au redus-o la tăcere. Simțea o teamă nelămurită în suflet și se ghemuise toată în scaun. Îl privea pe nea Vasile cu ochi mari, speriată. Iar el a continuat să vorbească șoptit, dar clar și apăsat. Se mai liniștise puțin. - Cei care au vorbit, după un timp, au
ISPITA (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355783_a_357112]
-
era convinsă că mai mult decât era iubită nici că se mai putea. Era un ceva în plus. Era o satisfacție pe care nu o cunoscuse. Era o erupție aproape permanentă și fierbinte. Era o descătușare de un anume ceva, nelămurit, necunoscut, ce nu-i oferise libertate totală până atunci. Era fericirea ce-i îmbrăca o nouă dragoste, pe care o simțea puternic și din care deja se hrănea, așa cum nu a îndrăznit vreodată să spere că va avea parte. După
ISPITA (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355832_a_357161]
-
privit. Într-o fracțiune de secundă s-a eliberat complet din îmbrățișarea lui, împingându-l cu forță și retrăgându-se până a atins chiuveta cu spatele. Îl privea speriată și furioasă pe Viorel. El tăcea, vădit tulburat și o examina nelămurit. A simțit-o atât de aproape, i-a gustat fericit răspunsul la sărut și acum... Ce se întâmplă cu ea? Nu am bruscat-o, nu am mușcat-o, nu i-am vorbit... Oare nu i-a plăcut? I-am produs
ISPITA (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355865_a_357194]
-
vede de ale ei, insensibilă la cruelitudinea ființei umane: „Noaptea înainta înspre ora 000. Insomniacii, noctambulii, târfele, peștii, chefliii, aurolacii, toată fauna aceea nocturnă, era în plină activitate. Terasele făceau afaceri fabuloase, orașul vuia de muzică și de zgomotele acelea nelămurite care-i dădeau un farmec ascuns.” Bandiții îl recuperează pe corean: „-Dong, vrem să aflăm anumite lucruri de la tine. Putem încerca să aflăm ceea ce dorim, cu binișorul sau cu forța. Cred că de aflat tot vom afla, chiar de-ar
UNE HARMONIE PARFAITE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355997_a_357326]
-
fost. - Te rog să te liniștești și să‑l privești cu atenție. - Ce să privesc? Nu este el și gata! Acela era scund, avea chelie și era urât. Înfiorător. Acesta... acesta... nu știu cine este, a îngăimat Iuliana învinsă de o teamă nelămurită ce se stabilise în subconștientul său, dar și de lacrimile ce au început să‑i curgă din ce în ce mai mult, fără să le poată opri. Octav i‑a căutat cu privirea pe George Hanganu și pe Amalia. Când privirile li s‑au
CHEMAREA DESTINULUI (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356879_a_358208]
-
reliefați de halatul lăsat neglijent cu reverele larg desfăcute, Gabi a făcut un pas înapoi parcă dorind să plece și, după ce a clipit mărunt din ochi de mai multe ori, a reușit să-și ascundă emoția amestecată cu o dorință nelămurită și să vorbească parcă mai amical ca de obicei: - Oho, ce minune să te mai vadă omul pe acasă! Salut, bine te-am găsit! Ce face Ancuța? - Salutare, bine ai venit! Dar haide, intră! a îndemnat-o Fănel zâmbindu-i
ISPITA (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356493_a_357822]
-
plantelor într-un ierbar. Atunci, „au fost executați 16 dezertori. Împușcați, s-au rostogolit inerți în gropile pline de apă. Am văzut creieri zburând, strigate, groază muta, totuși indiferență față de glonț. Nu mai pot. Nu mai pot. Mă doare ceva nelămurit în piept, ceva de care nu mă pot desface. Mă sfâșie pe dinlăuntru o hiena. Au murit câțiva oameni. Erau în vârstă toți. Uscați, slabi, iar unul avea o mustață roșie, neobișnuit de mare... Mi se părea că plânge. Un
ULTIMUL TELEFON de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356514_a_357843]
-
mea, viteazule și domnu’ți-ajute!și nu uită că nici Aristot nu s-umplut de glorie >>.... XXII. ELOGIU NISIPULUI, de Ion Mârzac, publicat în Ediția nr. 285 din 12 octombrie 2011. ELOGIU NISIPULUI Cật pot iubi, m-am întrebat, nelămurit, adeseori și-am vrut să cred, mereu, mai mult în mine- vroiam, de fapt, să-i fie aproapelui mai bine, să simtă-n suflet rază soarelui pe flori - cật pot iubi un iezer, un fluture, un clopot, dar, mai ales
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
capul mesei, dar, mai ales, stejarul răzvrătit pe-un rug încins? o! cred că-l voi iubi etern pe cel dintậi învins și primul pas, prin roua dimineții, al miresei - ... Citește mai mult ELOGIU NISIPULUICật pot iubi, m-am întrebat, nelămurit, adeseoriși-am vrut să cred, mereu, mai mult în mine-vroiam, de fapt, să-i fie aproapelui mai bine,să simtă-n suflet rază soarelui pe flori -cật pot iubi un iezer, un fluture, un clopot,dar, mai ales, un curcubeu ivit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
cu teribile oscilații între lumea concretă, trecătoare, și cea a abisurilor metafizice, pe care le-a transpus în scris în cele mai variate registre ale sensibilității și rațiunii. „Lucian Blaga și Premiul Nobel” o chestiune rămasă - de zeci de ani - nelămurită. După cum se știe, o astfel de propunere este luată în considerare de Comitetul pentru acordarea Premiului Nobel numai dacă - o condiție „sine qua non” - numai dacă statul căruia îi aparține candidatul respectiv îl propune, în mod oficial. Ceea ce statul nostru
VEŞNICIA S-A NĂSCUT LA SAT... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355174_a_356503]
-
va veni desăvîrșirea, ceea ce este nedesăvîrșit va dispărea. Pe cînd eram copil, ca un copil vorbeam, ca un copil cugetam, ca un copil judecăm. Cînd însă am devenit om, m-am lăsat de cele copilărești. Acum vedem într-o oglindă, nelămurit; dar atunci va fi fată în față. Acum cunosc în parte; atunci însă voi cunoaște limpede, așa cum limpede sunt cunoscut. În prezent durează acestea trei: credință, nădejdea, dragostea. Dar cea mai presus dintre ele este dragostea ”. Epistola I Corinteni cap
IUBIREA ESTE SUFLUL VIETII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 525 din 08 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356217_a_357546]
-
meu, în farmecul nopții! Sau iarna, când priveam țurțurii cristalini ai streșinii casei topindu-se în căldura soarelui amiezei, mă fascina cerul albastru, fără de cusur. Atunci mă năpădeau niște gânduri atât de nostalgice, căutând să înțeleg tot felul de taine nelămurite: Ce-o fi dincolo de cerul albastru? Poate o boltă de sticlă... Dar dincolo de bolta de sticlă?... Alt cer? Și după aceia? Nimic? Cum adică nimic? Nu se poate! Ceva tot trebuie să fie!... Oh, dar nu reușeam să pricep deloc
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368955_a_370284]
-
politică, religioasă, socială, intelectuală, materială sau sentimentală. Ideea ori propunerea de a scrie un material despre „dorul de-acasă” m-a provocat și, mai mult decât atât, m-a surprins, pentru că am descoperit înlăuntrul meu o stare latentă de dor nelămurit, care a fost stârnit la simpla pronunțare a expresiei mai sus amintite. Așadar, meditând atent, am avut senzația că și în mine există dorul de acasă, dorul de locul copilăriei mele cu tot ce presupune acest areal: părinți, frați, primii
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]